DIABETUL ZAHARAT

DEFINITIE
Diabetul este o boala cronica caracterizata prin secretia si
eliberarea insuficienta a insulinei de catre pancreas sau utilizarea
insuficienta a insulinei de catre tesuturi.
Diabetul zaharat (DZ) este rezultatul unei carente absolute
sau relative de insulina (hormon produs de pancreas),care are drept
consecinta cresterea glicemiei (concetratia glucozei in singe)
insotita de modificari metabolice complexe si care pentru
echilibrare necesita tratament insulinic sau de alt tip, in functie de
tipul de diabet.
Insulina este produsa de celulele beta din pancreas si are mai
multe roluri in metabolism: favorizeaza utilizarea glucozei, sinteza
proteinelor si formarea si depozitarea lipidelor (grasimilor) de catre
celule. Este singurul hormon hipoglicemiant (care scade
concentratia glucozei sanguine).
 DZ este definit ca un grup de boli de metabolism caracterizat
în principal prin hiperglicemie, indusă de secreţia deficitară de
insulină şi/sau rezistenţă la insulină.

EPIDEMIOLOGIE (raspandire, frecventa)

Este o boală foarte importantă, deoarece este cea mai
frecventă tulburare metabolică întâlnită în practica medicală, care
afectează aproximativ 5% din populaţia generală si care poate
produce o serie intrega de complicatii.
Diabetul zaharat are implicaţii deosebite la nivel social si
mondial:
-Prevalenţa crescută in populaţia generală, cu tendintă de creştere
in plan mondial;
-Evoluţie cronică de o mare diversitate clinico-biologică;
-Morbiditate şi mortalitate extreme, cu impact multiplu asupra
calitaţii vieţii individului şi la nivel populaţional;
-Management clinic continuu şi extrem de complex;
-Eforturi deosebite şi costuri ridicate pentru prevenţie, depistare si
management clinic.
Date colectate la nivelul Comisiei de Diabet, Nutritie,Boli
Metabolice a Ministerului Sanatatii,arata ca:
In România la 31.12.2003,din 404.150 bolnavi de diabet:
- 33.953 bolnavi diagnosticati cu DZ 1
- 370.197 bolnavi diagnosticati cu DZ 2

ETIOPATOGENIE (cauze)

