1.

Organele de simt

Denumite si analizatori organele de simt sunt reprezentate de un complex de formatiuni anatomice,

cu rol de receptionare conducere si transformare in senzatii a unor excitatii provocate de stimuli din
mediu. Un analizator este format din trei segmente :
1. Segmentul periferic reprezentat de organul de simt respectiv
2. Segmentul de conducere sau calea nervoasa
3. Segmentul central reprezentat de zona corticala cu rol integrator de analiza .

Organul de simt ,segmentul periferic , poate fi activat (datorita specializarii ) de un singur excitant adecvat
si specific , motiv pentru care se dosebesc urmatoarele tipuride analizatori : cutanat ( pielea si mucoasele),
gustativ , olfactiv , vizual , stato-acustic .

1.1. Pielea

Pielea este organul in care isi are sediul segmentul periferic al analizatorului cutanat , specializat in
culegerea impresiilor tactile , termice si dureroase . receptorii sensibilitatii tactile si de presiune sunt
reprezentati de corpusculii Meissner si Vater-Pacini (pentru cald ), Krause ( pentru rece ) , Golgi-Mazzoni
(pentru rece si presiune ) ; sunt situati in hipoderm si derm si au un aspest incapsulat . Receptorii durerosi
sunt reprezentati si de terminatii nervoase libere , amielinice , dispuse atat superficial cat si in profunzimea
pielii . Segmentul intermediar il constituie nervii spinali (cu ganglioni spinali ) si cordoane ascendente ale
maduvei care alcatuiesc caile exteroceptive . Segmentul central este reprezentat de cortexul lobilor
parietali ai emisferei cerebrale .
Pielea este un organ complex conjunctivo-epitelial , neântrerupt , care la nivelul orificiilor naturale
se continua cu mucoasele . Inafara rolului de organ de simt , pielea mai indeplineste functii deosebit de
importante ca : protectie mecanica si fizica , termoreglare , excretie si depozitatre . In structura pielii se
disting trei straturi : epidermul , dermul si hipodermul .
Epidermul este un epiteliu pluristratificat pavimentos de tip cornos plasat superficial , in alcatuirea
caruia se disting : un strat bazal sau generator , sprijinit pe o membrana bazala ; stratul de celule poliedrice
legate intre ele pin prin tonofibrile ; stratul granular alcatuit din celule turtite ; stratul lucid , format din
celule cu nuclei disparuti , acoperite de un strat cornos ( cu celule cheratinizate ) si stratul exfoliant .
Datorita marii lui proprietati de regenerare , epidermul se reanoieste permanent . Prin infundarea sau
prolifrarea epidermului iau nastere formatiuni specifice pielii : structurile glandulare si fanerele .
Dermul este stratul cel mai gros al pielii ( 84% din grosimea ei ), format din tesut conjunctiv ,
semiorientat , bogat vascularizat si inervat care contine numerosi foliculi pilosi , glande sebacee si
sudoripare ; stratul superficial al dermului formeaza stratul papilar .
Hipodermul este constituit din tesut conjunctiv lax , infiltrat in unele regiuni cu celule grase care
formeaza ,, paniculii adiposi ‘’ , specifici in anumite zone ale corpului . In hipoderm ajung portiunile

