NEVOIA DE A BEA Şl A MÂNCA

( a se alimenta si a hidrata)

Definiţie
Oricărui organism îi este necesar să ingereze şi să absoarbă
alimente de bună calitate şi în cantitate suficientă, pentru a-şi asigura
dezvoltarea, întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia
indispensabilă unei bune funcţionări.
Alimentele sunt substante complexe pe care omul le introduce
in tubul digestiv,le digera,le absoarbe pentru energie,biosinteza
componentelor celulare,cataliza biologica si intretinerea celorlalte
functii.
Scop:
- sa asigure aportul de vitamine si saruri minerale;
- sa asigure necesarul energetic de baza al organismului pentru
dezvoltare si refacere;
- sa asigure si sa favorizeze procesul de vindecare prin menajarea
organelor bolnave si aport nutritiv necesar organismului(terapeutic);
- prevenirea evolutiei nefavorabile ale unor boli.

Independenţa în satisfacerea nevoii

Pentru a se menţine sănătoasă, fiinţa umană are nevoie de o
cantitate adecvată de alimente, conţinând elementele nutritive
indispensabile vieţii. Cantitatea şi natura alimentelor nutritive sunt în
funcţie de: sex, vârstă, greutate, înâlţime, activitatea depusă, starea de
sănătate sau de boală.
O alimentaţie adecvată trebuie să conţină toţi factorii necesari
menţinerii vieţii şi asigurării tuturor funcţiilor organismului în condiţii
normale: glucide, proteine, lipide, vitamine, apă, săruri minerale.
Hidraţii de carbon (glucide) reprezintă sursa principală
energetică a organismului.
Digerarea şi asimilarea lor nu solicită organismului prea mult, de
aceea este bine ca 50% din necesităţile calorice ale organismului să se
asigure prin hidraţi de carbon, dacă nu există o contraindicaţie în ceea
ce priveşte aportul lor (diabet zaharat, colită de fermentaţii, obezitate).
La copii, aportul de glucide trebuie mărit în boli febrile, caşexie,
denutriţie, afecţiuni hepatice şi renale.

Page 1 of 16
 Necesarul: 4-6 g/kg corp/24h.
Proteinele reprezintă materialele plastice ale organismului, ele
înlocuind substanţele distruse prin uzura fiziologică sau patologică.
Ele reprezintă, în acelaşi timp, o sursă importantă de energie şi
constituie materie primă a fermenţilor şi a hormonilor.
Necesarul: 1-1,5 g/Kg corp/24h.
Aportul insuficient de lungă durată al substanţelor proteice
determină scăderea proteinelor plasmatice, distrugerea parenchimului
hepatic, apariţia unei anemii şi, prin reducerea presiunii coloid-
osmotice a sângelui, retenţia apei în organism, cu formare de edeme.
Creşterea cantităţii de proteine este indicată în sarcini şi alăptare,
arsuri, anemii, evacuări pleurale şi abdominale, postoperator.
Scăderea cantităţii este indicată în boli renale, afecţiuni febrile.
Lipidele au valoare calorică mare, alimentele pe această bază
având calităţi energetice mari, într-un volum mic. Pe lângă rolul lor
energetic, lipidele intră şi în compoziţia ţesutului nervos şi a stromei
eritrocitare, iar sub formă depozitară reprezintă rezervele de energie
ale organismului şi ţesutului de susţinere pentru organele interne.
Necesarul este de 1 - 2 g/Kg corp/24 h.
Raţia de grăsimi se va reduce în cazul tulburărilor în metabolismul lor, în insuficienţa
glandelor care intervin în digestia şi metabolizarea lor (insuficienţă pancreatică, hepatică,
nefroză lipoidică, diabet zaharat, obezitate), boli febrile.
Raţia de grăsimi se măreşte în stări de subnutriţie, hipertiroidism (datorită arderilor
exagerate).
Vitaminele sunt necesare menţinerii metabolismului normal al organismului. Nevoia de
vitamine creşte în timpul activităţii celulare exagerate (majoritatea îmbolnăvirilor).
Vitaminele pot fi clasificate in :
- vitamine hidrosolubile,
- vitamine liposolubile.
Necesităţile normale de vitamine pot ajunge pană la 150 mg vitamina C; 25 mg vitamina
B, 6 mg vitamina B6, 8 mg vitamina PP şi 20 mg vitamina K, ceea ce se asigură prin
consumarea fructelor, legumelor, salatelor, sucurilor de fructe.
Apa şi sărurile minerale - în apă se petrec toate reacţiile biochimice din organism, sărurile
minerale fiind necesare ca substanţe structurale şi catalizatoare.
Necesităţile zilnice de apă ale organismului sănătos variază între 2500 - 3000 ml, ele se
acoperă prin lichidele ingerate şi arderea hidraţilor de carbon şi a grăsimilor.
O dată cu nevoile de apă, se satisfac şi nevoile de săruri minerale. Organismul sănătos
necesită în 24 ore: 4 g Na; 3-4 g K; 2 g Ca; 0,15 g Mg; 18 mg Fe; 6 g Cl.
Satisfacerea nevoilor de apă şi săruri minerale trebuie să se facă în mod proporţionat;
altfel, organismul rămâne în dezechilibru hidromineral.

