Nevoia de a bea si a manca

Oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa absoarba alimente de buna calitate si in

cantitate suficienta, pentru a-si asigira dezvoltarea, intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine
energia indispensabila unei bune functionari.
I.Independenta in satisfacerea nevoii
O alimentatie adecvata trebuie sa contina toti factorii necesari mentinerii vietii si
asigurarii tuturor functiilor organismului in conditii normale:glucide, proteine, lipide, vitamine,
apa, saruri minerale.
Hidratii de carbon (glucide)- reprezinta sursa principala energetica a organismului. De
aceea este bine ca 50% din necesitatile calorice ale organismului sa se asigure prin hidrati de
carbon, daca nu exista o contraindicatie in ceea ce priveste aportul lor (diabet zaharat, obezitate).
La copii aportul de glucide trebuie marit in boli febrile, casexie, denutritie,afectiuni
hepatice si renale.
Necesarul: 4-6 g/kg corp/24h
Proteinele- reprezinta materialele plastice ale organismului, ele inlocuind substantele
distruse prin uzura fiziologica sau patologica. Ele reprezinta o sursa importanta de energie si
constituie materia prima a fermentilor si a hormonilor.
Necesar: 4-6 g/hg corp/24h
Cresterea cantitatii de proteine este indicata in sarcina, in alaptare, arsuri, anemii,
postoperator.
Scaderea cantitatii de proteine este indicata in boli renale, afectiuni febrile.
Lipidele – au valoare calorica mica, alimentele pe aceasta baza avand calitati energetice
mari, intr-un volum mic. Pe langa rolul lor energetic, lipidele intra si in compozitia tesutului
nervos, iar sub forma de depozit reprezinta rezervele de energie ale organismului.
Necesarul: 1-2g/kg corp/24h
Ratia de grasimi se va reduce in cazul tulburarilor in metabolismul lor, in insuficienta
pancreatica, hepatica, diabet zaharat, obezitate.Ratia de grasimi se mareste in stari de subnutritie,
hipertiroidism.
Vitaminele – sunt necesare mentinerii metabolismului normal al organismului. Nevoia
de vitamine creste in timpul activitatii celulare exagerate (majoritatea imbolnavirilor).
Apa si sarurile minerale- in apa se petrec toate reactiile biochimice din organism,
sarurile minerale fiind necesare ca substante structurale si catalizatoare.
Necesitatile zilnice de apa ale unui organism sanatos variaza intre 2000-3000ml.

Factorii care influenteaza satisfacerea nevoii

Factori biologici
- Varsta si dezvoltarea- nevoile alimentare sunt variabile in functie de perioada de crestere
si dezvoltare: copil, adolescent, adult, varstnic
- Activitati fizice- cu cat activitatea musculara este mai mare, cu atat creste metabolismul
si implicit aportul alimentar
- Orarul si repartizarea meselor- un program regulat al meselor este recomandat tuturor
indivizilor; intervalul intre mese este in functie de varsta
Factori psihologici
 - Emotiile influenteaza consumul de hrana, astfel ca unii indivizi isi pierd apetitul, iar altii
reactioneaza consumand mai multe alimente
- Anxietatea- hranirea este strans legata de satisfacerea unei nvoi de securitate, de dragoste
de bunastare
Factori sociologici
- Climatul- iarna indivizii au nevoie de mai multe calorii, iar vara sunt preferabile mesele
usoare si multe lichide;
- Statutul socio-economic- deprinderi alimentare bune se formeaza din frageda copilarie, si
uneori pot fi influentate de apartennta la un grup social, saracia influeneaza negativ
satisfacerea nevoii
- Religia- in functie de apartenenta lor religioasa, indivizii au anumite ritualuri alimentare,
interzicerea unor consumuri de alimente;
- Cultura- alimentatia este strans legata de traditie si superstitiile fiecarei culturi.

Manifestari de independenta

Cavitatea bucala
- dentitie buna
- proteza dentara in stare buna
- mucoasa bucala roz si umeda
- limba roz
- gingii roz si aderente dintilor
Masticatie - usoara, eficace, cu gura inchisa
Digestie - lenta, nestingherita
Deprinderi alimentare- programul meselor – 3 mese si 2 gustari-; 10 ore repaus nocturn
Apetit- pofta de mancare, senzatie agreabila, tradusa prin dorinta de a manca;
Foamea – senzatie dezagreabila, tradusa prin nevoia de a manca
Satietate- senzatie de plenitudine, resimtita de individ atunci cand nevoia de hrana este
satisfacuta;
Hidratare – consum de lichide in functie de nevoie
Gust si valoarea acordata mancarii corp
- alegerea alimentelor
- servirea mesei singur sau in grup
- traditii- obiceiuri alimentare
- educatie.

Interventia asistentei pentru mentinerea independentei in satisfacerea nevoii

- asistenta calculeaza necesarul de calorii/ 24h in functie de activitate
o in repaus 25cal/kg corp/24h
o activitate esoara: 35-40 cal/kg corp/24h
o activitate medie: 40-45 cal/kg corp/24h
o activitate intensa 45-60 cal/kg
- calculeaza necesarul de calorii in functie de varsta- in plus 20-30% pentru copii, minus
10% pentru varstnici
- calculeaza ratia alimentara echilibrata
 - ratia alimentara sa cuprinda alimente din toate grupele ghidului alimentar, cunoscand
valoarea energetica a principiilor alimentare:
o glucide: 4,1 cal prin metabolizarea unui gram
o lipide: 9,3 cal prin metabolizarea unui gram
o proteine: 4,1 cal prin metabolizarea unui gram
- cerceteaza gusturile si deprinderile alimentare ale individului.

II.Dependenta in satisfacerea nevoii

Probleme de dependenta
1. Alimentatie si hidratare inadecvata prin deficit
2. Alimentatie si hidratare inadecvata prin surplus
3. Dificultatea de a se alimenta si hidrata
4. Greturi sau varsaturi
5. Refuz de a se alimenta si hidrata

Surse de dificultate
Surse de ordin fizic
- alterarea mucoaselor cailor digestive
- alterarea peristaltismului intestinal
- alterarea parenchimului hepatic sau a cailor biliare
- obstructii, tumori strangulari
- tubaj nazo gastric
- intoxicatii alcoolice, abuz de medicamente
Surse de ordin psihologic
- anxietate, stres, situatii de criza
Surse de ordin sociologic
- foame, malnutritie, insalubritate
Lipsa cunoasterii
- lipsa de cunostinte, insuficienta cunoastere de sine, a celorlalti, a mediului inconjurator.

1.Alimentatia si hidratarea inadecvata prin deficit

Insuficienta aportului alimentar si lichidian determina tulburari la nivelul functionarii
tuturor aparatelor si sistemelor organismului (denutritie, deshidratare).
Manifestari de dependenta
Anorexie – lipsa poftei de mancare
Disfagie- greutate la inghitire
Conditia cavitatii bucale-
- absenta dintilor, carii dentare, gingivite
- ulceratii ale buzelor, ale mucoasei bucale
- limba incarcata, depunere sabulara, glosite
- dificultate in masticatie
Starea tegumentelor
- tegumente uscate, pierderea elasticitatii
- acnee, dermatita
Digestie
 - dificultate in digestia si absorbtia alimentelor
- greata, varsaturi, regurgitatii
- aerofagie, pirozis
Deprinderi alimentare
- greseli in prepararea alimentelor
- greseli in alegerea alimentelor
- orar nesatisfacator al meselor
- pierderea obisnuintei prin schimbarea conditiilor de mediu
Hidratare
- consum redus de lichide
- pierderea in greutate
Semne de dezechilibru
- slabiciune
- tegumente si mucoase uscate
- urini concentrate
Gust si valoare acordate mancarii
- dezordonat
- mananca in picioare sau in pat
- obiceiuri gresite (consuma numai un fel, numai rece, etc)
Interventiile asistentei
OBIECTIVE /INTERVENTIILE ASISTENTEI
Pacientul sa aiba o stare de bine, fara greturi si varsaturi
- aseaza pacientul in pozitie semisezanda, sezand sau in decubit dorsal, cu capul intr-o
parte
- protejeaza lenjeria cu musama si aleza, in functie de pozitia pacientului
- ajuta pacientul in timpul varsaturilor, sprijinindu-l
- il invata sa inspire profund
- administreaza tratamentul medicamentos: antiemetice, vitamine, saruri minerale
- incurajeaza pacientul
- reduce sau opreste aportul de lichide si alimente
Pacientul sa fie echilibrat hidro-electrolitic
- alimenteaza pacientul parenteral, instituind perfuzii cu glucoza 5%, 10%,33%, hidrolizate
de proteine si amestecuri de aminoacizi, vitamine, la indicatia medicului
- calculeaza numarul de calorii in functie de diferite stari patologice: adauga 13% pentru
fiecare grad de temperatura peste 370C
- dupa incetarea varsaturilor, rehidrateaza pacientul treptat, cu cantitati mici de lichide reci,
oferite cu lingurita
- constientizeaza pacientul asupra importantei regimului alimentar in mentinerea sanatatii
- face bilantul lichidelor ingerate si eliminate
Pacientul sa fie echilibrat nutritional
- exploreaza preferintele pacientului asupra alimentelor permise si interzise
- se serveste pacientul cu alimente la o temperatatura moderata, la ore regulate si
prezentate atragator
Pacientul sa fie echilibrat psihic
- asigura un climat cald, confortabil
 - incurajeaza pacientul
- ii explica scopul interventiilor

