Sunteți pe pagina 1din 41

TEMA PROIECTULUI PENTRU EXAMENUL

DE ABSOLVIRE

INGRIJIREA PACIENTILOR VARSTNICI

Coordonator:
Absolvent:
Anul:

2016

Motto: A mbtrni nseamn a avea

din ce n ce mai mult nevoie de


medicamente i din ce n ce mai puine
posibiliti de a le suporta (J.Turpin).

2016

Introducere
Procesul de mbtrnire se instaleaz la varste foarte diferite, se obisnuieste n
general sa fie considerati varstnici cei trecuti de 65 ani.
Particularitatile de ngrijire ale bolnavilor varstnici izvorsc din caracterele fiziologice si
patologice ale varstei inaintate.
Datorita reducerii fortelor fizice si a capacitatii de acomodare oamenii n vrst ajung de
multe ori la spital n stare de subnutritie cu hipovitaminoze policarentiale, igien neglijata.
Omul n vrst poate contracta toate bolile varstei mai tinere, ns din cauza reactivitatii
modificate a organismului acestea au o evolutie aparte, caracterizata printr-un debut
ntotdeauna insidios, simptomatologie monotona si de multe ori deosebit, uneori chiar
contrar evolutiei obisnuite acelorasi boli.
Majoritatea problemelor de ngrijire izvorsc din indisponibilitatea bolnavului de a se
acomoda. Circulatia deficitara a sistemului nervos central prin vasele sclerozate duce la
scaderea activitatii cerebrale cu aparitia frecventa a tulburarilor de memorie. Acesti bolnavi
n mediul lor obisnuit familial triesc o viat echilibrat, ns n conditiile noi ale mediului
spitalicesc se dezechilibreaz si devin nelinistiti, agitati. Tocmai din acest motiv
spitalizarea varstnicilor nu trebuie prelungit.
Igiena bolnavilor varstnici se face cu aceleasi tehnici ca si a celorlalti bolnavi, avnd grij
doar de particularitatile fiziologice si patologice ale varstei

PRIMIREA PE SECTIE SI AMPLASAREA BOLNAVULUI


- el nu trebuie s aiba impresia ca este o povar pentru personal sau pentru restul
bolnavilor.
- Deoarece se orienteaz mai greu este important sa le artm baia, eventual salile de
tratament, chiar de mai multe ori
- Ei tolereaz f greu zgomotul si de aceea este indicat sa fie amplasati ntre B mai linistiti
de vrst lor
- Evitarea circulatiei lor pe scari
- Evitarea amplasarii lor sub geamuri sau lng us din cauz c lor nu le place frigul
- Cu ocazia examinarilor paraclinice sa fie mbrcati corespunztor anotimpului, sau
acoperiti dac sunt transportati cu targ sau caruciorul

COMPORTAREA FATA DE BOLNAVII VARSTNICI


- as med trebuie s incerce dezobisnuirea lui de obiceiurile formate n cursul anilor
- activitatea ttrebuie planificat n asa fel nct sa nu urgenteze bolnavul n aranjarea
treburilor sale
- la nevoie cu mult tact sa-l ajute dar sn u le execute n locul lui
- pregatirea psihica a bolnavilor pt efectuarea procedeelor de investigatie si tratament
acordarea atentiei B varstnic si a stimei indiferent de stare n care se
gseste bolnavul

IGIENA CORPORALA
2016

igiena trebuie supravegheata chiar dac ei si-o efectueaz singuri. Ei


trebuie ajutati avnd grij s nu-I jignim
piele lor uscata si atrofiata nu tolereaz baia zilnica, de aceea imbaierea
se face o dat sau de 2 ori pe sptmn, cu spun neutru, cu f mare atentie pt
a nu leza pielea fragile
barbatii vor fi rasi n mod regulat, femeile pieptanate, unghiile intretinute
intretinerea protezelor dentare
nu se frictioneaza pielea cu alcool cci o usuc mai tare si o predispune la
leziuni
masajul se face cu parafin sau lanolina

ASIGURAREA ODIHNEI PASIVE


deoarece vrst impune repaus mai mult la pat, pt a fi odihnitor, acesta
impune respectarea unor tabieturi si a pozitiilor dorite de B
suprafata patului trebuie s fie ntotdeauna neted pt a evita escarele de
decubit
pt a prevenii escarele de decubit se impune ca mobilizarea lui sa fie cat
mai precoce sau n cazul n care nu se poate atunci schimbarea pozitiei n pat tot
la 2 ore
are loc schimbarea ritmului nictemeral, ei dor ziua iar noaptea sufer de
insomnii sin u reactioneaz f bine la calmante si hipnotice. Adorm mult mai linistiti
sear dac le faceti o vizit inaite de culcare

ALIMENTATIA VARSTNICULUI
ei sunt de obicei inapetenti, datorit ori bolii ori spitalizarii si neadaptarii la
regimul alimentar
de aceea le trebuie asigurat dac boal nu impune pretentiile lor calitative
. sear ei consuma de obicei numai lichide, n special sub forma de lactate
necesitatile lor caloce nu sunt f mari de aceea nu trebuie insistat asupra
consumului de glucide si lipide, pt a putea introduce mai usor necesarul de
proteine, saruri minerale si lichide, deoarece varstnicii se deshidrateaz f usor
in caz de refuz al consumului de lichide se trece la hidratare parenterala
n alimentatia persoanelor vrstnice se limiteaza grasimile. A fost stabilita
corelatia consumului nalt de grasimi si dezvoltarea aterosclerozei. Grasimile
consumate n cantitati mari se digera greu de catre organele digestive, secretia
carora este redusa. Este bine cunoscuta actiunea negativa a acizilor grasi
saturati din grasimile animale si a colesterolului asupra metabolismului lipidic. n
alimentatia rationala se recomanda untul si uleiul vegetal. Ultimul, n cantitate de
20-25 g pe zi, asigura cantitatea necesara de acizi grasi polinesaturati.
Consumul sporit de ulei vegetal actioneaza negativ asupra organelor digestive.
Norma zilnica de grasimi pentru persoanele vrstnice este cu 10% mai mare
dect cantitatea proteinelor din ratia alimentara.
Vitamina C, inclusa n ratia alimentara n cantitati satisfacatoare, asigura
desfasurarea proceselor de oxidare si normalizeaza schimbul de substante. La
cei vrstnici organismul are nevoie de o cantitate marita de vitamina C. Ea
stabilizeaza echilibrul fiziologic de biosinteza a colesterolului si utilizarea lui n
tesuturi, mareste rezistenta si ntareste reactiile de aparare ale organismului.
2016

Vitaminele C si P au actiuni sinergice. Vitamina P contribuie la micsorarea


tensiunii arteriale la hipertensivi.
La vrstnici n organism se acumuleaza substante minerale, ndeosebi
compusii calciului. Ele se depun n peretii vaselor sanguine, articulatii, cartilaje si
alte tesuturi. Totodata la unii batrni se depisteaza osteoporoza ca o consecinta
a deficitului unor saruri. Norma zilnica de calciu pentru vrstnici e de 800 mg.
Alt element mineral necesar pentru vrstnici este magneziul cu actiune
antispastica, vasodilatatoare. El stimuleaza peristal-tismul intestinal, sporeste
eliminarea bilei, micsoreaza nivelul colesterolului n snge. Insuficienta de
magneziu n organism se soldeaza cu marirea depunerii calciului n vasele
sanguine. Necesitatea zilnica n magneziu constituie 400 mg. Alimentatia
vrstnicilor trebuie sa contina potasiu suficient. El contribuie la eliminarea apei si
clorurii de sodiu din organism. n ratia alimentara a vrstnicilor se vor include
produse cu orientare alcalina ca laptele si derivatele lui, cartofii, fructele,
legumele.

Ratia alimentara a vrstnicilor (60-74 ani) trebuie sa contina:


- proteine 68 g (barbati), 61 g (femei),
- lipide 77 g (barbati), 66 g (femei),
- glucide 335 g (barbati), 284 g (femei),
- valoarea energetica: 2300 kcal (barbati), 1975 kcal (femei).
Ratia alimentara a batrnilor (75-90 ani) trebuie sa contina:
- proteine 61 g (barbati), 55 g (femei),
- lipide 65 g (barbati), 57 g (femei),
- glucide 280 g (barbati), 242 g (femei),
- valoarea energetica: 1950 kcal (barbati), 1700 kcal (femei).

SUPRAVEGHEREA TRANZITULUI INTESTINAL SI AL DIUREZEI


este f important supravegherea atenta deoarece ei uita emisiunile de
urina si fecale si adesea solicita purgative n mod inutil.
Constipatia habituala a varstnicilor trebuie rezolvata pe cale dietetic,
clisme evacuatoare
Starile de incontinenta se raporteaz imediat medicului

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR LA VARSTNICI


2016

Polipatologia varstnicului impune polimedicatie (prolipragmazie) ceea ce


determina aparitia farmacogenatriei.
Aproximativ 70% din varstnici iau curent medicamente , 40% cel putin un
medicament pe zi iar 70% din totalul batranilor utilizeaza medicamente fara
indicatii medicale specializate (dupa ureche). Incidenta accidentelor
medicamentoase la varstnici are un procent de 24%.
Se inregistreaza un consum crescut de hipnotice, psihotrope , laxative,
antibiotice.
Principii generale de farmacogeriatrie:
1.
Posologie diminuata (doza si mod de administrare)
2.
Supraveghere stricta terapeutica la varstnic este conditionata si de
comportamentul mintal al acestora (risc de omisiune sau exces).
Cel mai mare risc la administrare il constituie numarul de picaturi, care trebuie
memorate (medicamentele sub forma de picaturi).
Problemele varsticului deficit de vaz, auz, memorie deficitara, uitare, intelegere
gresita impun vigilenta crescuta din partea personalului de ingrijire sau a
familiei.
In general, dozele obisnuite la adult devin doze forte sau supradoze la varstnic.
Reactii adverse si efecte secundare specifice :
-varstnicii reactioneaza advers mai frecvent decat adultii si accidentele mortale
iatrogene sunt mai frecvente

Efectele secundare pot fi determinate de :


-o interactiune farmacologica atunci cand medicamentele sunt incompatibile intre
ele
-o interactiune farmacodinamica cand au acelasi efect =supradozaj
-o interactiune farmacocinetica cand un medicament interfereaza cu absorbtia ,
distributia sau eliminarea altui medicament
Efectele secundare cele mai frecvente sunt date de antibiotice, medicatia
aparatului cardiovascular, antihipertensive, diuretice si AINS.
75 80 % din efectele secundare sunt datorate de o posologie nepotrivita.
Alta cauza o poate constitui dificultatea unor persoane de a urma corect o
prescriptie.
Polimedicatia geriatica impune exigente terapeutice deosebite privind dozajul ,
interactiunile, incompatibilitatile, reactiile adverse si efectele secundare.

Indicatii si precautii privind administrarea unor medicamente:


La varstnici este indicata folosirea gulei terapeutice.
O grija deosebita trebuie acordata ajustarii dozelor prin individualizare si
raportare la varsta si starea functionala a aparatelor si sistemelor organismului.
Tratamentul cu antibiotice presupune precautii in general :
-antibiotice hepato-toxice : cloramfenicol , ampicilinele , ciclinele
-antibiotice ototoxice : gentamicina , streptomicina si kanamicina
-supraincarcare hidrosodata = penicilina G
-hipocaliemie : colimicina , pyopen
Administrarea prelungita sau asocierile nepotrivite determina micoze digestive.
Evitarea dozelor retard.
2016

Evitarea poliambioterapiilor sistemice.


Evitarea posologiei , ridicate si prelungite.
Medicatia hipoglicemianta :
-varstnicul tolereaza valori mai mari ale glicemiei comparativ cu adultul.
-sunt de preferat sulfamidele hipoglicemiante , peros cu actiune scurta in loc de
prescriptiile retard sau insulina
Diureticile 38% din varstnici iau diuretice administrarea lor impune atentie
speciala si supraveghere sistematica a curbei ponderale , a tensiunii arteriale in
clino si ortostatism.
Laxativele , desi varstinicii au nevoie de ele , deseori ajung la abuz.
Efectele secundare ale abuzului pot fi : casexie , hipercalcemie , alcaloza
hipocloremica , carente vitaminice si mineralice.
La administrarea generala a medicamentelor la varstnic se va avea in vedere
faptul ca polimedicatia frecventa poate determina interactiuni si interferente
medicamentoase traduse prin potentare sau prin inhibitia actiunii
medicamentului.

