1

NEVOIA DE A BEA SI A MANCA.

DEFINITIE : este necesitatea oricarui organism de a ingera si absorbi alimente de
buna calitate, in cantitate suficienta pentru a asigura cresterea, dezvoltarea, intretinerea
tesuturilor, si a mentine energia indispensabila functionarii organismului.
 Terminologie
- nutritia = procesele de ingestie, asimilare şi utilizare a substanţelor nutritive cu
scopul menţinerii funcţionalităţii organismului , formand energia necesară.
- foame = senzatia care traduce nevoia de a manca, fără a diferenţia în mod special
tipul sau calitatea alimentului(este însoţită uneori de slăbiciune, agitaţie,
iritabilitate,reacţii vagale:transpiraţie,tremor
- apetit  = dorinţa de a consuma un anumit aliment indiferent dacă există sau nu nevoia
fiziologică, este un aspect selectiv al foamei.
- saţietate = senzatia de plenitudine resimtita de individ cand nevoia de a se hrani a fost
satisfacuta.dispariţia senzaţiei de foame, apetit în urma ingestiei de alimente
- elementele nutritive = substantele chimice conţinute în alimente care pot fi asimilate
de celulele organismului în urma digestiei alimentelor: glucide, lipide, proteine, vitamine,
saruri minerale
-nutrimente - substențe simple, ușor asimilabile rezultate în urma proceselor de
digestie - transformări mecanice, fizice și chimice ale alimentelor.
-metabolism = totalitatea transformarilor chimice care au loc in tesuturile si celulele
organismului (anabolism, catabolism),
ALIMENTATIA este una dintre cele mai importante probleme ale îngrijire a
bolnavului. Asigurarea raportului caloric, stabilirea regimului alimentar adecvat si
administrarea alimentelor pe cale naturala sau artificiala constituie sarcini elementare ale
îngrijiri pacientului acasă sau la domiciliu.
 Alimentatia urmăreste:
a) sa acopere cheltuielile energetice (echilibru între aport şi consum);
b) sa asigure aportul de vitamine si minerale necesare metabolismului, creşterii;
c) sa favorizeze procesul de vindecare, protejând organele îmbolnăvite, asigurând
aportul de substanţe necesare organismului normal, alimentaţia devenind astfel un factor
terapeutic;
d) sa împiedice transformarea bolilor acute în cronice şi apariţia recidivelor.

Independenţa în satisfacerea nevoii.

O alimentatie adecvata trebuie sa conţină toţi factorii necesari menţinerii vietii si
asigurarii tuturor functiilor organismului in conditii normale: glucide, proteine, lipide,
vitamine, apa, saruri minerale.
Starea de nutriţie a unei persoane poate fi privită sub aspect cantitativ şi calitativ
Pentru a se menţine sănătoasă fiinţa umană are nevoie de o cantitate adecvată de
alimente conţinând elementele nutritive indispensabile vieţii.
Calitatea şi natura alimentelor nutritive sunt în funcţie de sex, vârstă, greutate,
înălţime, activitatea depusă, starea de sănătate sau de boală.
 2

varietate în alimentaţie !” este expresia care trebuie să caracterizeze dieta unei

persoane care vrea să rămână sănătoasă.
 Glucidele (hidranţii de carbon).
Reprezintă sursa principală energetică a organismului. Aportul de glucide trebuie să fie
mărit la copii, în bolile febrile, de nutriţie, afecţiuni hepatice şi renale. Necesarul de
glucide este de 4-6 grame /kg corp pe 24 ore.
 Proteinele- „Protos” = primordial ca însemnătate, cel întâi, fundamental
(apox.17%din G corp.)
Sunt expresia genomului uman, structura lor fiind codificată pe ADN-ul celular, sunt
„cărămizile” oricărei celule vii, nu poate exista viaţă în afara lor. Sunt materia prima
pentru fermenti si hormoni , au rol in formarea anticorpilor, matricea osoasă / dentina sunt
tot de natură proteică, ajută la coagularea sângelui : fibrinogenul + factorii de coagulare.
Constituie substratul memoriei (este şi ea de natură proteică), bazându-se pe capacitatea
de sinteză a celulei nervoase. Unele proteine / enzime apar în sânge când / dacă există
alterări structurale / funcţionale în unele organe, ceea ce permite ridicare unei suspiciuni
de diagnostic : transaminazele hepatice, troponinele T şi I, Mioglobina, CPK, proteina C
reactivă, globulinele...
Rol structural = celulele tuturor ţesuturilor sunt formate din proteine. Trebuie respectat un
nivel de aport, care să nu depăşească 0,6-0,9 g / kgcorp / zi la adultul sănătos, la copiii
mici 1,5-2,2 g / kgcorp / zi. Excesul este nociv, suprasolicitând funcţia renală şi hepatică,
proteina vegetală este preferabilă celei animale, datorită caracteristicilor sale (bio-chimice
şi fiziologice. Necesarul scade in afectiunile renale si cele febrile.
 Lipidele (grasimile).
Pe lângă rolul lor energetic intră în compoziţia ţesutului nervos şi a stromei eritrocitare,
rol de transport pt. vitaminele liposolubile (A,D,E,K). Sub formă depozitară reprezintă
rezervele de energie ale organismului şi ţesutului de susţinere pentru organele interne.
Necesarul e de 1-2 g pe kgcorp pe zi. Nevoile cresc in malnutritie, hipertiroidism si scad
in obezitate, tulburari mentale, insuficienta hepatica si renala, diabet.
 Vitaminele.
Sunt baza menţinerii metabolismului normal al organismului. Nevoia de vitamine creşte
în timpul activităţii celulare exagerate. Necesarul de vitamine C este de 150 mg, vitamina
B1 – 25 mg, B6 – 6 mg, vitamina K – 20 mg. Nevoile cresc in toate tipurile de
imbolnaviri. Vitamine liposolubile: vit.A(asigura buna functionare a ochilor, influenteaza
cresterea organelor tinere si reproducerea, creste rezistenta la infectii; vit.D( rol in
absorbtia Ca si fosforului, functionarea glandei tiroide, paratiroidelor, hipofizei); vit.E(rol
antiinflamator, scaderea ei duce la tulburari de reproducere, sterilitate, tulb. menstruale,
nervoase); vit.K(rol hemostatic)
 Apa şi sărurile minerale.
În apă se petrec toate reacţiile biochimice din organism. Necesarul zilnic de apă al
organismului sănătos este între 2500 – 3000 ml pe zi (70% din G corp.este apa). El se
acoperă prin lichidele ingerate şi arderea glucidelor şi grăsimilor. Odată cu nevoile de apă
se satisfac şi nevoile de săruri minerale. Satisfacerea de apă şi săruri minerale trebuie să se
 3