- Cauzele diabetului zaharat sunt elucidate doar partial. Pe de o

parte, se stie ca aparitia ambelor tipuri de diabet este legata intr-o
oarecare masura de factori ereditari, genetici. Pe de alta parte,
factorii de mediu joaca si ei un rol important.
- Unul dintre factorii de mediu despre care se crede ca determina in
multe cazuri aparitia diabetului zaharat de tip 1 ar fi un virus care
infecteaza celulele beta, producatoare de insulina, din pancreas.
Aceasta ipoteza este sustinuta de dovezi clinice si experimentale.
Infectia virala poate induce diabet fie prin distrugerea celulelor
producatoare de insulina, fie prin declansarea unei reactii imune.
- Un alt factor care pare sa predispuna la diabet autoimun (tip 1) ar
fi consumul de lapte de vaca sau produse de lapte la sugarul mic.
Cercetarile sugereaza ca albumina din laptele de vaca ar duce la
aparitia unor anticorpi care, prin reactivitate incrucisata, afecteaza
in cele din urma celulele beta pancreatice si astfel contribuie la
aparitia diabetului zaharat.
- In aparitia diabetului de tip 2, cei mai importanti factori
modificabili sunt greutatea corporala excesiva si lipsa de exercitiu
fizic, adica sedentarismul.
- Un alt factor notabil ar putea fi stresul psihic excesiv. Imediat
dupa cutremurul din 1977, diabetologii din Bucuresti au putut
constata o incidenta crescuta a diabetului zaharat. Astfel, unii
autori mentioneaza ca posibil factor diabetogen stresul, in special
stresul de aglomeratie.
- Printre factorii incriminati este si abuzul alimentar, respectiv
excesul de produse zaharoase. Toti acesti factori ar putea explica
de ce diabetul zaharat este mai frecvent in mediul urban. In functie
de cauze, diabetul se imparte in diabet zaharat primar si diabet
zaharat secundar. Atunci cand nu exista nicio alta boala asociata,
vorbim de diabet zaharat primar.
Cand pot fi identificate tulburari sau conditii patologice care
cauzeaza sau favorizeaza dezvoltarea bolii diabetice, vorbim de
diabet zaharat secundar. Printre cauzele care pot conduce la
diabetul zaharat secundar se numara: boli care afecteaza pancreasul
(de exemplu pancreatita cronica a alcoolicilor), tulburari
hormonale (de exemplu acromegalia, feocromocitomul, boala
Cushing), diabetul indus de medicamente si substante chimice,
diverse boli genetice etc. In functie de mecanismul de aparitie,
exista diabet zaharat de tip 1 si diabet zaharat de tip 2.
Diabetul zaharat de tip 1 apare mai ales la copii si tineri si
necesita intotdeauna tratament cu insulina, deoarece pancreasul nu
o mai poate produce. Din acest motiv se mai numeste si diabet
insulino-dependent. Diabetul zaharat de tip 2 apare de obicei la
adultii de varsta mijlocie (40 de ani) sau mai tarziu, mai cu seama
la persoane supraponderale. In acest caz, organismul continua sa
produca insulina, dar aceasta nu isi poate indeplini rolul in mod
normal. Acest al doilea tip de diabet nu necesita de regula
tratament cu insulina, fapt pentru care s-a si numit diabet zaharat
non-insulino-dependent.
Trebuie insa mentionat faptul ca dependenta de insulina nu
inseamna in mod obligatoriu ca pacientul va urma terapia cu
insulina; de asemenea, termenul de non-insulino-dependent nu se
suprapune intotdeauna cu absenta tratamentului insulinic. Expertii
considera mai degraba ca notiunea de „insulino-dependent" atrage
atentia asupra faptului ca, in absenta administrarii insulinei,
pacientul prezinta risc de cetoacidoza diabetica. Cu alte cuvinte,
termenii „insulinodependent" si „non-insulinodependent" descriu
de fapt stari fiziologice (predispozitia, respectiv rezistenta la
cetoacidoza), in timp ce termenii „tip 1" si „tip 2" se refera la
mecanismul patogenic, autoimun (in tipul 1) si nonautoimun (in
tipul 2).

 Diabetul zaharat tip I sau insulinodependent, pancreasul nu

mai secreta insulina sau secreta o cantitate foarte mica,
insuficienta pentru a mentine glicemia in limitele normale,
fiind necesara injectarea de insulina. Diabetul zaharat tip
 1,debuteaza in general la copii si tineri inainte de 40 de
ani. La acesti bolnavi pancreasul nu mai secreta deloc
insulina, astfel incat ei va trebui sa urmeze toata viata
tratament cu insulina.
 Diabetul zaharat tipul II sau non-insulinodependent,
secretia de insulina este scazuta sau exista o rezistenta
periferica (a tesuturilor) la actiunea insulinei. Acest tip de
diabet debuteaza la varste mai inaintate, de obicei dupa 50
ani, putand fi echilibrat prin dieta si/sau medicamente
antidiabetice orale. Pe parcursul evolutiei, diabetul zaharat
non-insulinodependent poate deveni insulino-necesitant, cand
tratamentul medicamentos nu mai reuseste mentinerea
glicemiei in limite normale, fiind necesara administrarea de
insulina. Odata instalata boala, dureaza toata viata,
nedescoperindu-se inca un tratament pentru vindecarea ei.
 Alte tipuri specifice de diabet, prin alte cauze cum ar fi:
defecte genetice ale celulelor betapancreatice, sau ale
procesului de acţiune al insulinei, boli ale pancreasului
exocrin, endocrinopatii, diabetul indus prin medicamente sau
substanţe chimice, etc.
 Diabetul zaharat la gravide,numit si diabet gestational – o
tulburare a tolerantei la glucoza, manifesta prin
hiperglicemie, de severitate variabila,care este descoperita in
 timpul sarcinii.Diabetul gestational apare spre sfarsitul celui
de-al doilea sau in al treilea trimestru. Acesta se manifesta
printr-o crestere a glucozei in sange numai in timpul sarcinii.
Diabetul gestational se intalnste in 5-6% din sarcini si poate
afecta atat mama cat si copilul.Diabetul gestational dispare
dupa nastere in 90% din cazuri.Cu alte cuvinte, in aproape
toate cazurile, diabetul gestational nu este cunoscut inainte de
sarcina si dispare dupa nastere.

