Pielea - anatomie

Pielea ca si organ:
Epidermul - este un epiteliu pluristratificat constituit din 2 paturi: patura germinativa si patura
cornoasa. Patura germinativa se caracterizeaza prin faptul ca celulele ei se divid activ, asigurand
reinnoirea straturilor superficiale. Mai contine pigment melanic care este produs de celulele numite
melanocite. Celulele cornoase superficiale constituie stratul descumativ (se indeparteaza) si sunt
inlocuite in continuu de celule provenite din stratul profund/germinativ.

Dermul - este un tesut conjunctiv dens in care se gasesc vase de sange, terminatii nervoase; este
constituit dintr-un strat spre epiderm numit strat papilar, si un strat spre hipoderm numit strat
reticular. In stratul papilar se afla papilele dermice care pe suprafata degetelor devin mai evidente
formand proeminente numite creste papilare care formeaza amprentele.

Hipodermul - reprezinta un tesut conjunctiv cu foarte multe celule adipoase. In hipoderm gasim bulbii
foliculilor pilosi si receptorii.

Anexe/fanere - sunt de natura cornoasa sau glandulara.

A. Anexele cornoase:
- firul de par - celulele din care este format firul de par sunt dispuse in straturi concentrice,
sunt keratinizate, alcatuind tecile firului de par; la baza radacinii firului de par se gaseste o
portiune mai ingrosata numita bulbul firului de par, in care patrund tesut conjunctiv, vase de
sange, si nervi
- unghiile - sunt lame cornoase alcatuite din celule keratinizate, ele prezinta o parte vizibila de
culoare roz numita corpul unghiei, si o portiune ascunsa sub piele numita radacina unghiei; zona
albicioasa de forma semilunara se numeste lunula; partile moi pe care sunt asezate unghiile
alcatuiesc patul unghiei
B. Anexele glandulare:
- glandele sudoripare - sunt foarte numeroase (2-3 milioane) si au rol in de-a elabora sudoarea,
care este un lichid cu o compozitie asemanatoare urinii in ceea ce priveste substantele minerale
si organice; glandele sudoripare sunt prezente in special pe frunte, buze, axila (sub brat), palma
si planta (talpa); extremitatea profunda a glandei este numita glomerul si se afla in hipoderm,
glomerulul glandei sudoripare este inconjurat de capilare din care glomerulul extrage apa si
substantele nefolositoare pentru a forma sudoarea; canalul excretor al glandei strabate dermul
si epidermul, deschizandu-se la suprafata pielii prin porul excretor
- glandele sebacee - au rolul de a secreta o substanta grasa numita sebum, care unge pielea si
firul de par; daca secretia acestor glande este in cantitate mare, pielea si parul sunt grase (se
numeste seboree), iar daca este in cantitate mai mica se numeste ichtioza
- glandele mamare - sunt glande sebacee modificate, evolutia lor este legata de cea a
organelor genitale feminine

Pielea ca si analizator:
Segmentul periferic - este reprezentat de receptori tactili, termici, si durerosi.
A. Receptorii tactili - sunt mecanoreceptori, fiind stimulati de deformari mecanice, prin intermediul
acestor receptori se pot genera senzatii tactile, de presiune, sau de vibratie. Un tip special de senzatie
tactila este mancarimea sau pruritul, si gadilatul. Receptorii pentru acest tip de senzatii sunt tot
mecanoreceptori, ei fiind excitati de stimuli tactili foarte superficiali.
B. Receptorii termici - se gasesc in derm si epiderm, si sunt pentru cald - corpusculii Rufinni, iar pentru
rece - Kraussen.
C. Receptorii pentru durere (algoreceptori) - sunt de fapt chemoreceptori stimulati de modificari
chimice survenite la nivelul tesuturilor. Senzatia de durere poate apare si prin excitarea brusca a
receptorilor termici la temperaturi mai mari de 43°C, sau receptori tactili in cazul taierilor/ranilor
profunde/distrugerilor tisulare

Segmentul intermediar/de conducere - este constituit din doua sisteme de conducere.

A. Sistemul spino-talamic - conduce sensibilitatea tactila, termica, si dureroasa.
B. Sistemul spino-bulbo-talamic - conduce sensibilitatea tactila fina, presionala, si vibratorie.
Sensibilitatea de la nivelul tegumentelor fetei, fruntii, cavitatii bucale, este condusa prin fibrele
senzitive ale nervului trigemen. Receptorii cutanati ai fetei sunt identici cu cei din restul tegumentului.

Segmentul central - segmentul cortical este reprezentat prin doua arii corticale. In partea inferioara a
lobului parietal si in gyrul post-central.
Nu toate regiunile cutanate au aceeasi densitate de receptori. Sensibilitatea protopatica/grosiera
permite recunoasterea contactului cu un obiect. Sensibilitatea epicritica/fina permite caracterizarea
acelui obiect, respectiv ideintificarea prin pipait a formei, dimensiunilor, greutatii, materialului din
care este confectionat, precum si identificarea vibratiilor de joasa fregventa.
Prin sensibilitatea termica pot fi apreciate diferentele de temperatura: intensitatea senzatiei termice
este proportionala cu viteza de schimb termic dintre tegument si obiectul atins. Din acest motiv,
corpurile cu conductibilitate termica mare par mai reci sau mai calde decat corpurile cu aceeasi
temperatura dar cu conductbilitate termica mai scazuta.
Simtul tactil, impreuna cu cel kinestezic, permit cunoasterea in fiecare moment de locul ocupat de
fiecare segment al corpului.
Sensibilitatea dureroasa prezinta o importanta deosebita in apararea organismului fata de stimulii
nocivi. In clinica, durerea reprezinta un simptom important pentru diagnosticarea bolii. Practic, orice
agent mecanic/fizic/chimic/biologic care produce leziuni tisulare poate genera durere.