1
secretoare ale grandelor sudoripare si foliculii pilosi . Are rol protector mecanic si fizic ( oprind pierderile
de caldra ) si rolul dedepozit energetic pentru organism (fig. 122) .
Formatiunile glandulare ale pielii sunt reprezentate de glandele sebacee si sudoripare . Glandele
sebacee sunt de tip acinos cu secretie holocrina , situate in grosimea dermului si atasate foliculului pilors
, la baza caruia isi varsa produsul denumit sebum . Sebumul (sau usucul la oaie ) unge firele de par
mentinandu-le luciul , rezistenta si supletea . Exista o mare varietate de glande sebacee , specializate in
producerea unui ,, sebum ‘’ cu caractere fizice si chimice deosebite . Asa sunt glandele ceruminoase ( in
conductul auditiv ) care produc cerumenul , glandele sinusului infraorbital si sinusului inghinal ( la
rumegatoarele mici ) , glandele perinale ( la carnivore si rozatoare ) , care produc un sebum cuun miros
specific in perioada de rut : glandele preputiale ( la masculi produc smegma ) , glandele carpale ( la porc )
si glanda uropigiana la pasari , plasata in partea superioara a crupionului , care elimina un produs utilizat
pentru ungerea penajului .
Glandele sudoripare sunt glande tubuloase simple , a caror extremitate in forma de ghem , situat
profund in derm , este inconjurat de celule mioepiteliale . Sunt raspandite neuniform pe suprafata pielii,
fiind mai frecvente in regiunile laterale ale gatului si toracelui , la subtiori si la pluil iei : la carnasiere se
gasesc numai in jurul pernitelor palmare , iar la pasari lipsesc . Produsul lor de excretie – sudoarea- ajunge
la suprafata epidermului printr-un canala sudoripar ce se deschide printr-un ,, por ’’ . Glandele din
regiunea epidermica a botului ( la rumegatoare ) , din sinusul interdigital ( la rumegatoare mici ) si glanda
mamara sunt glande sudoripare modficate .
Functiile pielii . Pielea reprezinta cel mai iportant organ de excretie , dupa rinichi . Excretia sudorala
se face pe masura formarii ei , prin contractia celulei mioepiteliale . Sudoarea este un lichid incolor ,
asemanatoare urinii prin substantele pe care le contine . Secretia se intensifica la temperaturi ridicate , in
efort muscular si in insuficienta renala . La unele specii , prin ,, feromonii ‘’ eliminati , intervine in atractia
sexuala , in orientare etc. Daca secretia sudorala are un rol important in excretie , ea are importanta
deosebita si in termoreglare , prin evaporarea apei de pe sauparafata corpului . Functia de protectie se
realizeaza datorita elasticitatii , rezistentei si conductibilitatii termice reduse . Rolul termoizolator este
indeplinit impreuna cu paniculii adiposi hipodermici , parul si penele . Permeabilitatea selectiva a pielii
permite patrunderea lipidelor si in cantitate mai mica a substantelor hidrosolubile . O piele integra
protejeaza organismul de agentii nocivi fizico-chimici si microbieni . Functia respiratorie a pielii este foarte
importanta pentru batracieni .
Fanerele. Sau productiile cornoase ale pielii sunt vizibile la exterior si au un rol general de protectie .
Ele sunt reprezentate de : peri , pene , copite , ongloane , gheare , coarne , pinteni , castane etc. (fig. 123,
124, 125.)
Parul specific mamiferelor , este produs de epiderm , dispus pe toata suprafata corpului , cu rol
protector si termoizolator . Dupa forma si calitatea firelor de par se diferentiaza urmatoarele tipuri : par
comun de acoperire ( care da culoare blanii ) ; puful (sub parul de acoperire la animalele de blana ); par
lanos (la ovine ); par lung si gros (in coama si coada ) ; perii tactili ( au in jurul foliculului pilos terminatiuni
senzitive ) .
Lana se deosebeste structural de alte tipuri de pa , prin aceea ca este lipsita de maduva . Cand parul
cade fiind inlocuit in cea mai mare parte cu par nou , in anumite perioade ale anului , procesul se cheama
naparlire . Dintre animalele domestice naparlesc carnasierele, oaia , calul si pasarile .
Penele , specifice pasrilor au un rol in termoreglare si zbor . Fiecare pana se dezvolta dintr-un bulb
plumifer situat in profunzimea hipodermului : prezinta o tulpina ( sau tija centrala formata din calamus si
rachis ) si o lama sau stindardul , dispusa pe ambele parti formata din fibre fine ( barbe si barbule )