Status nutriţional IMC (Kg/m2 )

Subnutriţie Gr. II <16

Page 2 of 16
 Subnutriţie. Gr I 16-17.9
Subponderal <18.5
Slab 18.5-19.9
Normal 20 – 24.9
Supraponderal 25.0-29.9
Obezitate >30.0
Clasa I 30.0-34.9 Moderată
Clasa II 35.0-39.9 Severă
Clasa III >40.0 Foarte severă

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

Factori - vârsta şi dezvoltarea - nevoile alimentare sunt variabile în funcţie de

biologici perioada de creştere şi dezvoltare: copil, adolescent, adult, vârstnic;
- sugarul are nevoie de 117 kcal/kg corp in prima jumatate de an si 108
kcal/kg corp in a doua jumatate;
- necesitatile calorice cresc didert proportional cu varsta;
- adolescentii: fetele au nevoie de 2000-2500 kcal/zi iar baietii de 2500-
3000 kcal/zi;
- adultul are nevoi nutritionale relativ stabile ca valoare calorica si
factori nutritivi. Cresterea inceteaza iar hrana trebuie adaptata celorlalte
variabile care marcheaza exitenta unui adult. Nutritia se incadreaza in
paternurile descrise la interventiile asistentei medicale;
- la varsnic( peste 65 ani) procesele de involutie limiteaza necesarul
proteic si caloric; de asemenea este redus necesarul de vitamine din
grupul B; la femei se recomanda suplimentarea de calciu; datorita
proceselor degenerative alimentatia trebuie sa contina suolimente
alimentare;
- activităţi fizice - cu cât activitatea musculara este mai mare, cu atât creşte
metabolismul şi implicit aportul alimentar;
- activitate profesionala;
- masa corporala;
- starea de sanatate, dentitie, deglutitie, digestie, absortie;
- orarul şi repartizarea meselor - un program regulat al meselor este
recomandat tuturor indivizilor; intervalul între mese este în funcţie de vârstă;
- stari fiziologice particulare:
- sarcina : in unctie de fiecare trimestru de sarcina; cantitatea de proteine
se creste cu 30g, aportul de calciu creste cu 50%, iodul cu 25 mg, vit A cu 20-
25 %, vit C cu 30%, viatimele di grupul B si vit D trebuie asigurate in exces.
Factori - starea afectiva;

Page 3 of 16
 psihologici - emoţii - (griji sau bucurie) influenţează consumul de hrană, astfel că unii
indivizi îşi pierd apetitul, iar alţii reacţionează consumând mai multe
alimente;
- anxietatea - hrănirea este strâns legată de satisfacerea unei nevoi de
securitate, de dragoste şi de bunăstare.
Factori - climatul - iarna, indivizii au nevoie de mai multe calorii (mese calde şi
sociologici nutritive), iar vara, sunt preferabile mesele uşoare şi o cantitate crescută de
lichide;
- obiceiurile alimentare;
- statutul socio-economic - deprinderile alimentare bune se formează din
fragedă copilărie şi, uneori, pot fi influenţate de apartenenţa la un grup social,
sărăcia influenţează negativ satisfacerea nevoii;
- religia si traditiile - în funcţie de apartenenţa lor religioasă, indivizii au
anumite ritualuri alimentare: post urmat de sărbători mari, interzicerea
consumului unor alimente (carne de porc, cafea, alcool), dar şi prepararea şi
servirea alimentelor după un anumit ritual;
- starea materiala;
- obiceiurile alimentare si preferintele personale;
- cultura si educatia - alimentaţia este strâns legată de tradiţiile şi superstiţiile
fiecărei culturi.

Manifestări de independenţă

Cavitatea - dentiţie bună;

bucată - proteză dentară adaptată şi în stare bună;
- mucoasa bucală roz şi umedă;
- limba roz;
- gingii roz si aderente dinţilor;
Masticaţia - uşoară, eficace, lenta;
- gura închisă;
Reflex de - prezent;
deglutiţie
Digestie - lentă;
- nestingherită;
Deprinderi - programul meselor (3 mese şi 2 gustări);
alimentare - 10 ore repaus nocturn;
Apetit - poftă de mâncare - senzaţie agreabilă, tradusă prin dorinţa de hrană;
Foame - senzaţie dezagreabilă, tradusă prin nevoia de a mânca;
Saţietate - senzaţie de plenitudine, resimţită de individ atunci când nevoia de hrană
este satisfăcută;
Hidratare - consum de lichide în funcţie de nevoie;
Gust şi - alegerea alimentelor;
valoare - servirea mesei singur sau în grup;
acordate - tradiţii;
mâncării - obiceiuri alimentare;
- educaţie.
Simtul - trebuie sa fie prezent;
gustativ
Ingestie de - in cantitate si calitate corespunzătoare vârstei, activităţii;

