STRUCTURA ȘI FUNCȚIILE ORGANELOR DE SIMȚ

Analizatorii sunt organe de simț reprezentate de un complex de formațiuni anatomice cu rol

în recepționarea, conducerea și transformarea în senzații a excitațiilor provocate de o serie de stimuli
din mediul intern și extern.
Un analizator este format din 3 segmente:
periferic -reprezentat de receptorii organului de simț;
intermediar(sau de transmisie )-reprezentat de calea nervoasă;
central -reprezentat de zona corticală, cu rol de analiză și integrare.

Analizatorul cutanat

Segmentul periferic al analizatorului cutanat este reprezentat de receptorii ce culeg

informațiile tactile, termice și dureroase din piele:
terminațiuni nervoase libere-sunt reprezentate de fibrele nervoase amielinice(receptori
pentru durere ) dispuse superficial și în profunzimea straturilor pielii;
organe încapsulate (sau corpusculii )-sunt alcătuiți din extremitatea unei fibrenervoase ce
pătrunde și se ramifică într-o grupare de celule epiteliale, legateîntre ele, printr-o teacă
conjunctivă.
Există diferite tipuri de corpusculi:

-Grandy-Merkel -se dispun printre 2-3 celule epiteliale, sunt acoperiți de o capsulăfoarte subțire
ca o rețea neurofibrilară; se găsesc în pielea ciocului și/sau subepiteliul mucoasei linguale la
unele specii de păsări acvatice;

-Meissner-sunt prezenți la mamifere și au o structură complexă; o grupare de celuleaplatizate

printre care se găsesc ramificații neurofibrilare, sunt specializați pentrurecepționarea
excitațiilor tactile; sunt plasați la nivelul papilelor dermice (înregiunile lipsite de păr) sau în
corionul papilar al mucoaselor palatină și aorganelor genitale externe;

-Krause-au rol pentru recepționarea senzațiilor termice și se dispun în derm, la nivelul

extremității membrelor și tunica conjunctivă a globului ocular;

-Ruffini -sunt specializați pentru recepționarea senzațiilor termice localizați din hipoderm;

-Herbst-se întâlnesc la păsări, conțin un bulb central granulos în care, neurofibrilelesunt

înconjurate de o teacă conjunctivă groasă ce se ramifică arboriform;

-Vater-Paccini-sunt specializați pentru recepționarea senzațiilor de presiune ; sunt specifici

mamiferelor, au formă ovoidă și sunt localizați preponderent în hipoderm,ligamente,
tendoane, periost, adventicea vaselor sangvine și mezoul peritoneal. Sunt alcătuiți dintr-
un bulb central granulos (străbătut de o fibră amielinică) înconjurat de o capsulă periferică
(alcătuită din lame concentrice formate din 20-60 celule cu aspect lamelar) ce asigură
sensibilitatea cinetică și dureroasă, profundă.

La mamifere, sunt importanți pentru a asigurare sensibilitatea superficialăcutanată, perii tactili

situați (cu diferențele specifice) în jurul botului, pleoapelor și/sau a extremităților.
Perii groși și rigizi sunt denumiți „peri senzitivi“ sau „vibrize“. Aceștia prezintă, în interiorul folicului
pilos, lacune sanguine interpuse între teaca epitelială și cea fibroasă. Grosimea fasciculului nervos care
abordează un folicul pilos senzitiv (de ex. La câine ) depășește 2-3 mm diametru fiind alcătuită dintr-
unnumăr mare de neurofibrile (tija părului senzitiv acționează asemănător uneiantene sensibile
capabile să recepționeze și să amplifice vibrațiile și este dirijată în diferite direcții datorită structurii
striate a mușchilor pilo-erectori inervați de nervul facial).

Segmentul intermediar al analizatorului cutanat este reprezentat de nervii care au

pericarionul în ganglionii senzitivi ai nervilor cranieni și/sau în ganglionii spinali și cordoanele
ascendente ale măduvei, alcătuind căile exteroceptive și proprioceptive.

Segmentul central al analizatorului cutanat este reprezentat de ariile de proiecție senzitivă

localizate în cortexul lobilor parietali ai emisferelor cerebrale.

