NEVOIA NR.

2
NEVOIA DE A BEA SI A MÂNCA

DEF: Oricărui organism îi este necesar să ingereze şi să absoarbă alimente de

bună calitate şi în cantitate suficientă, pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea
ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia indispensabilă unei bune funcţionări.

I. INDEPENDENŢA în satisfacerea nevoii

O alimentaţie adecvată trebuie să conţină toţi factorii necesari menţinerii vieţii şi
asigurării tuturor funcţiilor organismului în condiţii normale: glucide, proteine,
lipide, vitamine, apă, săruri minerale.
Hidraţii de carbon (glucide) reprezintă sursa principală energetică a
organismului.
La copii, aportul de glucide trebuie mărit în boli febrile, caşexie, denutriţie,
afecţiuni hepatice şi renale.
Necesarul: 4-6 g/kg corp/24h iar prin arderea a 1g G se obţin 4,1 calorii.
Proteinele – reprezintă substanţe cu rol plastic de refacere a ţesuturilor distruse
prin uzura lor fiziologică sau patologică.
Necesarul: _4-6/kgcorp/24h
Aportul insuficient de lungă durată al substanţelor proteice determină apariţia unei
anemii şi retenţia apei în organism, cu formare de edeme.
Creşterea cantităţii de proteine este indicată în sarcină şi alăptare, arsuri, anemii,
evacuări pleurale şi abdominale, postoperator.
Scăderea cantităţii este indicată în boli renale, afecţiuni febrile.
Lipidele – au rol energetic, iar necesarul este de 1 – 2 g/Kg corp / 24h .
Prin arderea 1g Lipide se obţin 9,3 calorii.
Raţia de lipide se va reduce în cazul tulburărilor de metabolism ( diabet zaharat,
obezitate, boli febrile) şi se va mări în stări de subnutriţie, hipertiroidism, datorită
arderilor exagerate.
Vitaminele – sunt necesare menţinerii metabolismului normal al organismului.
Nevoia de vitamine creşte în timpul activităţii celulare exagerate ( în majoritatea
îmbolnăvirilor).
Vitaminele necesare sunt:
- vitamina C – 150mg;
- vitamina B1 – 25mg;
- Vitamina B6 – 6mg;
- Vitamina PP (B3) – 8 mg;
- Vitamina K – 20 mg.
Necesarul de vitamine se asigură prin consumarea fructelor, legumelor, salate, suc
de fructe.
Apa şi sărurile minerale: în apă se petrec toate reacţiile biochimice din
organism, sărurile minerale fiind necesare ca substanţe structurale şi catalizatoare.
Necesităţile zilnice de apă ale organismului sănătos variază între 2500-3000 ml;
ele se acoperă prin lichidele ingerate şi arderea hidraţilor de carbon şi a grăsimilor.
O dată cu nevoile de apă, se satisfac şi nevoile de săruri minerale. Organismul
sănătos necesită în 24 ore: 4 g Na; 3-4 g K; 2 g Ca; 0,15 g Mg; 18 mg Fe; 6 g CI.
Satisfacerea nevoilor de apă şi săruri minerale trebuie să se facă în mod
proporţionat; altfel, organismul rămâne în dezechilibru hidromineral.
 Factorii care influenţează satisfacerea nevoii:

Factori biologici - vârsta şi dezvoltarea - nevoile alimentare sunt variabile în funcţie de perioada de creştere şi
dezvoltare: copil, adolescent,
adult, vârstnic
- activităţi fizice - cu cât activitatea musculară este mai mare, cu atât creşte metabolismul şi implicit
aportul alimentar
- orarul şi repartizarea meselor- un program regulat al meselor este recomandat tuturor indivizilor;
intervalul între mese este în funcţie de vârstă
Factori - emoţiile - (griji sau bucurie) influenţează consumul de hrană, astfel că unii indivizi îşi pierd apetitul,
psihologici iar alţii reacţionează consumând mai multe alimente
- anxietatea - hrănirea este strâns legată de satisfacerea unei nevoi de securitate, de dragoste şi de
bunăstare

Factori - climatul- iarna, indivizii au nevoie de mai multe calorii (mese calde şi nutritive), iar vara, sunt
sociologici preferabile mesele uşoare şi o cantitate crescută de lichide
- statutul socio-economic- deprinderile alimentare bune se formează din fragedă copilărie şi, uneori,
pot fi influenţate de apartenenţa la un grup social, sărăcia influenţează negativ satisfacerea nevoii
- religia - în funcţie de apartenenţa lor religioasă, indivizii au anumite ritualuri alimentare: post urmat
de sărbători mari, interzicerea consumului unor alimente (carne de porc, cafea, alcool), dar şi
prepararea şi servirea alimentelor după un anumit ritual
- cultura - alimentaţia este strâns legată de tradiţiile şi superstiţiile fiecărei culturi.

MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ

Cavitatea bucală - dentiţie bună

- proteză dentară adaptată şi în stare bună
- mucoasa bucală roz şi umedă
- limba roz
- gingii roz şi aderente dinţilor
Masticaţia - uşoară, eficace
- gura închisă
Reflex de deglutiţie - prezent
( înghiţire)
Digestie - lentă
- nestingherită
Deprinderi - programul meselor (3 mese şi 2 gustări)
alimentare - 10 ore repaus nocturn
Apetit - poftă de mâncare - senzaţie agreabilă, tradusă prin dorinţa de hrană
Foame - senzaţie dezagreabilă, tradusă prin nevoia de a mânca
Saţietate - senzaţie de plenitudine, resimţită de individ atunci când nevoia de hrană este satisfăcută

Hidratare - consum de lichide în funcţie de nevoie

Gust şi valoare - alegerea alimentelor
acordate mâncării - servirea mesei singur sau în grup
- tradiţii - obiceiuri alimentare
- educaţie

Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii

- asistenta calculează necesarul de calorii pe 24 ore, în funcţie de: activitate:
- în repaus, 25 cal ./kg corp/ 24 h
- activitate uşoară: 35-40 cal ./kg corp/24h
- activitate medie: 40-45 caL/kg corp/24 h
- activitate intensă: 45-60 cal./kg corp/24 h
- calculează necesarul de calorii pe 24 h, în funcţie de vârstă
- plus 20-30% pentru copii (nevoie de creştere)
 - minus 10-15% pentru vârstnici
- calculează raţia alimentară echilibrată:
- număr de calorii în funcţie de vârstă şi activitate
- asigură echilibrul între elementele energetice şi cele neenergetice (apă, vitamine, săruri minerale)
- asigură echilibrul între principiile nutritive fundamentale astfel: 50-55% hidraji de carbon, 10-15% proteine; 30-40%
lipide
- asigură echilibrul între produsele de origine animală şi vegetală:
- 40% proteine de origine animală
- 60% proteine de origine vegetală
- 35% lipide de origine animală
- 65% lipide de origine vegetală asigură echilibrul între aciditate şi alcalinitate
calculează numărul de calorii/kg corp/24h în stări fiziologice: sportivi, sarcină şi lăptare: + 30%
- raţia alimentară să cuprindă alimente din toate grupele ghidului alimentar, cunoscând valoarea energetică a
principiilor alimentare:
- glucide: 4,1 cal. prin metabolizarea unui gram
- lipide: 9,3 cal. prin metabolizarea unui gram
- proteine: 4,1 cal. prin metabolizarea unui gram cercetează gusturile şi deprinderile alimentare ale individului
alege alimentele ţinând seama de preferinţele, deprinderile şi nevoile pacientului
- înlocuieşte, la nevoie, un aliment cu altul, conform echivalentelor cantitative şi ilitative ale diferitelor principii
alimentare

II. DEPENDENŢA în satisfacerea nevoii

Când această nevoie nu este satisfăcută, survin următoarele probleme de
dependenţă:

1. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit

2. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus
3. Dificultate de a se alimenta şi hidrata
4. Dificultate de a urma dieta
5. Greţuri sau vărsături
6. Refuz de a se alimenta şi hidrata

Surse de dificultate:
Surse de ordin - alterarea mucoaselor căilor degestive şi a peristaltismului intenstinal
fizic - alterarea parenchimului hepatic sau a căilor biliare
- obstrucţii, tumori, strangulări
- tubaj nazo-gastric
- supraîncărcare: intoxicaţii alcoolice, abuz de medicamente

Surse de ordin - tulburări de gândire

psihologic - anxietate
- stres
- situaţii de criză

Surse de - foame - insalubritate

ordin - malnutriţie

sociologic

Lipsa - lipsa de cunoştinţe

cunoaşterii - insuficienta cunoaştere de sine, a celorlalţi, a mediului înconjurător
 1. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit:

Deficitul este un aport insuficient de elemente nutritive, o insuficientă în cantitate şi

calitate, care afectează starea nutriţională a individului.
Sunt implicaţi o serie de factori, printre care: proaste obiceiuri în legătură cu alimentaţia, boli organice şi psihice,
intoxicaţii alcoolice, medicamentoase etc.

