DIABETUL ZAHARAT

Nume: Coste Rafaela

An: II
Grupa: II
Cuprins
ISTORIC..............................................................................................................................2
DEFINIȚE...........................................................................................................................2
EPIDEMIOLOGIE (răspândire, frecvenţă).........................................................................3
ETIOPATOGENIE (cauze).................................................................................................4
SIMPTOMATOLOGIE.......................................................................................................5
COMPLICATIILE DIABETULUI ZAHARAT:................................................................6
DIAGNOSTIC.....................................................................................................................7
PROFILAXIA DZ...............................................................................................................8

ISTORIC
Diabetul zaharat este cunoscut din antichitate, manifestările sale fiind descrise în
Papirusul Ebers- 1500 i.e.n.

În 1889 este dovedită legătura dintre diabetul zaharat şi pancreas.

În 1955 începe era medicamentelor antidiabetice orale, iar în 1963 se reuşeşte sinteza
insulinei.

DEFINIȚE
Diabetul zaharat este un sindrom caracterizat prin hiperglicemie cronică datorată scăderii
secreţiei de insulină sau tulburării acţiunii acesteia.
Se consideră că o persoana are diabet zaharat atunci când glicemia măsurată dimineaţa
înainte de masă este mai mare de 126 mg % sau când este peste 200 mg % în orice
moment al zilei.

Insulina este produsă de celulele beta din pancreas şi are mai multe roluri in metabolism:
favorizează utilizarea glucozei, sinteza proteinelor şi formarea şi depozitarea lipidelor
(grăsimilor) de către celule.

Este singurul hormon hipoglicemiant (care scade concentraţia glucozei sanguine).

EPIDEMIOLOGIE (răspândire, frecvenţă)

Este o boală foarte importantă, deoarece este cea mai frecventă tulburare
metabolică întâlnită în practica medicală, care afectează aproximativ 5% din populaţia
generală si care poate produce o serie intrega de complicatii.

Diabetul zaharat are implicaţii deosebite la nivel social si mondial:

-Prevalenţa crescută in populaţia generală, cu tendinţă de creştere in plan mondial;

-Evoluţie cronică de o mare diversitate clinico-biologică;

-Morbiditate şi mortalitate extreme, cu impact multiplu asupra calitaţii vieţii individului

şi la nivel populaţional;

-Management clinic continuu şi extrem de complex;

-Eforturi deosebite şi costuri ridicate pentru prevenţie, depistare si management clinic.

Date colectate la nivelul Comisiei de Diabet, Nutritie,Boli Metabolice a Ministerului

Sanatatii,arata ca:

In România la 31.12.2003,din 404.150 bolnavi de diabet:

- 33.953 bolnavi diagnosticati cu DZ 1

- 370.197 bolnavi diagnosticati cu DZ 2

ETIOPATOGENIE (cauze)
Cauzele diabetului zaharat sunt elucidate doar parţial. Pe de o parte, se ştie ca apariţia
ambelor tipuri de diabet este legată intr-o oarecare măsură de factori ereditari, genetici.
Pe de altă parte, factorii de mediu joacă şi ei un rol important.
- Unul dintre factorii de mediu despre care se crede că determină in multe cazuri apariţia
diabetului zaharat de tip 1 ar fi un virus care infectează celulele beta, producătoare de
insulină, din pancreas. Această ipoteză este susţinută de dovezi clinice şi experimentale.
Infecţia virală poate induce diabet fie prin distrugerea celulelor producătoare de insulină,
fie prin declanşarea unei reacţii imune.
- Un alt factor care pare să predispună la diabet autoimun (tip 1) ar fi consumul de lapte
de vacă sau produse de lapte la şugarul mic. Cercetările sugerează că albumina din laptele
de vacă ar duce la apariţia unor anticorpi care, prin reactivitate incrucişată, afectează in
cele din urma celulele beta pancreatice si astfel contribuie la aparitia diabetului zaharat.
- In aparitia diabetului de tip 2, cei mai importanti factori modificabili sunt greutatea
corporala excesiva si lipsa de exercitiu fizic, adica sedentarismul.
- Un alt factor notabil ar putea fi stresul psihic excesiv. Imediat dupa cutremurul din
1977, diabetologii din Bucuresti au putut constata o incidenta crescuta a diabetului
zaharat. Astfel, unii autori mentioneaza ca posibil factor diabetogen stresul, in special
stresul de aglomeratie.
- Printre factorii incriminati este si abuzul alimentar, respectiv excesul de produse
zaharoase. Toti acesti factori ar putea explica de ce diabetul zaharat este mai frecvent in
mediul urban. In functie de cauze, diabetul se imparte in diabet zaharat primar si diabet
zaharat secundar. Atunci cand nu exista nicio alta boala asociata, vorbim de diabet
zaharat primar.

