CONSIDERAȚII

PRIVIND SPECIILE
INVAZIVE
 Specia străinǎ (alien species) - specie, subspecie sau alt taxon
inferior introdus în regiuni situate în afara ariei naturale de
distribuţie trecutǎ sau prezentǎ.
 peste 100 km de la locul de origine
 Ca sinonime pentru specia strǎinǎ se folosesc şi urmǎtorii termeni:
adventivǎ, exoticǎ, allochtonǎ, non-nativǎ, non-indigenă.
 Plantele adventive sunt clasificate în urmǎtoarele categorii:
 ocazionale - care pot înflori şi chiar se reproduc într-un nou areal, dar nu
formeazǎ populaţii care sǎ se poatǎ autosusţine mai multe generaţii;
pentru a persista trebuie sǎ fie reintroduse periodic;
 naturalizate - care se reproduc consistent în locul de introducere,
formând populaţii capabile sǎ se autosusţinǎ pe durata mai multor cicluri
de viaţǎ, fǎrǎ intervenţia omului;
 invazive - plante naturalizate capabile sǎ se rǎspândeascǎ la distanţe
considerabile faţǎ de locul de introducere ( > 100 m /50 ani la plantele
care se reproduc prin seminţe ; > 6m / 3 ani în cazul reproducerii
vegetative);
 transformatoare - plante invazive cu un impact evident asupra
ecosistemelor prin:
– utilizarea excesivǎ a resurselor,
– eutrofizare,
– creşterea riscului de incendiere,
– modificarea ritmului şi amplorii fenomenelor de eroziune a solului,
– modificǎri în succesiunea fitocenozelor,
– perturbǎri ale lanţurilor trofice,
– dislocuirea speciilor indigene,
– creşterea costurilor pentru întreţinerea culturilor agricole
– diminuarea drasticǎ a recoltelor.
 Unii autori consideră că în categoria speciilor invazive intră atât
cele alohtone (adventive), cât şi cele autohtone (indigene).

Cervus elaphus

Dreissena
polymorpha

Ambrosia
artemisiifolia
 Factorii care favorizează invazia speciilor

 globalizarea precum şi dezvoltarea transporturilor, comerţului şi

turismului;
 vǎmile şi practicile de carantinǎ sunt adesea inadecvate pentru a
proteja biodiversitatea nativǎ împotriva speciilor invazive;
 degradarea habitatelor naturale, ecosistemelor şi câmpurilor agricole;
 lipsa duşmanilor naturali în noile ecosisteme constituie, de
asemenea, un factor care favorizeazǎ procesul invaziv;
 schimbarea climaticǎ globalǎ;
 necunoaşterea informaţiilor asupra pericolului potenţial al noilor
introduşi, informaţii ce ar fi putut alerta factorii responsabili;
 absenţa sau dezvoltarea precară a sistemului legal şi instituţional
capabil de a rǎspunde efectiv la problematica vastǎ pusǎ de speciile
invazive.
 Vectori ai speciilor exotice
 A. naturali
 B. antropici
 Vectorii naturali sunt reprezentanţi de: dezastre, vânt, curenţii marini,
animale
 Vectorii antropici: introduceri accidentale şi introduceri intenţionate
 Introduceri accidentale: comerţ, migraţia tradiţională a unor
comunităţilor nomade, acordarea de ajutoare umanitare.
Rapana venosa

Eriocheir sinensis
Introduceri accidentale – ajutoare umanitare
Introduceri accidentale – migraţia populaţiilor nomade
Introduceri intenţionate
Introduceri intenţionate
Introduceri intenţionate