2
angrenat intre ele . Forma penelor difera in mod deosebit in functie de rolul pe care il au in mecanica
zborilui ( remige si rectrice) sau protectia corpului ( tectrice si puf ) (fig.124).
Copita. Specifica ecvinelor este un organ complex , alcatuit din formnatiunile vii ale extremitatii
degetului , aoperite de cutia de corn . Cutia de corn de forma tronconica sectionata oblic, este formata
dintr-un perete gros care in partea caudala se rasfrande medial formand calcaiele si barele , o talpa de
forma unui semicerc si furcuta de corn . Cutia de corn este produsa in totalitate de ,, membrana
cheratogena ’’ reprezentata de derm , cu papile bogat vascularizate si hipertrofilate , acoperite de
straturile Malpighi , Ea cuprinde : bureletul perioplic (produce ,, glazura ‘’ sau peripla ) , bureletul cutidural
(produce peretele cutiei ) , lamelele podofiloase ( produc si se angreneaza cu lamelele cherafiloase ) si
tesut velutos al talpii si furcutei (produce talpa si furcuta de corn ) . Sub membrana cheratogena se gasesc
formatiuni derivate din hipoderm reprezentate de : fibrocartilajele complementare (plasate lateral ) si
cuzinetul palmar sau furcuta de ,, carne ‘’ ( formata din tesut elastic cu rol in amortizare pasata ventrala).
La cal , copita inafara rolului tactil ( prin numerosii corpusculi senzitivi plasati in corionul talpii ) si de
amortizare joaca un rol impoertant in facilitarea circulatiei venoase , prin comprimarea si decomprimarea
plexurilor venoase cartilaginoase. Privit la exterior peretele cutiei de corn formeaza cu solul un unghi de
45-50 ˚ , iar la membrul pelvin 55 ˚ . Curbura peretelui este mai larga la membrul toracic si mai ingusta la
cel pelvin . Suprafata anterioara a peretelui (2-3 cm latime) poarta numele de ,, frunte ‘’ si se sprijina pe
sol prin marginea ei denumita ,, pensa ‘’ ; la 2 cm lateral d frunte sunt ,, mamelele ‘’ urmate de sferturile
laterale si calcaiele . Talpa cutii de corn se invecineaza marginal cu peretele la nivelul ,, liniei albe ‘’ , care
indica locul si directia de batere a caielelor la potcovirea cabalinelor . Linia alba este formata de cornul alb
al lamelelor cheratofiloase , angrenat cu maginea talpii . In centrul talpii se observa varful furcutei de corn
, lacunele laterale , bratele si bulbii furcutei (fig. 125).
La rumegatoare si porc , extremitatile degetelor sunt pevazute cu ongloane . Peretele cutiei de corn
al onglonului est asemanator copitei , dar mai subtire , lipsit d bare si de furcuta . Ongloanele sunt lipsite
de fibrocartilagii complimentare , dar prezinta un cuzinet palmar simplu , de forma unei pernite . Talpa
onlonului este mult mai subtire si mai moale , iar angrenajul podofil-cherafil se face prin lame mici si
simple , element pentru care dezongularea la rumegtoare este mult mai frecventa (fig.127).
Coarnele la rumegatoare domestice sunt procese osoase ale frontalelor , acoperite de o teaca
cornoasa , produsa de epiderm . In interiorul cepului osos al cornului exista o cavitate care comunica cu
sinusul frontal (fig. 128). Membrana cheratogena a cornului este mai subtire , dar foarte bine vascularizata
. Teaca cornoasa , de forma unui cornet ai carui pereti se ingroasa spre varf , prezinta pe fata externa
sentuituri circulare , care indica cresterile anuale . La bivloi , oi si capre , coarnele sunt prismatice (in
sectiune ) , ornate de creste decorative . Lrumegtoarele salbatice ( cerb , caprior ) coarnele sunt de tip pur
osos , fiind produse numai de oasele frontale .
Pintenii sunt placi cornoase dispuse caudal buretelui , iar ,, castanele ‘’ sunt placi cornoase , de forma
ovala , plasate pe fata medial a antebratului si a jaretului ( la cal ) .

1.2 Mucoasele

Reprezentate de epitelii umede , pluristratificate , care captusesc lumenul organelor cavitare interne
(tub digestiv , respirator genital etc.) cu functii partial asemanatoare pielii ( protectie , excretie absorbtie
si sensibilitate ) , mucoasele sunt dotate cu corpusculi ai sensibilitatii termice , tactile si dureroase .

3
Concentratia terminatiilor nervoase este mai mare in zonele care vin in contact direct cu excitantii externi
( de exepmul : conjunctiva , cavitate bucala , laringe , anus , vagin ) .

1.3. Organul gustului

Organul gustului este reprezentat de limba , in a carei mucoasa sunt plasate papile fungiforme ,
calciforme si foliate , care adapostesc mugurii gustativi . Functia gustativa poate sa fie realizata numai in
cazul in care substanta dizolvata in lichid sau in saliva ia contact direct cu chimioreceptorii . Segmentul
conducator este reprezentat de nervii lingual si glosofaringian , iar segmentul central de scoarta parietala.

