Universitatea de Științe Agronomice și

Medicină Veterinară
Facultatea de Medicină Veterinară

Biologia si patologia animalelor de laborator

Chinchila

Oprea Mihaela Simona

Grupa 3216
Anul II
 Cuprins

 Sistematica

 Originea

 Importanța speciei în cercetarea medicală

 Rase

 Comportamentul în mediul natural și în

captivitate

 Particularități hematologice
 Sistematica

Regn:Animalia
Încrengătura:Chordata
Clasă:Mammalia
Ordin:Rodentia
Familie:Chinchillidae
Gen:''Chinchilla''

Origine

Șinșila (Chinchilla) este un mamifer rozător care face parte din

familia Lagostomidelor (Mamalia, subclasa Theria, grupa Eutheria,
ordinul Rodentia, subordinul Hystricomorpha, familia Chinchiliade) și este
originar din America de Sud. Este un animal de talie mică și nu măsoară
mai mult de 25-3 cm, având o greutate medie, la maturitate, de 400-600
grame.
Ca înfățișare se situează între iepure și veveriță, are ochi negri, strălucitori
și coadă lungă și pufoasă. Membrele anterioare prezintă cinci degete și
sunt scurte, iar cele posterioare doar patru degete și sunt mai lungi. Șinșila
este un animal nocturn, ierbivor, curat, liniștit, agreabil și poate trăi până la
10-15 ani. Este foarte curios.
Numele sau se afla in stransa legatura cu cel al indienilor care locuiau in
trecut tinuturile respective. Astfel, in sec. al XVI-lea, cand spaniolii au pus
stapanire pe regiunea Anzilor, au denumit acest animal chinchila, dupa
numele indienilor “chincha”. Ulterior, spaniolii au realizat cat de valoroasa
este blana chinchilei si au inceput o adevarat campanie de exterminare a
acesteia, vanand-o in scopuri comerciale. In acest fel, milioane de blanuri
au fost importante in intreaga lume, dupa care exemplarele vii au inceput
sa fie crescute in SUA, Europa si in anumite tari africane. Dupa cum se
apreciaza de catre specialisti, la momentul actual, cresterea chinchilei
cunoaste o mare dezvoltare pe plan mondial.

In Romania nu exista o traditie in domeniul cresterii si ingrijirii acestui

pretios animal. Pentru a actiona in cunostinta de cauza, crescatorul trebuie
sa cunoasca anumite particularitati biologice ale acestei specii.

Chinchila este un animal nocturn, desfasurand majoritatea activitatilor

noaptea (mananca, bea apa, se misca, se reproduce), iar ziua se
adaposteste printre stanci, unde dormiteaza. Trebuie sa stiti ca este un
animal sensibil, care reactioneaza la tot ceea ce ii modifica brusc
obiceiurile. In liberatate obisnuieste sa fuga in caz de pericol, insa in
captivitate, in cazul in care este deranjata, nu are alta scapare decat sa-si
abandoneze parul in mana celui care o prinde.

Importanta speciei in cercetarea medicala

Chinchilla este un model bun de animal de laborator, din cauza dimensiunii

mici și a vietii de lungă durata. Chinchilla este adesea folosit ca animal de
cercetare pesntru sistemul auditiv, datorita auzului foarte bine dezvoltat (20
Hz pana la 30 kHz) si datorita cochleei care are o dimensiune apropiata de
ce cea umana, fiind usor de accesat. Alte domenii de cercetare în care
chinchilele sunt utilizate ca animal model includ studiul bolii Chagas, boli
gastrointestinale, pneumonie și listerioză, precum și a infecțiilor cu Yersinia
și Pseudomonas.

Chinchilla au fost, de asemenea, utilizate în anii 1940 și 1950 pentru a

dezvolta un vaccin pentru holera, o boală care a fost odată epidemica. În
plus, ele au fost utile pentru Aeronautica Nationala a Statele Unite si
pentru NASA privind cercetarea somnului, acum aplicate pentru a ajuta
astronautii în misiunile lor.
 Rase

Există 3 rase diferite de chinchilla sălbatic, acestea fiind:

 Lanigera Chinchilla
 Brevicaudata Chinchilla
 Costina Chinchilla (în prezent nerecunoscute în industria de astăzi)

Rasa Lanigera este chinchilla cel mai frecvent întâlnita în industria

animalelor de companie. Ei au decolteul si umerii mai subtiri decât
Brevicaudata și, de asemenea, au o formă a capului mai subtire. Cozile
sunt lungi, care conferă iluzia că acestea sunt mai mari decât rasa
Brevicaudata, dar, de fapt, ele sunt mai mici. Chinchilla Lanigera poate fi
găsit în intervalele de mijloc din Munții Anzi și mutația lor de culoare
originală a fost gri deschis - maro.

Chinchilla Brevicaudata au un decolteu larg, urechi rotunjite și o coadă mai

scurtă decât verii lor, oferindu-le un aspect indesat. Nasul lor este bont
oferind feței lor un aspect turtit și blana lor este mai putin mai lunga si
ondulata decât toate celelalte rase. Brevicaudatas pure au un luciu maroniu
al blanii lor, care este mai dens pentru a le tine de cald în habitatul lor
original. Chinchilla Brevicaudata trăiesc în cele mai mari și cele mai reci
altitudini din Munții Anzi, 15.000 de metri deasupra nivelului mării.