2.Alimentatia si hidratarea inadecvata prin surplus

Surplusul este un aport alimentar exagerat cantitativ si calitativ.
Manifestari de dependenta
Indice ponderal: +15-20%
- greutatea corporala cu 15-20% mai mare decat greutatea ideala; greutatea ideala se
calculeaza cu formula:
- Gkg=50+ 0,75(Tcm-150)+ V-20 x0,9
4
Gkg= greutatea corporala exprimata in kg
Tcm= talia exprimata in centimetri
V= varsta exprimata in ani
0,9= factor de risc care se aplica numai la femei
Bulimie- senzatia exagerata de foame; mananca fara control
Polifagie- nevoie exagagerata de a manca si absenta sentimentului de satietate
Greturi si varsaturi- eliminare pe gura, partial sau in totalitate, a continutului gastric.

Interventiile asistentei medicale

OBIECTIVE/ INTERVENTII
Pacientul sa aiba greutate corporala in functie de inaltime, varsta, sex
- asistenta exploreaza gusturile bolnavului la diferite categorii de alimente
- invata bolnavul valoarea energetica a alimentelor si necesarul in functie de activitatile
fizice
- alcatuieste un regim alimentar hipocaloric
- urmareste bolnavul sa consume numai alimente cuprinse in regim
- urmareste orarul si distributia meselor
- urmareste, periodic greutatea corporala a pacientului.
Pacientul sa desfasoare activitate fizica crescuta
- stabileste un program de activitati fizice, in functie de gusturi si capacitate
Pacientul sa fie echilibrat psihic
- asistenta permite exprimarea emotiilor
- la nevoie administreaza medicatie sedativa.

3. Intoleranta digestiva

Manifestari de dependenta:
- greata- senzatie de a vomita, urmata sau nu de varsatura.
- varsatura,
- astenie (oboseala) fizica,
- paloarea tegumentelor,
- inapetenta,
- balonari,
- regurgitatii - reflux in cavitatea bucala a unor cantitati mici de lichide din cavitatea gastrica.

4. Dificultatea sau incapacitatea de a se alimenta si hidrata

Manifestari de dependenta :
 dificultate de deglutitie(disfagie), digestie, masticatie,
 oboseala,
 slabiciune,
 diminuarea mobilitatii mandibulei,
 tegumente uscate , palide,
 nu poate folosi ustensilele pentru a se alimenta.
Surse de dificultate :
 afectiuni ale membrelor superioare, rani ale membrelor superioare;
 stres , anxietate, confuzie, tulburari psihice;
 deficit vizual,
 deformarea articulatiilor mainii, paralizie;
 proteze dentare prost ajustate;
 singuratate;
 dezechilibre endocrine sau organice.

Interventiile asistentei medicale

Obiective Interventii autonome si delegate

1. Pacientul sa se alimenteze singur utilizand  ajuta pacientul sa se alimenteze;

ustensile adecvate in termen de………..  il incurajeaza apreciindu-i efortul;
2. Pacientul sa consume alimente care se  administreaza medicatia prescrisa de medic.
mananca cu mana (fructe , paine) , singur la
fiecare masa in termen de….
3. Pacientul sa se alimenteze singur fara nici o
jena in termen de………………..

5.Dificultatea sau incapacitatea de a respecta un regim alimentar

Manifestari de dependenta :
 nu bea sau bea lichide interzise;
 omite mesele sau mananca alimente interzise;
 ameteli,
 paloare,
 indispozitie,
  constipatie.
Surse de dificultate :
 obisnuinte alimentare diferite , legate de cultura si religie;
 stres , anxietate, confuzie;
 lipsa cunoasterii alimentelor premise sau interzise in afectiunea pe care o are pacientul;
 dezgust alimentar;
 obisnuinte alimentare dficitare in familie;
 nu poate sa-si procure sau sa-si prepare alimentele;
 intoleranta alimentara;
 neacceptarea bolii.

Interventiile asistentei medicale

Obiective Interventii autonome si delegate

Pacientul sa urmeze regimul  ajuta pacientul sa se alimenteze;

alimentar singur in termen  ii explica necesitatea dietei alimentare;
de………………………..  administreaza medicatia prescrisa de medic.

 Refuzul de a se alimenta/ hidrata

Manifestari de dependenta :
 refuzul de a manca
 refuzul de a bea
Surse de dificultate:
 depresii majore;
 anxietate, stress,
 atitudine defavorabila,
 anturaj,
 insalubritate,
 slabiciune,
 pierderea stimei de sine,
 tulburari de gandire,
 singuratatea (divort , deces);
 pierderi sociale ( somaj , de avere etc.)
Interventiile asistentei medicale

Obiective Interventii autonome si delegate

1. Pacientul sa-si exprime  asistenta stimuleaza pacientul sa-si exprime anxietatea,

dorinta de a manca si a emotiile care au provocat decizia de negativism;
bea singur in termen  colaboreaza cu apartinatorii in situatii de singuratate
de……….. pentru a nu lasa singur pacientul;
 2. Pacientul sa aiba confort  explica pacientului necesitatea de a bea si a manca , ridica
psihic si fizic cu ajutorul moralul pacientului , reda pofta de viata pacientului;
nursei permanent  administreaza medicatia prescrisa de medic
(antidepresive).

Vărsăturile

Definitie
Varsaturile reprezintă expulzie fortata, brusca a conţinutului stomacal pe gură.

Generalitati
Voma este un act reflex reprezentând o reacţie naturală a organismului de apărare, cel
mai adesea faţă de anumite substanţe toxice sau greu digerabile faţă de stomac .
Centrul vomitiv este situat în bulbul rahidian, reflexul de vomă fiind declanşat de exci-
taţiile care pornesc din aproape toate organele abdominale şi labirint.
Vărsătura este un act reflex provocat de contracţia diafragmului şi a muşchilor
abdominali. Este precedată adesea de greaţă şi hipersalivaţie. În timpul vărsăturii se realizează o
contracţie a pilorului care împiedică trecerea conţinutului gastric spre duoden şi în acelaşi timp o
relaxare a zonei fundice şi a cardiei care permite eliminarea lui forţată spre esofag, faringe şi
cavitatea bucală. Vălul palatin este ridicat, iar glota închisă împiedică trecerea conţinutului
vărsăturii către căile respiratorii. Mişcările antiperistaltice ale esofagului şi jocul funcţional al
joncţiunii esofago-gastrice sunt suspectate a avea un rol în exteriorizarea vărsăturii, dar forţa
operativă principală rămâne creşterea presiunii intraabdominale ca urmare a contracţiei simultane
şi deosebit de puternice a diafragmului şi muşchilor peretelui abdominal.
Orice excitaţie a tractului digestiv poate determina o incitaţie vomitivă transmisă centrilor
nervoşi bulbari, unde se află centrul vomei, prin intermediul nervilor glosofaringian şi
pneumogastric.