Cand pot fi identificate tulburari sau conditii patologice care cauzeaza sau favorizeaza
dezvoltarea bolii diabetice, vorbim de diabet zaharat secundar. Printre cauzele care pot
conduce la diabetul zaharat secundar se numara: boli care afecteaza pancreasul (de
exemplu pancreatita cronica a alcoolicilor), tulburari hormonale (de exemplu
acromegalia, feocromocitomul, boala Cushing), diabetul indus de medicamente si
substante chimice, diverse boli genetice etc. In functie de mecanismul de aparitie, exista
diabet zaharat de tip 1 si diabet zaharat de tip 2.
Diabetul zaharat de tip 1 apare mai ales la copii si tineri si necesita intotdeauna
tratament cu insulina, deoarece pancreasul nu o mai poate produce. Din acest motiv se
mai numeste si diabet insulino-dependent. Diabetul zaharat de tip 2 apare de obicei la
adultii de varsta mijlocie (40 de ani) sau mai tarziu, mai cu seama la persoane
supraponderale. In acest caz, organismul continua sa produca insulina, dar aceasta nu isi
poate indeplini rolul in mod normal. Acest al doilea tip de diabet nu necesita de regula
tratament cu insulina, fapt pentru care s-a si numit diabet zaharat non-insulino-dependent.

Trebuie insa mentionat faptul ca dependenta de insulina nu inseamna in mod

obligatoriu ca pacientul va urma terapia cu insulina; de asemenea, termenul de non-
insulino-dependent nu se suprapune intotdeauna cu absenta tratamentului insulinic.
Expertii considera mai degraba ca notiunea de „insulino-dependent" atrage atentia asupra
faptului ca, in absenta administrarii insulinei, pacientul prezinta risc de cetoacidoza
diabetica. Cu alte cuvinte, termenii „insulinodependent" si „non-insulinodependent"
descriu de fapt stari fiziologice (predispozitia, respectiv rezistenta la cetoacidoza), in timp
ce termenii „tip 1" si „tip 2" se refera la mecanismul patogenic, autoimun (in tipul 1) si
nonautoimun (in tipul 2).

Diabetul zaharat tip I sau insulinodependent, pancreasul nu mai secreta insulina sau
secreta o cantitate foarte mica, insuficienta pentru a mentine glicemia in limitele normale,
fiind necesara injectarea de insulina. Diabetul zaharat tip 1,debuteaza in general la copii
si tineri inainte de 40 de ani. La acesti bolnavi pancreasul nu mai secreta deloc
insulina, astfel incat ei va trebui sa urmeze toata viata tratament cu insulina.

Diabetul zaharat tipul II sau non-insulinodependent, secretia de insulina este scazuta

sau exista o rezistenta periferica (a tesuturilor) la actiunea insulinei. Acest tip de diabet
debuteaza la varste mai inaintate, de obicei dupa 50 ani, putand fi echilibrat prin dieta
si/sau medicamente antidiabetice orale. Pe parcursul evolutiei, diabetul zaharat non-
insulinodependent poate deveni insulino-necesitant, cand tratamentul medicamentos nu
mai reuseste mentinerea glicemiei in limite normale, fiind necesara administrarea de
insulina. Odata instalata boala, dureaza toata viata, nedescoperindu-se inca un tratament
pentru vindecarea ei.

Alte tipuri specifice de diabet, prin alte cauze cum ar fi: defecte genetice ale celulelor
betapancreatice, sau ale procesului de acţiune al insulinei, boli ale pancreasului exocrin,
endocrinopatii, diabetul indus prin medicamente sau substanţe chimice, etc.