Page 4 of 16
 alimente si de
lichide
Obiceiuri - sănătoase;
alimentare
Stare de - normală in raport cu varsta, sexul.
constituţie

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei în satisfacerea

nevoii
Asistenta calculează necesarul de calorii pe 24 ore, în funcţie de:
- activitate:
- în repaus, 25 cal./kg corp/ 24 h;
- activitate uşoară: 35-40 cal./kg corp/24h;
- activitate medie: 40-45 cal./kg corp/24 h;
- activitate intensă: 46-60 cal./kg corp/24 h.
- calculează necesarul de calorii pe 24 h. în funcţie de vârstă:
- se creste necesarul caloric cu 20-30% pentru copii;
- se scade cu 10-15% pentru varstnici;
- la femei este cu 10% mai mic decat la barbat;
- in starile febrile necesarul caloric este marit cu 10%;
- la sportive , in sarcina , alaptare se creste necesarul caloric cu 30%.
- calculează raţia alimentară echilibrată;
- asigură echilibrul între elementele energetice şi cele neenergetice (apă, vitamine, săruri
minerale);
- asigură echilibrul între principiile nutritive fundamentale astfel: 50-55% hidraţi de carbon,
10 -15% proteine, 30 - 40% lipide;
- asigură schimbul între produsele de origine animală şi vegetală:
- 60% proteine de origine animală;
- 40% proteine de origine vegetală;
- 65% lipide de origine animală;
- 35% lipide de origine vegetală.
- asigură echilibrul între aciditate şi alcalinitate ;
- calculează numărul de calorii/kg corp/24h în stări fiziologice: sportivi, sarcină şi alăptare: +
30%
- raţia alimentară să cuprindă alimente din toate grupele ghidului alimentar, cunoscând
valoarea energetică a principiilor alimentare:
- glucide: 4,1 cal. prin metabolizarea unui gram;
- lipide: 9,3 cal. prin metabolizarea unui gram;
- proteine: 4,1 cal. prin metabolizarea unui gram.
- cercetează gusturile şi deprinderile alimentare ale individului;
- alege alimentele ţinând seama de preferinţele, deprinderile şi nevoile pacientului;
- înlocuieşte, la nevoie, un aliment cu altul, conform echivalenţelor cantitative si calitative ale
diferitelor principii alimentare.

Page 5 of 16
 I. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

Când această nevoie nu este satisfăcută, survin următoarele probleme de dependenţă:

1. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit(mai putin decat necesarul organismului)
2. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus(mai mult decat necesarul organismului)
3. Intoleranta digestiva

Surse de dificultate

Surse de ordin - alterarea mucoaselor căilor degestive şi a peristaltismululi intenstinal;

fizic - alterarea parenchimului hepatic sau a căilor biliare;
- obstrucţii, tumori, strangulări;
- tubaj nazo-gastric;
- supraîncărcare: intoxicaţii alcoolice, abuz de medicamente;
- durere;
- dezechilibre metabolice, electrolitice, endocrine neurologice.
Surse de ordin - afectiuni psihice,
psihologic - tulburări de gândire,
- anxietate,
- stres,
- situaţii de criză,
- anorexia- lipsa poftei de mincare,
- polifagia- nevoia excesiva de a manca,
- disfagia- dificultate de a inghiti.
Surse de ordin - foame ,
sociologic - insalubritate,
- malnutriţie-stare de nutritie nesatisfacatoare,
- veniturile,
- tabieturile si interactiunile sociale,
- obiceiuri alimentare, traditii, religie.
Lipsa cunoaşterii - lipsa de cunoştinţe,
- insuficienta cunoaştere de sine, a celorlalţi, a mediului
înconjurător.

1. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit

Alimentatie inadecvata:mai putin decat necesarul organismului

Deficitul este un aport insuficient de elemente nutritive, o insuficienţă în cantitate şi

calitate, care afectează starea nutriţională a individului. Sunt implicaţi o serie de factori,
printre care: proaste obiceiuri în legătură cu alimentaţia, boli organice şi psihice, intoxicaţii
alcoolice, medicamentoase etc.
Insuficienta aportului alimentar şi lichidian determină tulburări la nivelul funcţionării
tuturor aparatelor şi sistemelor organismului (denutriţie, deshidratare).

