Tegumentul sau pielea acoperă suprafaţa corpului.

Are o grosime de 2,5 – 4 mm .

Este alcătuit din trei pături :
EPIDERMA DERMA HIPODERMA
 La suprafaţă se
află stratul cornos,
format din mai multe
rânduri de celule
turtite, impregnate cu
cheratină. Celulele
stratului extern se
descuamează.

Stratul generator se află în profunzimea epidermului.Este

format din celule care se divid, menţinând constantă
grosimea epidermului.Aceste celule conţin un pigment numit
melanină, care determină culoarea pielii şi formează un
,,ecran protector “ împotriva radiaţiilor ultraviolete.
EPIDERM EPIDERM
Stratul cornos Strat bazal cu melanocite
 Este pătura mijlocie a
tegumentului.Prezintă nişte
proeminenţe numite papile
dermice, la limita cu
epiderma.Proeminenţele sunt
dispuse paralel la nivelul
degetelor, pe palme şi talpă.
Papilele ridică
epidermul şi determină
apariţia unor ,,urme
“caracteristice fiecărui om. Ele
se numesc amprente
digitale.
 Persoanele
nevăzătoare au
simţul tactil bine
dezvoltat.Ele pot citi
cu ajutorul
degetelor, în
alfabetul Braille.
 La nivelul dermului, mai ales în
apropierea firului de păr se găsesc
glandele sebacee. Sunt glande
acinoase ( în formă de ciorchine ) care
secretă sebum – substanţă grasă ce
conferă firului de păr strălucire şi
rezistenţă.

La nivelul feţei glandele sebacee

sunt mai numeroase. Se deschid la
suprafaţa tegumentului prin pori.
Secreţia abundentă a acestor
glande la vârsta pubertăţii poate
determina apariţia ,,punctelor negre “. De
aceea, trebuie acordată o îngrijire
deosebită pielii, evitând apariţia acneei.
 Firul de păr este înfipt în
derm.Este format din : rădăcină, tulpină.
Creşterea părului are loc la
nivelul rădăcinii ( 2 mm pe săptămână.
Sunt glande aflate în profunzimea dermului, care se
deschid la suprafaţa pielii printr-un por.
Au o formă tubulară, constituind la baza dermului
un glomerul ( ghem ).La baza glomerulului se
formează sudoarea, din substanţe preluate din
sânge. Sudoarea conţine apă, săruri, şi unele
substanţe nefolositoare ( uree, acid uric ).
Sudoarea este eliminată prin procesul de
transpiraţie.
 Receptorii tactili sunt răspândiţi la nivelul
dermului, mai ales pe vârful degetelor şi buzelor.
Corpusculii Meissner şi discurile Merckel
recepţionează excitanţi de intensitate mică, de aceea
sunt numiţi receptori de atingere sau contact
 Atunci când intensitatea excitantului este mai
accentuată, poartă numele de sensibilitate de presiune şi
este recepţionată de corpusculii Vater – Pacini.Ei sunt situaţi
la nivelul dermului.
 Informaţiile pentru senzaţia de cald şi rece sunt
culese de receptori situaţi la nivelul dermului.
Corpusculii Ruffini sunt receptori pentru temperaturi
mai mari de 37 grade; iar corpusculii Krause pentru cele mai
mici.
 Segmentul central pentru sensibilitatea
termică se află la nivelul circumvoluţiunii
parietale ascendente.
 Pielea este un organ de simţ deoarece la nivelul ei se
găsesc numeroase celule receptoare, care culeg informaţii
din mediul extern.Receptorii de la nivelul pielii se numesc
receptori cutanaţi şi răspund de sensibilitatea actilă, termică,
dureroasă.
 Receptorii pentru durere
sunt mai numeroşi la nivelul
epidermului.
 Este situat sub derm. Este format în mare parte din
ţesut adipos ( depozitează substanţe de rezervă ).
Hipodermul acţionează ca un strat de protecţie
împotriva loviturilor şi ca izolant împotriva pierderii de
căldură.Conţine vase de sânge.