CAPITOLUL II

NOTIUNI GENERALE DESPRE GERIATRIE


Geriatria este specialitatea care se adreseaza persoanelor de vrsta a IIIa, att ca preventie ct si ca diagnostic si terapie, dar nu numai acestei vrste.
Prin componentele de geriatrie profilactica ea si gaseste aplicabilitatea si la
persoanele cu vrste cuprinse ntre 45 si 60 ani, perioada n care se
considera ca ncepe sa se instaleze fenomenul de mbatrnire pe majoritatea
organelor si aparatelor, perioada n care ncep sa se instaleze bolile cronice.
Deci geriatria are un impact favorabil asupra acestor persoane, n sensul ca
poate ntrzia instalarea fenomenului de mbatrnire si, n acelasi timp, poate
depista n stadii incipiente diverse boli cronice.
Geriatria este acea ramura a medicinei care se ocupa cu diagnosticarea si
tratamentul bolilor mai frecvent intalnite la varstnic.
Gerontologia este stiinta care se ocupa cu studiul procesului imbatranirii.
Imbatranirea este un proces continuu, gradual, care incepe de la
nastere si continua de-a lungul tuturor etapelor vietii.

2016

Inaintarea in varsta presupune maturizarea, trecerea de la copilarie la


adolescenta. Urmeaza apoi stadiul de adult tanar, varsta mijlocie si cea
inaintata, cand majoritatea functiilor organismului intra in declin.
Imbatranirea are atat aspecte pozitive, cat si negative. Nu exista insa o
varsta care sa delimiteze exact inceputul batranetii. In mod traditional, varsta
de 65 de ani a fost considerata limita de trecere spre varsta inaintata. Motivul
alegerii acestei valori il gasim in istorie, nu in biologie. 65 de ani a fost
desemnata varsta de pensionare in Germania, prima natiune care a instituit
un program de pensionare.
Continua sa ramana varsta de pensionare in multe tari dezvoltate, desi in
altele traditia se schimba.
Imbatranirea poate viza trei aspecte diferite:
Varsta cronologica reflecta in exclusivitate trecerea timpului si reprezinta
varsta unei persoane in ani.
Din punctul de vedere al sanatatii, varsta cronologica are o semnificatie
importanta: odata cu inaintarea in varsta creste probabilitatea instalarii unei
probleme de sanatate. Pentru ca ajuta la predictia unor boli, aceasta varsta
are implicatii legale si financiare importante. Varsta biologica se refera la
modificarile care apar in organism odata cu imbatranirea.
Pentru ca acestea pot aparea la unele persoane mai devreme decat la altele,
putem intalni persoane batrane biologic la varsta de 40 de ani, respectiv
persoane tinere biologic la 60 de ani sau mai mult. Varsta psihologica se
refera la felul in care oamenii se simt si se comporta.
Spre exemplu, o persoana de 80 de ani care munceste isi face planuri,
participa la multe activitati. Din punct de vedere psihologic este considerata
tanara.
Modificarile din organism, consecinte firesti ale imbatranirii
Multe persoane se intreaba frecvent daca modificarile ce apar odata cu
inaintarea in varsta sunt procese normale ale imbatranirii sau nu.
Majoritatea transformarilor sunt cauzate de unele procese interne care, desi
nedorite, sunt considerate normale si, in general, imposibil de evitat.
Spre exemplu, odata cu imbatranirea, cristalinul din structura interna a
ochiului devine mai gros, mai rigid, mai putin capabil sa focalizeze pe
obiectele apropiate, precum o carte sau un ziar.
Aceasta situatie este cunoscuta sub numele de prezbiopie. Modificarile apar
la majoritatea oamenilor varstnici si nu s-a putut gasi alta cauza pentru
aparitia lor decat inaintarea propriu-zisa in varsta.
Inaintarea in varsta, deseori confundata cu aparitia unor maladii
Nu este insa intotdeauna clar care sunt fenomenele ce tin de imbatranire.
Uneori declinul functional cauzat de varsta avansata poate fi confundat cu
declinul functional cauzat de o boala.
2016

De exemplu, declinul functiei mentale e considerat un apanaj al imbatranirii.


Acest declin include dificultatea de a invata si uitarea accentuata. El poate sa
apara si in cadrul dementei, dar este mult mai sever. Astfel, persoanele in
varsta pot sa aseze lucrurile in locuri nepotrivite sau uita detalii, dar cei cu
dementa uita evenimentele in totalitate. Bolnavii cu dementa nu-si pot
indeplini nici datoriile de zi cu zi, precum sofat, gatit sau obligatiile financiare.
De asemenea, nu pot preciza in ce an sunt sau unde se afla. Anumite tipuri
de dementa, precum maladia Alzheimer, difera clar de imbatranirea naturala.
Teorii ale imbatranirii
Nu se cunoaste exact mecanismul prin care organismul uman imbatraneste.
Unele teorii sustin drept cauza leziunile cauzate de radiatiile ultraviolete,
uzura organismului cauzata de produsii de metabolism.
Alte teorii "vad" batranetea drept un proces predeterminat, controlat genetic.
Totusi, niciuna dintre teorii nu explica totalitatea modificarilor ce apar odata cu
inaintarea in varsta. Majoritatea gerontologilor (specialisti care studiaza
imbatranirea) considera batranetea drept efectul cumulativ al interactiunilor
corpului cu diferiti factori, de-a lungul vietii.
Acesti factori sunt reprezentati de mediu, influentele culturale, alimentatie,
miscare, timp liber, boli si multi altii.
Spre deosebire de modificarile ce apar in adolescenta, care pot fi anticipate
relativ usor, fiecare persoana imbatraneste intr-un ritm unic. Functia tuturor
organelor vitale incepe sa scada pe masura imbatranirii. Celulele devin mai
mari, avand o capacitate tot mai mica de a se divide. Astfel creste cantitatea
de pigment si substante grase (lipide) din interiorul lor.
Tesuturile isi pierd elasticitatea si se atrofiaza
Tesuturile conjunctive, de legatura, isi pierd din elasticitate. In consecinta,
organele, vasele de sange si caile respiratorii devin mai rigide. Membranele
celulelor se modifica si ele, astfel incat multe tesuturi nu mai primesc la fel
oxigenul si substantele nutritive. Astfel, elimina mult mai greu dioxidul de
carbon si produsii de metabolism. Multe tesuturi scad in greutate, proces
denumit atrofie. Alte tesuturi devin nodulare si mult mai rigide. Temperatura
corpului nu se modifica semnificativ odata cu inaintarea in varsta. Pierderea
grasimii subcutanate insa ingreuneaza mentinerea constanta a acesteia
. De aceea varstnicii poarta frecvent mai multe randuri de haine, pentru a
mentine o temperatura confortabila. Varsta scade si capacitatea organismului
de a transpira. In consecinta, varstnicii sunt frecvent expusi la supraincalzire
(hipertermie) sau la scaderi periculoase de temperatura (hipotermie). Pe
masura ce imbatranim, organismul nu mai tolereaza la fel de mult efort. E
nevoie de mai mult timp ca pulsul sa creasca in timpul efortului, si mai mult
timp sa scada dupa incetarea acestuia.
Alte probleme frecvent intalnite in randul varstnicilor sunt:
Presiune sangvina ridicata (hipertensiune); Puls scazut (bradicardie);
Probleme de ritm cardiac (aritmii), precum fibrilatia atriala. Medicamentele
utilizate pentru a trata problemele varstnicilor pot influenta semnele vitale.
Antialgicele pot incetini ritmul respirator.

2016

Diureticele pot reduce presiunea sangelui, cauzand scaderi ale acesteia la


modificarea pozitiei corpului. De altfel, intensitatea metabolizarii
medicamentelor este mult redusa.
De aceea este necesara scaderea dozelor la persoanele varstnice, deoarece
efectele secundare apar mai frecvent decat la tineri. De asemenea, reactiile
adverse pot mima simptomele multor boli, astfel incat e usor de confundat o
reactie adversa medicamentoasa cu o boala. Anumite medicamente au reactii
adverse complet diferite decat la tineri.
Auzul, vazul, inima, oasele si muschii, mai lenese dupa 30 de ani
Acuitatea auditiva scade treptat in special pentru sunetele inalte, mai ales in
cazul persoanelor care au fost expuse la zgomote de-a lungul vietii. Acest
fenomen poarta numele de presbiacuzie. S-a estimat ca 30% din populatia de
peste 65 de ani prezinta dizabilitati auditive importante. Auzul incepe sa scada
treptat, de la 50 de ani, probabil din cauza modificarilor nervului auditiv. In
plus, se poate adauga si capacitatea redusa a creierului de a procesa
sunetele.
Modificarile de varsta legate de vedere incep de la 30 de ani. Ochiul
varstnicului produce mai putine lacrimi, ducand la o senzatie inconfortabila de
uscaciune. Solutia este utilizarea picaturilor sau a lacrimilor artificiale. Toate
structurile ochiului se modifica odata cu varsta. La varsta de 60 de ani
pupilele au o treime din dimensiunea pe care o aveau la 20. Pupila
reactioneaza de asemenea mai incet la intuneric si lumina.
Inima are un sistem natural de pacemaker" care ii controleaza bataile
. O parte din acest sistem poate dezvolta fibroza si apar depozite de grasime
odata cu varsta. Pacemakerul natural, nodulul sinoatrial, pierde cateva dintre
celulele sale, rezultand un ritm mai scazut al batailor inimii. Printre modificarile
normale ale inimii se numara si prezenta pigmentului "de varsta", lipofuscina.
Celulelele musculare cardiace degenereaza treptat. Valvele inimii, care
controleaza directia de curgere a sangelui, se ingroasa si devin mai rigide.
Tesutul elastic din structura vezicii devine rigid, aceasta fiind mai putin
flexibila. Musculatura slabeste si vezica nu se goleste complet. In cazul
femeilor, slabiciunea musculara poate sa duca la pierderea pozitiei normale a
vezicii si a vaginului (prolaps), care poate bloca uretra.
In cazul barbatilor, uretra poate fi blocata de o glanda prostatica marita.
Densitatea osoasa scade la persoanele in varsta in special la femeile postmenopauza, din cauza faptului ca osul pierde calciu si minerale. Astfel oasele
sunt fragile si predispuse la fracturi. Discurile intervertebrale de la nivelul
coloanei se deshidrateaza odata cu varsta, devin mai subtiri si, in consecinta,
inaltimea trunchiului si respectiv inaltimea corporala scad.
mbtrnirea uman privit biologic apare ca un proces continuu,
dinamic, cu valori ale parametrilor funcionali ce difer de la o
vrst la alta. Modificrile involutive morfo-funcionale, comparate
cu cele ale adultului pot induce n eroare i suntem ispitii s
apreciem drept stare de boal, modificrile normale, fireti,
determinate de senescen.
Firescul, normalul vrstnicului, corespunde ntr-un alt plan,
normalului vrstei adulte.
2016

Btrneea este o etap a vieii, o cerin a evoluiei speciei umane,


care n anumite condiii poate s mbrace o involuie normal, cu o
fiziologie proprie. Fiecare funcie are propriul orar de dezvoltare i
mbtrnire.
Ansamblul funcional, metabolic i de reglare hormonal, are la
vrstnic o labilitate crescuta in conditii de stres.

Dup vrsta de 60 de ani parametrii funcionali ai mbtrnirii normale


se nscriu n valori care asigur homeostazia organismului, iar pe plan
clinic genereaz starea de bine somato-psihic, ce definete starea de
sntate. Indicatorii morfo-funcionali corespunztori strii de sntate ai
vrstnicului definesc fiziologia btrneii.
Indicatori biochimici
Trstura esenial a cadrului biochmic de mbtrnirea normal la
vrstnic i btrn este o marcat labilitate a echilibrului homeostatic
general, manifestat ndeosebi prin scderea capacitii adaptative n
condiii de stres. Clasic, tabloul metabolic al mbtrnirii la nivel umoral
se caracterizeaz printr-o tendin general de cretere n deceniile VI i
VII a nivelului valorilor biochimice pentru factorii angajai in
metabolismul lipidic i de hemocoagulare.
ntreaga activitate metabolic din mbtrnirea normal, n strns
interdependen de criteriile structurale de vrst, se desfoar n
condiiile scderii lente, progresive a masei celulare metabolic activ
(propus ca un indicator global de apreciere a vrstei), a reducerii
consumului de oxigen i a activitii biologice generale.
Dismetabolismul lipidic al btrnului se manifest att la masa
adipoas, ct i la indicatorii umorali. Se remarc din deceniul al VI-lea o
cretere a cantitii totale de grsimi.
Principala caracteristic a metabolismului glucidic n mbtrnire este
scderea utilizrii tisulare a glucozei, ceea ce ine de diminuarea masei
protoplasmatice active i a echipamentului enzimatic tisular.
Mecanismele de reglare a metabolismului glucidelor sufer modificri
cu naintarea n vrst, se altereaz rspunsul insulinic precoce. Rezult o
scdere a ritmului de rennoire a glucozei extracelulare, scade tolerana la
glucoza.
In cadrul metabolismului proteic se remarc tendina la
hipoalbuminemie i biperglobulinemie.
Indicatorii biochimici ai metabolismelor intermediare permit n
ansamblul lor i n contextul altor criterii de vrst aprecierea vrstei
2016