Insuficienţa aportului alimentar şi lichidian determină tulburări la nivelul funcţionării tuturor aparatelor şi sistemelor
organismului (denutriţie, deshidratare).

Manifestări de dependenţă

Anorexie - lipsa poftei de mâncare

Disfagie - greutate la înghiţire
Condiţia cavităţii bucale - absenţa dinţilor, carii dentare, gingivite
- ulceraţii ale buzelor, ale mucoasei bucale
- limbă încărcată, depunere saburală, glosite
- dificultate în masticaţie
Starea - tegumente uscate, pierderea elasticităţii
tegumentelor - acnee, dermatită
Digestie - dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor
- greaţă, vărsătură
- regurgitaţii = eructaţii
- aerofagie, pirozis ( arsuri
Deprinderi alimentare - greşeli în prepararea alimentelor
- greşeli în alegerea alimentelor
- orar nesatisfăcător al meselor
- pierderea obişnuinţei prin schimbarea condiţiilor de mediu
Hidratare -consum redus de lichide şi săruri minerale
- pierdere în greutate
Semne de dezechilibru - slăbiciune
-tegumente şi mucoase uscate
- urini concentrate
Gust şi valoare acor- - dezordonat
date mâncării - mănâncă în picioare sau în pat
- obiceiuri greşite (consumă numai un fel, numai rece etc.)

Intervenţiile asistentei
Pacientul cu alimentaţie inadecvată (deficit)

OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI

Pacientul să aibă - aşază pacientul în poziţia semîşezând, şezând sau în decubit dorsal, cu capul într-o parte
o stare de bine, - protejează lenjeria cu muşama şi aleza, în funcţie de poziţia pacientului
fără greţuri şi - ajută pacientul în timpul vărsăturilor, sprijinindu-l
vărsături - îl învaţă să inspire profund
- aplică tratamentul medicamentos: antiemetice, vitamine, săruri minerale
- încurajează pacientul
- reduce sau opreşte aportul de lichide şi alimente
Pacientul să fie - alimentează pacientul parenteral, instituind perfuzii cu glucoza 5%, 10%, 20%, 33%, 40%; hidrolizate
echilibrat de proteine , vitamine şi amestecuri de aminoacizi după indicaţia medicului
hidro-electrolitic - calculează numărul de calorii în funcţie de diferite stări patologice; adaugă 13% pentru fiecare grad
de temperatură peste 37°C; 20-30% pentru agitaţie, convulsii, distrucţii celulare
- după încetarea vărsăturilor, rehidratează pacientul treptat, cu cantităţi mici de lichide reci, oferite
cu linguriţa
- explorează gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientului
- conştientizează pacientul asupra importanţei regimului alimentar în menţinerea sănătăţii
- face bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate

Pacientul să fie - explorează preferinţele pacientului asupra alimentelor permise şi interzise

echilibrat - serveşte pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate şi prezentate atrăgător
nutriţional -învaţă pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar şi echivalenţele cantitative şi calitative ale
principiilor alimentare,

Pacientul să fie - asigură un climat cald, confortabil

echilibrat psihic - încurajează pacientul
- îi explică scopul intervenţiilor

2. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus

Surplusul este un aport alimentar exagerat cantitativ şi calitativ.

Toîi indivizii care consumă elemente, nutritive în exces, peste necesităţile energetice ale organismului, se îngraşă şi
devin obezi. Surplusul de greutate are repercusiuni asupra funcţionării organelor şi sistemelor organismului. Un individ
poate ingera o cantitate mare de alimente din mai multe motive: stres, anxietate, singurătate, tulburări psihice,
dezechilibru endocrin sau alte dezordini organice.

Manifestări de dependenţă:
Indice ponderal
- Este +15 - +20%

- greutate corporală cu 15-20% mai mare decât greutatea ideală;

Bulimie
- senzaţie exagerată de foame:
- mănâncă fără control
Polifagie - nevoie exagerată de a mânca şi absenţa sentimentului de saţietate
Greţuri şi - eliminare pe gură, parţial sau în totalitate, a conţinutului gastric
vărsături