Pielea

Pielea este un organ complex de natură conjunctivo-epitelială ce acoperăcorpul animalelor în totalitate și care,
la nivelul orificiilor naturale, se continuă cumucoasele.
Are rol de:
-organ de simț și protector mecano-fizic al țesuturilor subiacente;
-datorită proprietății de elasticitate apără organismul de acțiunea mecanică șidistrugătoare a
corpurilor dure sau ascuțite;
-prin integritate șistructură apără organismul de acțiunea unor microorganisme sauagenți
fizici;
-permeabilitatea selectivăpermite pătrunderea lipidelor și, într-o cantitate mai mică,
substanțelor hidrosolubile;
-organ depurator ce asigură eliminarea produșilor toxici, prin activitatea
landelor sudoripare;

-reglator termic al corpului la animalele hemeotorme (mărește și/sau icșoreazăevaporarea);

-protector termic datorită părului, penelor și paniculilor adipoși;

-intervine în perpetuarea speciei-prin feromonii elaborați de glandele speciale ce au rolde

„apel sexual“ și, prin diferitele producții glandulare, contribuie la dimorfismul sexual.

Prin dezvoltarea glandelor mamare, pielea are rol în hrănirea produsului de concepție și/sau
a altor formațiuni (de ex. „incubatorul marsupial“ și „plăcileincubatoare“ de la păsări în
timpul clocitului).

Pielea intervine în apărare și/sau în atac,prin producțiile pielii (coarne, gheare, copite, țepi
etc) și glandele speciale ce secretă unprodus puternic odorat (eliminat în caz de necesitate).
Are un rol important în toate tipurile de locomoție: terestră (copite, ongloane, perinițe etc),

aeriană (pene, membranespeciale) șI acvatică (prin producțiile tegumentare speciale-

membranele interdigitale,înotătoarele, solzii etc).

Pielea este un depozit de rezerve energetice ce sunt mobilizate în anumite perioade

fiziologice. Are un rol important în adaptarea organismului la mediul ambiant,prin
schimbarea culorii pielii și/sau a producțiilor acesteia (la poikiloterme , culoarea pieliise
schimbă rapid sub activitatea sistemului nervos vegetativ, iar la homeoterme-schimbarea
culorii are loc odată cu năpârlirea).

Din punct de vedere histo-structural, pielea este reprezentată de 3 straturi:

epiderm-este stratul superficial, protector cu o structură epitelială și o intensăactivitate-prin

înmulțirea permanentă a straturilor bazale (are loc îngroșareatreptată a straturilor superficiale
care se keratinizează și se descuameazăcontinuu pe măsură ce sunt înlocuite). Epidermul are o intensă
activitatea keratogenă în urma căreia iau naștere o serie de formațiuni cornoase –denumite
fanere-

cu funcții diferite: peri (la mamifere), pene (la păsări), copite (la cal), ongloane (la rumegătoare
și suine), gheare (la carnasiere), solzi (pe picioarelepăsărilor),pinteni, castane, unghii ,glande
sebacee șI sudoripare șidiferitele tipuri de glande modificate;

derm- este stratul cel mai gros (circa 84 %) dar și cel mai rezistent din pielealcătuit din țesut conjunctiv
semiorientat. Este bogat vascularizat și inervat,conține glande sebacee și sudoripare, foliculi piloși,
mușchi pilo-erectori șiplumo-erectori. În apropierea membranei bazale a epidermului,
dermulformează
stratul papilar ce conține numeroase papile de diferite forme caremăresc suprafața de contact cu
membrana bazală a epidermului;

hipoderm-este alcătuit din țesut conjunctiv lax care, în profunzime, secondensează și se orientează
în planuri diferite și formează fascia superficialăa corpului.

În unele regiuni ale corpului se aglomerează celulele adipoase înpaniculi adipoși specifici cu au rol
protector, mecanic, fizic constituinddepozitul energetic.

Grosimea pielii ste diferă la mamiferele domestice în funcție de specie, rasă și regiunea
corporală, fiind mai groasă-în regiunile dorsale ale corpului, pe fețele laterale ale membrelor
și extremitățile distale ale acestora șI mai subțire-în zonele de flexie a articulațiilor, în
jurul orificiilor naturale și regiunile axilară, inghinală și perineală. Aderența pielii la
formațiunile profunde (diferită în funcție de regiunea corporală) este mai pronunțată în
jurul orificiilor naturale și deosebit de mobilă în regiunile costală și abdominală.