biologice.
Indicatori ai aparatului cardiovascular
Examenele anatomopatologice arat c 28% din cei decedai au o inim
normal. Inima vrstnicului" sintetizeaz conceptul asupra modificrilor
normale morfo-funcionale i se definete prin criterii anatomice,
funcionale, electrice, radiologice i clinice. Se remarc tendina la
indurare, retractare i calcifiere a valvulelor mitrale i aortice; inelul
fibros mitral se calcific. O particularitate este arterioscleroza intramural
i atrofierea fibrelor miocardice, care nu este obligatorie.
Caracteristic este depunerea de amiloid, n proporie de 5695% sub
form difuz sau insular n endocardul atrial i In sistemul interstiial. Se
modific geometria ventriculului stng, prin micorarea regiunii vrfului,
alungirea canalului de scurgere, atrofia muchilor papilari; crete volumul
atriilor. Sub raport funcional, cea mai important modificare de vrst
este dificultatea inimii vrstnicului de a se adapta la efort.
La efort scade debitul cardiac, cresc volumul i presiunea diastolic.
Radiologie, inima sufer o important restructurare a formei; se pot
contura dou tipuri mai frecvent ntlnite: o form cu talie cardiac
accentuat i una cu talie cardiac plin.
Involuia sistemului vascular este determinat de comportamentul
vscos-elastic i de plasticitate, segmentar i regional al structurilor
sistemului vascular.
Modificrile involutive de vrst determin particulariti caracteristice
ale bolilor cardiovasculare la btrni, angorul pectoral, insuficiena
cardiac, infarctul miocardic, tulburri de ritm i de conducere. Boli
geriatrice cardiovasculare: hipertensiunea sistolic, amiloidoza, boli
degenerative ale valvulelor.
Bolile cardiovasculare reprezinta principala cauza de deces la batrani. Ca
frecventa ele sunt urmate de bolile neurovasculare si psihice. Arteoscleroza in
primul rand, apoi celelalte boli metabolice, obezitatea, diabetul zaharat, guta,
se asociaza frecvent tulburarilor cardiovasculare.
Restrangerea activitatii fizice, specifica a varstnicului, face ca doua din
cele mai importante simptome ale bolilor de inima - dispneea de efort si
durerea precordiara - sa lipseasca, sa fie diminuate sau atipice.
Unii batrani manifesta ca semn primar de insuficienta cardiaca o stare
casectica, pierdere ponderala sau anorexie. Alte ori, infarcte miocardice
evolueaza cu simtomatologie abdominala, simuland abdomenul acut, sau cu
fenomene cerebrale, simuland accidente vasculare cerebrale.
Multi bolnavi cu ateroscleroza vaselor abdominale, mezenterice, ajung in
servicii de boli contagioase, cu simptomatologie de enterita.
2016

ARTERITA TEMPORALA SAU ARTERITA HORTON


Apare la bolnavii varstnici, dupa 50 de ani si obisnuit dupa 60 de ani. Se
localizeaza la bifurcarea carotidei, la nivelul arterelor extracraniene (artera
faciala sau temporala). Debutul este insidios prin cefalee, oboseala, anorexie,
scadere in greutate, polimialgii reumaticc, febra.
Caracteral cefaleei este sugestiv: localizare temporara, um sau bilaterala,
cu iradiere in pielea capului si regiunea occipitala. Alteori apare cand bolnavul
isi pune capul pe perna, cand se piaptana, se spala pe cap sau isi pune
ochelarii. Orice cefalee persistenta, care apare dupa 50 de ani, trebuie sa
sugereze si o Arterita Horton (temporala).
Local se poate observa tumefactia tegumentului regiunii temporale,
reliefarea traiectului arterei temporale, care apare sinuos, cu nodozitati si
eritem si tumefactie dureroasa. La parpare apare infiltrarea tesutului,
nodozitati indurate si lipsa pulsului. Uneori apare pierderea vederii, alteori
dureri la masticatie.
Pot apare si simptome articulare si musculare. Se pot intalni simptome
cerebrale, neuropatii periferice, claudicatie intermitenta. Nota de gravitate o
da involutia cu evolutie catre dementa. Biopsia arteriala, arata leziuni
inflamatorii.
Orice febra prelungita la un varstnic, fara cauza aparenta, trebuie sa
sugereze si o arterita temporara. Anemia, hiperleucocitoza si cresterea vitezei
de sedimentare, completeaza tabloul. Evolutia este cronica de la cateva luni
la doi ani sau mai mult. Tratamentul bolii se face cu corticoizi.
Hipertensiunea arteriala
O ancheta epidemiological din U.S.A. (1974), arata ca majoritatea femeilor
si barbatilor varstnici, au presiunea sistolica superioara valorii de 160 mm Hg,
si cea diasolica inferioara valorii de 100 mm Hg. De aici s-a impus termenul
de tensiunea arteriala sistolica. Hipertensiunea la varstnici creste la femei cu
precadere. La batrani se intalneste, obisnuit hipertensiunea arteriala sistolica
dar se intalnesc si forme esentiale (sistolo-diastolice). Cu inaintarea in varsta,
creste frecventa hipertensiunii sistolice.
Atunci cand este prezenta hipertensiunea esentiala (sistolo-diastolica),
aceasta arata hipertensivi care au supravietuit si au ajuns la varsta a treia.
Hipertensiunea este principalul factor de risc la varstnic, crescand incidenta
accidentelor vasculare cerebrale si coronariene.
HTA esentiala, nu este caracteristica varstnicului, ia apare in cursul varstei
tinere sau adulte si evolueaza la batrani cu unele caractere clinice speciale.
Este o hipertensiune sistolo-diastolica, cu o evolutie mai blanda, cu gravitate
moderata. Formele maligne sunt foarte rare. De obicei hipertensiunea se
insoteste de ateroscleroza.
Hipertensiunea arteriala sistolica, este adevarata hipertensiunea
geriatrica. Tensiunea arteriala diastolica este normala sau putin crescuta. Se
asociaza leziunilor difuze de arterio-scleroza. Apar frecvent accidente
2016

coronariene si cerebrale. Evolutia este benigna. Hipertensiunea arteriala


secundara sau simptomatica, se intalneste extrem de rar la varstnic. O
exceptie o constituie forma mixta, cu componenta renovasculara (placi
ateromatoase in arterele renale) si hipertensiunea de origine renala
parenchimatoasa (pielonefrita si glomerulonefrita reprezinta 50% din cazuri).
Simptomatologia la varstnic a hipertensiunii arteriale, are unele particularitati:
- uneori se intalnesc cazuri cu valori tensionale crescute, fara semne clinice simptomatologia este de obicei nezgomotoasa.
- apar frecvent simtome nespecifice (cefalee, vertije, palpitatii, tulburari de
vedere, nicturie)
- apar adeseori simptome de suferinta cardiaca: dispnee de efort, disconfort
toracic, palpitatii, galop.
- la varstnicii dupa 70 de ani, apar semne de insuficienta circulatorie
cerebrala: insomnii, agitatie, dezorientare. Semnificative sunt: arterele
periferice dure si sinuase, examenul fundului de ochi, calcificarile carjei
aortice etc. Complicatiile sunt cardiace, cerebrale si renale, si tin de
modificarile aterosclerotice. Spre deosebire de trecut, astazi aceasta forma de
hipertensiune este tratata corect si continuu. Se urmareste scaderea valorilor
tensionale in limite normale. Tratamentul corect reduce proportia aparitiei
infarctului miocardic a insuficientei cardiace si accidentelor vasculare
cerebrale. Nu se prescrie abuziv calmante si repaus. Nu se prescrie un regim
desodat strict, sever. Se urmareste scaderea progresiva ponderata.
Tratamentul trebuie sa fie bland si continuu, urmarind scaderea treptata a
valorilor tensionale. Se incepe tratamentul cu diuretice, in doze mici si blande
(furosemidul se prescrie numai in situatii particulare). Ulterior se poate asocia,
tot in doze mici, clonidina, alfa-metil-dopa (bine tolerata dar cu riscuri de
depresii), si hidralazina in formele rezistente. Rezerpina se va evita, datorita
riscului de depresie, dar se poate prescrie in asociatie cu hidralazina (Hipazin,
Adelfan). Betablocantele, daca nu sunt contraindicate (BPOC, insuficienta
cardiaca, diabet zaharat), pot fi utile. Blocantii calciului (Nifedipinul) si
vazodilatatoarele dau rezultate superioare. Captoprilul este rau tolerat.
Hipotensiunea la varstnici
Prin Hipotensiune arteriala se intelege scaderea presiunii sistolice cu mai mult
de 20 mm Hg, in trecerea de la decubit la ortostatism.
Frecventa creste cu varsta. Nu este o boala, este un sindrom. Se insoteste de
astenie psiho fizica, palpitatii, vertije, sincope, caderi, pierderi de cunostinta.
Este datorata tulburarilor de reglare neurohormonale a tensiunii arteriale.
INFARCTUL MIOCARDIC ACUT LA VRSTNIC
Inima unui varstnic, nu se mai poate adapta la efort. Apare frecvent dispneea
la eforturi minime. De aceea la batrani simptomul principal nu este durerea
precordiala ci dispneea. Se discuta chiar despre o insuficienta cardiaca
latenta a batranului. Infarctul miocardic la varstele inaintate scade ca
frecventa. Moartea coronariana scade dupa 70 de ani, dar creste moartea
2016

subita vascularo-cerebrala. Deci, desi afectarea aterosclerotica a coronarelor


creste, morbiditatea prin infarct miocardic scade. Explicatia probabila consta
in selectia prin deces, diminuarea solicitarilor fizice si psihice etc. Infarctul
miocardic este mai frecvent la femeile varstnice decat la barbatii de aceeasi
varsta. Dupa o statistica din U.S.A. (Radstein), raportul barbati/femei, este de
6/1 sub 50 de ani, 2/1 peste 50. 1/1 peste 70 si 1/2 peste 80. Interesant este
si faptul ca la persoanele varstnice, se gasesc factori de risc mai putini decat
la nevarstnici. Hipertensiunea arteriala este cel mai frecvent factor de risc la
batrani. Urmeaza diabetul zaharat. In concluzie, la bolnavul varstnic, scade
numarul factorilor de risc, frecventa acestora fiind in ordine hipertensiunea
arteriala, diabetul zahart si angorul, spre deosebire de bolnavii nevarstnici
unde pe primul plan se situeaza obezitatea, fumatul si hiperlipidemia. O alta
caracteristica este frecventa infarctelor miocardice mute, descoperite
intamplator,
pe
traseele
ECG,
si
la
examenele
necroptice.
Tablul clasic al infarctului miocardic la batrani, este inlocuit de tablouri
asimptomatice si fruste, de aspecte atipice si simptomatologie de imprumut.
Apar astfel infarcte cu tablouri false abdominale, fals cerebrale sau fals
pulmonare, care creeaza mari dificultati de diagnostic. Alteori apar tablorui
nesemnificative, care sugereaza o suferinta minora: algii toracice, articulare,
curbatura, viroze respiratorii etc. Cele mai interesante forme, sunt formele
atipice, mute sau silentioase. Durerea, simptomul cardinal din infarctul
miocardic clasic (atroce, retrosternala, cu anxietate, cu iradieri precise, fara
raspuns la nitriti), este rar intalnita la varstnic. Absenta durerii s-ar datora
scaderii sensibilitatii, dezvoltarii retelei anastomotice, restrangerii activitatii
fizice, sau mascarii acesteia de catre insuficienta cardiaca care poate insoti
infarctul. Aceeasi explicatie se poate da absentei angorului din cardioatia
ischemics, sau a claudicatiei intermitente din arterita aterosclerotica periferica.
O modalitate frecventa este debutul prin astenie marcata, chiar adinamia
aparuta brusc. Socul cardiogen, edemul pulmonar acut si insuficienta
cardiaca, apar frecvent in infarcte miocardice cu debut nedureros. In absenta
durerii, pot apare semne neurologice nespecifice (astenie, ameteala, scurte
pierderi de cunostinta, dispneea ca expresie a insuficientei cardiace). Alteori
infarctul debuteaza sub forma unui accident vascular cerebral. Cand apare,
durerea este atipica, are caracter de jena sau disconfort, alteori este intricata,
in special coronaro-osteo-articulara, sau are localizare epigastrica (C.
Bogdan). Mai frecventa decat durerea este dispneea, care de obicei nu este
paroxistica. Se pot intalni si infarcte cu simptomatologie cerebrala: confuzie
acuta, disartrie, agitatie psihomotorie, vertije si chiar coma. Simptomele de
imprumut cerebrale, digestive (dupa mese copioase), sau din teritoriul
arterelor periferice, se datoresc insuficientei circulatorii din teritoriul respectiv.
Alteori poate apare un infarct cu debut de insuficienta renala. Mortalitatea in
infarctul miocardic acut la varstnic, se datoreste insuficientei cardiace, rupturii
de miocard, blocului A - V, socului cardiogen si edemului pulmonar acut.
Mortalitatea este mai mare la femei dupa 60 de ani in special in primele 7 zile.