facă în mod proporţional, altfel organismul rămâne în dezichilibru hidromineral.

Principalele minerale: Na, Cl,(in varsaturi, diare este necesar aport, in edeme eliminarea)
K(atat cresterea cit si scaderea lui sunt periculoase putind duce la moartea individului prin
oprirea inimii, Ca, Mg (rol in calmarea sistemului nervos, lipsa duce la convulsii), Fe(intra
in structura Hg, participa la transportul oxigenului)
Bilantul hidric al organismului (ingesta-excreta trebuie sa fie egal) I/E
Aport (ingesta) Eliminare (excreta)
Bauturi...................1200ml Urina......................1300ml
Apa din alimente....1000ml Piele........................750ml
Apa metabolica......300ml Fecale......................150ml
Plaman....................300ml

Total=2500ml Total=2500ml
Calcularea ratiei alimentare
-ratia alimentara se calculeaza in functie de :
varsta, sex, greutate corporala, munca prestata, stare de sanatate sau boala
-Conditii : ratia alimentara trebuie sa corespunda cantitativ si calitativ; sa asigure
necesarul potrivit nevoilor organismului-se masoara in calorii.
-ratia minima medie pentru organusmul in repaus este 1600calorii, pentru un
individ sanatos in perioada de activitate normala este de 2500-3000 calorii, ajunge pina la
6000 de calorii in munci grele si activitate intensa;
Necesar caloric/24h
-In functie de activitate: in repaus absolut-25 calorii/kg corp; in activitate
minima-35-40cal/kg corp; in activitate medie-40-45 cal/kg corp ;In activitate activitate
intensa-45-60cal/kg corp
In functie de varsta: plus 20-30%pentru copii; minus 10-15%pentru varstnici
Numarul de calorii/kgcorp in stari fiziologice:sportivi ,sarcina si alaptare+30%;
Un bolnav cu stare febrilă necesarul de calorii este cu13% in plus pentru fiecare
grad de temperatură: 25xG+13%(pentru T=38grade)
In arsuri se cresc cu 40-100% in functie de gradul arsurii
Un bolnav in repaus absolut la pat necesita 25cal/kg corp(de exemplu un bolnav cu
greutatea de 60kg necesita 1500cal/24h
Valoarea calorica a principiilor alimentare in urma metabolizarii lor:
1g glucide=4,1calorii
1g proteine=4,1 calorii
1g lipide=9,3 calorii
Continutul ratiei echilibrate:
400g glucide-6g/kgcorp
70g lipide-1g/kg corp
70g proteine-1g/kgcorp
Echilibrul intre principiile nutritive
50-55% hidrati de carbon
 4

10-15% proteine
30-40% lipide
Se asigura echilibrul intre produsele de origine vegetala si animala
40% proteine de origine animala
60% proteine de origine vegetala
35% lipide de origine animala
65% lipide de origine vegetala
Ratia echilibrata la adult va cuprinde:
400g glucide/24h(6g/kg corp/24h);
70g lipide/24h(1g/kg corp/24h);
70g proteine in 24h(1g/kg corp/24h)

factorii care influenţează independenţa în satisfacerea nevoii:

 factorii biologici:
 varsta si cresterea (dezvoltarea)
-copii si adolescentii au nevoi alimentare mai mari decat adultii (un plus de 20-30%)
- la adult nevoile variaza de la un individ la altul
- in timpul sarcinii nevoile alimentare cresc.
-  la batrani cantitatea de alimente scade de asemenea.
 activitatea fizica
- determina o crestere a cantitatii de alimente si apa, (cu cât activitatea musculară e mai
mare cu atât creşte metabolismul şi implicit aportul alimentelor)
 orarul meselor
- un program regulat al meselor e recomandat tuturor indivizilor, intervalul între mese este
în funcţie de vârstă, copii mananca mai des, adultii – 3 mese / zi la interval de 5-6 ore,
batranii – acorda importanta respectarii orarului,  masa reprezinta un moment important al
zilei.
 factorii psihologici: = emotiile si anxietatea
-la unii indivizi reduc / cresc pofta de mancare
-la copii mici, nou-nascuti, sugari, alimentatia este strans legata de nevoia de securitate, de
dragoste, de senzatia de bine, la inceput prin alaptare, si apoi cand sunt hraniti de cineva
drag.
-in timpul mesei, unii indivizi sunt obisnuiti sa comunice intre ei, la noi traditia cere sa nu
vorbesti in timpul mesei – acum mai putin respectata.
 factorii sociologici:
 climatul 
- iarna   mese mai consistente(mai multe calorii)feluri servite calde vara  – mese mai
lejere, cantitatea de lichide crescute.
 statutul socio-economic. Deprinderile alimentare bune se formează din fragedă
copilărie. Sărăcia influenţează negativ satisfacerea nevoii.
 religia
 5

-in funcţie de apartenenţa lor religioasă, indivizii au anumite ritualuri alimentare (postul,
nu mănâncă carne de porc, nu beau băuturi alcoolice).
 cultura.
- alimentaţia este strâns legată de tradiţiile şi superstiţiile fiecărei culturi, unele zile
importante sunt subliniate prin mese festive, sarbatoresti,   obiceiurile alimentare depind si
de varietatile de alimente pe care le poseda tara respectiva.                        

manifestari ale independentei

 Cavitatea bucala:  dentitie buna;  (dinti curati, numar suficient),  proteza dentara
adecvata, mucoasa bucala roz si umeda,  limba roz, gingii roz si aderente la dinti
 masticatie lenta, gura inchisa
 prezenta reflexului de deglutitie
 digestie normala, de aproximativ patru ore in stomac, fara tulburari
 obisnuinte alimentare: orarul meselor : 3 mese / zi, la interval de 8 ore, durata mesei
de 30-45 min.,  gustari intre mese, 10 ore repaus nocturn
 apetit, foame, satietate prezente
 utilizarea în componenţa meniului a tuturor grupelor de alimente
 hidratarea- ingestia cotidiana de lichide, apa, pentru adult variaza intre 1000-1500
ml, in functie de lichidele eliminate,  particularitatile in functie de grupa varsta
 alegerea personala de alimente preferate si existenta unor alimente neagreate
 restrictii alimentare datorate religiei, culturii sau statutului social.
 servirea mesei singur sau cu altii, acasa, la locul de munca, la restaurant
 semnificatia personala a alimentatiei: dragoste, pedeapsa, reconfort sau relaxare.
Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii.
 explorarea gusturilor si obiceiurilor alimentare ale pacientului
 planificarea alegerii alimentelor in functie de preferintele si obisnuintele alimentare
ale pacientului si nevoilor sale.
 controlul greutatii, calcularea indicelui de masa corporala(IMC), ce reprezinta
raportul Gr(kg)/T²(m). Greutatea ideală in functie varsta si sex conform indicele de
masa corporală
-18,49 sau mai putin – Subponderal
-intre 18,50 si 24,99 – Greutate normala
-intre 25,00 si 29,99 – Supraponderal
-intre 30,00 si 34,99 – Obezitate (gradul I)
-intre 35,00 si 39,99 – Obezitate (gradul II)
-40,00 sau mai mult – Obezitate morbidă
 In calcularea greutății ideale medicul  va ține întodeauna seama de particulăritațile
pacientului și va calcula greutatea în funcție de vârsta, înălțime, sex,  starea de sănătate a
pacientului bazându-se pe informații esențiale din istoricul medical cum ar fi înălțimea,
vârsta, sex, bolile suferite până în prezent, restricții sau recomandari medicale etc.
 6

 educatia pacientului: nevoile alimentare in functie de varsta, inaltime, greutate,

activitate fizica, conditiile de pastrare, conservare si de preparare a alimentelor.
 calculează raţia alimentară tot în funcţie de vârstă şi activitate.
 asigură echilibrul între principiile nutritive fundamentale.
 asigură echilibrul între produsele de origine animală şi vegetală.
 asigură echilibrul între aciditate şi alcalinitate.
 calculează nr. de calorii pe Kg corp pe 24 de ore în stări fiziologice. La sportivi, în
sarcină şi alăptare creşte cu 30%.
 Înlocuieşte la nevoie un element cu altul conform echivalenţelor cantitative şi
calitative ale diferitelor principii alimentare.