Producțiile cornoase ale pielii

♦Părul acoperă suprafața externă a pielii mamiferelor. Forma,dimensiunile, culoarea și gradul de

înclinare a părului sunt diferite înfuncție de specie, individ, vârstă, stare de întreținere, anotimp și
regiunecorporală.

La mamifere se disting următoarele categorii de păr care au dimensiuni,forme și structuri

diferite:

♦părul comun de acoperire (sau părul de contur )-este format din fireputernice, răspândite pe
cea mai mare suprafață a pielii și dau culoarea blăniianimalului.

În anumite regiuni ale corpului,părul de contur se dezvoltă maimult, este mai lung, mai gros și
mai intens colorat (de ex. La cal se formează coama -pe partea dorsală a regiunii gâtului,

coad a-în regiunea coccigiană saupe creștetul capului- moțul; aceste

formațiuni sunt utilizate de animal pentruapărarea împotriva insectelor);

♦părul lânos (sau puful )-este format din fire scurte, fine și lipsite de măduvă.

La animalele pentru blană,puful este foarte des, răspândit pe toată suprafața

corpului,include și un strat izolator de aer ce împiedică pierderile de căldură; răspândirea
părului de contur printre firele de puf determină culoarea blănii.

La oaie, părul lânos formează firele de lână cu aspecte și grosimi diferite în funcție derasă
(părul comun de acoperire este denumit „jar“ și acoperă fața și picioarele).
♦perii senzitivi (sau vibrizele ) sunt perii rigizi cu lungimi și grosimi diferite răspândiți în jurul botului,
pleoapelor sau între perinițele metacarpale și carpale. La carnasiere , pe foliculul pilos al unui fir de
păr se formează mai mulți muguri deodată, astfel că, firele de păr cuprinse în același folicul, vor forma un

smoc (sau un fascicul) caracteristic.

Durata firelor de păr variază de la câteva săptămâni la 4-5 ani. Căderea și înlocuirea părului
se face în mod continuu sau periodic prin năpârlire.

Acest proces de înlocuire periodică apărului se face o dată pe an la mamiferele din ținuturile
polare și de două ori pe an (primăvara șitoamna) la mamiferele din zonele temperate
(carnasiere, veverițe, cervidae). Între cele douăcategorii de blană există deosebiri de
densitate, lungime și culoare.

♦Unghiile șI ghearele sunt formațiunile cornoase ale epidermei dispuse la vârful degetelor, cu rol
protector, de apărare și/sau atac.

Ghearele sunt producții unghiale primitive ce acoperă extremitatea distalăa degetelor (la carnasiere
șirozătoare

În timpul sprijinului pe sol, gheara nu ia contact cu acestadatorită dezvoltării puternice a perinițelor

palmare.

La feline ,gheara este puternic recurbată, aplatizată latero-medial cu un vârf ascuțit și tăios.
Pentru protecția vârfului ghearei (în mers sau în repaus), există un sistem ligamentar elastic
retractil în interiorul unei teci speciale formate de piele.

♦Formațiunile glandulare ale pielii la mamifere.

În structura pielii lamamifere există numeroase formațiuni glandulare denumite :-glande

sebacee,sudoripare șI mamare răspândite diferit și neuniform pe suprafața corpului.

Glandele sudoripare

Secreția sudoriparăeste de tip merocrin și are un rol important îneliminarea toxinelor și

mecanismul de termoreglare (cantitativ , secreția sudoralăse modifică în funcție de starea
fiziologică a animalelor).

Glandele ceruminoase sunt glande sudoripare modificate situate înconductul auditiv extern
specializate pentru producerea cerumen-ului.

Glandele perianale (specifice pentru carnasiere șI rozătoare ) reprezintă ocombinație de glande

sudoripare și sebacee modificate.
Componenta sudoripară este puternic odorată, își varsă produsul de secreție în interiorul
unor pungiepiteliale comprimate de o musculatură derivată din sfincterul anal având rolul de

„apel sexual“ și/ sau de apărare

Componenta sebacee secretă un produs gras cu rol protector pentru canalul anal și regiunea
perineală.