TULBURARI PSIHICE Sl NEUROLOGICE IN IMBATRINIRE


Acestea sunt grupate in ceea ce s-a numit imbatranirea cerebrala.
Ele cuprind tulburari nevrotice, psihoze functionale, stari
confuzionale si psihoze organice. Morbiditatea psihiatrica a
batranului ocupa locul doi in ansamblul morbiditatii sale generale,
2016

dupa cea cardiovasculara. Creste in panta acuta dupa 50 de ani,


pentru ca, dupa 70 de ani, sa predomine bolile organice cerebrale,
si accidentele vasculare cerebrale. Tulburarile psihice ale varstnicului
cuprind o gama larga, de la modificari psihice usoare, marginale,
pana la entitati tipice varstelor inaintate, de tipul psihozelor de
involutie si dementelor tardive.Unele au debut precoce, altele
debuteaza la varste inaintate. Toate sunt cuprinse in conceptul de
"imbatranire cerebrala". La baza aparitiei acestor tulburari stau unii
factori
precipitanti:
- modificari
in
statutul
familiei,
care
creeaza
situatii
psihotraumatizante: plecarea copiilor din casa parinteasca,
restrangerea conditiilor de locuit, parasirea locuintei proprii, relatii
nearmonioase intre generatii, stari conflictuale, decesul unuia dintre
parteneri, diminuarea veniturilor etc;
- momentul cel mai traumatizant psihic este retragerea din
activitatea profesionala - pensionarea. Acesta este mai greu de
suportat de catre barbati, este un adevarat soc al pensionarii, numit
de unii "boala a retragerii" sau "moarte sociala". Prin pierderea
prestigiului social castigat dupa o viata de munca, incepe constientizarea imbatranirii si mai ales teama de moarte .
In patologia neurologica a imbatranirii participa, atat imbatranirea
fiziologica, cu acumularea progresiva de alterari si restructurari,
uzura si reparatie, cat si modificarile de vascularizatie din procesul
de ateroscleroza.
Cele mai importante semne neurologice sunt: mersul cu baza de
sustinere marita, discreta plasticitate, rigiditate, limitarea miscarilor,
tendinta la abolirea reflexelor, hipotrofia musculara, miscari
spontane involuntare, tremuraturi, modificari de pozitie, de
memorie, limbaj, mimica si, bininteles, modificarile organelor de
simt si ale afectivitatii. In patologia varstnicului domina dementele,
bolile extrapiramidale si bolile cardiovasculare. Batranul consulta
medicul, in special, pentru caderi repetate, tulburari de mers,
pierderi de cunostinta si vertije. Cele mai reprezentative tulburari la
batrani sunt: tulburarile de somn, depresiile tardive, sinuciderile,
starile confuzionale acute, dementele, arterioscleroza cerebrala
difuza, accidentele ischemice vasculare tranzitorii si parapareza
(paraplegia) senile
TULBURARILE DE SOMN
Somnul este functia fiziologica mult modificata fata de cea a
adultilor. Batranul are o nevoie de somn, in medie, 6 ore zilnic.
Totusi batranul se plange adesea de insomnie, mai ales femeile.
2016

Aceasta explica cresterea consumului de hipnotice. In general,


somnul nocturn nu este continuu, este fragmentat, cuprinde
perioade de treziri, posibilitatea readormirii este greoaie, ziua starea
de veghe este intrerupta de perioade de somnolenta. Exista
bineinteles si factori care tulbura somnul. Dintre acestia: adenomul
de prostata (cu mictiuni frecvente), refluxul gastro-esofagian,
reumatisme dureroase, bronsite rebele, insomnii iatrogene
(medicamentoase), etc. Pentru corectia somnului sunt preferabile
masurile nemedicamentoase: culcarea la aceeasi ora, plimbari
scurte in aer liber, masa de seara care va preceda culcarea cu cel
putin 2 ore, evitarea alimentelor greu digerabile, a bauturilor
iritante sau excitante (alcool, cafea, ceai etc), fumatului, vizionarii
spectacolelor stress-ante, discutiilor controversate. Intotdeauna
sunt utile: igiena camerei, baie zilnica, un pahar cu lapte la culcare,
un ceai de tei, un mar etc.
Tratamentul medicamentos se va institui numai dupa epuizarea
celorlalte metode. Clorhidratul poate produce confuzii si halucinatii,
flurazepamul si nitrazepa-mul, la fel. Barbituricele si tranchilizantele
sunt preferabile. Administrarea medicamentelor trebuie sa fie
discontinua.
DEPRESIILE TARDIVE
Sunt cele mai frecvente afectiuni psihice intalnite la varstnici (15%).
Apar in nevroze, boli cerebrale, degenerative, vasculare, endocrine,
metabolice, dar si in psihoze maniaco-depresive, melancolia de
involutie sau in formele reactive (traume psihice, stress-uri,
neadaptare etc). Unii autori disting depresia nevrotica si depresia.
Clinic, predomina ideile depresive, ipohondrice si de negatie,
sentimente de culpabilitate, inutilitate, autoacuzare. In formele
grave apar deliruri, idei de persecutie, confuzii si halucinatii,
dezordinea afectiva. Si dupa unele medicamente poate aparea
agravarea starii depresive (tranchilizante, rezerpina, clonidina,
propranololul, metildopa).
Dupa fiecare faza depresiva, intervalul liber se scurteaza. La aparitia
lor contribuie, ca in toate bolile psihice, si factorii psiho-sociali.
Important este diagnosticul diferential intre depresie si demente.
Tratamentul vizeaza:
- ameliorarea mijloacelor psiho-sociale: climatul psihologic familial
favorabil, legaturi afective si uneori pregatirea psihologica;
2016

- Tratamentul bolilor cerebrale organice (tratabile) si al bolilor


somatice coexistente (diabet zaharat, boli digestive etc);
- Tratamentul psiho-farmacologic. Acesta consta in administrarea de
psihoana-leptice sau timoanaleptice de tipul produselor procainice.
In formele mai grave se administreaza antidepresive (Antideprin sau
amitriptilina), anxiolitice (haloperidol, tioridazin, meclofenoxat etc).
O atentie deosebita trebuie acordata tendintelor la sinucidere.
SINUCIDERILE
Ca expresie a depresiei, sinuciderile la varstnici sunt frecvente (25 35% din totalul sinuciderilor la toate varstele). Suicidul la varstnici
este mai frecvent decat se crede. Grupele cu risc crescut sunt:
persoane varstnice cu boli cronice, traind in izolare si lipsuri,
depresivii, cei avand crize emotionale (moartea partenerului,
pierderea legaturilor afective, internarea in unitati de asistenta),
refuzul de adaptare. O forma particulara o reprezinta batranii care
pierd dorinta de a trai (sinuciderea tacuta). O.M.S. a stabilit in
1969, cauzele suicidului - in ordine: izolarea sociala, pierderea unui
rol social, incetarea activitatii profesionale, intreruperea unui mod
de viata obisnuit (prin spitalizare de exemplu), moartea partenerului
conjugal, stari de sanatate fizica si mentala deficitara, lipsuri
materiale. Mai frecvent, sinuciderile se intalnesc la barbati.
STARILE CONFUZIONALE ACUTE
Se instaleaza mai mult sau mai putin brutal si altereaza global:
constienta, comportamentul mintal si relational. Este o reactie
acuta, dureaza ore sau zile, este reversibila spontan sau terapeutic.
Apar, de obicei, seara sau noaptea. In aparitia lor intervin:
- factori declansatori: boli cardiovasculare, metabolice (uremie,
hiperglicemie etc), boli infectioase, respiratorii sau urinare, boli
cerebrale (accidente vasculare, traumatisme, tumori etc). Mai
intervin si cauze medicamentoase (iatrogene). De exemplu, dupa
administrarea de antidepresive, antiparkinsoniene, neuroleptice, sedative, tranchilizante, hipnotice, corticoizi, aminofilina etc; - factori
psiho-sociali,
care
au
fost
deja
prezentati
anterior.
Semnalul de alarma este schimbarea brusca de comportament,
aparuta in ore sau in zile. Astfel apar obnubilarea (deplasare,
2016

concentrare,
atentie),
iluzii,
halucinatii,
dezorientare
etc
O grava dificultate diagnostica este dementa, insa starea
confuzionala are un debut brutal, evolueaza cu perioade de
luciditate si este reversibila. Dementa debuteaza progresiv, iar
evolutia este ireversibila si tulburarea este de obicei globala.
In ce priveste atitudinea terapeutica fata de starile confuzionale,
familia trebuie lamurita cu rabdare asupra evolutiei si linistit, asupra
riscului vital. Se va mentine permanent dialogul cu bolnavul.
Tratamentul vizeaza, in primul rand, cauzele si in secundar,
Simptomele. Se accepta divagatiile bolnavului, nu este contrazis,
nu este imobilizat, nu se lumineaza camera. Daca agitatia e mare si
daca suntem convinsi ca in cauza nu este un medicament, se
administreaza un tranchilizant anxiolitic (haloperidol oral sau
injectabil) sau benzodiazepina (diazepam).
DEMENTELE:
Sunt relativ frecvente la varstnici. Se caracterizeaza printr-o
scadere progresiva si ireversibila a activitatii psihice si prin
modificari organice cerebrale de natura degenerativa sau vasculara
(arteriosclerotica). Evolutia poate fi precipitata de factori psihosocio-culturali
(vezi
referatul).
Se
deosebesc demente
senile (degenerative),demente
vasculare (arterioscleroza)
si demente mixte. Cauza cea mai frecventa este degenerescenta
primara a tesutului cerebral (boala Alzheimer), in 80% dintre cazuri.
Date mai noi apreciaza ca evolutia dementelor nu este totdeauna
ireversibila, ca exista si opriri in evolutie, chiar cazuri reversibile. De
aceea diagnosticul trebuie stabilit precoce. Verdictul de dementa
senila este prea grav pentru a fi stabilit in graba.
Diagnosticul
poate
fi
presupus
in
doua
situatii:
- degradarea accentuata, brutala, chiar de durata, a unui varstnic,
pana atunci activ, declansata de. un factor favorizant;
- alterarea progresiva, in trepte a performantelor intelectuale.
In practica se observa frecvent tendinta de a eticheta ca dementa,
tulburari psihice de imbatranire, stari depresive sau stari
confuzionale reversibile .. O boala cu evolutie scurta si care nu
progreseaza, exclude diagnosticul de dementa. Trecutul bolnavului,
care prezinta boli metabolice, hipertiroidie, Tratamente cu droguri
psihotrope, boli cardiovasculare, renale, carente vitaminice etc, de
2016

asemenea pot exclude dementa. Cea mai grava confuzie este cea cu
starile pseudodementiale (depresia, confuzia acuta si starile
delirante). Tulburarile globale de memorie, de orientare in timp si
spatiu, tulburarile de exprimare si intelegere, de limbaj,
recunoastere, comportament, judecata si atentie, cu evolutie lenta,
pledeaza pentru dementa. Dupa cum s-a mentionat, se deosebesc
demente senile, degenerative, (boala Alzheiner), care poate fi
presenila (inainte de 65 de ani) si senila (dupa 65 de ani) si
demente vasculare (ischemice), mai putin frecvente (1 la 3).
Formele
combinate
sunt
formele
mixte.
Tratamentul apartine
psihiatriei.
Nu
se
administreaza
medicamente timp indelungat. In schimb grija pentru mediul
ambiant si exercitiile intelectuale care mai sunt posibile, sunt
obligatorii.
Psihiatria moderna integreaza familia in Tratamentul bolilor psihice
si chiar a dementei. Numai in acest mod se poate evita precipitarea
deteriorarii. Probleme grave ridica instabilitatea afectiva, insomnia,
dromomania, refuzul hranei si igienei corporale, incontinenta
urinara. O atentie speciala trebuie acordata fumatului si manevrarii
gazelor. Frecvent, la aceasta categorie de bolnavi, apare supiciunea
ca li s-au furat unele lucruri. Aceasta provine din tulburarile de
memorie
si
orientare.
ARTERIOSCLEROZA CEREBRALA DIFUZA
Se descriu tablouri clinice caracteristice, dupa acumularea leziunilor
in anumite zone ale creierului: pseudoneurastenia arteriosclerotica
(cu semne psihice numeroase si semne neurologice sterse),
sindroame pseudobulbare (lacunarismul cerebral), sindroame
parkinsoniene arteriosclerotice si demente arteriosclerotice. Aceste
tulburari se datoreaza unor multiple microleziuni
(microramolismente), vasculo-cerebrale. Ele se instaleaza in timp,
insidios si sunt in general asimptomatice mult timp. Se datoreaza
hipertensiunii arteriale si arteriosclerozei, care se influenteaza
reciproc.
Pseudoneurastenia arteriosclerotica este manifestarea clinica
initiala a insuficientei circulatorii cerebrale, rezultat al evolutiei
arteriosclerozei. Rareori apare inainte de 55 - 60 de ani.
Simptomatologia este predominant de ordin psihic. Astenia psihica
si intelectuala domina in scena clinica. Scade memoria, atentia si
2016