Surse de dificultate
Nevoia de a vărsa este declanşată în cele mai multe cazuri de:
- intoxicaţii alimentare, mese prea copioase, consum excesiv de alcool;
- consum de anumite medicamente orale, efectele secundare ale unor medicamente;
- colici intestinale, infecţii virale, labilitate psiho-emoţională, graviditatea;
-deplasarea cu maşina, prin excitaţia centrului echilibrului;
- rcreşterea presiunii intracraniene (meningite, encefalite, hemoragii cerebrale, tumori,
abcese cerebrale);
- excitare chimică pe cale sanguină cu substanţe ca cloroform, morfină, uree, sau toxi-kine
microbiene în scarlatina, difterie, pneumonie; -in aceste cazuri voma reprezintă un fenomen
patologic.

Manifestari, semne de dependenta

Manifestarile cantitative/calitative sunt determinate de frecvenţă, orar, cantitate, continut,

culoare, caracter.
Frecventa
•vărsături ocazionale in intoxicaţii alimentare sau boli infecţioase acute;
•vărsături frecvente in stenoza pilorică după mese;
•vărsături incoercibile in graviditate, tabes, boli psihice;
•vărsăturle pot prezenta caracter de periodicitate.
Orarul vărsăturilor este caracterizat de alimentaţie:
•vărsături matinale, dimineaţa pe stomacul gol (la alcoolici şi gravide);
•vărsături post-prandiale imediat după alimentare sau în timpul mesei (traume psihice,
depresie);
•vărsături tardive după 2-6 h de la consumul alimentar (ulcer, cancer gastric complicat cu
stenoză pilorică);
Cantitate:
• în cazul vărsăturilor alimentare pacientul varsă toată cantitatea alimentelor consumate;
în stenoza pilorică pe lângă alimentele consumate se adaugă şi secreţia exagerată a glandelor
stomacale, precum şi resturi de la alimentaţiile anterioare (vărsătură abundentă);
uneori cantitatea conţinutului stomacal evacuat este de câteva zeci de ml.
Miros:
•vărsăturile au un miros fad;
•miros acru în caz de hiperclorhidrie;
•miros fecaloid în ileus (refluxul conţinutului intestinal în stomac);
•miros rânced în caz de fermentaţie stomacală.
Conţinut
Conţinutul vărsăturilor este rezultatul:
-alimentelor ingerate, sucului gastric şi duodenal, conţinutul duodenului;
-conţinutul intestinal regurgitat, uneori din exudatul pereţilor stomacali, sânge, etc.
In funcţie de acestea deosebim:
- vărsături alimentare care conţin alimente mai mult sau mai puţin digerate;
- vărsături mucoase, apoase, ce conţin produsele hipersecreţiei gastrice din gastrite,
cancer gastric şi apar la gravide, etilici ca vărsături matinale;
- vărsături biliare în colecistopatii; |
- vărsături fecaloide in caz de ocluzie;
- vărsătură intestinală;
- vărsături purulente în gastrita flegmonoasă sau când un abces al organelor învecinate se
deschide în stomac;
-vărsături sanguinolente sau de sânge pur (hematemeză) în boli ale stomacului, organelor
învecinate sau în cadrul unor boli generale.

Culoare:
• galben verzui sau verde închis în vărsături biliare;
• galben murdar în ocluzii intestinale;
• roşie în hematemeză;
• brună, având aspect de „zaţ de cafea" în hemoragii digestive, cancer gastric (cantitatea de sânge
din stomac este redusă apărând în vărsături sub formă digerată sau semidigerată);
Caracter:
• vărsătură fără efort,
• vărsătură fără greaţă,
• vărsatura fără legătură cu alimentele consumate;
• vărsătura brună,
• vărsătură în jet,
• vărsătură incoercibile- varsatura în hipertensiune intracraniană (HIC).