Există însă și grupe de mamifere de la care glandele sudoripare lipsesc. La canidae și felinae,
glandele sudoripare sunt rare și/sau nufuncționează, cu excepția celor din spațiile
interdigitale, astfel că, la aceste specii transpirația și termoreglarea, se fac prin pulmoni și
mucoasa cavității bucale.

La mamifere există numeroase glande sudoripare modificate :

-glandele sinusului infraorbitar șI interdigital (ovine),

-glandele nazo-labiale (bovine),

-glandele diverticulului nazal (ecvine),

-glandele carpale (suine).

Glandele sebacee sunt glande tubulo-acinoase compuse de tip holocrincare își varsă produsul de secreție
fie în cavitatea foliculului pilos, fie la suprafațapielii, printr-un canal, străbătut de un fir de păr
rudimentar.

Există însă și glandesebacee care nu au nici o legătură cu perii sau glandele sebacee modificate:

-glandele ciliare de la nivelul genelor ;

-glandele labiilor vulvare- la femele;

-glandele prepuțiale-la masculi;

-glandele sinusului inghinal-la ovine șI caprine (se dezvoltă în mod deosebit la nivelul pielii
mamelonului și a tegumentului intern de la prepuț-la masculi); la ovine , glandele sebacee secretă un
produs characteristic gras cu rolul de a unge firul de lână.

La păsări, din grosimea pielii lipsesc glandele sebacee și sudoripare.

Pielea de pe abdomen se îngroașă în perioada clocitului formând plăcile incubatoare.

Producțiuni ale pielii la păsări:

-tecile cornoase ale ciocului

-pintenul

-ghearele

-penele

-glanda uropigiană

ANALIZATORUL GUSTATIV

Analizatorul gustative este implicat în realizarea simțului gustative și a ingestiei de alimente,

împiedicând pătrunderea, în organism, a unor substanțe nocive sau alimente alterate,
determinând alegerea hranei în funcție de necesitățile fiziologice.

Analizatorul gustative intervine, împreună cu analizatorul olfactiv , ladeclanșarea secreției

salivare și digestive.

Segmentul periferic al analizatorului gustative este reprezentat de mugurii gustativi

de la nivelul mucoasei linguale, epiglotei, vălului palatin, faringelui,laringelui și esofagului.

Mugurele gustative are formă de „butoiaș“. Prezintă 2 extremitățI :

-bazală (mai largă) și

-apicală(prevăzută cu un canal gustative , delimitat de celuleleepiteliale ale mucoasei

care se deschid la suprafața epiteliului printr-un por gustative ).

La nivelul papilelor fungiforme , mugurii gustativi sunt foarte numeroși șimari (de ex. la
carnasiere).

La nivelul papilelor caliciforme , mugurii gustativi sunt numeroși șidistribuiți la baza pereților
laterali (de ex. La canidae ).

La felinae , numă rulmugurilor gustativi este redus.

Papilele foliate sunt rudimentare și lipsite de muguri gustativi-la felinae

La alte specii (de ex. carnasiere, rozătoare, leporide etc) mugurii gustative suntrepartizați în
număr relativ egal pe ambele fețe ale papilelor foliate.
În structura unui mugure gustative intră 3 categorii de celule gustative:

senzoriale -sunt celule fusiforme, care prezintă, la polul apical,câțiva microvili ce se

prelungesc în canalul gustativ; aici vin în contact cu substanțele dizolvate în salivă

de susținere-sunt celulele epiteliale modificate, mai numeroase decât celulele gustative
senzoriale ce se dispun la periferie,

bazale-sunt reduse numeric, au talie mică, se dispun pe o membrană bazală și constituie

precursorul celulelor gustative.

Segmentul intermediar (sau calea gustativă ) este reprezentată de: un protoneuron situat pe
traiectul nervilor cranieni și 2 neuroni situați în nucleul tractusului solitar din trunchiul
cerebral și în talamus.

Segmentul central este situat în porțiunea inferioară a girusului post-central din scoarța cerebrală.
 ANALIZATORUL OLFACTIV

Analizatorul olfactiv este specializat pentru recepționarea, conducerea și analiza

informațiilor legate de simțul mirosului. Acesta previne pătrunderea în organism, pe calea
aerului, a unor substanțe chimice nocive, permite aprecierea calității substanțelor alimentare și
declanșează secrețiile digestive.

