Structura și funcțiile pielii

Analizatorul cutanat conține receptori tactili, termici, dureroși, de presiune și vibratorii

situați în piele.
Pielea este formată din trei straturi: epiderm, derm și hipoderm.
Epidermul:
- este un epiteliu pavimentos pluristratificat, keratinizat, cu o grosime cuprinsă între
0,007-0,12 mm.
- prezintă mai multe straturi, ultimul strat, superficial se descuamează, fiind alcătuit din
celule moarte: pătura germinativă cu două straturi: stratul bazal și stratul spinos, iar pătura
cornoasă (celule moarte) cu mai multe straturi: granular (celule turtite cu granulații de keratină),
lucid (celule turtite, clare) și cornos (celule foarte turtite, cu keratină și nuclei dispăruți).
- stratul bazal este format din celule vii:
∙ keratinocite: produc keratina, o proteină ce dă impermeabilitate pielii; ∙ melanocite:
sintetizează melanina, pigment care colorează pielea și o protejează de radiațiile ultraviolete ale
soarelui;
∙ celule granulare nepigmentate: fagocitează corpi străini, inclusiv bacterii; rol de apărare;
- celulele din stratul bazal se divid intens, regenerând epiteliul;
- stratul bazal este așezat pe membrana bazală, prin care pătrund, prin difuziune, substanțe
hrănitoare de la vasele sangvine ale dermului. Epidermul nu prezintă vase de sânge. - epidermul
este străbătut de fire de păr, canalele glandelor sudoripare; - conține numeroase terminații
nervoase libere;
Dermul
- este o pătură conjunctivă densă, în care se află vase de sânge și limfatice, fibre nervoase
libere, foliculi piloși, glande sebacee, canalele glandelor sudoripare, receptori termici, corpusculi
Ruffini, Meissner, Krause;
- este formt dintr-un strat spre epiderm numit strat papilar și stratul reticular spre
hipoderm.
Stratul papilar conține ridicături tronconice, numite papile dermice, vizibile la suprafața
pielii sub formă de creste papilare, a căror imprimare formează amprentele (importanță în
medicina legală).
Stratul reticular este format din țesut conjunctiv dens, fibre și fascicule groase.
Elementele celulare sunt relativ rare.
Hipodermul
- este format din țesut conjunctiv lax și adipos;
 - prezintă glomerulii glandelor sudoripare, receptorii tactili – terminații nervoase libere,
corpusculi Vater-Pacini, receptori termici – corpusculi Ruffini.
Anexele pielii sunt anexe cornoase și glandulare.
Anexele cornoase sunt reprezentate de firele de păr și unghii.
Anexele glandulare sunt: glandele sudoripare, sebacee, glndele mamare.
Firul de păr:
- prezintă rădăcina și tulpina, partea liberă, vizibilă.
- La rădăcina firului de păr se află o glandă sebacee, care unge firul de păr și un mușchi
erector al firului de păr, format din țesut muscular neted, cu inervație vegetativă. La baza
rădăcinii firului de păr se găsește o porțiune mai îngroșată, numită bulbul firului de păr, în care
pătrund țesut conjunctiv, vase de sânge, nervi, ce formează papila firului de păr. Celulele
cheratinizate, dispuse în straturi concentrice alcătuiesc tecile firului de păr. Papila, bulbul și
tecile firului de păr formează foliculul pilos.
Unghiile
- sunt lame cornoase, formate din celule cheratinizate;
- se află pe fețele dorsale ale degetelor, în dreptul ultimei falange;
- sunt alcătuite din două părți: corpul unghiei și rădăcina;
- între corpul unghiei și rădăcină se află o zonă semilunară, albicioasă numită lunula
(absentă la rasa neagră).
Glandele sudoripare
- sunt glande de tip tubular, foarte numeroase (2-3 milioane), cu rol eliminarea sudorii
