1

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE, EDUCAȚIE
FIZICĂ ȘI INFORMATICĂ

Parazitismul nidicol la cuc

Proiect la disciplina ,,Etologie”

Studenti- Stochian Ana Maria

Dumitru Adrian Emil
Ecologie si protectia mediului III

Pitesti
2021
2

Cuprins

Cap. I Definitia si formele Prazitismului nidicol.................3

1.1 Parazitismul la anatide...........................................4
1.2 Caracterizare Cuculus canorus...............................5
Cap. II Parazitismul nidicol la cuc........................................7
2.1 Exemple de specii de cuculide parazitare………...11
2.2 Comportamentul, habitatul si hrana pasarilor
parazite...........................................................................13
Bibliografie....................................................................17
3

Cap. I Definitia si formele Prazitismului nidicol

Parazitismul nidicol sau parazitismul la cuib este o formă

particulară de reproducere în care unele specii de animale își
depun ouăle în cuibul altor animale din aceeași specie sau în
cuibul altor specii, lăsând incubația ouălor și crescutul puilor
până la maturitate pe seama speciei gazdă. Acest
comportament se întâlnește la păsări, salamandre, pești și
insecte.
4

Parazitismul la cuib are loc sub

două forme: parazitismul la cuib
conspecific (sau intraspecific) în
care femelele își depun ouăle în
cuibul altor animale din aceeași
specie și parazitismul la cuib
interspecific în care femelele își
depun ouăle în cuibul altor specii.
Parazitismul nidicol este
cunoscut nu numai la rațe și cuci,
ci și în familiile ploceide, icteride,
indicatoride. Există o trecere
gradată de la un parazitism nidicol
ocazional, cum este, de exemplu,
la cucul erete (Hierococcyx
sparverioides) din Himalaia și
Asia de est, care își depune ouăle
în cuiburi străine, dar uneori le
clocește și el, până la parazitismul
obligatoriu al cucului.

O formă mai specializată de parazitism o întalnim la

anatide (rațe), care, pe lângă pierderea instinctului de
construire a cuibului, prezintă și o atenuare a instinctului de
clocire. De aici până la trecerea spre o treaptă și mai avansată
de parazitism nu mai este mult.

1.1 Parazitismul la anatide

5

La anatide parazitismul se manifestă prin aceea că doua

sau trei femele din aceeași specie, sau din specii diferite,
depun ouăle în același cuib. Acest comportament se datorează
unei pierderi partiale a instinctului de construire a cuibului, iar
în alte împrejurări, distrugerii prin inundația cuibului în timpul
perioadei de depunere a ouălor, femelele fiind astfel nevoite să
depuna restul ouălor în cuibul altor femele de aceeași specie
sau de specii diferite. Aceasta adaptare s-a produs mai usor la
anatide, din cauza ca ele nu stau în cuib în cursul completării
pontei decât foarte puțin timp, ceea ce permite altor femele să-
și depună în mod nestingherit ouăle în el.

1.2 Caracterizare Cuculus canorus

6

Grupul care a ajuns pe

treapta cea mai evoluată a
parazitismului este
reprezentat de cuculide. El
cuprinde o serie de specii la
care putem urmari trecerea
treptată spre viata parazitară.
De exemplu, la Cuculus
parazitismul atinge gradul
cel mai inalt de specializare.
Cucul (Cuculus canorus)
este o pasăre migratoare care
face parte din ordinul
Cuculiformes, familia
Cuculidae. Poate fi întâlnită
în Africa de Nord și Eurasia
— din Portugalia până în
Irlanda, iar spre est până în
Japonia și Kamceatka.
Caracteristicile acestor
păsări sunt culoarea cenușie și cântecul lor prin care masculul
își marchează teritoriul și care se poate asemăna cu denumirea
dată păsării. Are mărimea unui porumbel suplu (30–35 cm).
Pasărea nu clocește, ci femela depune ouăle în cuiburi străine
care sunt de regulă ale unor păsări cântătoare mai mici. La
mascul, capul și partea superioară a corpului sunt de culoare
cenușie, iar partea inferioară a corpului are o nuanță cenușie-
albăstruie. Coada este lungă, pestriță și cu penele foarte grele.
Femelele.
7

Penajul este roșiatic sau gri-maro. Pe spate și capetele sunt

dungi negre. Pene sunt tăiate cu ornamente albe. Pieptul și
capul sunt vopsite în culori gri, cu dungi subțiri negre.

Masculii.
Spatele este cu o coadă de culoare gri închis. Pieptul este
gri, capul are aceeași culoare. Restul penajului este lumină, cu
dungi de nuanțe întunecate care rulează de-a lungul acestuia.
Ciocul este întunecat, iar picioarele sunt galbene.
8

Cap. II Parazitismul nidicol la cuc

Cel mai cunoscut exemplu de

parazitism la cuib interspecific este
cucul (Cuculus canorus), care
parazitează cuiburile diferitelor
specii de păsări mici paseriforme,
în cuibul cărora femela de cuc își
depune ouăle. Ouăle sunt depuse la
intervale mari, câte unul în câte un
cuib străin, așa încât ponta se
eșalonează pe circa 2 luni. Ouăle
cucului au colorit variabil la
diferite femele, acesta fiind
asemănător ouălor speciei gazdă pe
care cucul o parazitează. Perioada
de incubație este de circa 11-12 zile, mai scurtă decât a
gazdelor, ceea ce-i dă posibilitate puiului de cuc să iasă din ou
înaintea puilor gazdei.
9

Puiul de cuc aruncă din cuib ouăle sau puii gazdei și rămâne
astfel singurul consumator al hranei pe care o cară părinții
adoptivi. Datorita prezenței acestei adaptări, spatele cucului
prezintă o scobitură puțin adâncă, sub formă de
lingura.Aceasta dispare dupa a cincea zi de la ecloziune.

Aceștia hrănesc puiul de cuc, care nu seamănă deloc cu cel

propriu, până ce crește mare și devine independent, fără să-și
fi cunoscut vreodată adevărații săi părinți.
10

În perioada împerecherii,masculul rămâne circa o săptămână

împreună cu femela.
Ambii parteneri participă la ritualul nupțial:
Femela emite chemări pentru a-și chema masculul, acesta își
desface aripile și coada, se apleacă în fața ei și se rotește.
Speciile parazitate de cuc sunt în general foarte mici,
așadar, pentru a hrăni un juvenil mama adpotivă a acestuia
intră cu capul și uneori cu aproape jumătate din corp în gura
larg deschisa a puiului, pentru a-i putea pune hrana în fundul
gurii.
11

Puiul de cuc produce un sunet caracteristic, un țârâit

puternic, pe care mama adoptivă îl aude,venind imediat să îl
hrănească. Specialiștii spun că uneori, puii de cuc „plâng” atât
de rău, încât ajung să îi hranească și alte păsări, înafara
parinților adoptivi.
12

2.1 Exemple de specii de cuculide parazitare

Chalciteslucidus(cuc de bronz stralucitor)

Este o specie de cuc din familia Cuculidae , găsite în

Australia, Indonezia , Noua Caledonie , Noua Zeelandă ,
Papua Noua Guinee , Insulele Solomon și Vanuatu . Anterior,
a fost cunoscut și sub numele de Chalcites lucidus.
Acesta este cel mai mic cuc din lume, având o lungime de
numai 15 până la 17 centimetri și parazitează în principal
13

cuiburi în formă de cupolă ale diferitelor specii de Gerygone ,

având o gamă care corespunde în mare măsură cu distribuția
acelui gen. De asemenea, poate parazita alte specii de
Acanthizidae și este, de asemenea, cea mai sudică specie de
păsări parazite cu puiet din lume, extinzându-se la cel puțin 46
° S în Noua Zeelandă.

Centropus sinensis (cucul mare)

Un rezident larg răspândit în subcontinentul indian și Asia

de Sud-Est , este împărțit în mai multe subspecii , unele fiind
tratate ca specii întregi. Ele sunt mari, asemănătoare ciorilor,
cu o coadă lungă și aripi maro arămii și se găsesc într-o gamă
largă de habitate, de la junglă la cultivare și grădini urbane.
Sunt zburători slabi și sunt adesea văzuți cățărându-se în
vegetație sau mergând pe pământ în timp ce caută insecte, ouă
și pui de alte păsări. Ei au un apel de rezonanță profund
familiar, care este asociat cu prevestiri în multe părți ale gamei
sale.
14

Cuculus canorus(cucul comun)

Cucul (Cuculus canorus) este o pasăre migratoare.Poate fi

întâlnită din Africa de Nord până în Irlanda, iar spre est până
partea Asiei.

2.2 Comportamentul, habitatul si hrana pasarilor

parazite

Păsările parazite –pot să manifeste faţă de gazdele lor un

comportament agresiv și le distrug cuiburile în cazul în care
păsările din specia-gazdă nu au grijă de puii străini.
15

Habitatul cucului este foarte larg. El poate fi găsit în

pădurile de foioase, crângurile de pe malul apelor curgătoare,
coasta mărilor sau la marginea orașelor. Mai trăiește și în
regiunile cu smârcuri sau de stepă, unde trăiesc și păsările care
îi cresc puii. Cucul a fost
întâlnit de exemplu în
Elveția la o înălțime de
2.400 de m, iar în India la
altitudinea de 5.250
m.Pasărea este răspândită
mai ales în emisfera
nordică, dar iernează în
regiunile de savană din
sudul Africii și Asia sudică, cu temperaturi variate între 15-19
grade.
16

Cucul se hrănește în special cu

insecte, fiind printre puținele
păsări care consumă și larvele
păroase de insecte, păianjeni sau
melci.
17

Menținerea cauzelor care au determinat asemenea

obiceiuri, a dus la fixarea lor în comportamentul unor indivizi,
apoi ele s-au extins și s-au generalizat la toți indivizii acelei
specii.Într-adevăr,păsările care dobandisera obiceiul de a nu-și
mai construi un cuib propriu, aveau timp și energie să crească
mai multe rânduri de pui într-un sezon, ceea ce a dus la
generalizarea acestui caracter la întreagă specie.Așa a apărut
parazitismul ușor ușor în lumea animalelor.

Bibliografie

• https://artsandculture.google.com/entity/m02w0__?hl=r
o
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Parazitism_nidicol
• http://pasaridinromania.sor.ro/Cuc
• https://atlas-geografic.net/15-curiozitati-interesante-
despre-cuc/