Intervenţiile asistentei:
Pacientul cu alimentaţie inadecvată (surplus)
OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI
Pacientul să aibă - asistenta explorează gusturile bolnavului la diferite categorii de alimente
greutate corporală în
-învaţă bolnavul valoarea energetică a alimentelor şi necesarul în funcţie de activităţile fizice şi
funcţie de înălţime,
vârstă, sex vârstă
- alcătuieşte un regim alimentar hipocaloric
- urmăreşte bolnavul să consume numai alimentele cuprinse în regim
- urmăreşte orarul şi distribuţia meselor
 - urmăreşte, periodic, greutatea corporală
Pacientul să - conştientizează bolnavul de importanţa activităţilor fizice moderate
desfăşoare activitate - stabileşte un program de activităţi fizice, în funcţie de gusturi şi capacitate, împreună cu
fizică crescută bolnavul
Pacientul să fie - asistenta permite exprimarea emoţiilor, a sentimentelor bolnavului
echilibrat psihic - îl învaţă metode de relaxare
- la nevoie, administrează medicaţie sedativă

TEHNICA – ALIMENTAŢIA PACIENTULUI

La calcularea raţiei alimentare trebuie să se realizeze un echilibru între

principiile nutritive, astfel:
- 50 – 55% glucide;
- 10 -15% proteine;
- 30 -40% lipide.
Foaia de alimentaţie zilnică este un document medical în care se
centralizează regimurile alimentare zilnice prescrise de către medic fiecărui
bolnav în scop terapeutic. Această foaie se completează zilnic, dimineaţa de către
blocul alimentar al spitalului.
Asistenta dieteticiană de la blocul alimentar centralizează numeric
regimurile pe spital şi trece la prepararea lor.

Alimentaţia dietetică

Înseamnă tratamentul bolnavului prin dietă specială. Dieta trebuie să

asigure necesarul de calorii pentru a nu scade capacitatea lui de muncă precum şi
nevoile cantitative în funcţie de boală.
Regimul dietetic reprezintă pentru unele afecţiuni 50% din tratament.
Regimurile dietetice pot fi clasificate după mai multe criterii:
1. După cantitatea alimentelor:
- Regimuri hipocalorice : în obezitate.
- Regimuri hipercalorice: în stări de subnutriţie.
2. Din punct de vedere calitativ: regimuri adaptate specificului bolii şi ele se
împart în:
a) Regim hidric :
- hipocaloric;
- hipoglucidic;
- hipolipidic;
- hipoproteic.
Regimul hidric constă în : ceaiuri neîndulcite, zeamă de orez, supe diluate,
degresate, apă fiartă şi răcită. Este indicat în primele zile post – operator, după
diaree acută, gastită acută.
b) Regim hidrozaharat:
- hipocaloric;
- hipoprotidic;
- hipolipidic;
- normoglucidic.
Constă în: sucuri de fructe îndulcite, ceaiuri îndulcite, zeamă de compot. Se
administrează în cantităţi mici şi repetate având indicaţii în perioada de debut a:
hepatitei, insuficienţă renala acută, hepatită acută, colecistită acută, perioadei
febrile a bolilor infecţioase.
c) Regimul semilichid:
- hipocaloric;
- hipoprotidic;
- hiposodat;
- normoglucidic.
Consă în: supe de făinoase, supe de legume, piure de legume, fructe coapte,
sufleuri de brânză de vaci. Are indicaţii în: colecistita subacută, perioada icterică
a hepatitei, ciroză hepatică, după primele zile a infarctului miocardic acut.
d) Regimul lactat:
- hipocaloric;
- hipoprotidic;
- hipoglucidic;
- hipolipidic.
Constă în: 1000 -2000 ml lapte, eventula îmbogăţit cu frişcă/ smântână,
având indicaţii în primele 3 -5 zile ale fazei dureroase a bolii ulceroase, în
primele zile după hemoragia digestivă superioară.
e) Regimul lactofăinos:
- hipocaloric;
- normoglucidic.
Consă în: brânză de vaci, uoă moi, lapte, smântână, frişcă, făinoase, având
indicaţii după puseul acut al ulcerului, în remisiune, după operaţii pe stomac.
f) Regimul hepatic:
- normocaloric;
- hipocaloric;
- normoprotidic;
- normoglucidic;
- hipolipidic.
Constă în : brânză de vaci, urdă, caş, iaurt, carne slabă fiartă, pâine albă
prăjită, legume, făinoase, fructe coapte, biscuiţi, unt: 100g/zi, ulei: 20g/zi, având
indicaţii în: hepatita cronică agresivă, ciroză hepatică, neoplasm hepatic.
g) Regimul renal:
- normocaloric;
- hipoprotidic;
- hiperglucidic;
- normolipidic;
- hiposodat;
- desodat.
 Constă în: salată de crudităţi, fructe crude, fructe coapte, compot, supe de
legume, caş, brânză de vaci, urdă, prăjituri cu mere, gălbenuş de ou, pâine fără
sare, având indicaţii în insuficienţa renală.
h) Regimul cardiovascular:
- hipolipidic;
- hipoproteic;
- normoglucidic;
- hiposodat;
- desodat.
Constă în: lapte, iaurt, brânzeturi, carne slabă fiartă, fructe crude, fructe
coapte, compot, dulceaţă, unt: 10g/zi, ulei: 30g/zi, având indicaţii în: boli
cardiovasculare, insuficienţă cardiacă, hipertensiune arterială, angină pectorală.
i) Regimul diabetic:
- hipoglucidic;
- normoprotidic;
- normolipidic;
Constă în: alimente permise în funcţie de toleranţa la glucide. Va cuprinde
alimente cântărite în mod obligatoriu şi alimente necântărite.
Alimente cântărite: pâine, lapte, cartofi, făinoase, legume uscate, fructe.
Alimente necântărite: peşte, carne, mezeluri, supe de carne, sosuri fără făină.
j) Regimul hipocaloric:
- hipoprotidic;
- hipoglucidic;
- hipolipidic;