Manifestări de dependenţă

Anorexie - lipsa poftei de mâncare;

Disfagie - greutate la înghiţire; dificultate la inghitire;

Page 6 of 16
 Condiţia - absenţa dinţilor, carii dentare, gingivite;
cavităţii - ulceraţii ale buzelor, ale mucoasei bucale;
bucale - limbă încarcată, depunere saburală, glosite;
- dificultate în masticaţie;
Starea - tegumente uscate, pierderea elasticităţii;
tegumentelo - acnee, dermatită;
r
Digestie - dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor;
- greaţă, vărsătură;
- regurgitaţii;
- aerofagie-eliminarea aerului pe gura;
- pirozis-arsuri;
Deprinderi - greşeli în prepararea alimentelor;
alimentare - greşeli în alegerea alimentelor;
- orar nesatisfăcător al meselor;
- pierderea obişnuinţei prin schimbarea condiţiilor de mediu;

Hidratare - consum redus de lichide şi săruri minerale;

insuficienta
Cantitate - cantitatea de alimente nu satisface necesitatile calorice ale pacientului;
redusa de
alimente
Dezechilibru - slăbiciune;
hidro- - tegumente şi mucoase uscate;
electrolitic - urini concentrate;
Gust şi - dezordonat;
valoare - mănâncă în picioare sau în pat;
acordate - obiceiuri greşite (consumă numai un fel, numai rece etc.);
mâncării
Deshidratare - turgor-prezent ,tegumente si mucoase uscate, hipo TA, tahicardie;
Malnutriţia - nutritie deficitara, alimentare necorespunzatoare.
Casexia - slabire extrema in faza terminala a unor boli;
Pierdere în - slăbire;
greutate
Apatie - stare de indiferenta, lipsa de interes fata de orice activitate si fata de lumea
inconjuratoare.
Diminuarea - intoleranţă la efort;
energiei
Edeme - acumulare de lichid seros in ţesuturi.

Intervenţiile asistentei medicale- pacientul cu alimentaţie inadecvată prin deficit

Obiective Intervenţiile autonome si delegate
Pacientul să - aşază pacientul în poziţia semişezând, şezând sau în decubit dorsal, cu capul
aibe o stare in lateral;
de bine, fără - protejează lenjeria cu muşama şi aleză, în funcţie de poziţia pacientului,
greţuri şi - ajută pacientul în timpul vărsăturilor, sprijinindu-l , învaţandu-l să inspire
vărsături profund; il serveste cu un pahar cu apa sa-si clateasca gura;
- aplică tratamentul medicamentos: antiemetice, vitamine, săruri minerale;
- încurajează pacientul;

Page 7 of 16
 - reduce sau opreşte aportul de lichide şi alimente.
Pacientul să - alimentează pacientul parenteral, instituind perfuzii cu glucoza ) 5%, 10%,
fie echilibrat 20%, 33%, 40%; hidrolizate de proteine şi amestecuri de aminoacizi
hidro- (Marisang, Aminomel), vitamine şi electrolizi, după indicaţia medicului;
electrolitic - calculează numărul de calorii în funcţie de diferite stări patologice; adaugă
13% pentru fiecare grad de temperatură peste 37°C; 20-30% pentru agitaţie,
convulsii, distrucţii celulare;
- după încetarea vărsăturilor, rehidratează pacientul treptat, cu cantităţi mici
de lichide reci, oferite cu linguriţa;
- explorează gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientului;
- conştientizează pacientul asupra importantei regimului alimentar în
menţinerea sănătăţii;
- face bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate.
Pacientul să - explorează preferinţele pacientului asupra alimentelor permise şi interzise;
fie echilibrat - serveşte pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate şi
nutriţional prezentate atrăgător;
- învaţă pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar şi echivalenţele
cantitative şi calitative ale principiilor alimentare, în vederea înlocuirii unui
aliment cu altul:
- 100 g de glucide sunt cuprinse în: 100 g zahăr; 120 g orez; 135 g
taieţei; 200 g pâine; 450 g fructe uscate; 200 g legume uscate; 500 g cartofi;
650 g fructe proaspete;
-100 g proteine sunt cuprinse în: 3000 ml lapte, 450 g carne albă
(pasăre, viţel), 650 g peste, 400 g brânză;
-100 g lipide sunt cuprinse în aceeaşi cantitate de ulei vegetal, unt, untură de
porc;
- lasă pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale, respectând
contraindicaţiile regimului.
Pacientul să - asigură un climat cald, confortabil ;
fie echilibrat - încurajează pacientul ;
psihic - îi explică scopul intervenţiilor.

2. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus

Alimentatie inadecvata:mai mult decat necesarul organismului

Surplusul este un aport alimentar exagerat cantitativ si calitativ. Toţi indivizii care
consumă elemente nutritive în exces, peste necesităţile energetice ale organismului, se
îngraşă şi devin obezi. Surplusul de greutate are repercursiuni asupra funcţionării organelor şi
sistemelor organismului. Un individ poate ingera o cantitate mare de alimente din mai multe
motive: stres, anxietate, singurătate, tulburări psihice, dezechilibru endocrin sau alte
dezordini organice.