DEPENDENTA IN SATISFACEREA NEVOII DE A MANCA SI A BEA

PROBLEME
1. Dezechilibru nutriţional: în exces – obezitate, supraponderalitate, risc de
supraponderalitate
2. Dezechilibru nutriţional: în deficit –afectarea ingestiei, digestiei,
absorbţiei(malabsorbţia), metabolismului
3. Dezechilibru al volumului fluidelor: în exces
4. Dezechilibru al volumului fluidelor: în deficit- afectarea ingestiei,digestiei,
absorbţiei, metabolismului,dezechilibru hidroelectrolitic,acidobazic, hipovolemic.
5. Risc de instabilitate a nivelului glicemiei
6. Afectarea deglutiţiei
SURSELE DE DIFICULTATE (ETIOLOGIA):
 fizice:
-alterarea mucoasei tubului digestiv; modificari ale peristaltismului ; alterarea
parenchimului hepatic si a cailor biliare; reducerea ingestiei in starile infectioase;
alterarea gustului si mirosului (deficit olfactiv); diminuarea motricitatii, mobilitatii;
obstrucii prin tumori, ocluzii, sonda endogastrica (interventii chirurgicale); abuzuri –
intoxicatie alcoolice, abuz de medicamente, durerea; dezechilibre  - metabolice;
electrolitice; endocriniene; neurologice; ingestia de alimente fermentate sau fierbinti;
ingestia prea rapida de lichide sau alimente;
 psihologice: tulburari neuropsihice, anxietate, stress, pierderea cuiva drag ,
separarea, situatia de criza
 sociologice: foamete, insalubritate, proasta nutritie, saracie – publicitate
neadecvata, esec sau conflict de rol
 lipsa de cunostinte – insuficienta cunoastere de sine, a celorlalti si a mediului
 7

Plan de îngrijire. Dezechilibru nutriţional: în deficit

(P) DEZECHILIBRU NUTRITIONAL : ÎN DEFICIT -Este ingestia de alimente
sub nivelul nevoilor metabolice ale organismului. Statusul nutriţional poate fi afectat de
boli (malabsorbţie),factori fizici (slăbire musculară, dentiţie afectată, durere, abuz de
substanţe),factori sociali (lipsa resurselor financiare), factori psihologici
Problemă de îngrijire: Actuală / Potenţială
(E): -reducerea ingestiei din diverse cauze (dentiţie deficitară,durere, afectarea
deglutiţiei tulburări de absorbţie, stari infectioase, afectiuni gasto-intestinale, hepatice,
anorexie, tumori; chimioterapie; radioterapie;dependenţe de substanţe toxice alcoolism,
tabagism; dietă cu mâncăruri lipsite de gust; depresie;posibilităţi financiare
scăzute;infecţie; lipsa de cunoştinţe privind alimentaţia sănătoasă;izolare; stres; tramă
psihică; probleme socio- economice-obiceiuri proaste alimentare, saracia)
-cresterea nevoilor nutritive (febra, hipertiroidie, sarcina, activitate fizica intensa);
-cresterea pierderilor de elemente nutrititive pe diferite cai: diaree, varsaturi, arsuri,
supuratii cronice, pirderi urinare(albuminurie, glicozurie)
(S/s) ingestie zilnică insuficientă de alimente conform recomandărilor şi
necesităţilor; scădere în greutate mai mare de 10% sau 20% decât limita normală;
tahicardie la eforturi mici şi bradicardie în repaus; slăbire muscular, vertij, intoleranţă la
activităţi cotidiene; iritabilitate şi confuzie; scăderea albuminei serice, constantelor
biologice, analize modificate.
Manifestari ale dependentei:
-la nivelul cavitatii bucale: leziuni, ulceratii, fisuri ale buzelor, gingivite, carii,
dentitie incompleta, limba edematiata, saburala( glostita), depapilata, dificultati de
masticatie, anorexia(lipsa apetitului)
-la nivelul esofagului: disfagie ( dificultate in inghitire); odinofagia (deglutitie
dureroasa); regurgitatia (revenirea alimentelor sau a unor cantitati de lichid in acavitatea
bucala, fara efortul de varsatura; eructatiile (evacuarea prin gura a gazelor din stomac);
pirozis (senzatie de arsura retrosternala)
-la nivelul stomacului – gastralgii (dureri la nivelul stomacului), dificultati in
digestie si absorbtie alimentelor; aerofagie (acumulare de aer in stomac odata cu
alimentele); greata (senzatie subiectiva cu repulsie fata de alimente), varsaturi (expulzia
violenta a continutului stomacului); senzatie de plenitudine posprandiala;
-la nivelul intestinelor- meteorism abdominal (cresterea continutului gazos al
intestinului), flatulenta (eliminarea frecventa de gaze prin anus), alternare diaree-
constipatie  
-la nivelul tegumentelor: paloare, prezenta semnelor dezhidratarii(piele uscata,
disparitia elasticitati, scaderea diurezei, scaderea in greutate, , slabiciune, casexia (slabire
pina la piele si os, reprezinta stadiul avansat al denutritiei), tulburari ale starii de
cunostinta, apatie;
-alte manifestari: imposibilitatea de a se alimenta singur,  refuzul de a se alimenta,
aversiune fata de alimente, aport insuficient de alimente/ lichide   
 8