Diabetul zaharat la gravide,numit si diabet gestational – o tulburare a tolerantei la

glucoza, manifesta prin hiperglicemie, de severitate variabila,care este descoperita in
timpul sarcinii.Diabetul gestational apare spre sfarsitul celui de-al doilea sau in al treilea
trimestru. Acesta se manifesta printr-o crestere a glucozei in sange numai in timpul
sarcinii. Diabetul gestational se intalnste in 5-6% din sarcini si poate afecta atat mama cat
si copilul.Diabetul gestational dispare dupa nastere in 90% din cazuri.Cu alte cuvinte, in
aproape toate cazurile, diabetul gestational nu este cunoscut inainte de sarcina si dispare
dupa nastere.
SIMPTOMATOLOGIE
Simptomele diabetului zaharat variaza de la caz la caz. In general, diabetul se
caracterizeaza prin cresterea peste normal a concentratiei de glucoza in sange
(hiperglicemie), cu sau fara eliminarea de zahar prin urina (glicozurie). Alte simptome
care pot sa apara sunt: setea excesiva cu aport crescut de apa, eliminarea de urina in
cantitati mari si foamea excesiva cu ingestia de alimente in cantitati mari.
Aceste trei simptome, cunoscute in terminologia medicala ca polidipsie, poliurie si
respectiv polifagie, sunt in general cauzate de hiperglicemie. La pacientii care sunt
bolnavi, dar care au ignorat semnele mai multa vreme, nefiind astfel diagnosticati, se
poate intampla ca prima manifestare remarcata sa fie coma diabetica.
Diabetul de tip 1 isi face simtita prezenta de regula inainte de 40 de ani, dar exista si
pacienti la care diabetul de tip 1 survine in mod atipic, tarziu in viata, la varsta de 50 de
ani sau chiar mai tarziu, in cazuri rare. De obicei, pacientii cu diabet de tip 1 aparut la o
varsta mai inaintata nu sunt obezi ca cei care sufera de diabet de tip 2.
Diabetul de tip 1 poate debuta brusc, cu sete, urinare in exces, apetit crescut si
pierdere in greutate. Persoanele cu diabet de tip 1 pot avea greutate normala sau pot fi
subponderale, in functie de intervalul de timp dintre debutul simptomelor si inceputul
tratamentului. De regula, in cazul diabetului de tip 1, odata ce simptomele s-au dezvoltat,
este necesara administrarea insulinei.
Diabetul de tip 2 debuteaza de obicei la mijlocul vietii sau mai tarziu. De regula,
pacientul cu diabet zaharat de tip 2 este obez sau supraponderal. De asemenea, la acesti
diabetici, simptomele apar si se manifesta treptat. Daca pacientul reuseste sa-si controleze
greutatea corporala prin masurile dietetice, respectiv prin administrarea de medicamente
antidiabetice cu administrare pe cale orala, nu este necesara administrarea insulinei.
Exista destul de multi pacienti cu diabet de tip 2 la care se aplica insulinoterapia.

COMPLICATIILE DIABETULUI ZAHARAT:

1.Complicatii acute care apar brusc, se instaleaza rapid si pot fi:

a) coma diabetică- începe cu simptome prevestitoare ca: ameţeală, oboseală, somnolenţă,

tulburări digestive (lipsă de apetit, greaţă, vărsături

- Cetoacidoza diabetica (complicatie obisnuita a DZID) este determinata de deficitul de

insulina,apare adesea în cazul întreruperii tratamentului cu insulina.

- Coma hiperosmolara (complicatie frecventa) este un sindrom de dehidratare accentuate

în conditiile unui aport insuficient de apa. - Coma hipoglicemica este manifestarea
extrema a hipoglicemiei, se anunta cu pierderea starii de constiinta. Coma este
caracterizata printr-o imposibilitate totala de trezire

b) infectiile- se intalnesc cu o frecventa mai mare la diabetici, datorita capacitatii lor

scazute de aparare.
Cele mai frecvente localizari sunt - cutanate ( furunculoza, ulcere trofice, abcese la locul
injectiilor cu insulina).