Manifestări de dependenţă
Indice ponderal: - greutate corporală cu 15-20% mai mare decât greutatea ideală;
+15-20% greutatea ideală se calculează cu formula:
Gkg= 50+ 0,75 (Tcm-150) +(V-20 ):2 X 0,9 unde:
Gkg = greutate corporală exprimată în kg;
Tcm - talia, exprimată în cm;
V = vârsta exprimată în ani;
0,9 = factor de corecţie care se aplică numai la femei

Page 8 of 16
 - îngrăşare.
Bulimie - senzaţie exagerată de foame: mănâncă fără control.
Polifagie - nevoie exagerată de a mânca şi absenţa sentimentului de
saţietate.
Greţuri şi vărsături - eliminare pe gură, parţial sau în totalitate, a conţinutului gastric.
Obezitate  - indicele de masă corporală (IMC), o mărime obținută prin
împărțirea greutății unei persoane, exprimată în kilograme la
pătratul înălțimii acelei persoane, exprimată în metri, este mai
mare de 30 kg/m2.

Intervenţiile asistentei medicale la pacientul cu alimentatie inadecvata prin surplus

Obiective Intervenţiile autonome si delegate

Pacientul să aibă - asistenta explorează gusturile bolnavului la diferite categorii de
greutate corporală în alimente;
funcţie de înălţime, - învaţă bolnavul valoarea energetică a alimentelor şi necesarul în
vârstă, sex funcţie de activităţile fizice şi vârstă;
- alcătuieşte un regim alimentar hipocaloric;
- urmăreşte bolnavul să consume numai alimentele cuprinse în
regim;
- urmăreşte orarul şi distribuţia meselor;
- urmăreşte, periodic, greutatea corporală.
Pacientul să - conştientizează bolnavul de importanta activităţilor fizice
desfăşoare activitate moderate;
fizică crescută - stabileşte un program de activităţi fizice, în funcţie de gusturi şi
capacitate, împreună cu bolnavul.
Paceintul să fie - asistenta permite exprimarea emoţiilor, a sentimentelor
echilibrat psihic bolnavului;
- îl învaţă metode de relaxare;
- la nevoie, administrează medicaţie sedativă.

3. Intoleranta digestiva

Manifestari de dependenta:
- greata- senzatie de a vomita, urmata sau nu de varsatura.
- varsatura,
- astenie (oboseala) fizica,
- paloarea tegumentelor,
- inapetenta,
- balonari,
- regurgitatii - reflux in cavitatea bucala a unor cantitati mici de lichide din cavitatea gastrica.

medicului eventualele modificări.

Alte probleme de dependenta *

*Marcean Crin , Manual de nursing, vol I, Editura ALL EDUCATIONAL, 2012.

Page 9 of 16
  Dificultatea sau incapacitatea de a se alimenta si hidrata
Manifestari de dependenta :
- dificultate de deglutitie(disfagie), digestie, masticatie,
- oboseala,
- slabiciune,
- diminuarea mobilitatii mandibulei,
- tegumente uscate , palide,
- nu poate folosi ustensilele pentru a se alimenta.
Surse de dificultate :
- afectiuni ale membrelor superioare, rani ale membrelor superioare;
- stres , anxietate, confuzie, tulburari psihice;
- deficit vizual,
- deformarea articulatiilor mainii, paralizie;
- proteze dentare prost ajustate;
- singuratate;
- dezechilibre endocrine sau organice.

Interventiile asistenteimedicale

Obiective Interventii autonome si delegate

1) Pacientul sa se alimenteze singur - ajuta pacientul sa se alimenteze;
utilizand ustensile adecvate in - il incurajeaza apreciindu-i efortul;
termen de……….. - administreaza medicatia prescrisa de
2) Pacientul sa consume alimente care medic.
se mananca cu mana (fructe , paine) ,
singur la fiecare masa in termen
de….
3) Pacientul sa se alimenteze singur
fara nici o jena in termen
de………………..

 Dificultatea sau incapacitatea de a respecta un regim alimentar

Manifestari de dependenta :
- nu bea sau bea lichide interzise;
- omite mesele sau mananca alimente interzise;
- ameteli,
- paloare,
- indispozitie,
- constipatie.
Surse de dificultate :
- obisnuinte alimentare diferite , legate de cultura si religie;
- stres , anxietate, confuzie;
- lipsa cunoasterii alimentelor premise sau interzise in afectiunea pe care o are
pacientul;
- dezgust alimentar;
- obisnuinte alimentare dficitare in familie;
- nu poate sa-si procure sau sa-si prepare alimentele;
- intoleranta alimentara;

Page 10 of 16
 - neacceptarea bolii.

Interventiile asistentei medicale

Obiective Interventii autonome si delegate

Pacientul sa urmeze regimul - ajuta pacientul sa se alimenteze;
alimentar singur in termen - ii explica necesitatea dietei alimentare;
de……………………….. - administreaza medicatia prescrisa de medic.

 Refuzul de a se alimenta/ hidrata

Manifestari de dependenta :
- refuzul de a manca
- refuzul de a bea
Surse de dificultate:
- depresii majore;
- anxietate, stress,
- atitudine defavorabila,
- anturaj,
- insalubritate,
- slabiciune,
- pierderea stimei de sine,
- tulburari de gandire,
- singuratatea (divort , deces);
- pierderi sociale ( somaj , de avere etc.)

Interventiile asistentei medicale

Obiective Interventii autonome si delegate

1) Pacientul sa-si exprime
dorinta de a manca si a bea
singur in termen de………..
2) Pacientul sa aiba confort
psihic si fizic cu ajutorul
nursei permanent
- asistenta stimuleaza pacientul sa-si exprime anxietatea,
emotiile care au provocat decizia de negativism;
- colaboreaza cu apartinatorii in situatii de singuratate
pentru a nu lasa singur pacientul;
- explica pacientului necesitatea de a bea si a manca ,
ridica moralul pacientului , reda pofta de viata pacientului;
- administreaza medicatia prescrisa de medic
(antidepresive).

Vărsăturile

Definitie
Varsaturile reprezintă expulzie fortata, brusca a conţinutului stomacal pe gură.

Generalitati
Voma este un act reflex reprezentând o reacţie naturală a organismului de apărare, cel
mai adesea faţă de anumite substanţe toxice sau greu digerabile faţă de stomac .
Centrul vomitiv este situat în bulbul rahidian, reflexul de vomă fiind declanşat de
excitaţiile care pornesc din aproape toate organele abdominale şi labirint.
Vărsătura este un act reflex provocat de contracţia diafragmului şi a muşchilor
abdominali. Este precedată adesea de greaţă şi hipersalivaţie. În timpul vărsăturii se

Page 11 of 16
realizează o contracţie a pilorului care împiedică trecerea conţinutului gastric spre duoden şi
în acelaşi timp o relaxare a zonei fundice şi a cardiei care permite eliminarea lui forţată spre
esofag, faringe şi cavitatea bucală. Vălul palatin este ridicat, iar glota închisă împiedică
trecerea conţinutului vărsăturii către căile respiratorii. Mişcările antiperistaltice ale esofagului
şi jocul funcţional al joncţiunii esofago-gastrice sunt suspectate a avea un rol în exteriorizarea
vărsăturii, dar forţa operativă principală rămâne creşterea presiunii intraabdominale ca
urmare a contracţiei simultane şi deosebit de puternice a diafragmului şi muşchilor peretelui
abdominal.
Orice excitaţie a tractului digestiv poate determina o incitaţie vomitivă transmisă
centrilor nervoşi bulbari, unde se află centrul vomei, prin intermediul nervilor glosofaringian
şi pneumogastric.

Surse de dificultate
Nevoia de a vărsa este declanşată în cele mai multe cazuri de:
- intoxicaţii alimentare, mese prea copioase, consum excesiv de alcool;
- consum de anumite medicamente orale, efectele secundare ale unor medicamente;
- colici intestinale, infecţii virale, labilitate psiho-emoţională, graviditatea;
-deplasarea cu maşina, prin excitaţia centrului echilibrului;
- rcreşterea presiunii intracraniene (meningite, encefalite, hemoragii cerebrale, tumori,
abcese cerebrale);
- excitare chimică pe cale sanguină cu substanţe ca cloroform, morfină, uree, sau toxi-kine
microbiene în scarlatina, difterie, pneumonie; -in aceste cazuri voma reprezintă un fenomen
patologic.

Manifestari, semne de dependenta

Manifestarile cantitative/calitative sunt determinate de frecvenţă, orar, cantitate, continut,

culoare, caracter.
Frecventa
•vărsături ocazionale in intoxicaţii alimentare sau boli infecţioase acute;
•vărsături frecvente in stenoza pilorică după mese;
•vărsături incoercibile in graviditate, tabes, boli psihice;
•vărsăturle pot prezenta caracter de periodicitate.
Orarul vărsăturilor este caracterizat de alimentaţie:
•vărsături matinale, dimineaţa pe stomacul gol (la alcoolici şi gravide);
•vărsăturipost-prandiale imediat după alimentare sau în timpul mesei (traume psihice,
depresie);
•vărsături tardive după 2-6 h de la consumul alimentar (ulcer, cancer gastric complicat cu
stenoză pilorică);
Cantitate:
• în cazul vărsăturilor alimentare pacientul varsă toată cantitatea alimentelor consumate;
în stenoza pilorică pe lângă alimentele consumate se adaugă şi secreţia exagerată a glandelor
stomacale, precum şi resturi de la alimentaţiile anterioare (vărsătură abundentă);
uneori cantitatea conţinutului stomacal evacuat este de câteva zeci de ml.
Miros:
•vărsăturile au un miros fad;
•miros acru în caz de hiperclorhidrie;
•miros fecaloid în ileus (refluxul conţinutului intestinal în stomac);
•miros rânced în caz de fermentaţie stomacală.
Conţinut