capacitatea de concentrare. Tulburarile de memorie sunt instabile,


trecatoare, apar brusc, mai ales cu ocazia unei tensiuni psihice.
Amintirea evenimentelor recente este prima alterata. Alt semn
frecvent este cefaleea, nu prea intensa, localizata frontal sau
occipital, care apare, uneori, cu ocazia eforturilor fizice, dar mai ales
intelectuale (gandirea dureroasa). Tulburarile de somn, tulburarile
afective (hiperemotivitatea), iritabilitatea, depresia, ipohondria,
parestezii, vertije, acufene, completeaza tabloul. De asemenea,
diminua reflexele, apar mici tremuraturi ale degetelor, in sfarsit apar
semne de ateroscleroza aortica, coronariana, retiniana, renala,
periferica si hipertensiunea arteriala sistolica.
Sindroamele pseudobulbare sunt mai frecvente. Apar o dubla
hemipareza si ic-tusuri repetate. Evolutia este constant progresiva.
Tulburarile de vorbire (monotona, taraganata), de deglutitie
(refularea pe nas a alimentelor), faciesul imobil, cu gura
intredeschisa, cu scurgerea salivei, mersul rigid, lent, cu pasi mici,
rasul si plansul spasmodic apar in mod obisnuit. Deteriorarea
psihica este progresiva, apar tulburari sfincteriene, escare de
decubit si marasm. Bolnavul devine egocentric, rau si prezinta delir
de persecutie. Viata acestor batrani in sanul familiei este ideala, dar
este foarte dificila.
ACCIDENTE VASCULARE ISCHEMICE TRANZITORII
Reprezinta o complicatie a hipertensiunii arteriale si a
arteriosclerozei cerebrale. Este un accident frecvent la varstnic si
reclama un diagnostic adeseori retrospectiv. Este relativ benign,
apare in jurul varstei de 70 de ani si se intalneste cam in 20%
dintre accidentele vasculare cerebrale. Reversibil intr-un interval de
24 de ore, are un prognostic imediat bun, dar indepartat rezervat.
Debuteaza brusc, este de obicei minor, fara pierdere de cunostinta
si dureaza cateva minute sau ore. De obicei, diagnosticul se pune
pe anamneza bolnavului, pe varsta si semnele de ateroscleroza
cerebrala si sistemica. Afecteaza doua teritorii cerebrale: carotidian
si vertebro-bazilar.
- Cand afecteaza teritoriul carotidian, apare o amauroza fugace, o
cecitate tranzitorie, o hemipareza care prinde si semifata, si care
dureaza minute sau ore.
- in varianta vertebro-bazilara, apare vertij, instabilitate in
ortostatism sau mers, tulburari de vedere, de vorbire, de deglutitie
2016

si chiar tulburari motorii si senzitive. Pot aparea crize de cadere,


ictus amnezic tranzitor, agitatie, dezorientare. Totul revine la normal
in cateva ore.
Ambele accidente apar prin ingustarea arterei, datorita unui aterom,
prin ulcerare sau trombozare. Gravitatea consta in repetare. O
varianta este forma progresiva, catre extensie. Ictusurile repetate
duc la tabloul clinic din arterioscleroza difuza: dementa
arteriosclerotica, sindromul pseudobulbar etc.

PARAPAREZA (PARAPLEGIA) SENILA


Se intalneste frecvent in practica geriatrica. Apare lent, progresiv, la
un subiect varstnic, cu astenie, adinamie, pana la impotenta
functionala a membrelor inferioare. Aceasta poate duce la aparitia
sindromului de imobilizare. Cauzele specifice varstnicului sunt
vasculare (mielopatia vasculara) si degenerative, mai rar tumorale,
traumatice etc.
Incidenta este mare, impotenta functionala este atribuita de catre
bolnav si uneori chiar de catre medic, la inceput, unui reumatism
cronic.

Sistemul endocrin
mbtrnete n contextul senescenei generale a organismului,
puind mbrca mai frecvent un aspect de tip hipotiroidian.
mbtrnirea endocrin se manifest prin elemente caracteristice la
organele int, organele terminale. Printre mecanismele adaptative
care survin n senoFcen remarcm creterea sensibilitii unor
glande la hipofiz, a sensibilitii celulare la tiroxin, insulina, in
condiiile unei scderi de ansamblu a reactivitii.
ncetarea funciei ovariene este unul din exemplele demonstrative
ale mbtrnirii unui sistem fiziologic. Menopauza traduce ncetarea
ciclului menstrual, iar climacteriul exprim o perioad de via
consecutiv modificrilor morfo-funcionale generate de ncetarea
funciei ovariene i influena acestora asupra organismului feminin.
2016

Sistemul de reproducere masculin sufer importante modificri in


senescen, dar n fiziologia sa nu exist fenomene comparabile cu
menopauza.
Exist o diferen esenial n modul de mbtrnire a celor dou
sexe. Explicaia o gsim n dezvoltarea diferit a celor dou sisteme
de reproducere: gametogenoza embrionar finalizat cu
menopauza; spermatogenez la pubertate, care continu toat
viaa, cu declin din deceniile al VI-lea i al VII-lea.
. DIABETUL ZAHARAT TARDIV

Este o boala metabolica cronica, care are drept


cauza principala deficitul absolut sau relativ de
insulina si se caracterizeaza prin perturbarea
predominanta a metabolismului glucidic, cu
hiperglicemie, glicemii pe nemancate ce depasesc
120 mg%, prezenta de glucoza in urina, alaturi de afectarea si a
celorlalte metabolisme (lipidic si protidic).
Clinic se deosebesc:
- Diabetul zaharat de tip I (insulinodependent), care se echilibreaza
numai prin Tratament cu insulina. Se intalneste la 15 - 20% dintre
cazuri. Apare la copil (diabetul juvenil), la adolescent, la adultul
tanar, dar, adeseori, si la varstnici peste 60 - 65 ani (diabetul senil).
- Diabetul zaharat de tip II, insulinoindependent, care apare, in
genere, dupa 40 de ani, la persoanele obeze. Din aceasta categorie
face parte si diabetul care apare dupa 65 - 70 de ani, care
sedatoreaza aterosclerozei vaselor pancreatice. Este cel mai
frecvent intalnit.
La varstnici, diabetul zaharat este relativ frecvent (4 - 10% din
populatia de peste 65 de ani), apare in special la femei, este mai rar
insulinoindependent si de obicei insulino-independent. Lipseste
caracterul ereditar, domina ateroscleroza pancreatica, debutul este
insidios, este descoperit cu prilejul unui episod infectios intercurent,
evolutia este lenta si se manifesta prin triada clasica: poliurie,
polifagie, polidipsie. Se intalneste si un asa zis diabet imbatranit,
diabetul de maturitate, cu debut in jurul varstei de 40 de ani, care,
tratat corect, evolueaza relativ fara complicatii pana la batranete.
Cu inaintarea in varsta, scade toleranta la glucide si se reduc
numeric celulele betasecretoare de insulina. Glicemia are valori de
peste 130 mg%. Mai recent se admit limite superioare de 150 mg%
pe nemancate si 200 mg% post-prandial. Cateva caracteristici ale
diabetului la varstnic:
2016

- frecventa mai mare a diabetului latent (40%);


- hipertiroidismul favorizeaza hiperglicemia si glicozuria;
- obezitatea este un factor net predispozant;
- debutul este insidios, iar formele iatrogene (medicamentoase:
Nefrix, Cortizon), sunt relativ frecvente;
- riscul metabolic major este coma hiperosmolara;
- microangiopatia diabetica, adica interesarea arterelor mici, este
rara (glome-ruloscleroza, retinopatia diabetica, unele neuropatii).
Predomina macroangiopatia, adica interesarea vaselor mari
(cerebrale, coronariene, arterele membrelor inferioare) cu
accidente: vasculo-cerebrale, infarct miocardic, insuficienta
cardiaca, arterite periferice;
- arteriopatia membrelor inferioare, complicatie frecventa, are o
simptomatologie mai frusta. Uneori prezenta arteriopatiei periferice
evidentiaza un diabet ignorat.
Dintre complicatiile acute ale diabetului zaharat, cea mai severa
este coma hiperosmolara, neacidocetozica. Apare la diabetici
insulinoindependenti, tratati insuficient sau ignorati. Poate fi
declansata de lipsa insulinei, diuretice tiazidice, cortizon, hipotermie
cu scaderea consumului de glucoza, aport exagerat de glucide,
infectii, deshidratari, neoglucogeneza exagerata. Coma este vigila.
Se descriu doua tipuri de manifestari: - neurologice
(hiperreflectivitate, semnul Babinski prezent, tremuraturi, convulsii
generalizate, incontinenta de urina) si
- semne de deshidratare (piele uscata, limba prajita, deglutitie
dificila, globi oculari hipotonici).
La acest tablou se adauga: hipertensiunea arteriala, lipsa mirosului
de acetona -prin lipsa corpilor cetonici, si lipsa respiratiei Kiismaul.
Hiperglicemia este foarte mare.
Alte complicatii sunt:
- Coma diabetica clasica, hiperglicemica, este mai rara.
- Coma hipoglicemica este frecventa la varstnic. Hipoglicemia este
un pericol real pentru batrani, in conditiile abuzului de sulfamide
hipoglicemiante.
- Complicatii infectioase, mai frecvent urinare (de obicei la
femei), cutanate si pulmonare.

2016

Tratamentul diabetului zaharat senil include dieta si medicatia


hipoglicemianta. Dieta trebuie sa asigure glucide 30 - 35% din ratia
calorica (150 - 200 g/zi), proteine 15 - 20% (1,25 - 1,50 g/kg
greutate/zi) si grasimi 30-35% din ratia calorica, (40 - 60 g/zi).
Aportul de lichide trebuie sa fie suficient, mai ales vara, iar sarurile
minerale si vitaminele administrate in cantitate normala, mesele
trebuie sa fie mai frecvente si la ore regulate.

Aparatul renal
Parametrii funciilor renale diminua progresiv cu vrsta. Din
deceniul al V-lea deficitul funcional ajunge la 35 40% fa de
valorile vrstei adulte.' Scad filtratul glomerular, fluxul plasmatic
renal eficace, fraciunea filtrat, capacitatea maxim de excreie
tubular. Excreia i reabsorbia tubular sunt de ademenea
influenate. Reabsorbia glucozei scade de la 350 mg/minut ct este
la 25 de ani, la 220 mg/minut la 85 de ani.
Reabsorbia tubular a apei nu sufer modificri importante, n
schimb excreia de Ca++ Na+, K+, Mg++, se reduce progresiv. n
ciuda importantelor modificri morfo-funcionale, posibilitile
adaptative renale se menin i la longevivi.
. PATOLOGIA URINAR GERIATRIC
Manifestarile
clinice
sunt
expresia
mbatrnirii
organelor
urinare, alterarilor vascularesi unor cauze cerebrale, psihiatrice
si locale. Patologia este dominata de infectiaurinara, incontinenta
urinara si hipertrofia de prostata.
INFECIILE URINARE, sunt bolile cele mai frecvent ntlnite la
persoanele vrstnice (20% dintre femei si 10% dintre barbati, dupa
65 ani). Adeseori sunt latente,asimptomatice. O alterare
inexplicabila a starii generale, tulburari digestive sau ofebra izolata,
la un vrstnic atrag atentia asupra bolii. Golirea incompleta a vezicii
se poate datora unei vezici neurologice, unui prolaps vezical
la femeie, unei hipertrofiide prostata la barbat. Imobilizarea la pat,
deteriorarea psihica si incontinenta urinaracontribuie la aparitia
acestei
boli. Incontinenta
urinara
este
frecvent
nsotita
deincontinenta anala dupa cum s-a mai spus, fenomen care
favorizeaza infectia perineului. Contribuie la batrni si scaderea
diurezei, a apararii imunitare, diabetul(glicozuria este un mediu
de cultura prielnic infectiilor urmare), concentrarea urinei, prezenta
unei sonde vezicale etc. Escheri-chia coli este cel mai des germen
2016

ntlnit ninfectiile urinare la vrstnici. Dintre ceilalti germeni


proteus, Klebsiella, Enterobacter,Pseudomonas si Enterococul.
Ca simptome apar rareori arsuri vezicale, de obiceiapare febra,
dureri lombare, alterarea starii generale. Urocultura, cu prezenta a
peste100 000 germeni pe mm, n urina matinala, certifica infectia
urinara. Purtatorii de sonde, prezinta aproape obligatoriu infectie
urinara, de obicei polimicrobiana. Existasi forme asimptomatice.
Tratamentul se bazeaza pe antibio-terapie cu spectru larg sicu
difuziune la toate nivelele aparatului urinar expuse infectiei: vezica,
prostata,rinichi. Antibioticele se administreaza obligatoriu dupa
antibiograma.Tratamentul se face n general trei saptamni, se
repeta urocultura cu antibiograma sieventual se reia tratamentul.
ntotdeauna trebuiesc nlaturate obstacolele care ntretininfectia.
INCONTINENA URINAR, este una din marele probleme ale
asistentei ge-riatrice,alaturi de incontinenta anala, de imobilizare,
escare si dementa. Este foarte frecventntlnita si creste cu
naintarea
n
vrsta.
De
obicei
la
bolnavii
aflati la
domiciliu,incontinenta urinara se ntlneste n 10 - 15% din cazuri, n
timp ce la bolnaviispitalizati se ntlneste n 30 - 40% din cazuri. La
domiciliu este si mai greu de stabilitdeoarece batrnul sau
familia, ascund aceasta suferinta din pudoare. Examenul prostatei la
barbat si examenul ginecologic la femei este obligatoriu.
Incontinenta deurina poate fi:- de stress, sau de efort, prin pierderea
involuntara, dupa un efort de tuse, rs, stranutetc. Este mai
frecventa la femei si prognosticul este benign.- tranzitorie. Apare ca
reactie fie la o afectiune acuta (infectie urmara, pneumonie,febra,
stari confuzionale, accidente vasculare cerebrale), fie la
o schimbare psihologica (spitalizare, pierderea independentei etc).
Repausul prelungit la pat ofavorizeaza. Alteori apare datorita
faptului ca unii batrni, nu reusesc sa amnedeclansarea voluntara
a mic-tiunii pna ce ajung la toaleta.- incontinenta definitiva, este
de obicei neurogena si rareori cauzata de un adenom de prostata
sau de o retentie de urina cu mictiuni prin "prea plin".