1.4. Organul mirosului

Nasul , cu mucoasa olfactiva care acopera volutele etmoidale si cornetul nazal inferior , adaposteste
celulele olfactive ( neuroni bipolari ) , ai caror axoni dau nastere nervilor olfactivi , care se termina in
bulbi olfactivi . Segmentul central este situat in cornul lui Ammon . Organul mirosului este dezvoltat la
animalele domestice macrosmatice ( caine si cal ) si are implicatii in reproductie si in cautarea hranei .

1.5 Organul Vazului

Ochiul , segmentul periferic al analizatorului vizual este un organ complex , sferoidal , plasat in orbita
si structurat in trei tunici concentrice si treimedii transparente (fig.129).
Tunica externa , sclerotica , de natura fibroasa , se continua cranial cu corneea transparenta , iar
caudal este perforata de nervul optic . La exterior este vizibila sub forma ,, albului ochiului ‘’ , acoperita
de o fina conjunctiva bulbara .
Tunica mijlocie sau coroida , membrana musculovasulara subtire si pigmentata , se continua anterior
cu corpul ciliar si cu irisul . Irisul are aspectul unei diafragme circulare , perforat in centru de orificiul
pupilar . In structura lui intra fibre musculare netede , circulare si radiare , capabile s modifice diametrele
pupilei . Stratul de celule pigmentare pe care le contine dau ,, culoarea ochilor ‘’ ; este acoperit anterior
de un epiteliu care se continua cu epiteliul posterior al corneei . Intre cornee si iris se delimiteaza camera
anterioara a globului ocular . Forma pupilei si culoarea variaza specific , astfel la cal si rumegatoare, pupila
este ovala , iar irisul are o culoare bruna spre negru ; la carnasiere , irisul are culori diferite in functie de
rasa , iar pupila este rotunda ( la canine ) sau in forma unei fante verticale ( la pisica) . Corpul ciliar este
format din procesele ciliare si muschii ciliari . Procesele ciliare secreta umoarea apoasa , care umple
camerele anterioara si posterioara ale globului ocular . Muschii ciliari modifica curbura cristalinului
intervenind in fenomenele de acomodare . Tunica interna sau retina de natura nervoasa si reprezinta
receptorul proproiu-zis , care captuseste fundul globului ocular . Este formata din trei straturi neuronale

4
din care ultimul (neuronii multipolari ) se continua cu nervul optic . In partea anterioara se continua cu
retina ciliara si iradiana ( retina oarba ) care captuseste fata caudala a irisului .
Mediile transparentesunt reprezentate de cornee , umoarea apoasa , cristalin si umoarea sticloasa .
Corneea transparenta completeaza polul anterior al globului ocular ; este constituita dintr-un tesut
propriu (fibre colagene , in dispozitie paralela ) , acoperit anterior de un epiteliu pluristratificat , suprapus
peste o membrana bazala . Epiteliul cornean anterior se continua cu conjunctiva bulbara , pe seama lui se
realizeaza repararea eventualelor leziuni ale corneei . Umoarea apoasa este un lichid transparent ,
secretat continuu de procesele ciliare si resorbit in camera anterioara a ochiului , in unghiul iridocornean.
Cristalinul este singura lentila ( vie ) care poate sa-si modifice diametrele; este suspendat prin ,, zonula
Zinn ‘’ din procesele ciliare . Fata lui anterioara impreuna cu irisul delimiteaza camera posaterioara a
globului ocular . Caudal cristalinului se gaseste corpul vitros ( sau umoarea sticloasa ) care umple interiorul
globului ocular si este acoperit printr-o membrana fina numita hialoida .
Pentru a-si putea indeplini functiile in bune conditiuni ochiul este dotat cu organe de miscare si
protectie denumite in general ,, anexe ‘’ . Anexele de miscare sunt reprezentate de muschii drepti si oblici
ai globului ocular , care misca si orienteaza reflex globul ocular . Organele de protectie sunt reprezentate
de : orbita , pleoape , conjunctiva si aparatul lacrimal . Pleoapele sunt in numar de trei : inferioara ,
superioara si pleoapa a treia . Pleoapa a treia , situata in unghiul nazal al ochiului este dezvoltatala
rumegatoare I cabaline , iar la pasari chiar foarte dezvoltata si functionala . Marginile libere ale pleoapelor
, superioara si inferioara , sunt prevazute cu peri protectori ( gene ) , iar fata lor interna este captusita de
, mucoasa conjunctivala care se rasfrange pe fata anterioara a sclerei formand sacii conjunctivali ,
participand la fixarea globului ocular .
Aparatul lacrimal este alcatuit din : glanda lacrimala ( plasata la baza pleoapei superioare ) , care isi
excreta lacrimile in sacul conjunctival superior , precum si o serie de canale , care conduc lacrimile de la
unghiul intern al ochiului , prin sacul lacrimal , canalul lacrimonazal , in cavitatea nazala , la comisura
inferioara a narii . La rumegatoare si rozatoare exista o glanda lacrimala accesorie , plasata in sacul
conjunctival inferior si o glanda lacrimala a pleoapei a treia ( mai dezvoltata la carnasiere si
rozatoare)(fig.130).