Segmentul periferic al analizatorului olfactiv este reprezentat de un neuroepiteliu olfactiv

dispuse în profunzimea cavităților nazale pe volutele etmoidale , parțial pe suprafața

corneților nazali șI organul vomero-nazal Jacobson.

Epiteliul olfactiv este format din neuroni senzitivi bipolari înconjurați de celulele epiteliale
de susținere (aspect alungit sau fusiform șiprezintă, la polul apical, o excrescență globuloasă ce
trimite, la suprafața epiteliului mucoasei, prelungiri subțiri denumite „cili olfactivi“acoperiți de
opeliculă protectoare de mucus.

Prelungirile neuronale sunt lipsite de teaca de mielină și se grupează înmănunchiuri formând

filetele olfactorii care, după ce străbat lama ciuruită aetmoidului, abordează

bulbii olfactivi.

Epiteliul olfactiv din organul vomero-nazal Jacobson este plasat peplanșeul cavității nazale de
o parte și de alta a osului vomer, în apropiereaincizurii nazo-palatine. Prin cele 2 deschideri
(bucală și nazală) este capabil săaprecieze calitățile olfactive ale substanțelor din cavitatea nazală.
Segmentul de conducere este reprezentat de axonii celulelor olfactive care formează

filetele olfactive ce fac sinapsă cu dendritele neuronilor din bulbul olfactiv.

Segmentul central este situat în zonele corticale din circumvoluțiunea hipocampului și scoarța lobului
temporal.

În funcție de sensibilitatea olfactivă, mamiferele sunt:

♦macrosmatice -simțul olfactiv este exagerat de dezvoltat datorită faptului că, axonul
uneicelule olfactive realizează sinapse cu dendritele a 5-6 neuroni mitrali (din bulbul
olfactiv),astfel că, excitațiile culese de o singură celulă olfactivă determină excitația a 5-6
neuroni dinsegmentul central (de ex.carnasiere, rozătoare, insectivore);

♦microsmatice -sensibilitatea olfactivă este redusă datorită faptului că, excitațiile culese
decelulele olfactive ajung, prin sinapse, la o singură celulă mitrală și la un singur neuron din
segmentul central (de ex.primatele, păsările);

♦anosmatice-sensibilitatea olfactivă este aproape inexistentă (de ex.cetaceele cu

inți,delfinul).
La păsări , numai cornetul nazal superior șI porțiunea corespunzătoare acavității nazale

sunt acoperite de epiteliul olfactiv.

ANALIZATORUL VIZUAL

Segmentul periferic fotoreceptor al analizatorului vizual este reprezentat de globul ocular.

Globul ocular are o formă aproape sferică (de ex. la pisică și iepure ), este adăpostit în
orbită, înconjurat de o serie de formațiuni anexe, de protecție, fixare,secretorii și mișcare ce
îi asigură funcționalitatea și rezistența.

Este alcătuit din

3 tunici suprapuse (de la exterior la interior):

-fibroasă

-vasculară

-nervoasă

În cavitățile interioare (închise în interiorul acestor sfere concentrice) se află mediile

transparente șI refringente.

Tunica fibroasă a globului ocular reprezintă învelitoarea externă, groasă și rezistentă formată din 2
porțiuni: posterioară- sclerotica și anterioară –corneea.

Sclerotica (sau sclera ) este o tunică groasă de 1-2 mm de culoare alb-mat(de ex. la

carnasiere ), de natură conjunctivă, puțin extensibilă, alcătuită din fibrecolagene și elastice ce mențin forma
globului ocular. Fața externă este acoperită,în partea caudală, de organe anexe ( mușchi și țesutul
adipos)și în partea anterioară-de conjunctiva.

Tunica medie (sau vasculară) este formată din 3 segmente distincte :

coroida-este segmentul cel mai întins al membranei mijlocii, are aspectul uneiînvelitori de culoare
neagră Are vase sanguine și celulele pigmentare.

lamina vasculară (sau stratul vaselor sanguine mari )-este dezvoltată. Spre polul caudal al
ochiului și, dorsal de papilla nervului optic, se află o suprafațăcu structură fibroasă (cu vase sanguine)
de culoare albastră-verzuie metalizată denumită tapetum lucidum (la carnasiere are o culoare
aurie).
Celulele pigmentare specializate șI rețeaua de capilare au rol important în hrănirea retinei,
se sprijină pe o membrală bazată și formează stratul corio-capilar.

corpul ciliar se dispune în partea anterioară a coroidei și pe fața posterioară acircumferinței

irisului fiind format din: mușchii cilari, procesele ciliare, irisul.