Atitudini si interventii
Delimitam simptomele premergătoare:
• supraveghem pacientul atunci când prezintă simptomele premergătoare vărsăturilor:greaţă,
vertij, salivaţie abundentă, dureri de cap, tahicardie, transpiraţii reci, disconfort, stare generală
alterată
•în aceste cazuri pregătim de urgenţă tăviţă renală, vas colector, muşama, aleza, prosop,pahar cu
apă;
•îndepărtăm proteza dentară acolo unde este cazul;
(delimităm vărsăturile provocate sau precedate de accese de tuse, ca de exemplu în tusea
convulsivă.
Asiguram măsuri de control şi toaleta pacientului:
•poziţionăm pacientul şezând, semişezând sau decubit lateral cu capul uşor ridicat pentru a
împiedica aspirarea vărsăturilor;
•susţinem capul pacientului cu o mână pe frunte şi vasul de colectare;
•educăm pacientul pentru a nu căuta să-şi oprească vărsăturile;
•efectuăm toaleta pacientului: bucală, parţială sau totală după necesităţi;
•oferim pacientului apă pentru clătirea gurii după vărsături;
•in cazul unei intoxicaţii alimentare oferim multe lichide pentru a stimula vărsatura pentru a
curăţa astfel stomacul;
•asigurăm pacientului regim alimentar de cruţare a stomacului (ceaiuri de muşeţel fără zahăr);
•reluăm alimentaţia pacientului treptat începând cu hrană lichidă (supe);
•educăm pacientul şi aplicăm comprese umezite sau cataplasme calde pe regiunea - abdominală;
•nu administrăm pacientului cu vărsături, medicamente pe cale orală;
•conţinutul stomacal poate fi aspirat în căile respiratorii obstruându-le. In acest caz aspirăm
conţinutul stomacal; resturile alimentare irită mucoasele respiratorii care sunt invadate de floră
patogenă apărând bronhopneumonia;
• observăm frecvenţa vărsăturilor şi periodicitatea acestora, notându-le în foaia de temperatură;
• determinăm volumetric cantitatea vărsăturilor pe 24 h şi orarul acestora;
• apreciem conţinutul, culoarea, mirosul şi forţa de proiecţie a vărsăturilor;
• captăm fiecare vărsătură în vas separat.
Intervenţii post-vărsătură:
•observăm şi calmăm simptomele ce pot însoţi vărsătura: durerea abdominală, pierderea
echilibrului, deshidratarea;
•comunicăm de urgenţă medicului apariţia vărsăturilor sanguinolente;
•liniştim din punct de vedere psihic pacientul care acuză ameţeli, vertij, sete accentuată şi il
educăm pentru conduită post-vărsătură;
•administrăm medicaţia antiemetică prescrisă de medic (supozitoare, injecţii, perfuzii);
•transportăm la laborator pentru investigaţii vărsătura pacientului;
•notăm fiecare vărsătură cu un cerc, data şi ora când s-a produs:
-cu culoare albastră vărsăturile alimentare;
-cu culoare verde vărsăturile bilioase;
-cu culoare roşie vărsăturile sanguinolente.
•la indicaţia medicului efectuăm bilanţul hidric şi administrăm pentru corecţia tulburărilor
electrolitice, rezervei alcaline şi anemiei, parenteral, soluţiile perfuzabile, electroliţii, cantitatea
de sânge prescrisă;
•monitorizăm funcţiile vitale, vegetative ale pacientului şi comunicăm de urgenţa

TULBURĂRI ALE FLUIDELOR

Volumul deficitar de fluid(deficit de volum lichidian):

- hipovolemie ,
- deshidratare.
Se datoreaza pierderilor excesive (vărsături, aspiraţie, diaforeză, arsuri, diuretice) sau mişcării
fluidului: acumulare anormală de fluid în diferite zone ale organismului (ascită, edem periferic
hematom).
Manifestări - piele uscată cu turgor redus;
de - membrane, mucoase uscate, buze uscate, limba arsă;
dependenta - ochii adânciţi, moi;
- letargie ;
- sete;
- scăderea eliminării urinare;
- tahicardie;
- hipotensiune arterială;
- scăderea presiunii venoase centrale;
- creşterea hemoglobinei şi a hematocritului prin hemoconcentraţie;
- creşterea ureei sanguine;
- urină concentrată cu densitate mare.