1.6 Organul auzului si echilibrului

Analizatorul acusticovestibular cuprinde doua organe receptoare : organul auzului si al echilibrului

( sau vestibular ) , pentru pozitia spatiala a corpului in repaus si in miscare . Ambele organe sunt adapostite
in urechea interna si sunt prevazute fiecare dintre ele cu un nerv special ( segmentul conducator –
perechea a VIII- a de nn. cranieni ) , pentru conducera excitatiilor : nervul cohlear pentru analizatorul
auditiv si nervul vestibular , pentru analizatorul echilibrului . Perfectionarea aparatului acustic a
determinat dezvoltarea urechii in general , care la mamifere este formata din trei segmente : urechea
externa , urechea medie si urechea interna .
Urechea externa este formata din pavilionul urechii si conductul auditiv extern , in fundul caruia se
gaseste timpanul ( fig.132 ) . Pavilionul urechii, de forme si dimensiuni care variaza specific , are ca baza
anatomica un cartilaj fibroelastic ( conchia ) atriculat cu osul temporal prin cartilajul inelar si scutiform ;

5
este prevazut cu numerosi muschi care orienteaza pavilionul urechii in diferite directii . Pielea care
captuseste urechea externa si timpanul este prevazut cu glande ceruminoase .
Urechea medie este un spatiu neregulat , sapat in ,, portiunea timpanica ’’ a osului temporal , care
comunica cu faringele prin trompa lui Eustachie ( sau conductul faringo-timpanic) si cu urechea interna
prin ferestrele ovala si rotunda . In interiorul ei sunt adapostite trei oscioare ( ciocanul , nicovala si
scarita), sistem de parghii articulate intre ele din care primul se sprijina cu coada pe timpan , iar ultimul
pe fereastra ovala ( fig.132). Este captusita la interior de mucoasa faringiana ( ajunsa aici prin conductul
faringotimpanic ) , care acopera fata interna a timpanului si fereastra rotunda .
Urechea interna este adapostita in portiunea pietroasa a osului temporal , in ,, labirintul osos ’’ , care
cuprinde in interiourl labirintului membranos . Labirintul osos este alcatuit dintr-un ,,vestibul ’’ central
din care se desprind trei canale semicirculare ( perpendiculare intre ele) si melcul osos ( sau cohlea ) .
Labirintul membranos , format din utricula , sacula , canalele semicirculare si melcul membranos , este
umplut cu endolimfa . Intre peretii ososi si labirintul membranos , se gaseste perilimfa (fig. 132) .
In canalele semicirculare , in uriticul si sacula se gasec ,, crestele acustice ’’ si ,, maculele otolitice ’’
, care reprezinta receptorii analizatorului vestibular sau aiechilibrului . In interiorul melcului membranos
( plasat deasupra lamei bazale , in rampa vestibulara ) este adapostit receptorul acustic sau organul lui
Corti , cu celulele senzoriale auditive imfasurate de dendritele neuronilor senzitivi din ganglionii lui Corti ,
plasat la baza lamei spirale ( fig, 133 ) .
Segmentul central al analizatorului este situat in cortexul temporal , iar cel al analizatorului vestibular , in
cortexul cerelelos .

6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17