Costina are cea mai mică dimensiune din familiei chinchillidae. Ei au blana
scurta, care nu este la fel de compactă ca Lanigera sau Brevicaudata, rasa
nu are nevoie de caldura suplimentara deoarece trăieste în cele mai mici
regiuni din Muntii Anzi din 3.000 de metri cu privire la nivelul mării.
Costinaele au o formă a capului ascuțită ceea ce duce la un nas de
soarece și au urechi si coada mai lungi decât alte rase. Ele sunt ceva mai
des intalniti decât verii lor insa rar găsit în industria animalelor de
companie.
Datorita reproducerii în captivitate un nou pedigree din chinchilla a evoluat
un mozaic unic alb Royal Persan Angora - femeie. Aceasta noua rasa a
fost numit Royal Persan Angora Chinchilla.

Royal persan Angora Chinchilla (Angora pentru scurt) Se estimează că ar fi

fost in dezvoltate în jurul începutului anilor 1960, la o fermă din Fort Worth,
Texas. Ele au fost luate în considerare inițial pentru industria de blană din
cauza maturizării lor rapide de 5 luni (chinchilla atinge de obicei maturitatea
în jurul valorii de 8-9 luni), dar nu au fost luate în considerare ca un
producator de blană viabilă din cauza unei probleme cu blana fiind de două
ori mai lunga decat la alte rase și claritatea mutatiei de culoare s-a dovedit
dificil de produs. Angora a continuat să rămână în crescatorii de chinchilla
selective din industria animalelor de companie, iar în 1997 două femei au
cumparat unele dintre aceste chinchile și au petrecut 8 ani incercand
mutatii pentru a îmbunătăți dimensiunea, calitatea blanii, temperamentul și
ulterior numita, aceasta rasa de chinchilla Royal Persană.
Deși există mici diferențe între rase de chinchilla, toate au aceleași
caracteristici:
 Coada stufoasa
 Ochii mari
 Mustățile lungi
 Urechile mari
 Membre anterioare scurte
 Blana moale
 Erbivor ca regim de hranire

Comportament in mediul natural si in captivitate

In salbaticie, chinchilele se comporta ca veveritele strangand semintele

pentru a le manca, ajutand grupul de chinchile. Sunt animale foarte rapide
si jucause. In salbaticie traiesc in colonii de peste 100 de indivizi, fiind intre
ei foarte sociabili, jucausi si fara inhibitii. Sunt practic inodori si ultra
sensibili in personalitate, prosperand in interactiunile de acest gen, iar in
captivitate in interactiunile cu omul. Sunt animale inteligente, curioase cu
un caracter individual si o personalitate unica. Ele pot face diferenta intre
sexele umane.

In captivitate, ele reactioneaza imediat la stimuli noi cu care intra in contact,

devenind suspicioase daca anumite lucruri din cusca lor apar sau dispar.
Chinchilele isi extend mustatile si blana atunci cand exploreaza, sunt
speriate sau agitate. Cand alearga, cel mai adesea isi tin coada aplecata,
reprezentand cel mai probabil o tactica de defensive pe care o folosesc in
salbaticie pentru a nu isi rani coada sau pentru a nu putea fi sesizati de
pradatori. De asemenea, cozile sunt folosite pentru mentinerea echilibrului
atunci cand sar sau se deplaseaza pe suprafete inguste.

Chinchilele sunt animale foarte curate si fara miros. Se toaleteaza singure

si nu se spala niciodata in apa ci doar in boluri speciale cu praf.

Nu suporta sa fie lasate singure in spatii mici, au nevoie de lucruri pentru a

le tine ocupate. Au nevoie de o cusca mare cu cat mai multe accesorii
pentru a se juca si au nevoie de un spatiu unde pot alerga libere cel putin
10 minute de 2-3 ori pe saptamana.

De multe ori chinchilele fura mancarea unul altuia chiar si din gura lor, dupa
care fug intr-un colt sau intr-un loc unde o pot degusta fara sa fie deranjati.
Acest obicei nu declanseaza lupte intre ei, probabil datorita faptului ca este
un obicei normal in societatea lor.

Chinchilele au si le plac rutinele, astfel ele pot fi obinuite cu anumite ore de

hranire sau de joaca. Fiind animale crepusculare, se odihnesc pana tarziu
dupa-amiaza, noapte fiind pline de energie fiind gata sa mestece, sa
alerge, sa sara, sa se bata si sa scoata tot felul de sunte pentru cel putin
10 ore.

Unul dintre cei mai dragute lucrurile pe care le fac este sa muste degetul.
Ciugulitul este un comportament social, este normal și nu un mod ofensator
de comunicare și ar trebui să fie acceptată, nu ca un comportament
negativ. Ciugulitul poate implica un contact usor sau ferm, dar acestasa nu
este insistent, până la punctul de strapungere a pielii, și se face într-un
context pozitiv și prietenos. Chinchilele se ciugulesc reciproc în timp ce
îngrijirea afiseaza acceptare si afectiune. Tot ce trebuie să faceți în cazul în
care muscatul devine un pic prea dur trebuie sa vorbiti un pic mai tare, cu
disciplina și spunerea cuvantului "nu" prima data, iar apoi de trageti-va
mâna înapoi un pic ca un factor de descurajare.

Particularitati hematologice
 Bibliografie

 http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98in%C8%99il%C4%83

 http://www.zooland.ro/ingrijirea-chinchilei-2673

 http://www.chinchila.zoomshare.com/

 http://ro.scribd.com/doc/55436450/55/Particularit%C4%83
%C5%A3i-anatomo-fiziologice

 http://www.e-pets.ro/articole/comportamentul-chinchillei

 http://en.wikipedia.org/wiki/Chinchilla