În centrul irisului se află orificiul pupilar (forma și mărimea sunt variabile cu specia).

Culoarea irisului este dependentă de cantitatea și calitatea pigmentului dinstratul anterior: de lagalben-
brun-la câine, galben-deschis auriu-la pisică , albastrăsau verde la alte specii.

Pupila are forma unei fante eliptice orientată transversal pe marginilecăreia se observă numeroase

granule iridiene .

La carnasiere , pupila este rotundă,iar la feline are forma unei fante verticale când este închisă
și/sau rotundă când este dilatată.

Camera anterioară a ochiului reprezintă spațiul dintre fața aborală acorneei și fața ovală a irisului
ce comunică, prin orificiul pupilar, cu camera posterioară a ochiului și se dispune între fața aborală și
cea ovală a cristalinului.~n ambele camere se află umoarea apoasă, secretată de plexurile
proceselor

Tunica nervoasă a globului ocular (sau retina ) este formată din 2 porțiuni distincte

(limita dintre cele două formațiuni fiind reprezentată de o linieușor sinuoasă denumită ora serata ):

*retina vizuală -este sensibilă la lumină,foarte fină, fragilă și transparentă, având celule
receptoare

*retina oarbă sau pata oarbă-lipsită de receptori

Celulele receptoare sunt de două tipuri:

*celulele cu conuri care percep vederea în lumină intensă și cromatică) și

*celulele cu bastonașe care percep vederea crepusculară alb-negru și clar-obscur).

Prelungirile axonice ale neuronilor conuri și bastonașerealizează o sinapsă la nivelul stratului

plexiform extern cu neuronii bipolari din stratul ganglionar retinian și neuronii orizontali și o
altă sinapsă în stratul plexiform extern, cu neuronii multipolari din stratul ganglionar al
nervului optic ai căror axoni se concentrează radiar spre discul nervului optic (conține și
artera centrală a retinei).

Macula ( sau pata galbenă) este reprezentată de o ușoară fosă centralăînconjurată de o

suprafață striată adaptată la vederea perfect clară a obiectelor fiind formată numai din celule conuri
alungite.

Porțiunea oarbă a retinei este alcătuită din 2 segmente :

ciliar- este format dintr-un epiteliu bistratificat cu celule pigmentare cecăptușesc procesele ciliare;

iridian-căptușește fața posterioară a irisului, este alcătuit dintr-un epiteliu bistratificat, cu

celule pigmentare și (în sensul caudal) se continuă până lanivelul ,,orei sarata“.

Mediile refringente ale ochiului se dispun în interiorul celor trei camereale globului ocular-

umoarea apoasă (în camera anterioară șI posterioară) șI umoarea vitroasă (în camera
vitroasă).

Camera anterioară a globului ocular comunică cu camera posterioară prin

intermediul pupilei. Camera posterioară este despărțită de camera vitroasă, cristalin și zona
ciliară.

Cristalinul este o lentilă organică biconvexă elastică complet transparentăce permite modificarea
diametrelor și a razei de curbură în funcție de necesități, se dispune posterior de iris și este
suspendat, de corpul ciliar, printr-un sistem de ligamente fibrilare speciale denumite

fibre zonulare ce alcătuiesc împreună cu corpul ciliar-zona ciliară (sau zona Zinn. La periferie,
cristalinul este învelit de ocapsulă lamelară, transparentă și elastică denumită cristaloidă pe
care se inserăfibrele zonulare.

Umoarea sticloasă (sau corpul vitros ) este reprezentată de o masăgelatinoasă,

transparentă, dispusă în camera vitroasă ce conține țesut conjunctiv mucos (lipsit de vase
sanguine și nervi) acoperit la periferie de o membranăsubțire și vitroasă (denumită hialoidă).