Alimente permise: brânză de vaci, lapte, legume, fructe, carne albă, având
indicaţii în obezitate.

Modurile de alimentare a bolnavilor

În funcţie de starea bolnavului, alimentarea se face astfel:

1. Alimentare activă: când bolnavul mănâncă singur, se face de obicei în sala
de mese unde bolnavii sunt aşezaţi la mese pe regimuri sau în salon la masă
iar bolnavii nedeplasabili, în pat pe o măsuţă pliantă.
2. Alimentarea pasivă: când bolnavul fiind într-o stare foarte gravă, nu se poate
alimenta singur şi este hrănit de asistentă. Asistenta va pregăti cât mai estetic
alimentele ce urmează a fi consumate, se va aşeza în partea dreptă a
bolnavului şi va prezenta pe rând alimentele în aşa fel încât să fie văzute de
bolnav. Bolnavul nu va fi hrănit prea repede pentru că se poate îneca, dar nici
prea rar pentru că înghite aer.
3. Alimentaţia artificială: se face pe alte căi decât cea naturală, când bolnavul
este într-o stare foarte gravă, e inconştient sau are tulburări de deglutiţie.
Metodele alimentaţiei artificiale sunt:
a) Alimentaţia prin sondă gastrică;
b) Alimentaţia prin gastrostomă;
c) Alimentaţia pe cale parenterală;
d) Alimentaţia prin clismă.

a) Alimentaţia prin sondă gastrică

Se face cu ajutorul sondelor gastrice EINHORN şi FAUCHER.

La capătul sondei se ataşează pâlnia / o seringă prin care se toarnă 500 ml
substanţe nutritive, la temperatura corpului, la pacienţii inconştienţi cu
tulburări de deglutiţie.
Sondele de cauciuc se menţin 2 – 3 zile pentru că produc escare ale
mucoaselor.
b) Alimentaţia prin gastrostomă

Reprezintă introducerea şi fixarea operatorie a stomacului la

tegument în scopul alimentării printr-o sondă, în cazul în care calea
esofagiană este întreruptă ( alimentele se introduc cu ajutorul unei pâlnii /
seringi).

c) Alimentarea prin clismă

Se poate asigura alimentarea şi hidratarea pe o perioadă scurtă de

timp, pentru că în rect nu sunt fermenţi pentru digestie iar mucoasa
absoarbe numai soluţii izotonice, substanţele proteice sunt eliminate.
Alimentarea se face prin clismă picătură cu picătură, cu glucoză 47‰ cu
rol hidratant.

d) Alimentarea parenterală

Se face cu substanţe care au valoare calorică ridicată, pot fi folosite

direct pe ţesuturi, nu au proprietăţi iritante asupra ţesuturilor.
Pe cale parenterală pot fi introduse soluţiile:
- izotonice: soluţii care au aceeaşi concentraţie cu lichidul organismului;
- hipertonice: soluţii care au concentraţie mai mare decât lichidul
organismului ( plasma);
- hipotonice: soluţii care au concentraţia mai mică decât lichidul
organismului.