2. Complicatii cornice, apar lent, se instaleaza insidios si pot fi:

a) retiniopatia diabetica- reprezinta principala cauza de orbire sub varsta de 60 de ani.

b) neuropatia diabetica- reprezinta afectarea nervilor si survine la peste 50% dintre

bolnavii de diabet zaharat.

c) nefropatia diabetica- reprezinta principala cauza de deces in diabetul zaharat. Incepe cu

hipertrofia si hiperfunctia renala, cuprinzand mai multe stadii evolutive, in final evoluand
spre un rinichi mic, sclerozat.

d) macroangiopatia diabetica- intereseaza vasele mari din organele vitale (la nivelul
cordului, determina o cardiomiopatie diabetica, insuficienta cardiaca severa, angina
pectorala – risc infarct miocardic; la nivelul creierului determina macroangiopatie
cerebrala, care poate duce la accident vascular cerebral), Alarmantă este insă constatarea
că in momentul diagnosticului diabetului zaharat, un procent mare din persoane au deja
complicaţii cronice sau asocieri morbide.

DIAGNOSTIC
1.Manifestari clinice (difera la DZ de tip1 la DZ de tip 2)

a) DZ de tip 1

-afecteaza de obicei tinerii si copiii; debutul este brusc cu manifestari de:

- polifagie (mananca mult) cu foame imperioasa

- sete excesiva (polidipsie)

- eliminarea unei cantitati mari de urina (poliurie)

- scadere in greutate

- oboseala

b) Dz de tip 2

– afecteaza in special persoanele peste 40-50 de ani; debutul este insidios(lent),poate

evolua mult timp asimtomatic sau cu o serie de semne si simtome sugestive:
- polidipsie, poliurie, polifagie, infectii frecvente, vindecare lenta a ranilor, intepaturi sau
furnicaturi la nivelul membrelor, tulburari de vedere.Acestea intalnesc la mai putin de 1/3
din cazuri, de aceea DZ de tip 2 este descoperit de multe ori intamplator, cu ocazia
investigatiilor pentru alte boli; sau se descopera direct complicatiile.

2. Investigatii paraclinice(analize de laborator)

a) analize de laborator privind metabolismul glucidic:

- glicemia a jeun (dimineata, pe nemancate)

- glicemia provocata (testul tolerantei la glucoza)

- determinarea corpilor cetonici (cresc in special in DZ de tip 1)

b) analize de laborator privind metabolismul lipidic (grasimi): dozarea colesterolului, a

fractiilor de colesterol si a trigliceridelor

c) dozarea insulinei

d) analize privind eficacitatea tratamentului (hemoglobina glicozilata)

PROFILAXIA DZ
1. Profilaxie primara (prevenirea aparitiei DZ)

Prevenirea DZ de tip 1 se poate face prin prevenirea infectiilor care pot afecta pancreasul,
evitarea anumitor medicamente, a stresului si a consumului exagerat de glucide.

Prevenire DZ de tip 2 se poate face prin evitarea excesului alimentar, a dulciurilor

concentrate,prevenirea obezitatii, a stresului si a sedentarismului.

2.Profilaxie secundara (prevenirea aparitiei complicatiilor DZ)

Se face prin depistarea activa a DZ la intivizi cu antecedente, obezi, sedentari, cu

manifestari cutanate, cu infectii recidivante, cu dislipidemie, cu HTA, sau alte boli care ar putea
sugera DZ.

3. Profilaxia tertiara (prevenirea aparitiei complicatiilor si a evolutiei acestora)

 Diabetul zaharat a devenit o problemă de importanţă majoră pentru individ, medicină şi
societate. Aceasta deoarece este o boală frecventă, perfidă, de lungă durată şi devastatoare dacă
nu este bine ingrijită.Diabetul zaharat ar putea fi prevenit sau instalarea lui ar putea fiintarziata, la
un mare numar de pacienti prin simpla optimizare a stilului de viata, care are ca rezultat si
combaterea surprusului ponderal. Tipul 1 de diabet,inca nu poate fi prevenit, dar, in ambele tipuri
de diabet se poate preveni sau intarzia aparitia complicatiilor cronice. De aceea, este timpul sa
actionam acum, atat prin preventie, cat si printr-un tratament corect al cazurilor diagnosticate.