Page 12 of 16
Conţinutul vărsăturilor este rezultatul:
-alimentelor ingerate, sucului gastric şi duodenal, conţinutul duodenului;
-conţinutul intestinal regurgitat, uneori din exudatul pereţilor stomacali, sânge, etc.
In funcţie de acestea deosebim:
- vărsături alimentare care conţin alimente mai mult sau mai puţin digerate;
- vărsături mucoase, apoase, ce conţin produsele hipersecreţiei gastrice din gastrite,
cancer gastric şi apar la gravide, etilici ca vărsături matinale;
- vărsături biliare în colecistopatii; |
- vărsături fecaloide in caz de ocluzie;
- vărsătură intestinală;
- vărsături purulente în gastrita flegmonoasă sau când un abces al organelor învecinate se
deschide în stomac;
-vărsături sanguinolente sau de sânge pur (hematemeză) în boli ale stomacului, organelor
învecinate sau în cadrul unor boli generale.
Culoare:
• galben verzui sau verde închis în vărsături biliare;
• galben murdar în ocluzii intestinale;
• roşie în hematemeză;
• brună, având aspect de „zaţ de cafea" în hemoragii digestive, cancer gastric (cantitatea de
sânge din stomac este redusă apărând în vărsături sub formă digerată sau semidigerată);
Caracter:
• vărsătură fără efort,
• vărsătură fără greaţă,
• vărsaturafără legătură cu alimentele consumate;
• vărsătura brună,
• vărsătură în jet,
• vărsătură incoercibile- varsatura în hipertensiune intracraniană (HIC).

Atitudini si interventii
Delimitam slmptomele premergătoare:
• supraveghem pacientul atunci când prezintă simptomele premergătoare vărsăturilor:greaţă,
vertij, salivaţie abundentă, dureri de cap, tahicardie, transpiraţii reci, disconfort,stare generală
alterată
•în aceste cazuri pregătim de urgenţă tăviţă renală, vas colector, muşama, aleza, prosop,pahar
cu apă;
•îndepărtăm proteza dentară acolo unde este cazul;
(delimităm vărsăturile provocate sau precedate de accese de tuse, ca de exemplu în tusea
convulsivă.
Asiguram măsuri de control şi toaleta pacientului:
•poziţionăm pacientul şezând, semişezând sau decubit lateral cu capul uşor ridicat pentru a
împiedica aspirarea vărsăturilor;
•susţinem capul pacientului cu o mână pe frunte şi vasul de colectare;
•educăm pacientul pentru a nu căuta să-şi oprească vărsăturile;
•efectuăm toaleta pacientului: bucală, parţială sau totală după necesităţi;
•oferim pacientului apă pentru clătirea gurii după vărsături;
•in cazul unei intoxicaţii alimentare oferim multe lichide pentru a stimula vărsatura pentru a
curăţa astfel stomacul;
•asigurăm pacientului regim alimentar de cruţare a stomacului (ceaiuri de muşeţel fără
zahăr);
•reluăm alimentaţia pacientului treptat începând cu hrană lichidă (supe);

Page 13 of 16
•educăm pacientul şi aplicăm comprese umezite sau cataplasme calde pe regiunea -
abdominală;
•nu administrăm pacientului cu vărsături, medicamente pe cale orală;
•conţinutul stomacal poate fi aspirat în căile respiratorii obstruându-le. Inacest caz aspirăm
conţinutul stomacal; resturile alimentare irită mucoasele respiratorii care sunt invadate de
floră patogenă apărând bronhopneumonia;
• observăm frecvenţa vărsăturilor şi periodicitatea acestora, notându-le în foaia de
temperatură;
• determinăm volumetric cantitatea vărsăturilor pe 24 h şi orarul acestora;
• apreciem conţinutul, culoarea, mirosul şi forţa de proiecţie a vărsăturilor;
• captăm fiecare vărsătură în vas separat.
Intervenţii post-vărsătură:
•observăm şi calmăm simptomele ce pot însoţi vărsătura: durerea abdominală, pierderea
echilibrului, deshidratarea;
•comunicăm de urgenţă medicului apariţia vărsăturilor sanguinolente;
•liniştim din punct de vedere psihic pacientul care acuză ameţeli, vertij, sete accentuată şi il
educăm pentru conduită post-vărsătură;
•administrăm medicaţia antiemetică prescrisă de medic (supozitoare, injecţii, perfuzii);
•transportăm la laborator pentru investigaţii vărsătura pacientului;
•notăm fiecare vărsătură cu un cerc, data şi ora când s-a produs:
-cu culoare albastrăvărsăturile alimentare;
-cu culoare verde vărsăturile bilioase;
-cu culoare roşie vărsăturile sanguinolente.
•la indicaţia medicului efectuăm bilanţulhidric şi administrăm pentru corecţia tulburărilor
electrolitice, rezervei alcaline şianemiei, parenteral, soluţiile perfuzabile, electroliţii,
cantitatea de sânge prescrisă;
•monitorizăm funcţiile vitale, vegetative ale pacientului şi comunicăm de urgenţa

TULBURĂRI ALE FLUIDELOR

Volumul deficitar de fluid(deficit de volum lichidian):