Hidratarea şi mineralizarea organismului

Organismul uman nu poate trăi (în medie) decât: 3 minute fără 0 2, 3 zile
fără apă, 3 săptămâni fără hrană.
 Apa:
– este lichidul solvent al tuturor substanţelor chimice, organice şi
anorganice;
- diluează toţi produşii rezultaţi din metabolismul intermediar destinaţi
eliminării.
- menţine în soluţie o serie de săruri minerale, mediul ambiant al
organismului e o soluţie apoasă de săruri minerale formând partea
fundamentală a plasmei sanguine, a limfei şi a lichidului interstiţial.
Sărurile minerale: menţin presiunea osmotică a lichidelor din
organism, formând una din activităţile fundamentale ale activităţii celulare.
Nevoia de apă a adultului este de 2000 – 2500 ml / 24h .
Necesarul de apă se acoperă prin aportul alimentar, fie sub formă de
lichide, fie sub formă de apă conţinută în alimente solide.
Eliminarea apei se face pe mai multe căi:
- 1000 – 1500 ml se elimină prin urină;
- 500 – 1000 ml se elimină prin transpiraţie;
- 350 – 500 ml se elimină sub formă de vapori prin plămâni;
- 100 – 200 ml se elimină prin intestin.

În mod normal există un echilibru între lichidele introduse în organism şi

pierderile fiziologice.

Regimul hidric: - indicaţii

- în primele zile postoperator, diarei acute, gastrite acute
- alimente permise:
- supe limpezi de legume, ceaiuri îndulcite cu zaharină sau neîndulcite, zeamă de orez, supe diluate
şi degresate din carne, apă fiartă şi răcită
Hidro-zaharat: - indicaţii
- perioada de debut a hepatitei epidemice: insuficienţa renală acută, insuficienţa hepatică acută,
colecistita acută, în perioada febrilă a bolilor infecţioase
- alimente permise
-sucuri de fructe îndulcite, ceaiuri îndulcite, zeamă de compot, zeamă de orez
- se administrează în cantităţi mici şi repetate
Semilichid: - indicaţii
-colecistită subacută, perioada icterică a hepatitei epidemice, ciroza hepatică, varice esofagiene,
după primele zile ale infarctului miocardic acut
- alimente permise:
- supe de făinoase, supe de legume, plureuri de legume, fructe coapte, făinoase, sufleuri de brânză
de vaci
- mese mici cantitativ şi mai frecvente
Lactat: - indicaţii
- în primele 3-5 zile ale fazei dureroase a bolii ulceroase, în primele zile după hemoragia digestivă
superioară
- alimente permise
- 1000-2000 ml lapte, eventual îmbogăţit cu frişca sau smântână
Lacto-făinos: vegetarian
- indicaţii
- după puseul acut al ulcerului în remisiune, după operaţii pe stomac
- alimente permise
- brânză de vaci, ouă moi, caş, lapte, piureuri de legume, smântână, frişca, făinoase
Hepatic: - indicaţii
 - hepatită cronică agresivă, ciroză hepatică decompensată, neoplasm hepatic
- alimente permise
- brânză de vaci, caş, urdă, iaurt, carne slabă fiartă, pâine albă prăjită, legume, făinoase, fructe
coapte, biscuiţi, supe de făinoase, unt 10 g/zi, ulei 20-30 g/zi.
Renal: - indicaţii
- glomerulonefrită acută difuză, insuficientă renală -alimente permise
- salată de crudităţi cu untdelemn, fructe crude coapte, compot, supe de legume şi făinoase, prăjituri
cu mere, caş, brânză de vaci, urdă, gălbenuş de ou, frişca, pâine fără sare
Cardio- - indicaţii
vascular: -cardiopatii decompensate, hipertensiune arterială, infarct miocardic acut în a doua săptămână de
boală - alimente permise
- lapte, iaurt, brânzeturi, carne slabă fiartă, salată de sfeclă, fructe crude sau coapte, compot, aluat de
tartă, dulceaţă, unt 10 g şi ulei 30 g/zi
Diabetic: - indicaţii
- diabetul zaharat
- alimente permise
- î n funcţie de toleranta la glucide va cuprinde alimente cântărite în mod obligatoriu şi alimente
necântărite:
-alimente cântărite: pâine, lapte, cartofi, făinoase,
legume uscate, fructe - alimente necântărite: peşte, carne, mezeluri, ouă, supe de carne, sosuri fără
făină, ulei
Hipocaloric: - indicaţii
- obezitate, hipertensiune arterială
- alimente permise
- 240 calorii - 300 g brânză de vaci
- 400 calorii - lapte, brânză de vaci, carne albă, legume,
mere
- 600 calorii din aceleaşi alimente