Anexele globului ocular sunt :

*organelele de mișcare- sunt reprezentate de mușchii globului ocular

*organele de fixare și protecție a globului ocular-sunt reprezentate de:

-cavitatea orbitară-

-conjunctivă-este o mucoasă subțire de culoare roz ce căptușește fațaposterioară a

pleoapelor și porțiunea anterioară a globului ocular. ~ntreconjunctiva palpebrală și cea bulbară se
dispune un sac conjunctival ceformează, în partea medială a globului ocular, un pliu vizibil în
unghiulmedial al ochiului denumit pleoapa a 3-a;

-pleoape-sunt organele protectoare ale globului ocular de forma unor cuteale pielii și ale
mucoasei conjunctivale ce acoperă partea anterioară a globului ocular.

Mamiferele prezintă 2 pleoape -superioară și inferioară-

-glandele ciliare (sau glandele Moll ) sunt glande sudoripare modificate

dispuse lanivelul limbului palpebral anterior;

-aparatul lacrimal

Ochiul la păsări.

Globii ocular sunt foarte mari în raport cu volumul total al corpului, sunt orientați în poziție
laterală și au o formă aplatizată în sens antero-posterior.

Sclerotica prezintă, în partea anterioară, un inel osos-format din 12-15 plăci osificate care se
acoperă parțial una pe cealaltă.

Corneea are aspect bombat determinând lărgirea câmpului vizual. La gâscă, de ex., corneea
este foarte proeminentă determinând mărirea spațiului camerei anterioare.

Pupila este largă astfel că, imaginea retinei este intens luminată.În camera vitroasă se află

o formațiune vasculo-pigmentară proeminentă denumită pieptăn(dispusă în fundul globului

ocular, la locul de emergență a nervului optic) bogat vascularizat și pigmentat (are rol
nutritiv pentru structurile interne ale retinei și cristalinului).

Coroida este foarte pigmentată.

În retină, celulele conuri sunt mai numeroase la păsările diurne decât la cele nocturne
(densitatea celulelor conuri este de 1 mil. /mm 2 de maculă).

Cristalinul este aproape sferic, lamele acestuia dispunându-se perpendicular pe axa ochiului
formând o proeminență anterioară care, se mărește sau scade, în funcție de acomodare. La
interior prezintă o cavitate circulară, îngustă și plină cu un lichid transparent.

Pleoapa inferioară este mai dezvoltată și mai mobilă decât pleoapa superioară,fiind
acționată de mușchiul coborâtor al pleoapei inferioare.

Genele sunt formate din perifoarte fini. La unghiul nazal al ochiului se află o cută
conjunctivală semilunară,dezvoltată ce formează pleoapa a 3-a care se dispune peste
suprafața ochiului.

Analizatorul acustico-vestibular

Analizatorul acustico-vestibular este alcătuit din fonoreceptorii șI proprioceptorii specializațI

pentru preluarea, conducerea și analiza informațiilor legate de auz și echilibru.

Este reprezentat de 2 segmente periferice, situate înurechea internă:

-aparatul acustic-specializat pentru recepționarea excitațiilor auditive și

-aparatul vestibular -specializat pentru recepționarea excitațiilor produse de schimbările de

poziție ale corpului.

♦Analizatorul acustic (sau auditiv).

Urechea este un organ complexformat din 3 părți distincte : externă, medie și internă.

urechea externă-conține elemente specializate pentru recepționarea șiconducerea undelor

sonore spre urechea medie și funcționează ca un „cornet acustic“mobil ce poate fi orientat spre
sursele sonore. Este alcătuită din:

-pavilionul urechii (sau conchia auriculară )-reprezintă partea vizibilă aurechii, este format
dintr-n schelet cartilaginous acoperit de mușchii pieloșI ce îi asigură mobilitate și modificări variabile
în funcție de specie șI pielea regiunii . La animale, forma și alcătuirea pavilionului auricular sunt
deosebitede pavilionul urechii umane.

La mamiferele domestice, pavilionul urechii are forma unui cornet răsucit și un vârf mai
mult sau mai puțin ascuțit. Forma, mărimea și poziția pavilionului urechii sunt variabile în
raport cu specia și rasa.

-conductul auditiv extern

-membrana timpanică.