Obiectiv nursing standard : Îmbunătăţirea nutriţiei: Echilibrare nutriţională

(ingestia de alimente şi lichide, digestie, absorbţie, metabolism),
autocontrol,managementul resurselor energetic ale organismului.
Pacientul ...:
- va mânca o cantitate de alimente suficientă pentru necesităţile energetice;
- va creşte porţia alimentară treptat;
- va creşte în greutate,etc;
Intervenţii nursing standard: monitorizarea nutriţiei(consiliere nutriţională management
nutriţional)
Asistenta va face:
- analizarea antecedentelor pacientului privind dieta şi activităţile;
- analizarea preferinţelor alimentare ale pacientului şi raportarea lor la serviciul de bucătărie;
explorarea gusturilor si obiceiurilor alimentare ale bolnavului, informarea bolnavului asupra
valorii nutritive a alimentelor care ii sunt servite, obtinerea acceptului si colaborarii
bolnavlului pentru urmarea regimului alimentar prescris  in vederea insanatotirii si pastrarii
starii de sanatate,
- instruirea pacientului privind tehnici de menţinerea ingestiei de alimente şi de stimulare
a apetitului:
- igienă orală adecvată înainte şi după masă; - lipirea adecvată a protezei dentare;
- mediu plăcut de servire a mesei( se vor servi bolnavului mesele la ore regulate, prezentate
atractiv  si la o temperatura adecvata)
- creşterea ocaziilor de interacţiune socială la servirea mesei;
- planificarea procedurilor medicale dureroase după masă;
- medicaţie împotriva durerii înainte de masă (2 ore);
- administarea de medicamente (antiemetice, antivomitive, calmante, sedative) pe cale
orala sau parenterala
- consultarea unui dietetician pentru a avea în vedere următoarele: calculul caloriilor;
schimbarea consistenţei alimentelor; timp suficient pentru masă; suplimente calorice şi
proteice; observarea şi notarea mâncărurilor netolerate şi a preferinţelor; educaţie
alimentară; restricţii alimentare terapeutice,; bolnavul va fi informat despre alimentele
care ii sunt prescrise si cele interzise = regimul alimentar
- consultarea altor specialişti pentru:un program de exerciţii;folosirea unor proteze de
sprijin;
-proceduri de efectuat pentru îmbunătăţirea ingestiei:
- pacientul trebuie să fie lucid şi cooperant înainte de masă;
- ridicarea jumătăţii superioare a patului înainte şi după masă;
- scăderea factorilor de distragere a atenţiei;
- răbdarea din partea asistentei să fie evidentă;
- o bună îngrijire a cavităţii bucale;
- monitorizarea greutatii corporale si IMC-ului
 9

Plan de îngrijire
(P) DEZECHILIBRU NUTRIŢIONAL: ÎN EXCES
Problemă de îngrijire: Actuală / Potenţială-Este ingestia de alimente care depăşeşte
nevoile metabolice ale organismului.
(E) : senzaţia de saţietate alterată;medicaţie, tratament (steroizi);lipsa de cunoştinţe;
activitate scăzută; nevoi metabolice scăzute; patologii diverse (exemple: diabet,
hipotiroidism, obezitate); Factorii care pot determina o alimentatie mai bogata decat are
nevoie organismul sunt: aport crescut; factorii fizici – dezechilibru endocrin; dezechilibre
organice; psihologici: ,  stressul, anxietatea,  singuratatea, esec de rol, conflict de rol;
sociologici:publicitate neadecvata facuta alimentelor.
(S/s): supraponderalitate (greutate peste 10% până la 20% faţă de limitele
normale,obezitate (greutate cu 20% peste greutatea ideală); obiceiuri alimentare dereglate
sau nedorite, bulimie = senzatie de foame excesiva si nevoia de a manca o cantitate mai
mare de alimente, polifagia= nevoie excesiva de a manca si lipsa senzatiei de
satietate;aport în exces raportat la necesităţile metabolice; stil de viaţă sedentar.
Obiectiv nursing standard : Îmbunătăţirea nutriţiei: Echilibrare nutriţională
(ingestia de alimente şi lichide, digestie, absorbţie, metabolism), autocontrol.
Pacientul ...:
- va mânca o cantitate de alimente suficientă pentru necesităţile energetice;
- va scădea porţia alimentară treptat;
- scadere în greutate,etc;
Pacientul...:
- va scădea numărul de calorii ingerate;
- va creşte nivelul de activitate;
- va pierde în greutate: (... kg/ perioadă de timp);...
Intervenţii nursing standard: monitorizarea nutriţiei(consiliere nutriţională asistarea
în efortul de reducere a greutăţii, management nutriţional)
- analizarea şi notarea istoricului alimentar/dietetic şi a celui legat de activitate al
pacientului;
- discutarea cu pacientul a posibilelor cauze ale creşterii în greutate;
- analiza motivaţiilor de a-şi corecta supraponderalitatea;
- consultarea unui dietetician privind planul echilibrat de scădere în greutate; propunerea
unor scopuri realiste, nu mai mult de două kilograme pe săptămână;
- notarea ingestiilor;
- greutatea va fi de ...kg în data de ... .
Intervenţii specifice diabetului
-analiza orarului şi conţinutului meselor pacientului ;
- sfătuirea pacientului în legătură cu importanţa individualizării regimului alimentar în
funcţie de greutate;
- reducerea carbohidraţilor poate fi benefică unor pacienţi; totuşi,diversificarea
alimentaţiei trebuie mereu avută în vedere;
-discutarea cu pacientul a planului de scădere în greutate; o scădere
 10