- hipovolemie ,
- deshidratare.
Se datoreaza pierderilor excesive (vărsături, aspiraţie, diaforeză, arsuri, diuretice) sau mişcării
fluidului: acumulare anormală de fluid în diferite zone ale organismului (ascită, edem
periferic hematom).
Manifestări - piele uscată cu turgor redus;
de - membrane, mucoase uscate, buze uscate, limba arsă;
dependenta - ochii adânciţi, moi;
- letargie ;
- sete;
- scăderea eliminării urinare;
- tahicardie;
- hipotensiune arterială;
- scăderea presiunii venoase centrale;
- creşterea hemoglobinei şi a hematocritului prin hemoconcentraţie;
- creşterea ureei sanguine;
- urină concentrată cu densitate mare.
Intervenţiil - măsoară şi notează zilnic ingestia şi eliminarea;
e asistentei - cântăreşte zilnic pacientul;

Page 14 of 16
 medicale - monitorizează semnele vitale, nivelul de conştienţă, parametrii clinici,
rezultatele de laborator, slăbiciune, nelinişte, agitaţie riguroasă;
- menţine integritatea membranelor mucoase prin igienă riguroasă;
- îngrijeşte tegumentele cu atenţie pentru evitarea atingerii integrităţii lor;
- inspectează zilnic zonele de presiune de poziţie şi le masează la fiecare două
ore;
- asigură aportul lichidian 2500 ml/zi din care 1500 ml per os.

Excesul volumului de lichid:

- merge în sectorul extracelular, dând naştere la edeme;
- se datoreaza creşterii Na şi a cantităţii de apă prin retenţie şi/sau ingestie excesivă, scăderii
excreţiei renale de Na si apă, scăderii mobilizării de lichide în interiorul spaţiului
intravascular.

Manifestări - creşterea acută în greutate;

de - edem periferic;
dependenta - pleoape edematiate;
- creşterea presiunii venoase centrale;
- hipertensiune arterială, puls puternic;
- dispnee;
- raluri crepitante;
- turgescenţa jugularelor;
- scăderea hemoglobinei şi a hematocritului;
- scăderea densitaţii urinare.
Intervenţiil - educă pacienţii cronici, privind apariţia acestor semne;
e asistentei - educă pacientul şi familia privind importanţa aportului scăzut de lichide şi
medicale Na;
- măsoară zilnic ingestia şi eliminarea;
- cântăreşte zilnic pacientul;
- observă edemul periferic;
- ascultă frecvent respiraţia;
- evaluează semnele şi simptomele de edem pulmonar;
- stabileşte cantitatea de lichide pentru fiecare tură;
- educă pacientul privind efectul diureticelor asupra echilibrului
hidroelectrolilic ;
- învaţă pacientul care sunt lichidele şi alimentele cu conţinut crescut în Na;
- schimbă concepţia de preparare a alimentelor.

TULBURĂRI ELECTROLITICE
Hipo- Manifestări:
natremia - deficit de Na sub 130 mEq/l;
- cefalee, confuzie;
- anxietate, piele umedă.
Intervenţiile asistentei medicale:
- creează un mediu de siguranţă, pacientul fiind agitat şi confuz;
- recunoaşte modificările de comportament;
- acordă suport psihologic;
- acordă suport moral familiei;
- monitorizează soluţiile intravenoase şi rata de flux a acestora.

Page 15 of 16
 Hiper- Manifestări:
natremia - excesul de Na: peste 150 mEq/l;
- agitaţie ce poate progresa spre convulsii;
- membrane, mucoase uscate;
- sete, hiperemia feţei;
- tahicardie, hipertensiune arterială ;
Intervenţiile asistentei medicale:
- reduce ingestia de Na;
- administrează soluţii cu conţinut scăzut de Na;
- administrează diuretice;
- creează un mediu de siguranţă.
Hipo Manifestări;
potasemia - nivelul redus de K sub 3 mEq/l;
- slăbiciune, scăderea peristaltismului până la ileus;
- scăderea poftei de mâncare;
- crampe musculare la extremităţi;
- greţuri, fatigabilitate.
Intervenţiile asistentei medicale:
- administrează intravenos K cu mare prudenţă;
- monitorizează aritmiile cardiace;
- asigură mediul de siguranţă;
- monitorizează sunetele intestinale;
- măsoară cu atenţie ingestia şi excreţia;
- educă pacientul să evite alimentele bogate în K (banane, spanac, varză de Bruxelles,
citrice, piersici, caise).
Hiper Manifestări:
potasemia - exces de potasiu peste 5,5 mEq/l;
- greaţă, crampe abdominale;
- diaree (hiperactivitate intestinală);
- parestezii, slăbiciune, iritabilitate;
- aritmii cardiace severe;
- schimbarea personalităţii.
Intervenţiile asistentei:
- administrează perfuzii de glucoza şi insulina sau bicarbonat (scad nivelul de K prin
uşurarea pătrunderii lui în celulă);
- monitorizează aritmiile cardiace;
- asigură mediul de securitate.

Page 16 of 16