Aparatul locomotor
Aparatul locomotor este unul din aparatele cele mai afectate de
procesul de imbatrinire, ceea ce a determinat sa se vorbeasca de o
"imba-trinire cu profil artropatic-mezcnchimal", adica de situatii in
care modificarile de senescenta ale aparatului locomotor sint mult
mai accentuate decit aceleasi modificari la celelalte aparate si
sisteme.
Involutia fiziologica a tesuturilor de natura conjunctiva din
componenta aparatului locomotor este accentuata prin solicitarile
2016

functionale ale acestui aparat.


Procesul de imbatrinire se exprima cel mai bine la doua din
componentele aparatului locomotor: osul si articulatiile.Imbatrinirea
osoasa include modificari cantitative, constind din diminuarea
volumului osos si calitative, constind din reducerea tramei proteice
asociata cu carenta fosfocalcica; aceste modificari sint mai
accentuate la femei si explica incidenta mai mare a patologiei
osoase si articulare la acestea.
Articulatia sufera si ea un proces de imbatrinire care-i afecteaza
toate structurile: lichid si membrane sinoale, cartilaje articulare,
discuri intervertebrale, tendoane.Imbatrinirea osteo-articulara este
accentuata la rstnici si de unele conditii care exista la acestia cu o
mai mare frecventa: malabsorbtie, imobilizare
prelungita,tulburari circulatorii, unele tratamente (ce rticotera-pie,
barbiturice). Aceste modificari determina aspecte osteo-articulare
particulare rstnicului, in cadrul involutiei senile normale: tendinta la
cifoza dorsala si hiperlordoza cercala si lombara, hipomobilitate a
segmentelor cercal si lombar ale coloanei vertebrale,
hipomobilitatea articulatiei coxofemurale, cracmente la articulatiile
genunchilor, cu limitarea mobilitatii, talalgii, tendinta la picior plat si
halux valgus.
Pe acest fond de modificari involutive se grefeaza o patologie de
uzura indeosebi, care, desi frecventa, nu este specifica rstnicului.
De aceea vom prezenta in cadrul acestui modul osteoporoza si
fractura proximala a femurului, tinind seama de frecventa si
consecintele acestor entitati prind calitatea vietii varstnicului.
Celelalte afectari degenerative ale articulatiilor
artrozele
desi frecvente la varstnic, sunt bine tratate in lucrarile de
reumatologie si medicina interna si nu au in general un pronuntat
specific geriatrie.

OSTEOPOROZA
Osteoporoza face parte din afectiunile care ating mai mult subiectii
in rsta, la rstele foarte inaintate devenind regula alaturi de
canitie, hipertrofia de prostata (la barbati), prosbiacuzie etc.
Explicatia acestei prezente, aproape "fiziologice" la rstele inaintate
consta in actionarea concomitenta la aceste rste a majoritatii sau a
tuturor factorilor etiologici ai osteoporozei.
Contributia factorului "rsta" in determinismul acestei tulburari este
2016

majora.
Astfel, se stie ca masa osoasa este determinata genetic si difera in
functie de sex, fiind superioara la barbat cu o treime fata de femei.
Schelei ui osos, ca orice tesut u, sufera un proces de imbatrinire;
prin urmare, imbatrinirea se insoteste in mod constant de o
reducere progresiva a masei osoase care, intre anumite limite,
poate fi considerata fiziologica
ostaopenia senila sau osteoporoza fiziologica de rsta (senila).
insa, in momentul cind apar ca urmare fracturi sau, mai tardiv,
tulburari posturale (deformatii, invaliditati)
acestea nemaipulind fi considerate fiziologice
vorbim de osteoporoza-boala.
Masa osoasa creste pina la rsta adulta si apoi ramine la o valoare
constanta un numar mai mare de ani, dupa care, in jurul rstei de 45
de ani la femei si 55 de ani la barbati, incepe sa diminue progresiv,
dar mai accentuat la femei.
Diferentele dintre sexe sint importante si au la baza conditionari
hormonale. Situatia este totdeauna mai critica la femeie, aceasta
fiind afectata mai precoce, mai frecvent si mai sever, speranta ei de
ata fiind superioara.
Sporirea longetatii aduce o crestere corespunzatoare a numarului de
cazuri de osteoporoza.
Se apreciaza ca masa osoasa atinge la 70 de ani doar 70% dm
valoarea sa initiala atit prin deperditie osoasa (atrofie), cit si prin
reducerea capacitatii osteoformatoare.
La varstnici isi dau intalnire si alti factori etiologici; vorbind de
diferentele pe sexe am mentionat factorul hormonal. Unul din cei
mai importanti factori hormonali este scaderea nivelului
estrogenilor, asa cum se intimpla la femei postmenopauza; la
barbati se adauga diminuarea functiei testiculare cu atit mai
importanta, cu cit se instaleaza mai precoce.
Un alt factor specific rstnicilor este restringerea actitatii fizice,
progresiv, in multe cazuri pina la imobilizare ("sindromul de
imobilizare al rstnicului", de cauze variate).
S-a demonstrat ca forta de gratatie si o actitate musculara
normala au un rol determinant in remanierea normala a osului. Din
motive multiple rstnicul isi restringe progresiv miscarea,
hipomobilitatea si hi-pokinezia fiind cu atit mai accentuate, cu cit
rsta este mai inaintata.
Pe de alta parte, observatii foarte vechi au scos in edenta ca orice
imobilizare duce la o pierdere rapida a substantei osoase, mai cu
2016

seama la segmentele imobilizate. Batrinii, mai mult decit subiectii


de alte rste, sint expusi imobilizarii fie prin fracturi, fie, mai ales, ca
urmare a unor accidente vasculare cerebrale soldate cu paraplegii,
hemiplegii importante etc.
In sfarsit, varstnicii acumuleaza si alti factori adjuvanti, nutritionali
(malabsorbtie, malnutritie cu efecte carentiale proteinice-calorice,
ta-minice), tulburari circulatorii.
De aceea osteoporoza este definita, mai ales ca o reactie a osului la
un numar mare de influente nocive, nefiind generala niciodata de o
cauza unica; cel mai adesea, rezulta din efectul aditiv al rstei
inaintate, al reducerii actitatii fizice, al tulburarilor hormonale, la
care se pot adauga factori disnutritionali si circulatori, toate aceste
situatii fiind intilnite in aceasta asociere, mai ales la rstnici.
Osteoporoza este, in esenta, o atrofie osoasa caracterizata printr-o
afectare egala a celor doua componente ale osului (substanta
organica fundamentala si substanta minerala), atrofie care porneste
de la alterarile fiziologice, adica cele senile, considerate procese
normale, pina la forma patologica.
Impresia ca osteoporoza este, in marc masura, o stare mai ales
fiziologica, ce isi schimba acest statut numai in momentul cind
genereaza modificari patologice (fracturile), este intarita si de faptul
ca subiectii nu resimt in nici un fel, nu acuza rarefierea substantei
osoase; de aceea si diagnosticul, in afara stadiului fracturilor, nu
este usor de pus.
Localizarea fracturilor este conditionata intr-o anumita masura de
rsta. Astfel, la femeie intre 50 si 60 de ani, fractura de natura
osteo-porotica este mai frecventa la incheietura miinii; in jurul rstei
de 70 de ani predomina fractura vertebrelor pentru ca dupa 70 de
ani, fractura de col femural sa dena cea mai frecventa; la barbat
aceeasi predominanta, cu o intirziere insa de 10/15 ani.
Formele clinice de osteoporoza intilnite la rstnic sint fie forme
primitive (osteoporoza postmcnopauza, osteoporoza presenila,
osteoporoza senila), fie forme secundare (osteoporoza de
imobilizare). Osteoporoza se poate intrica in grade variabile cu
aspecte de osteomalacie si osteodis-trofie. O alta clasificare distinge
osteoporoze generalizate, difuze (osteoporoza senila), osteoporoze
localizate (trunchi, coloana vertebrala, bazin), formele presenile si
postmcnopauza si osteoporoze regionale (atrofia osoasa dupa
imobilizare).
Profilaxie. Tratament. Se poate vorbi de o profilaxie a osteoporozei
senile prin identificarea si eliminarea sau atenuarea factorilor
etiologici determinanti si favorizanti. Daca factorul rsta nu poate fi
influentat, se poate actiona asupra celorlalti factori si anume
activarea fizica, corectia hormonala, a tulburarilor de nutritie si a
celor circulatorii.
Fata de populatia osteoporotica rstnica, scopul 'erapeutic este de a
2016

mentine sau de a deplasa subiectul in afara unui risc de fractura.


Potrit acestui principiu, profilaxia si tratamentul osteoporozei se
identifica cu profilaxia fracturilor.
Un alt principiu profilactic, deosebit de important, este conservarea
unei actitati fizice, chiar modesta; aceasta permite sa se limiteze
deperditia osoasa prin efectul osteoformator al miscarii.
Dupa depasirea primelor faze dureroase ale fracturilor, adica intre
10 zile si 3 saptamini, subiectului i se impune un program
de gimnastica special condus, orientat in directia cresterii mobilitatii
si a fortei musculaturii, in special a celei dorsale. Acest program se
executa o data sau de doua ori pe zi, in medie cite 10 minute pe
sedinta si trebuie sa cuprinda initial un instructaj, din care sa reiasa
ce miscari trebuie etate si ce miscari sint indicate in actitatea
cotidiana ulterioara. Concomitent se instituie un regim alimentar
echilibrat, se combat durerile cu antialgice, indometacinul
dovedindu-se util.
Ideal ar fi sa se obtina o disciplina de postura adaptata fiecarui
bolnav, dar experienta a aratat ca acest lucru este foarte dificil, mai
ales la persoanele in rsta, deoarece inseamna abandonarea micilor
lor "placeri si obisnuinte cotidiene" si un control constient al oricaror
miscari, de unde necesitatea in aceste cazuri, si a interventiei unui
psihoterapeut. De altfel reabilitarea se prescrie si se executa in
echipa: omnipractician-geriatru, recuperator-kinetoterapeut. Un
control riguros cardiovascular este totdeauna necesar, pentru a
corela dozarea intensitatii miscarii si cantitatii de efort cu
posibilitatile aparatului cardiovascular, totdeauna limitate atit
fiziologic, cit si ca urmare a imbolnarilor frecvente la aceasta rsta.
Pe de alta parte, performantele subiectilor in actitatea lor obisnuita
sint foarte limitate in aceasta faza, ca urmare in special a lentorii
miscarilor; de aceea, pentru a favoriza mentinerea corecta a
corpului, corsetul moale sintetic s-a dovedit foarte util si poate fi
fixat printr-o banda pentru a creste presiunea intraabdominala.
A doua latura a terapeuticii are drept obiectiv combaterea
procesului osteoporotic.
Pornind de la premisa ca osteoporoza este rezultanta dezechilibrului
dintre distructia osoasa crescuta si formarea diminuata a osului,
tratamentul trebuie sa aiba drept obiectiv inhibarea distructiei si
favorizarea formarii osului.
Cind osteoporoza este clinic manifesta, adica pragul de fractura este
depasit, osul a pierdut, intr-o proportie de peste 50o/0 substantele
sale componente. in aceasta faza inhibitorii distructiei nu mai sint
suficienti; cel mult pot sa prena extinderea osteoporozei, indicatia
majora and-o substantele care stimuleaza formarea, stimulentii
osteoblastelor.
Din inhibitorii distructiei osoase estrogenii sint indicati in
osteoporoza postmenopauza; tratamentul substitutiv cu estrogeni
ar avea nu numai beneficii antiosteoporotice, ci ar reduce si riscul
cardiovascular si al cancerului genital la femeie, prelungind speranta
de ata (Hesch si colab.).
2016