(compoziție asemănătoare urinii);
- sunt numeroase pe frunte, buze, axilă, palmă și plantă.
Glandele sebacee
- sunt glande de tip acinos, anexate rădăcinii firului de păr;
- au rolul de a secreta o substanță grasă – sebum, care ajunge pe piele și firul de păr; - dacă
sebumul este produs în cantitate mare – pielea și firele de păr sunt grase, ducând la seboree; în
cantitate mică - pielea și firele de păr sunt uscate, ducând la ihtioză. Glandele mamare
- sunt glande sebacee modificate.
Segmentul periferic (receptorul):
a. Receptorii tactili:
- corpusculii Meissner, corpusculii Merkel: în derm.
- corpusculii Golgi, Ruffinii, Vater-Pacini: în hipoderm.
b. Receptorii termici
- corpusculii Krause (pentru rece): în derm;
- corpusculii Ruffini (pentru cald): în hipoderm
 c. Receptori dureroși
- terminații nervoase libere: epiderm, derm.
Segmentul de conducere
- este reprezentat de căie sensibilității exteroceptive;
- conduc informațiile de la exteroceptorii tactili, termici, dureroși la scoarța cerebrală;
- au pe parcurs trei neuroni;
- conducerea informaților este realizată de:
✔ fasciculul spinotalamic-lateral: pentru sensibilitatea termică și dureroasă; ✔ fasciculul
spinotalamic anterior: pentru sensibilitatea tactilă grosieră și protopatică;
✔ fasciculele spinobulbare: pentru sensibilitatea tactilă fină.
Segmentul central: se află în girusul postcentral din lobul parietal, în ariile
somestezice. Fiziologia analizatorului cutanat
Sensibilitatea tactilă fină (epicritică):
- este determinată de deformări ușoare ale tegumentului:
- zone cu sensibilitate mare sunt pulpa degetelor și buzelor.
Sensibilitatea tactilă grosieră (protopatică):
- este determinată de apăsare;
- receptorii sunt situați în profunzimea tegumentului.
Discriminarea tactilă: două sau mai multe excitații tactile aplicate simultan sunt
recepționate numai dacă distanța dintre puncte este suficient de mare.
Sensibilitatea termică:
- receptorii pentru rece sunt mau numeroși decât cei pentru cald;
- intensitatea senzației depinde de mărimea suprafeței excitate și de diferența de temperatură
dintre tegument și excitant.
Sensibilitatea dureroasă:
- zone cu sensibilitate mare: degete, buze, vârful limbii;
- algoreceptorii sunt mai rari în viscere;
- durerea viscerală nu se poate localiza precis.
 Fig. 1 Pielea-structură Fig. 2 Pielea – receptori cutanați

Fig. 3

Fig. 4 Epiderma - alcătuire

 Fig. 5 Pielea - receptori

Funcțiile pielii:

- funcția de protecție: împiedică pătrunderea agenților patogeni în organism.

- funcția de termoreglare și echilibru: elimină toxinele și apa în exces și contribuie la

menținerea constantă a temperaturii organismului, previne supraîncălzirea prin evaporarea
transpirației, și favorizează încălzirea corpului prin contracția mușchilor erectori, anexați
firului de păr.

- funcția de ecranare: pielea absoarbe și reflectă radiațiile solare; absorbția se face cu

ajutorul pigmentului melanic care determină bronzarea pielii; expunerea excesivă la soare
favorizează apariția cancerului de piele (efectul mutagen al radiatiilor solare).

- funcție de rezervor de celule embrionare: utilă în transplantul de piele.

- funcția imunologică a pielii.

- funcția de organ de simț: pielea contine receptori pentru durere, presiune,

temperatura, receptori pentru întindere și receptori tactili.

- functia de comunicare: pielea reflecta anumite stari emotionale sprin schimbarea

coloraturii (palida, rosie) si de asemenea semnalizeaza prezenta unei boli (tegumentul icteric
din hepatite).