de 10% pentru un interval de mai multe luni poate reduce nivelul glicemiei şi al altor
parametri metabolici;
- explicarea importanţei exerciţiilor în menţinerea/ reducerea greutăţiişi a necesităţii unui
stil de viaţă sănătos pentru toată viaţa;
Plan de îngrijire
(P) DEZECHILIBRU AL VOLUMULUI FLUIDELOR: ÎN EXCES
Problemă de îngrijire: Actuală /Potenţială
Hipervolemia apare pe fondul unei creşteri a ingestiei de sodiu şi de apă şi a perturbării
mecanismelor de reglare a acestor elemente, în insuficienţa cardiacă, insuficienţa renală,
insuficienţă hepatică. Poate ficauzată, de asemenea, de aport de soluţii intravenoase şi altă
medicaţie. Hipervolemia poate fi o stare acută sau cronică, iar tratamentul constă,între
altele, în restricţionarea ingestiei de lichide şi sodiu.
(E) : scăderea funcţiei sistolice a inimii; boli hepatice; boli renale; procese
inflamatorii; tratament cu steroizi; medicaţie, ingestie de lichide în exces; aport de sodiu
peste necesităţile organismului; ...
(S/s) :edem-piele întinsă, strălucitoare; creştere acută în greutate, edeme periferice,
edeme palpebrale, anasarcă, HTA, dispnee, turgecenţa jugularelor, scăderea densităţii
urinare
Obiective nursing standard: balanţa lichidelor/reechilibrare hidroelectrolitică
Pacientul…:
- va avea diminuate edemele la nivelul ;
Intervenţii nursing standard: monitorizarea lichidelor, managementul aportului şi
eliminărilor de lichide
- reducerea sau eliminarea factorilor favorizanţi;
- evaluarea nivelului edemelor şi măsurarea extremităţilor edemaţiate;
- măsurarea ingestiei şi a eliminărilor I/E;
- măsurarea greutăţii zilnic;
- ridicarea periodică a membrelor inferioare puţin mai sus de
nivelul corpului;
- evitarea îmbăcăminţii strânse pe corp;
- explorarea, împreună cu pacientul, a posibilelor cauze ale edemelor şi iniţierea unui
program de educaţie pentru sănătate;
- monitorizarea funcţiilor vitale ;
- reducerea aportului de Na şi lichide,
- medicaţie diuretică

Plan de îngrijire
(P) DEZECHILIBRU AL VOLUMULUI FLUIDELOR: ÎN DEFICIT
Problemă de îngrijire: (_) Actuală (_) Potenţială
Este scăderea intravasculară, interstiţială şi intracelulară a fluidelor.Cele mai cunoscute
căi de pierdere a lichidelor sunt cele prin tractul gastro-intestinal, poliurie şi transpiraţie.
Recunoaşterea precocea deshidratării (scăderea în greutate, scăderea eliminărilor urinare,
 11

creşterea senzaţiei de sete, piele şi mucoase uscate) şi tratamentul sunt esenţiale în

prevenirea şocului hipovolemic, o urgenţă medicală.
(E) : eliminări urinare în exces; aport insuficient de lichide;drenaj în cantităţi mari
(din plăgi, din cavităţi, vărsături frecvente; dificultăţi de înghiţire; medicaţie care
influenţează echilibrul hidric: diaree;şoc; hemoragie;febră;arsuri; ...
(S/s): eliminări mai mari decât aportul; piele şi mucoase uscate, enoftalmie; tugor
prezent;aport crescut de sodium; creşterea pulsului;eliminare urinară scăzută sau în exces;
urină concentrată; urinări frecvente; aport de lichide scăzut; sete/ greaţă/anorexie;analize
de laborator modificate, Hta, afectarea mobilităţii fizice.
Obiective nursing: balanaţa lichidelor, reechilibrare hidro electolitică, acidobazică,
refacere volemică.
-pacientul va obţine o echilibrare a balanţei hidrice a organismului, evidenţiată prin:
aspect normal al mucoaselor; echilibrul dintre aport şi eliminări; valori ale analizelor de
laborator normale; îmbunătăţirea tugor-ului/ hidratării pielii;...)
Intervenţii nursing standard: monitorizarea lichidelor, managementul aportului şi
eliminărilor de lichide, refacrea volemiei
- umezirea mucoaselor;
-măsurarea aportului şi eliminărilor de lichide;
- măsurarea hipotensiunii ortostatice o dată pe zi;
-măsurarea greutăţii zilnic;
- analize de laborator specific( ionograma,urina pentru ex.macroscopic si microscopic).
- încurajarea aportului de lichide;
- educaţie pentru sănătate privind rolul lichidelor în organism;
- calcularea bilantului hidric I/E
-stabilirea necesitatilor hidrice si minerale se face prin: stabilirea felului deshidratarii;
simptomatologia deshidratarii; investigatii de laborator necesare;
-rehidratarea pacientul per os(pe gura) dupa incetarea varsaturii, in cantitati mici, cu lichide
la temperatura camerei, cu paiul sau cu lingurita;
- aministrarea parenterală de soluţii izotone, hipertone, hipotone, in functie de tipul de
dezhidratare -deshidratare izotona – cand aportul insuficient sau pierderile intereseaza in
aceeasi proportie   apa si electrolitii, se pot pierde 2-3 litri sau 5-10 litri/24 h.,   deshidratare
hipertona – cand se elimina apa in proportie mai mare prin polipnee : 1 – 1,5 l/ 24h,  prin
transpiratie exagerata : 2-3-5 l/ 24h  deshidratare hipotona – cand se elimina saruri in
proportie mai mare in poliuriile patologice, sau diuretice.
-daca nu se poate stabili cu certitudine felul deshidratarii se administreaza in parti egale
glucoza si solutii izotonice de saruri minerale.