Urechea medie -se dispune în interiorul porțiunii timpanice a osului temporal,este formată din

cavitatea timpanică șI 4 oscioare acustice articulate întreele și căptușită, la interior, de o mucoasă

(dependentă de porțiunea respiratoriea faringelui) ce comunică prin trompa faringo-timpanică (sau

tuba auditivăEustachi ).

Urechea internă – este formată dintr-un labirint osos, cavități săpate în osul temporal și din
labirintul membranos adăpostit în labirintul osos.

Labirintul osos conține perilimfă, iar cel membranos endolimfă, lichide cu rol în
transmiterea vibrațiilor sonore.

Labirintul osos este format dintr-o cavitate centrală denumită vestibule , 3 canale semicirculare

șI melcul osos (sau cochlea ).

Labirintul membranos este alcătuit din utriculă, saculă, canale semicirculare membranoase

șI melcul membranos (sau canalul cochlear).

Componentele labirintului membranos sunt sistematizate fiziologic în 2porțiuni:

-statică(aparatul vestibular) și

-auditivă (melcul membranos).

Analizatorul vestibular este reprezentat de neuroepiteliul de la nivelul utriculelor, saculelor și canalelor

semicirculare.

Neuroepiteliul conține celule de susținere (mai late la bază) șI cellule senzoriale cu peri

(au forma unor „amfore“. Acestea prezintă, pe suprafațasuperioară, 70-80 de stereocili

implantați într-un strat gelatinos în jurul cărora sedispun fibrele amielinice ale nervului vestibular.

Sacula este o veziculă mai mică și de formă rotundă dispusă sub utriculă(de care este legată
printr-un canal utriculo-sacular). De pe partea ventrală se desprinde un canal de legătură cu
cercul vestibular al melcului membranos. ~nperetele medial prezintă o zonă proeminentă maculară
cu o structură asemănătoare maculei utriculare.

Canalele semicirculare membranoase „imită“ ca aspect, număr șipoziție, canalele semicirculare

osoase de care sunt prinse prin intermediul unui system trabecular fin ce traversează
spațiul perilimfatic. ~n partea ventrală a ampulelor există câte o creastă groasă cu aspect semilunar
denumită creastăampulară (structura și funcțiile sunt asemănătoare cu a maculelor).

Celulelesenzoriale cu peri de la nivelul crestelor ampulare prezintă un „smoc“ destereocili aglutinați

în interiorul unei calote gelatinoase.
Melcul membranos (sau canalul cochlear ) reprezintă porțiunea auditivă a labirintului
membranos dispusă în rampa vestibular.

Acesta conține organul spiral al lui Corti care prezintă celulele senzoriale auditive susținute

Celulele senzoriale auditive sunt protejate de dendritele neuronilor senzitivi bipolari din ganglionul spiral
Corti. Neuritele neuronilor acustici intră în structura perechii a VIII-a de nervi cranieni (acustico-
vestibular), ajung la nivelul nucleilor acustici din bulb unde realizează o sinapsă și, de aici, prin

coliculii cvadrigemeni caudali ajung la cortexul lobului temporal (coliculii cvadrigemeni caudali
sunt cei mai importanți centri reflecși ai auzului).

La păsări, urechea este formată din 3 componente:

♦urechea externă-este lipsită de pavilion, are forma unei cute a pielii ce înconjurăorificiul
conductului auditiv extern (tapetat de o coroană fină de pene) (este foartescurt, prevăzut cu
glande ceruminoase și cu un pliu cavernos, erectil.

urechea medie-conține o cavitate timpanică neregulată ce comunică cu faringele prin

tuba auditivă și se deschide, împreună cu simetrica, pe plafonul faringelui. Peretele medial

este perforat de 2 ferestre :ovală șI rotundă.

În cavitatea timpanică se află unsingur oscior denumit columelă ce asigură legătura dintre
timpan și fereastra vestibulară;

urechea internă -include vestibulul membranos în care se deschid 3 canale semicirculare

voluminoase.

Canalul cochlear (sau melcul membranos ) este scurt, are forma unei sfere aplatizate și se
termină cu o extremitate spațioasă denumită lagenă.

Celulele senzoriale sunt interne și externe, astfel încât perii acestora sunt înglobați în

membrana tectoria.

La păsări există, în afară de saculă șI macula utriculară o formațiune cu rol static

denumită maculă a lagenei.