SIMPTOMATOLOGIE

Simptomele diabetului zaharat variaza de la caz la caz. In

general, diabetul se caracterizeaza prin cresterea peste normal a
concentratiei de glucoza in sange (hiperglicemie), cu sau fara
eliminarea de zahar prin urina (glicozurie). Alte simptome care pot
sa apara sunt: setea excesiva cu aport crescut de apa, eliminarea de
urina in cantitati mari si foamea excesiva cu ingestia de alimente in
cantitati mari.
Aceste trei simptome, cunoscute in terminologia medicala ca
polidipsie, poliurie si respectiv polifagie, sunt in general cauzate de
hiperglicemie. La pacientii care sunt bolnavi, dar care au ignorat
semnele mai multa vreme, nefiind astfel diagnosticati, se poate
intampla ca prima manifestare remarcata sa fie coma diabetica.
 Diabetul de tip 1 isi face simtita prezenta de regula inainte
de 40 de ani, dar exista si pacienti la care diabetul de tip 1 survine
in mod atipic, tarziu in viata, la varsta de 50 de ani sau chiar mai
tarziu, in cazuri rare. De obicei, pacientii cu diabet de tip 1 aparut
la o varsta mai inaintata nu sunt obezi ca cei care sufera de diabet
de tip 2.
Diabetul de tip 1 poate debuta brusc, cu sete, urinare in
exces, apetit crescut si pierdere in greutate. Persoanele cu diabet de
tip 1 pot avea greutate normala sau pot fi subponderale, in functie
de intervalul de timp dintre debutul simptomelor si inceputul
tratamentului. De regula, in cazul diabetului de tip 1, odata ce
simptomele s-au dezvoltat, este necesara administrarea insulinei.
Diabetul de tip 2 debuteaza de obicei la mijlocul vietii sau
mai tarziu. De regula, pacientul cu diabet zaharat de tip 2 este obez
sau supraponderal. De asemenea, la acesti diabetici, simptomele
apar si se manifesta treptat. Daca pacientul reuseste sa-si
controleze greutatea corporala prin masurile dietetice, respectiv
prin administrarea de medicamente antidiabetice cu administrare
pe cale orala, nu este necesara administrarea insulinei. Exista
destul de multi pacienti cu diabet de tip 2 la care se aplica
insulinoterapia.

COMPLICATIILE DIABETULUI ZAHARAT:

1.Complicatii acute care apar brusc, se instaleaza rapid si pot fi:
a) coma diabetică- începe cu simptome prevestitoare ca: ameţeală,
oboseală, somnolenţă, tulburări digestive (lipsă de apetit, greaţă,
vărsături
- Cetoacidoza diabetica (complicatie obisnuita a DZID) este
determinata de deficitul de insulina,apare adesea în cazul
întreruperii tratamentului cu insulina.
- Coma hiperosmolara (complicatie frecventa) este un sindrom de
dehidratare accentuate în conditiile unui aport insuficient de apa. -
Coma hipoglicemica este manifestarea extrema a hipoglicemiei, se
anunta cu pierderea starii de constiinta. Coma este caracterizata
printr-o imposibilitate totala de trezire
b) infectiile- se intalnesc cu o frecventa mai mare la diabetici,
datorita capacitatii lor scazute de aparare.
Cele mai frecvente localizari sunt - cutanate ( furunculoza, ulcere
trofice, abcese la locul injectiilor cu insulina).