Plan de îngrijire
(P) RISC DE INSTABILITATE A NIVELULUI GLICEMIEI
Glucoza serică este reglată de o interacţiune complexă dintre insulină şi glucagon. Insulina
este secretată de celulele beta ale insulelor Langerhans din pancreas ca răspuns la nivelul
crescut de glucoză din sânge. Hormonul pancreatic facilitează trecerea glucozei prin
 12

membrane celulară pentru a fi utilizată pentru necesităţi metabolice. Celulele alfa ale
insulelor Langerhans secretă glucagonul când nivelul glicemiei este scăzut.Glucagonul
facilitează conversia glicogenului din depozite în glucoză.
Hiperglicemia poate apărea în diferite afecţiuni clinice. Diabetul este cea mai
frecventă. Stresul prelungit poate duce la hieprglicemie. Alimentaţia parenterală (perfuzie)
cu dextroză poate creşte glicemia. Multe medicamente au ca efect secundar hiperglicemia.
Hipoglicemia apare adesea ca rezultat al administrării insulinei în exces persoanelor
cu diabet. La persoanele fără diabet hipoglicemia poate apărea pe fondul consumului de
alcool în exces şi a anorexiei. Hipoglicemia după masă poate fi în legătură cu bypass-ul
chirurgical al stomacului sau a metabolizării excesive a carbohidraților şi este rezultatul
secreţiei în exces de insulină .
(E) Cauzată de/ În legătură cu: insuficienţă pancreatică; hipersecreţie insulinică;
aport excesiv de glucoză;efecte secundare ale unor medicamente;dezechilibru dintre
nivelul activităţii şi ingestia de alimente.
(S) Manifestată prin:
Obiective nursing standard: controlul niveluluiglicemiei, cunoştinţe despre medicaţie,
cunoştinţe despre dietă, cunoştinţe despre activităţi recomandate
Intervenţii nursing standard: managementul hiperglicemiei, educaţie privind exerciţii
prescrise, educaţie privind dietă prescrisă, educaţie privind medicaţie prescrisă
- pacientul îşi va menţine nivelul glicemic în limite normale.
Intervenţii de evaluare
- evaluarea semnelor hiperglicemiei: polidipsie, poliurie, polifagie, oboseală, vedere
înceţoşată;
- evaluarea semnelor de hipogligemie: tahicardie, transpiraţie, cefalee, oboseală,
iritabilitate, schimbări în acuitatea vizuală;
- verificarea administrării medicamentelor conform prescripţiilor; de exemplu,
hiperglicemia este un efect secundar al diureticelor, izoniazidei, fenitoinului, iar
hipoglicemia este asociată cu utilizarea salicilaţilor, insulinei…..
- monitorizarea glicemiei înainte şi după masă (valorile normale între mese se regăsesc în
intervalul 70-105 mg/dl; valorile critice pentru hipoglicemie sunt sub 40 mg/dl, iar cele
hipergicemice peste 400 mg/dl);
- monitorizarea nivelului insulinei; hiperinsulinemia apare devreme în diabetul de tip 2;
obezitatea şi disfuncţia receptorilor insulinici din ţesuturile periferice stimulează secreţia
pancreatică de insulină;
- evaluarea obiceiurilor alimentare şi a cunoştinţelor privind dieta; lipsa de cooperare în
urmarea regimului alimentar poate duce la fluctuaţii ale nivelului glicemic; de exemplu,
pacienţii cu diabet pot avea hiperglicemie sau hipoglicemie dacă medicaţia, exerciţiile şi
ingestia alimentară nu sunt în echilibru;
- evaluarea obiceiurilor legate de activitatea fizică;
- evaluarea consumului de alcool; consumul excesiv de alcool fără ingestie alimentară
adecvată duce la blocarea eliminărilor de glicogen din ficat cauzând hipoglicemie.
Intervenţii terapeutice
 13

- asistarea pacientului în identificarea obiceiurilor alimentare care trebuie schimbate;