Intervenţiile - măsoară şi notează zilnic ingestia şi eliminarea;

asistentei - cântăreşte zilnic pacientul;
medicale - monitorizează semnele vitale, nivelul de conştienţă, parametrii clinici, rezultatele de
laborator, slăbiciune, nelinişte, agitaţie riguroasă;
- menţine integritatea membranelor mucoase prin igienă riguroasă;
- îngrijeşte tegumentele cu atenţie pentru evitarea atingerii integrităţii lor;
- inspectează zilnic zonele de presiune de poziţie şi le masează la fiecare două ore;
- asigură aportul lichidian 2500 ml/zi din care 1500 ml per os.

Excesul volumului de lichid:

- merge în sectorul extracelular, dând naştere la edeme;
- se datoreaza creşterii Na şi a cantităţii de apă prin retenţie şi/sau ingestie excesivă, scăderii
excreţiei renale de Na si apă, scăderii mobilizării de lichide în interiorul spaţiului intravascular.

Manifestări - creşterea acută în greutate;

de - edem periferic;
dependenta - pleoape edematiate;
- creşterea presiunii venoase centrale;
- hipertensiune arterială, puls puternic;
- dispnee;
- raluri crepitante;
- turgescenţa jugularelor;
- scăderea hemoglobinei şi a hematocritului;
- scăderea densitaţii urinare.

Intervenţiile - educă pacienţii cronici, privind apariţia acestor semne;

asistentei - educă pacientul şi familia privind importanţa aportului scăzut de lichide şi Na;
medicale - măsoară zilnic ingestia şi eliminarea;
- cântăreşte zilnic pacientul;
- observă edemul periferic;
- ascultă frecvent respiraţia;
- evaluează semnele şi simptomele de edem pulmonar;
- stabileşte cantitatea de lichide pentru fiecare tură;
- educă pacientul privind efectul diureticelor asupra echilibrului
hidroelectrolilic ;
- învaţă pacientul care sunt lichidele şi alimentele cu conţinut crescut în Na;
- schimbă concepţia de preparare a alimentelor.

TULBURĂRI ELECTROLITICE
Hipo- Manifestări:
natremia - deficit de Na sub 130 mEq/l;
- cefalee, confuzie;
- anxietate, piele umedă.
Intervenţiile asistentei medicale:
- creează un mediu de siguranţă, pacientul fiind agitat şi confuz;
- recunoaşte modificările de comportament;
- acordă suport psihologic;
- acordă suport moral familiei;
- monitorizează soluţiile intravenoase şi rata de flux a acestora.

Hiper- Manifestări:
natremia - excesul de Na: peste 150 mEq/l;
- agitaţie ce poate progresa spre convulsii;
- membrane, mucoase uscate;
- sete, hiperemia feţei;
- tahicardie, hipertensiune arterială ;
Intervenţiile asistentei medicale:
 - reduce ingestia de Na;
- administrează soluţii cu conţinut scăzut de Na;
- administrează diuretice;
- creează un mediu de siguranţă.

Hipo Manifestări;
potasemia - nivelul redus de K sub 3 mEq/l;
- slăbiciune, scăderea peristaltismului până la ileus;
- scăderea poftei de mâncare;
- crampe musculare la extremităţi;
- greţuri, fatigabilitate.
Intervenţiile asistentei medicale:
- administrează intravenos K cu mare prudenţă;
- monitorizează aritmiile cardiace;
- asigură mediul de siguranţă;
- monitorizează sunetele intestinale;
- măsoară cu atenţie ingestia şi excreţia;
- educă pacientul să evite alimentele bogate în K (banane, spanac, varză de Bruxelles,
citrice, piersici, caise).

Hiper Manifestări:
potasemia - exces de potasiu peste 5,5 mEq/l;
- greaţă, crampe abdominale;
- diaree (hiperactivitate intestinală);
- parestezii, slăbiciune, iritabilitate;
- aritmii cardiace severe;
- schimbarea personalităţii.
Intervenţiile asistentei:
- administrează perfuzii de glucoza şi insulina sau bicarbonat (scad nivelul de K prin
uşurarea pătrunderii lui în celulă);
- monitorizează aritmiile cardiace;
- asigură mediul de securitate.