Un alt inhibitor al distractiei osoase este si calciul in doze mari, caci


numai dozele mari de calciu permit pozitivarea bilantului calcic.
Tratamentul cu calciu este indicat in special in caz
de regimuri carentate. Terapia calcica are insa si limite; o
administrare de calciu pe termen lung poate expune persoanele
rstnicc la procese de calcifiere arteriala sau renala. In principiu,
tamina D si meolitii acti ai acesteia actioneaza de aceeasi maniera.
Ei stimuleaza absorbtia intestinala de calciu si fosfati si asigura un
bilant mineral echilibrat si chiar pozitiv pentru o perioada de timp.
Teoretic, aceste preparate sint preferate administrarii unice de
calciu, desi in practica rezultatele clinice nu s-au dovedit mai bune
Mai recent se folosesc alte preparate care inhiba liza osoasa, de
tipul calcitoninei. Acest preparat ar fi indicat mai ales in pierderile
rapide de masa osoasa prin imobilizare la pat.
Preparatele care stimuleaza formarea osului sint anabolizantele (androgenii modificati), care insa nu au confirmat sperantele, singurul
efect fiind ameliorarea functiei musculare; teoretic, hormonul de
crestere
parathormonul
ar determina cresterea meolismului osos, dar utilizarea in
practica este limitata de cantitatile mici de care se dispune.
Singurul care s-a dovedit util in practica, ca stimulent al
osteoblaste-lor este fluorura de sodiu; la aproximativ 2/3 din bolnai
tratati cu fluor, nu se mai observa fracturi la interval de aproximativ
doi ani, iar radiologie structura osoasa apare mai intarita, ca o
hipertrofie osoasa; uneori apar inconveniente majore care-i
anuleaza avantajele: tolerabili-tatea gastrica dificila la subiectii cu
suferinte digestive (ulcer gastric, gastrite), dureri osteoarticulare si
chiar microfracturi localizate la membrele inferioare si ramurile
pubiene.
In concluzie, tratamentul osteoporozei se bazeaza, in primul rind,
pe recuperarea actitatii fizice prin procedeuri degimnastica
medicala si exercitii de postura, la care se poate adauga si un
tratament medicamentos indidualizat de la caz la caz si in functie de
toleranta: estro-geni, calciu in doze mari, calcitonina, fluorura de
sodiu.
Refluxul gastro-esofagian si boala de reflux gastro-esofagian
Refluxul gastro-esofagian (RGE) reprezinta fenomenul de
pasaj al continutului gastric in esofag, fenomen fiziologic, care
devine patologic cand mecanismele antireflux sunt depasite. Boala
de reflux gastro-esofagian (BRGE) cuprinde totalitatea simptomelor
produse
de
refluxul
continutului
gastric
in
esofag.
La persoanele varstnice apar frecvent tulburari de deglutitie,
disfagie si regurgitari . Alteori apar pirozis, epigastralgii cu iradieri in
umarul stang, ceea ce se cheama pseudoangor. Dintre entitatile
2016

clinice mentionam: diverticulii esofagieni, spasmele esofagiene, dar


mai ales refluxul gastro esofagian. Acesta din urma consta in
intoarcerea continutului gastric in esofag, din cauza insuficientei
functionale a cardiei. Refluxul gastro-esofagian este un fenomen
specific varstnicilor, iar boala se dezvolta mai ales in caz de aciditate
mai
sporita
in
antecedente.
Obezitatea, stenoza pilorica cu dilatatie gastrica consecutiva, sunt
cauze favorizante. Consecinta refluxului este esofagita peptica cu
pirozis,
regurgitatii
acide
si
varsaturi.
Tratamentul vizeaza indepartarea medicamentelor favorizante
(anticolinergice, beta blocante, morfina, teofilina), indepartarea
grasimilor, alcoolului, cafelei, tutunului etc. cimetidina si
metoclopramidul (Reglan, Primperan) au efecte favorabile.
Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) constituie o entitate
clinica independenta, cauzata de mecanisme complexe de
perturbare a motilitatii tractului digestiv superior cu refluarea
continutului gastric in esofag.

Ischemiile digestive
Din cadrul larg al patologiei digestive, mai proprii virstei a treia
sintbolile digestive de natura sculara ischemica.
Clarificarea mecanismelor fiziopatologice ale acestora este de data
mai recenta. Desi ca localizare apartin aparatului digestiv, natura lor
sculara, care presupune afectarea aterosclerotica a arterelor
viscerale abdominale, mecanismul de producere de tip ischemic,
embolii, trombo/.e, in-farctizari, dureri sculare gen claudieatie
intermitenta le integreaza mai ales in patologia
cardiosculara, ateroscleroza sistemica cu pondere a grerilor in sfera
digesti.
Ele reprezinta polul digestiv al aterosclerozei sistemice, Intregind
patologia ischemica, mai de mult si mai bine cunoscuta: boala
cardiaca ischemica, boala cerebro-sculara ischemica, sindroamele
de ischemie periferica (arteritele aterosclerotice ale membrelor
inferioare), ischemiile renale.
Oricum, ramine un domeniu de granita apartinind
gastroenterologiei. chirurgiei si, prin incidenta crescuta la virstnici,
geriatriei.
Cea mai importanta afectiune apartinind acestui domeniu este
infarctul mezenteric.

Infarctul mezenteric
Forma acuta a insuficientei arterei mezenterice, infarctul mezenteric
corespunde unei ischemii acute in teritoriul arterial, ca urmare a
2016

unei distructii complete brutale, fie printr-un proces trombotic, fie,


mai ales, printr-o embolie.Infarctul mezenteric' (intestinalmezenteric, cum mai este denumit) se intilneste mai ales la subiectii
virstnici cu antecedente cardiosculare cunoscute.
Interesul acestei entitati, care este una din cauzele importante ale
abdomenului acut la virstnic, consta in marile dificultati de
diagnostic, in severitatea evoluti, greta de un indice mare de
letalitate, ca si in mecanismele fiziopatologice inca incomplet
elucidate, ceea ce o mentine in atentia cercetatorilor.
Dificultatile de diagnostic duc de obicei, la o diagnosticare tardi,
diagnosticul precoce foarte pretios pentru prognostic fiind mai mult
un deziderat decit o realitate si util atunci cind este pus in primele
48 ore de la debut. Este cu atit mai greu de pus, in cazul
subiectilor virstnici, cu cit simptomul central
durerea
este totdeauna mai atenuat la acestia decit la adulti.
Diagnosticul gresit (este confundat cu peritonita, cu ulcerul gastroduodenal si cel mai des cu boli intestinale infectioase
enterita, dizenterie, pentru care multi bolnavi ajung la serviciul
de boli infectioase), diagnosticul tardiv (in stadiul cind ansele au
fost compromise, cind a survenit necroza), virsta subiectilor cu
incarcatura morbida, care constituie o conditie agranta, sint
problemele deosebite pe care le pune in practica aceasta drama
abdominala.
Accidentul scular abdominal survine totdeauna la subiectii cu
incarcatura morbida in sfera cardiosculara,
arterioscleroza, cardiopatii em-boligene.
Un alt caracter consta in faptul ca debutul clinic este precedat, in
circa o treime din cazuri, de episoade de angor intestinal, analog,
din punct de vedere fiziopatologic, cu claudicatia intermitenta si
angina pectorala. Substratul angorului intestinal il constituie ocluzia
arteriala partiala, datorata trombozei aterosclerotice, care permite
trecerea unui flux sangvin suficient nevoilor meolismului in stare de
repaus, dar care nu poate asigura necesitatile unui efort functional
intestinal. Ocluzia totala este determinata de embolie.
Infarctul consta in infiltrarea difuza a tuturor tunicilor intestinului si
a mezenterului cu elemente urate ale singelui. Modificarile
aterosclerotice vizibile macroscopic, dar mai ales histologic, ale
peretelui arterei mezenterice au loc de obicei dupa virsta de 60 de
ani, ceea ce explica incidenta acestui accident la persoane virstnice.
Expresia clinica consta in durere, in general atroce, violenta, mai
2016

atenuata la persoane de virsta inaintata, insotita de colaps si


contracturi de intensitate moderata, fara unde peristaltice.In 50%
din cazuri, instalarea se face brusc, cu semne de abdomen acut, in
care domina durerea (90%), insotita de semne de fenomene ocluzive si de colaps, in 20% din cazuri. Alteori (in 40% din cazuri),
instalarea se face progresiv prin dureri adbominale moderate,
anorexie, balo-nare, senzatie de disconfort abdominal; in sfirsit, in
unele cazuri, infarctul intestinal este etapa finala evoluti a unor
fenomene de ischemie cronica intestinala care dureaza de eiti ani.
In forma clinica, zisa dureroasa, durerea poate fi declansata de
inges-tia de alimente si se poate insoti de rsaturi, greturi, senzatii
de balo-nare.
Exista si forme fruste, asimptomatice.
De cea mai mare importanta pentru viitorul bolnavului este
diagnosticul, cu atit mai pretios, cu cit poate sa fie pus mai precoce.
Din nefericire, acest lucru este rareori posibil, de cele mai multe ori
diagnosticul fiind fie gresit, fie tardiv.
Ca o regula generala, in fata unui sindrom dureros la un pacient
virst-nic, trebuie sa ne gindim la un sindrom deinsuficienta a arterei
mezenterice superioare, cauza infarctului intestinal-mezenteric.
Foarte important pentru diagnostic sint caracterele durerii. Durerea
este violenta, continua si tenace, in intregul abdomen, predominind
uneori in mezogastru, alteori periombilical, in fosele iliace, in
flancuri sau chiar in regiunea lombara, ceea ce ingreuneaza
diagnosticul. Are reluari paroxistice, caracter colica-tiv, este
rezistenta la calmante si creeaza bolnavului o stare de agitatie; de
regula, nu iradiaza in afara ariei abdominale.
Intensitatea este uneori sincopala, alteori mai atenuata, mai surda.
S-a remarcat ca nu exista paralelism intre intensitatea durerii si
gradul de obstructie a selor.
Importanta pentru diagnostic, mai ales la virstnic, este luarea in
seama a durerii de intensitate mica, care poate fi semnificati atunci
cind apare intr-un anumit context, pe un teren favorabil proceselor
ischemice (bolnavi cu arterioscleroza, cardiaci cu tendinta
emboligena). Alteori, durerea apare in doi timpi, faza de acalmie
corespunzind disparitiei pentru moment a spasmelor arteriale
supraadaugate, eventualitate clinica ce poate insela, indepartind
prezumtia diagnostica initiala.
Starea generala, care poate fi mult timp satisfacatoare, se poate
agra brusc, o data cu aparitia gangrenei intestinale si a peritonitei,
care coincid cu instalarea colapsului; bolnavul este in acest stadiu
palid, cu transpiratii generalizate, reci, cu puls slab si rapid,
cu hipotensiune arteriala.
2016

Tranzitul intestinal este oprit in 60% dm cazuri, retentia materiilor


fecale si de gaze fiind insa tardi si deci, putin utila diagnosticului.
Se poate intilni diareea sangvinolenta, care poate sa determine
confuzii cu o dizenterie sau arterita dizenteriforma, facind ca
bolnavul sa ajunga la servicii de boli contagioase, sau melene, ca
urmare a ecuarii continutului singerind al ansei infarctizate (si acest
semn este tardiv si putin util unui diagnostic precoce).
Varsaturile care insotesc durerea pot fi alimentare, bilioase, sangvinolente si, tardiv, fecaloidc, indicind un prognostic grav.
Aparitia necrozei si peritonitei consecutive adauga loului clinic
cresterea temperaturii, alterarea masi a starii generale.
Examenul fizic al abdomenului, facut cu atentie, poate oferi date
pretioase in sprijinul diagnosticului. Astfel, in primele 6 12 ore de
la debut exista o saracie de semne fizice in contrast cu restul
simptomatologiei, de cele mai multe ori dramatica. Pot fi intilnite o
balonare moderata sau pronuntata, ca si o usoara aparare
abdominala.
La palparea blinda, dar profunda a abdomenului pot fi constatate
mase impastate, imprecis delimitate, care sint ansele intestinale
infarctizate. Zona de impastare, sub forma unui cirnat, mata la
percutie situata in centrul abdomenului meteorizat, este sugesti
pentru diagnostic. Adesea, aceste mase impastate sint marcate de
meteorismul si timpanismul abdominal.
Poate fi intilnita, de asemenea, matitate decli, in infarctele intestinal-mezenterice, caro se insotesc de rersat peritoneal. Acest semn
are o semnificatie diagnostica pretioasa cind apare in contextul unei
ocluzii intestinale
dureri paroxistice, varsaturi, sistarea tranzitului.
Cu toate aceste semne si simptome, care pot fi sistematizate in:
semne functionale de ocluzie+semne fizice de impastare
abdominala rau delimitata-)-semne generale de hemoragie interna
si colaps, chiar cind sint toate prezente, diagnosticul nu este
totdeauna cert. Nu exista criterii sigure, patognomonice de
diagnostic.
Diagnosticul diferential trebuie sa excluda; ocluziile intestinale,
perforatiile viscerale abdominale, dramele hemoragice panereatice,
peritoni-tele acute, colica nefretica insotita de pareza intestinala
difuza si tulburari de tranzit, disecarea aortei abdominale,
tulburarile de tranzit acute de origine infectioasa; un infarct
miocardic cu simptomatologie dureroasa abdominala poate fi exclus
de datele oferite de electrocardiograma.In concluzie, diagnosticul
intra vitam este foarte greu, cel precoce aproape imposibil. Cel mai
2016