- consultarea unui dietetician pentru instrucţii privind dieta individualizată;
- administrarea directă a insulinei;
- oferirea de alimente sau a unor soluţii glocozante în cazul hipoglicemiei; sunt
recomandate diferite produse cu conţinut glucidic repede absorbabil (bomboane, ciocolată,
sucuri de fructe);
Intervenţii de educaţie pentru sănătate
- revizuirea progreselor raportate la obiective cu fiecare vizită medicală; implicarea în
stabilirea orarului tratamentului şi a programului terapeutic îl motivează pe pacient;
- educarea pacientului în respectarea unui orar al meselor;
- educarea pacientului în privinţa auto-administrării medicaţiei (injecţii cu insulină sau
hipoglicemiante orale) pentru scăderea glicemiei;
- educarea pacientului cu hipoglicemie în legătură cu cea mai potrivită intervenţie de
creştere a glucozei în sânge; ingestia alimentară sau a produselor conţinând glucoză
repede absorbabilă;
- educarea pacientului pentru echilibrarea activităţii fizice şi a ingestiei alimentare şi a
legăturilor dintre acestea şi nivelul glicemic;
Intervenţii specifice în diabet
- monitorizarea îndeaproape a glicemiei pentru detectarea la timp a hipoglicemiei;
- instruirea pacientului în legătură cu importanţa preciziei în pregătirea insulinei şi a
orarului meselor pentru a evita hipoglicemia;
- urmărirea semnelor relevante pentru hipoglicemie:
a) adrenergice (simptome incipiente): transpiraţie, tremur, paloare, tahicardie, palpitaţii;
b) neurologice (simptome acute): cefalee, confuzie, iritabilitate, bâlbâială, necoordonarea
mişcărilor;
- tratarea promptă a hipoglicemiei utilizând 15 g/15 minute de carbohidraţi repede
asimilabili:
a) adminsitrarea a trei tablete de glucoză sau a unei jumătăţi de cană de suc îndulcit, sau a
patru cubuleţe de zahăr, sau a patru bomboane;
b) se aşteaptă 15 minute;
c) se repetă testul glicemiei;
d) dacă este sub 70 mg/dl se repetă administrarea de dulciuri;
e) dacă este peste 70 mg/dl şi au trecut mai mult de trei ore de la ultima doză de insulină,
nu mai este nevoie de suplimentarea tratamentului;
f) dacă este peste 70 mg/dl şi au trecut mai puţin de trei ore de la ultima doză de insulină,
este nevoie de un supliment alimentar de 75–100 de calorii;
- sfătuirea pacientului să aibă la îndemână mereu suplimente alimentare
repede asimilabile pentru căderile glicemice;
- gustările dintre mese şi cele dinaintea unor exerciţii fizice trebuiesc
încurajate pentru a preveni hipoglicemia;
 14

Plan de îngrijire.
(P) AFECTAREA DEGLUTIŢIEI
Problemă de îngrijire: Actuală /*Potenţială
Poate fi o problemă temporară sau o complicaţie permanentă care pune viaţa în
pericol. Aspiraţia mâncării sau a lichidelor este cea mai serioasă complicaţie. Poate fi
cauzată de o problemă structurală, o disfuncţionalitate a nervilori, scăderea puterii
muşchilor masticatori, paralizie facială, edem. Este întâlnită frecvent la bătrâni, la cei care
au suferit un acident vascular cerebral, un traumatism cranian, care au cancer la nivelul
gâtului sau boala Parkinson.
(E): scăderea sau absenţa reflexului de înghiţire;scăderea puterii muşchilor
masticatori; paralizie facială; edem; traheostomie; tumoră; scăderea conştienţei;oboseală;
(S/S) Manifestată prin: dificultatea de înghiţire observată direct (tuse, stază a
bolului alimentar în cavitatea bucală); aspirarea alimentelor sau a lichidelor;
Obiective nursing standard: Îmbunătăţirea statusul deglutiţiei; monitorizarea
riscului, autoîngrijire, capacitatea de a se hrăni
Pacientul …:
- va arăta că poate înghiţi în condiţii de siguranţă, aspect evidenţiat prin absenţa aspirării
alimentelor sau lichidelor, absenţa tusei sau senzaţiei de înec la înghiţire, absenţa stazei
alimentelor în cavitatea bucală;
- va arăta că ştie cum să prevină „senzaţia de înec” şi aspirarea alimentelor sau lichidelor,
care este poziţionarea adecvată în timp ce mănâncă, tipul de mâncare pe care îl poate
tolera şi importanţa unui mediu ambiental fără pericole.
Intervenţii nursing standard :aspiraţie, educaţie privind controlul înghiţirii
- evaluarea prezenţei reflexelor de tuse şi deglutiţie;
- evaluarea capacităţii muşchilor faciali;
- evaluarea tusei şi „senzaţiei de înec” în timp ce pacientul mănâncă;
- evaluarea abilităţii pacientului de a înghiţi o cantitate mică de apă;
- observarea existenţei unor eventuale resturi de mâncare după ce pacientul
mănâncă;
- asigurarea unei perioade de odihnă înainte de masă;
- îndepărtarea sau diminuarea stimulilor externi (TV, radio etc.);
- igiena cavităţii bucale înainte de servirea mesei;
- asigurarea că dispozitivul de aspiraţie este la îndemână;
- instruirea pacientului să ţină mâncarea în gură, să închidă gura în timp ce mestecă,
să conştientizeze înghiţirea, să înghită, să nu vorbească în timp ce mănâncă, să
mânânce încet;
- iniţierea alimentaţiei alternative, dacă alimentaţia naturală nu este posibilă;
- discutarea şi clarificarea cu pacientul şi persoana care îl îngrijeşte a următoarelor
chestiuni tehnice:
- evitarea anumitor alimente sau lichide; poziţie adecvată în timpul hrănirii; răbdare pentru
a mesteca şi a înghiţi;mâncare bogată în calorii;utilizarea lichidelor pentru a facilita
înghiţirea; monitorizarea greutăţii şi a statusul hidric;