FURUNCUL ULCER TROFIC

2. Complicatii cornice, apar lent, se instaleaza insidios si pot fi:
a) retiniopatia diabetica- reprezinta principala cauza de orbire sub
varsta de 60 de ani.

b) neuropatia diabetica- reprezinta afectarea nervilor si survine la

peste 50% dintre bolnavii de diabet zaharat.

c) nefropatia diabetica- reprezinta principala cauza de deces in

diabetul zaharat. Incepe cu hipertrofia si hiperfunctia renala,
cuprinzand mai multe stadii evolutive, in final evoluand spre un
rinichi mic, sclerozat.
d) macroangiopatia diabetica- intereseaza vasele mari din organele
vitale (la nivelul cordului, determina o cardiomiopatie diabetica,
insuficienta cardiaca severa, angina pectorala – risc infarct
miocardic; la nivelul creierului determina macroangiopatie
cerebrala, care poate duce la accident vascular cerebral),
Alarmantă este insă constatarea că in momentul
diagnosticului diabetului zaharat, un procent mare din persoane au
deja complicaţii cronice sau asocieri morbide.

Gangrena diabetica uscata Gangrena diabetica umeda

(apare pe fond de ischemie) (suprainfectie)
DIAGNOSTIC
1.Manifestari clinice (difera la DZ de tip1 la DZ de tip 2)
a) DZ de tip 1 -afecteaza de obicei tinerii si copiii; debutul este
brusc cu manifestari de:
- polifagie (mananca mult) cu foame imperioasa
- sete excesiva (polidipsie)
- eliminarea unei cantitati mari de urina (poliurie)
- scadere in greutate
- oboseala
b) Dz de tip 2 – afecteaza in special persoanele peste 40-50 de ani;
debutul este insidios(lent),poate evolua mult timp asimtomatic sau
cu o serie de semne si simtome sugestive:
- polidipsie, poliurie, polifagie, infectii frecvente, vindecare lenta a
ranilor, intepaturi sau furnicaturi la nivelul membrelor, tulburari de
vedere.Acestea intalnesc la mai putin de 1/3 din cazuri, de aceea
DZ de tip 2 este descoperit de multe ori intamplator, cu ocazia
investigatiilor pentru alte boli; sau se descopera direct
complicatiile.
2. Investigatii paraclinice(analize de laborator)
a) analize de laborator privind metabolismul glucidic:
- glicemia a jeun (dimineata, pe nemancate)
- glicemia provocata (testul tolerantei la glucoza)
- determinarea corpilor cetonici (cresc in special in DZ de tip 1)
b) analize de laborator privind metabolismul lipidic (grasimi):
dozarea colesterolului, a fractiilor de colesterol si a trigliceridelor
c) dozarea insulinei
d) analize privind eficacitatea tratamentului (hemoglobina
glicozilata)

PROFILAXIA DZ
1. Profilaxie primara (prevenirea aparitiei DZ)
Prevenirea DZ de tip 1 se poate face prin prevenirea
infectiilor care pot afecta pancreasul, evitarea anumitor
medicamente, a stresului si a consumului exagerat de glucide.
Prevenire DZ de tip 2 se poate face prin evitarea excesului
alimentar, a dulciurilor concentrate,prevenirea obezitatii, a
stresului si a sedentarismului.
2.Profilaxie secundara (prevenirea aparitiei complicatiilor DZ)
Se face prin depistarea activa a DZ la intivizi cu antecedente,
obezi, sedentari, cu manifestari cutanate, cu infectii recidivante, cu
dislipidemie, cu HTA, sau alte boli care ar putea sugera DZ.
3. Profilaxia tertiara (prevenirea aparitiei complicatiilor si a
evolutiei acestora)
Diabetul zaharat a devenit o problemă de importanţă majoră
pentru individ, medicină şi societate. Aceasta deoarece este o boală
frecventă, perfidă, de lungă durată şi devastatoare dacă nu este bine
ingrijită.Diabetul zaharat ar putea fi prevenit sau instalarea lui ar
putea fiintarziata, la un mare numar de pacienti prin simpla
optimizare a stilului de viata, care are ca rezultat si combaterea
surprusului ponderal. Tipul 1 de diabet,inca nu poate fi prevenit,
dar, in ambele tipuri de diabet se poate preveni sau intarzia aparitia
complicatiilor cronice. De aceea, este timpul sa actionam acum,
atat prin preventie, cat si printr-un tratament corect al cazurilor
diagnosticate.