adesea diagnosticul este gresit, tardiv, pe masa de operatie sau


necroptic.
Unele statistici dau proportii foarte reduse de diagnostic pozitiv:
intre 5 si 10% din totalitatea cazurilor de infarct mezenteric.
Pentru a gresi cit mai putin, durerile ondulatorii sub forma de
crampe sau colica sa ne faca totdeauna sa ne gindim si la o
ischemie mezente-rica, mai ales claca apar la o persoana virstnica
cu patologie cardiosculara cunoscuta.
Cind durerea este brutala, poate Ii vorba de o embolie; cind se
inten silica progresiv, suspectam mai ales o tromboza.
Ischemia intestinala (mezenterica) cronica
Alte afectari ischemice ale intestinului si colonului sint: ischemia
intestinala cronica (angorul abdominal) si colita ischemica.
Data fiind originea lor aterosclerotica, reprezentind localizarea aterosclerozei la scularizatia arteriala mezenterica, care da din punct
de vedere functional o insuficienta circulatorie similara insuficientei
circulatorii periferice a membrelor inferioare, insuficientei circulatorii
coronariene sau cerebrale, afectiunile se ihtilnesc la persoane in
virsta totdeauna peste 50 de ani.
Incontinenta anala
Este o infirmitate frecventa, cu repercusiuni grave psihosociale, fiind, alaturi de incontinenta de urina, escarele de decubit si
de dementa, una dintre marile probleme ale ingrijirilor si asistentei
varstnicului. Ea consta in pierderea involuntara a materiilor fecale si
a gazelor prin orificiul anal. Se asociaza, de obicei, cu incontinenta
de urina si cu deteriorarea psihica avansata. Apare in demente,
accidente vasculare cerebrale, afectiuni ale maduvei, polinevrite,
diabet, abcese rectale, hemoroizi, fisuri anale, cancere rectosigmoidiene si constipatie cronica. Cea mai importanta incontinenta
anala este cea neurogena, in geriatrie. Aceasta duce la pierderea
controlului sfincterian. Tratamentul este descurajant si se reduce la
incercari de reeducare si la ingrijiri generale.
Cancerul gastric
Cancerul gastric afecteaza in principal varstnicii, 80 % din
tumori fiind diagnosticate in intervalul de varsta 60-80 de ani. In
ultimele trei decade, distributia cancerului gastric s-a modificat.
Daca in trecut predominau neoplasmele cu localizare antrala, in
prezent neoplasmele antrale si cele cu localizare proximala (in
apropierea jonctiunii eso-gastrice) au o incidenta relativ egala. Nu
se cunosc cu exactitate cauzele care stau la baza modificarii
topografiei CG, insa scaderea incidentei infectiei cu H. pylori, alaturi
de cresterea incidentei bolii de reflux esogastric, par a reprezenta
elemente cheie. Raportul barbati: femei este de 2:1. Neoplasmul
gastric face parte din neoplasmele insotite de un prognostic extrem
2016

de rezervat.
Ca si in cazul altor neoplazii, etiologia este necunoscuta.

Aparatul respirator

Reducerea forei de retracie a elasticitii determin


modificri ale volumului respirator, ale capacitii are, ale
aerului rezidual. Modificrile vasculare influeneaz
capacitatea de difuziune alveolar.
Bolile sistemului respirator la varstnici
Astmul bronsic
Diagnosticarea este mai dificila la varstnici pentru ca dispneea cu wheezing
poate apare si in alte conditii patologice. Semnele clinice pot lipsii, bolnavii
prezentand doar dispnee si tuse accentuata la efort. Se observa de
asemenea tahipnee, folosirea muschilor respiratori accesorii, tahicardie,
hipertensiune arteriala, aparitia pulsului paradoxal indica agravarea bolii si
obstructia bronsica importanta cu VEMS sub 1,5 l. In astmul sever frapeaza
contrastul dintre dispneea intensa cu hiperinflatie pulmonara si lipsa ralurilor
(obstructia cailor aeriene mici). Rolul alergenilor in declansarea crizei este
mult mai mic decat la tineri, in schimb batranii pot prezenta crize severe de
astm dupa medicamente (ex. aspirina).
Bronsita cronica si emfizemul
Frecventa este atat de mare incat aproape nu se pot descrie particularitati ale
bolii datorate varstei. Diagnosticarea este intarziata deoarece tusea cronica si
expectoratia sunt atribuite de regula fumatului, iar dispneea progresiva
caracteristica sindromului obstructiv este considerata eronat ca semn al
emfizemului senil. Datorita evolutiei indelungate, afectiunile sunt de obicei
intricate la varstnici, care prezinta frecvent manifestari bronhospastice, mai
ales in timpul episoadelor infectioase intercurente. Semnele clinice apar
tarziu, fiind putin specifice si nu coreleaza nici cu modificarile morfologice, nici
cu perturbarea functionala.
Tuberculoza pulmonara

2016

Tabloul clinic este rareori tipic. De regula se prezinta ca o maladie cronica, rau
definita sau cu declin progresiv al starii generale, atribuita in mod eronat fie
unei neoplazii nediagnosticate, fie sindromului depresiv de varsta. Revarsatul
pleural poate fi tuberculos la orice varsta. Aproximativ din bolnavi nu au
febra si sunt asimptomatici, iar diseminarile miliare trec neobservate.
Radiologic imaginea este nespecifica, putandu-se observa: noduli pulmonari
solitari, infiltrate pneumonice nespecifice in lobii inferiori, diseminari miliare si
uneori anomalii hematologice.
Neoplasmul bronho-pulmonar
Are latenta clinica mare, in 15-20% din cazuri manifestarea fiind doar
alterarea nespecifica a starii generale, atribuita declinului de varsta. Dintre
simptomele caracteristice, tusea si durerea sunt bine tolerate de batrani,
deoarece majoritatea bolnavilor de neoplasm bronsic au bronsita cronica
preexistenta si nu observ modificarea caracterului tusei. Chiar tusea care
apare la o persoana indemna, este considerata ca bronsita de varsta.
Cresterea pragului de sensibilitate la durere cu varsta face ca acest simptom
sa fie mai putin suparator. Bolnavii se prezinta de regula la aparitia celui de al
treilea simptom: hemoptizia. Frecventa determinarilor pleurale este mai mare
ca la tineri. Pleurezia neoplazica a varstnicului evolueaza cronic, afebril,
cateodata cu dureri si totdeauna insotita de dispnee. Neuromiopatia
paraneoplazica este de asemenea mai frecventa, slabirea simetric a
musculaturii proximale a membrelor sugerand existenta unei neoplazii
viscerale. Celelalte manifestari extrapulmonare, ca si secretiile ectopice de
substante hormonale sunt si ele mai frecvente la varstnic.

Sistemul imunitar
Sistemul imunitar al vrstnicilor sufer modificri.
Insuficiena controlului-imunologic" asupra acumulrii de
celule purttoare de noi antigene, este de unii ca o cauz a
procesului de senescen.

Organele de sim
Se afirm, i pe bun dreptate, c ochiul poate fi mai btrn
sau mai tnr dect vrsta cronologic".
Tulburrile de acomodare, uscciunea i opacifierea
cristalinului, depigmentarea irisului, diminuarea reflexelor
corneene sunt aspect fiziologice ale ochiului vrstnic.
Pleoapele se rideaz i pot avea pete pigmentare,
conjunctivele se subiaz i sunt mai friabile. Crete
2016

lcrimarea. Luciul i transparena corneei diminua i ele.


Frecvent apare un inel albastru la marginea corneei, aanumitul gerontoxon. Cristalinul sufer modificri
caracteristice, cu trecerea anilor tinznd s formeze
cataracta.
Odat cu naintarea n vrst se noteaz o diminuare
progresiv a acuitii auditive. Involuia fiziologic este
frecvent accentuat de influena nociv a diverilor factori:
zgomot, catar orofarmgian. Este necesar testarea
sensibilitii auditive la persoanele vrstnice, care au trit
ntr-un mediu de linite".

Imbatranirea pielii

In structura dermei se gasesc doua elemente importante: colagenul


si elastina .Colagenul reprezinta suportul pielii , iar atunci cand se
rupe, pielea capata unaspect lasat.
Elastina arata ca si niste bucati de cauciuc intinse in diferite directii.
In timp, datorita interactiunii cu elementele care duc
la imbatranirea pielii , elastina isi pierde din elasticitate .
Alte efecte ale imbatranirii pielii sunt:
Oxidarea care poate provoca pete de imbatranire a pielii .
Produsele carecontin antioxidanti pot incetini acest proces .
Foto- imbatranirea Aproape 80% din semnele
de imbatranire a pielii sunt provocate de razele ultraviolete . Cea
mai cunoscuta sursa de raze ultravioleteeste soarele.
Razele ultraviolet de ardere (Ultraviolet burning rays - UVB) sunt
predominante in zilele insorite.
Razele ultraviolete de imbatranire (Ultraviolet aging rays UVA)
cauzeaza daunepielii , chiar daca soarele nu este vizibil.
Produsele care contin filtre solare(SPF) protejeaza impotriva
efectelor de foto - imbatranire a pielii .
Alte cauze pentru care pielea are un aspect imbatranit pot fi:
deshidratarea, umiditatea scazuta, factori ereditari, modul
de ingrijire zilnica a pielii si factorii poluanti din mediu.
Factorii care afecteaza pielea :
1. Controlabili
somnul: 7-8 ore/noapte pentru procesul de regenerare
2016

apa: 6-7 pahare/zi, pentru purificare


alimentatia sanatoasa
exercitii fizice : minim 10-15 min/zi pentru imbunatatirea
circulatiei, tonifiere
stresul , cafeaua, fumatul , alcoolul, medicamentele
2. Necontrolabili
soarele este 80% vinovat in procesul de imbatranire al pielii
vantul descuameaza pielea
temperatura , umiditatea, poluarea, varsta
Radicalii liberi sunt molecule care intra in celulele sanatoase si le
distrug. Se formeaza prin combinarea oxigenului cu apa,
din care rezulta diversi compusi chimici. Radicalii liberi ataca
enzimele, membranele celulare, lipidele, proteinele etc. Impotriva
radicalilior liberi au fost create multe produse cosmetice , complexe
de neutralizare a acestora.
Pentru a reusi sa luptam cu factorii de mediu, cu procesul de
imbatrinire, cu toti factorii care ne deterioreza tenul , trebuie sa ne
cunoastem tenul .

Tulburari de vedere
Astigmatismul aceasta tulburare poate fi corectata cu ajutorul
ochelarilor de vedere, lentilelor de contact sau prin interventie
chirurgicala (cu laser sau keratotomie). Majoritatea pacientilor cu
astigmatism nu necesita corectie optica. Deseori, astigmatismul este
insotit de miopie sau hipermetropie.
Diplopia (vederea dubla) exista multe afectiuni care provoaca acest
tip de vedere (inclusiv accidentul vascular cerebral si cataracta, paralizia
muschilor oculari, divergenta axei ochilor, etc.).
Hipermetropie acuitatea vizuala este scazuta sau vederea este
incetosata, indiferent de distanta. Aceasta afectiune este specifica
persoanelor de peste 40 de ani si apare in urma pierderii elasticitatii
tesuturilor, diminuand abilitatea de acomodare a ochiului. Este insotita de
cefalee. Ochii sunt rosii, lacrimeaza, apare senzatia de intepatura, vedere
incetosata, etc.
Miopia pacientii pot vedea foarte bine obiectele aflate la distante
mici, dar vederea la distanta este neclara. Miopia se masoara in dioptrii
negative. Aceasta afectiune poate fi ereditara, patologica (diabet zaharat,
hipertensiune, sindrom Down, Wagner, Turner, etc.) sau poate fi
declansata de influenta mediului (situatii care implica eforturi fizice mari,
de exemplu). Tratarea bolii consta in purtarea ochelarilor sau a lentilelor
de contact, dar poate fi recomandata si interventia chirurgicala.
Prezbiopia se caracterizeaza prin tulburari ale vederii de aproape, din
cauza pierderii flexibilitatii cristalinului. Se manifesta la persoanele de
peste 40 de ani. Ameliorarea afectiunii consta in purtarea de ochelari sau
2016

lentile de contact, iar in cazuri de prezbiopie accentuata se recomanda


operatia cu laser.

2016