Lantana camara
Introduceri intenţionate
Crapul asiatic
Introduceri intenţionate
Introduceri intenţionate
Stadiile invaziei
Curba de creştere a populaţiilor speciilor invazive
 Trăsături ale organismelor care favorizează transformarea
unei specii în specie invazivă
 Nişă ecologică potenţială largă
 Germinaţie şi polenizare nespecializată
 Dormanţă şi longevitate mare a seminţelor
 Creştere rapidă
 Tipuri de reproducere variate
 Fructe şi seminţe comestibile care pot fi consumate şi transportate de animale
 Dimensiuni reduse ale corpului
 Mobilitate şi vagilitate mare
 Aptă pentru forezie
 Spori rezistenţi la condiţii de mediu precare
 Formaţiuni caracteristice la nivelul seminţei ce favorizează răspândirea uşoară
(aripi, peri, spini etc)
 Avantajata de selecţia „r”
 Fecunditate ridicată
 Creşterea rapidă a populaţiei
 Ciclu de viaţă scurt şi simplu
 Variabilitate genetică mare
 Reproducere uniparentală
 Poliploidie
 Trăsături ale ecosistemului care favorizează instalarea speciilor
invazive

 Perturbări geologice evolutive recente (aridizare, îngheţ,

glaciaţiune)
 Modificări antropice recente (păşunat intensiv, incendiere)
 Comensalism şi domesticirea animalelor
 Schimb de produse, migraţii umane prin comerţ, colonizări,
războaie
 Utilizarea mijloacelor de transport rapide
 Longevitatea seminţelor, rezistenţa sporilor şi posibilităţile de
dispersare pe distanţe mari cu ajutorul vântului, curenţilor marini
etc.
 Teritorii lipsite de vegetaţie
 Ecosisteme supuse perturbărilor naturale
 Absenţa patogenilor, paraziţilor, prădătorilor, competitorilor în
noile teritorii în care pătrund speciile invazive
 Similaritatea cu habitatele de origine
 Impactul speciilor invazive

 reducerea biodiversităţii prin: competiţie cu speciile native,

prădătorism, herbivorism, vectori ai agenţilor patogeni.
 modificarea structurii şi funcţiilor habitatelor
 poluare genetică
 efecte economice
– scăderea producţiei în agricultură şi cheltuieli mari pentru
combaterea buruienilor pe cale mecanică, chimică sau
biologică;
– daune producţiei piscicole, industriei hidroenergetice,
transporturilor navale;
– daune în turism prin modificarea peisajelor, care devin
neatractive pentru turişti.
 apariţia polinozelor.
 Competiţie cu speciile native
Canis dingo

Thylacinus cynocephalus
 Prădătorism Boiga irregularis
 Prădătorism

Solenodon paradoxus

Herpestes javanicus
 herbivorism
 Vectori agenţi patogeni

Sciurus vulgaris

Sciurus carolinensis
Modificarea habitatului

Pistia stratiotes
Poluare genetică

Canis rufus

Canis aureus
Polinoze
Managementul speciilor invazive
Metode fizice de control
prăşit

incendiere

cosit
Metode fizice de control
Eichhornia crassipes
 Metode fizice de control

Colectare

Lates niloticus
 Metode fizice de control
Capturare

împuşcare

Mustela vison

Cervus elaphus
Metode fizice de control
mulcire

solarizare
Metode biologice de control
Pășunat

Hypericum perforatum
Metode biologice de control

Cyprinus carpio

Dăunători, patogeni
Metode biologice de control
 Metode biologice de control

Hyperaspis pantherina

Gândacul Jacaranda

Commidendrum robustrum
 Euclasta whalleyi

Maravalia cryptostegiae

Cryptostegia grandiflora
Metode biologice de control
Neochetina N. bruchi
eichhorniae
Metode chimice de control
 Metode chimice de control

Anoplolepis gracilipes
 Metode chimice de control

Trichosurus vulpecula

Crap asiatic
 Legislaţia internaţională referitoare la speciile
invazive
 Convenţia privind diversitatea biologică (1992) in articolul 8 spune ca: “Fiecare
parte contractantă, în măsura în care este posibil şi, după caz,are rolulde a preveni
introducerea, de a controla sau eradica acele specii exotice care ameninţă
ecosistemele, habitatele sau speciileutile”
 Convenţia privind comerţul internaţional cu specii din faună şi floră sălbatică
(CITES-1973)- la articolul XIV o dispoziţie precizează că această convenţie nu va
afecta în niciun fel dreptul părţilor de a adopta măsuri naţionale de restricţionare
sau interzicere a comerţului,de retinerea, deţinerea sau transportul de specii care
nu sunt incluse în anexeleI, II sau III.
 Convenţia Internaţională pentru controlul şi gestionarea apelor de balast si a
sedimentelor navelor (2004): Intreaga convenţie ofera o intelegere cu rolul de a
preveni organismele dăunătoare acvatice care urmează să fie transferate prin
intermediul apei de balast si a sedimentelor.
 Convenţia asupra zonelor umede (RAMSAR-1971) în rezoluţia VII/14 face referiri
privind plantele invazive şi speciile din zonele umede.
 Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună
şi floră sălbatică (Directiva Habitate-1992)-în articolul 22, b prevede că statele
membre se asigură că introducerea deliberată în natură a unei specii care nu este
nativa pe teritoriul lor este reglementată astfel încât să nu aducă atingere
habitatele naturale în aria lor de extindere naturală sau faunei sălbatice indigene şi
flora şi, în cazul în care consideră că este necesar, interzic introducerea respectivă.
 Legislaţia internaţională referitoare la speciile
invazive

 Regulamentul (CE) NR 338/97 privind protecţia speciilor faunei şi

florei sălbatice prin controlul comerţului cu acestea (1996) - la
articolul IV, 6d se prevede că se pot stabili restricţii referitoare la
anumite ţări de origine, la introducerea în Comunitate a
exemplarelor vii ale speciilor pentru care s-a stabilit că
introducerea acestora în mediul natural al Comunităţii prezintă o
ameninţare ecologică, pentru speciile sălbatice de faună şi floră
indigene ale Comunităţii. Anexe incluse în regulament 1497/2003
menţionează mai multe specii invazive: Oxyura jamaicensis,
Trachemys scripta, Rana catesbeiana.
 Regulamentul (CE) NR 708/2007 privind utilizarea unor specii
străine absente la nivel local în acvacultură
 Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor
naturale (Convenţia de la Berna, 1979)- la articolul 11, alineatul2
b indiferent de convenţie, fiecare parte contractanta se angajeaza
sa controleze strict introducerea de specii alogene.
Legislaţia naţională referitoare la speciile invazive
Legislaţia naţională referitoare la speciile invazive
Legislaţia naţională referitoare la speciile invazive
 La nivel naţional, a fost elaborată Strategia Naţională şi Planul de
Acţiune privind Conservarea Biodiversităţii în România, pentru
decada 2011-2020, printre ale căror obiective strategice se
numără şi controlul speciilor invazive.
 În 2014, Consiliul Uniunii Europene şi Parlamentul European
adoptă la Strasbourg, Regulamentul (UE) Nr. 1143/2014 privind
prevenirea şi gestionarea introducerii şi răspândirii speciilor
alohtone invazive.
 Invasive Species Specialist Group (ISSG) este o
comunitate ştiinţifică formată din experţi în invazia
speciilor de plante care are ca scop reducerea
ameninţărilor asupra ecosistemelor naturale şi
asupra speciilor native prin sporirea cunoştinţelor
despre speciile invazive şi mijloacele de prevenire,
de combatere şi eradicare a lor.
 Global Invasive Species Database a fost dezvoltată
de UICN/ISSG pentru a furniza date privind speciile
invazive, agenţiilor, administratorilor de resurse,
factorilor de decizie.
 Baze de date care conţin informaţii despre
organismele adventive din continentul european:
DAISIE, NOBANIS, EPPO.