UNITATEA ȘI

DIVERSITATEA LUMII VII

 Charles Robert Darwin (12 februarie 1809 - 18
aprilie 1882) este cel mai bine cunoscut pentru
elaborarea unei teorii a evoluţiei speciilor
menite să explice schimbările biologice în
timp ale organismelor.

 Chiar şi astăzi, la un secol şi jumătate de la

publicarea cărţilor Originea Speciilor (1859) şi
Descendenţa Omului (1871), există multe
interpretări eronate în cunoaşterea populară
a teoriei sale.
 Într-o oarecare măsură, acest lucru este de
înţeles, întrucât schimbarea pe care a produs-
o teoria evoluţiei merge mult dincolo de
domeniul ştiinţific. A presupus, chiar de
atunci, şi o schimbare radicală a modului în
care omul percepe viaţa şi, mai mult decât
atât, a modului în care se percepe pe sine. Este
aşadar mai mult decât o teorie ştiinţifică -
reprezintă una dintre puţinele dar marile
Charles Robert Darwin
revoluţii ale umanităţii, în care nu lumea s-a
schimbat, ci noi înşine, prin modul în care ne
percepem.
Evoluție-succesiune de evenimente irepetabile care generează
noi formaţiuni biologice sau numai unele elemente noi în
cadrul unui plan de organizare vechi.
întemeietorul evoluţionismului - naturalistul englez Charles
Darwin(1809-1882)
totalitatea organismelor vii de pe pământ constituie un înveliş
continuu – biosfera, care cuprinde o mare diversitate de forme de
viaţă,care au structură şi funcţii unitare
vieţuitoarele trăiesc de la cele mai adânci porţiuni ale oceanului
planetar şi până la cele mai înalte regiuni ale uscatului
toate fiinţele, indiferent de regiunea în care trăiesc sau complexitatea
organizării lor, au aceleaşi trăsături ce definesc unitatea lumii vii.
Unitatea lumii vii este determinată de proprietăţile permanente
ale organismelor care nu s-au modificat de milioane de ani.
 în compoziția chimică a materiei vii intră șase elemente chimice fundamentale:
C, H,O,N,S,P; alte elemente chimice sunt în proporție mai redusă;
 toate vieţuitoarele au acelaşi fundament chimic- sunt
alcătuite din proteine şi acizi nucleici (ADN şi ARN);

ADN-acid dezoxiribonucleic Proteina-structură

ARN-acid ribonucleic
codul genetic are caracter universal, determină
menţinerea continuităţii caracterelor sale

Darwin considera că:

,, Transmiterea ereditară a oricărui caracter este o
regulă, iar netrasmiterea ereditară, este o excepţie’’
organizarea celulară-toate viețuitoarele au corpul
alcătuit din celule, ce se organizează în ţesuturi,
organe sau sisteme, în funcţie de gradul de evoluţie al
acestora;
 Țesuturi de apărare (vegetal)

Epitelii de acoperire(animal)
Organe vegetale
 Organe din corpul omului

•procesele fiziologice care asigură existența plantelor, animalelor și omului

sunt aceleași: sensibilitatea, mişcarea, hrănirea, respiraţia, reproducerea
etc.
•metabolismul-schimb de materie şi energie cu mediul (este specific
fiecărui organism vegetal sau animal)
 Unitatea este o latură a lumii vii, aflată în evoluţie, care determină
menţinerea continuităţii caracterelor sale.
 DIVERSITATEA LUMII VII
Diversitatea lumii vii-este creată de mecanismele genetice și
adaptarea viețuitoarelor la diferite condiții de mediu
 variabilitatea mare a organismelor determină biodiversitatea, o trăsătură
esențială pentru menținerea echilibrului și stabilității în ecosistemele naturale
 diversitatea există și în cadrul aceluiași mediu de viață, în care trăiesc
numeroase specii

-toate organismele vii au evoluat de la forme unicelulare simple la forme pluricelulare complexe
 Organisme unicelulare Organism pluricelular
• specii vechi nr. redus de specii : ex: caii aduşi de pe
continent
• grupele în plină evoluţie nr. mare de specii ex: rozătoarele

Șoarece Hamster
 prin evoluţie au fost generate cele mai diverse forme de viaţă
 variabilitatea-caracteristică universală a lumii vii
 diversitatea biologică se referă atât la varietatea organismelor vii cât şi la
complexitatea ecologică în care acestea sunt regăsite.
 ea poate fi definită prin numărul de organisme diferite şi frecvenţa lor relativă.
 conservarea biodiversităţii reprezintă în perioada actuală una din problemele
majore la nivel internaţional.
 în România, conservarea biodiversităţii se realizează în special, prin declararea
şi constituirea la nivel naţional a unei reţele de arii protejate de diferite
categorii.
 ca o consecinţă a poziţiei sale geografice, ţara noastră se bucură de existenţa
unei biodiversităţi unice atât la nivelul ecosistemelor şi speciilor, cât şi la nivel
genetic.
 pe teritoriul României se reunesc cinci regiuni biogeografice, dintre care două,
cea stepică şi cea pontică, reprezintă elemente naturale noi adăugate la zestrea
Europei, marcând introducerea a numeroase noi tipuri de habitate şi specii.
 cele cinci regiuni biogeografice sunt: continentală (53%), alpină (23%), stepică
(17%), panonică (6%) şi pontică (1%).
 Biodiversitatea ne asigură hrana, apa şi aerul care ne sunt indispensabile

Regiunile biogeografice ale

României:

1-
alpină
2- continentală
3- panonică
4-stepică
5-pontică

• ariile protejate, prin valoarea lor naturală şi gradul redus al intervenţiei umane pe
teritoriul lor, sunt cele mai bune exemple şi modele pentru biodiversitatea
ecosistemelor naturale.
• la nivel european, România deţine cel mai diversificat patrimoniu natural, însă
suprafaţa totală a ariilor protejate (7%) este încă mult sub media Uniunii Europene
de 15%.
• reducerea biodiversităţii este una dintre cele mai mari probleme cu care se
confruntă omenirea în prezent.
 Concluzie
Lumea vie este unitară pentru că are aceeași
compoziție chimică, organizare celulară și
aceleași însușiri fundamentale. În același timp,
ea este diversă, variabilitatea constituind sursa
evoluției.
 Bibliografie
1.Gavrilă, L., Ardelean, A., Dăbală, I., Soran, V., 1994,
Evoluţionism, Editura Mirton, Arad
2. Mohan, Gh., Ardelean, A., şi colab., 1997, Sinteze
biologice, Editura All, Bucureşti
3. Ene, S., Brebenel, G., Sandu, Gh., Iancu, E., 2002,
Biologie. Manual pentru clasa a XII-a, Editura
Gimnasium, Târgovişte
4.Raicu, P., Stugren, B., Duma, D., Mărăscu, F.,
Coman, N., 1999, Biologie. Manual pentru clasa a XII-
a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti