Sunteți pe pagina 1din 3

Introducere de specii noi in ecosisteme

Pentru a nu distruge echilibrele naturale, introducerea de noi specii trebuie să


pornească de la cunoaşterea relaţiilor dintre organisme şi dintre acestea şi mediul lor.

Gândacul de Colorado şi-a început călătoria


clandestină în anul 1917 când, o dată cu marfa
adusă din America (ţara de origine) în Franţa (la
Bordeaux), au fost debarcaţi şi câţiva gândaci care
au ajuns în culturile de cartof din întreaga ţară.
Aceştia s-au răspândit în toată Europa. După cum
se ştie, cartoful, originar din America, este ocolit
de mulţi duşmani naturali pentru că toate organele
plantei, cu excepţia tuberculilor, produc substanţe toxice. Gândacul de Colorado atacă
adesea masiv culturile de cartof, răspândirea lui fiind favorizată de cantitatea mare de
hrană concentrată pe suprafeţe restrânse, înmulţirea rapidă şi lipsa duşmanilor naturali.
Omul luptă împotriva acestui dăunător folosind diverse insecticide şi cultivând soiuri de
cartofi mai rezistente atacului. Cu toate acestea, de multe ori recolta de cartofi poate fi
compromisă. Iată cum o insectă inofensivă pentru cartoful sălbatic din America a devenit
un duşman al culturilor de cartofi din alte părţi ale lumii.

Rapana, melc ce trăieşte în Marea Japoniei,


Oceanul Indian şi Oceanul Atlantic, a ajuns
întâmplător în Marea Neagră, la începutul acestui
secol, fiind adus de vasele comerciale. Proaspăt
imigrat în acest ecosistem, Rapana nu are încă
duşmani care să-i oprească răspândirea. Carnivor
rapace, el decimează bancurile de midii la
adâncimi de 0,3-50 m, midii care constituie hrana
de bază a sturionilor, peşti cu mare valoare economică. În acelaşi timp, midiile constituie
un fel de filtru biologic extrem de valoros pentru păstrarea curată a apelor mării. Iată cum,
prin apariţia melcului Rapana, sturionii devin mai puţini, iar apele mării mai murdare.

Mangusta, mamifer originar din regiunea


Indo-Malayeza a fost introdus în insula Jamaica, cu
scopul distrugerii sobolanilor care pricinuiau mari
daune culturilor de trestie de zahăr. Introdusă
mangusta, realmente a pustiit insula, distrugând
nenumărate animale sălbatice, inclusiv şerpi, şopârle,
broaşte, crabi, ca şi animale domestice (pui de pisici,
câini, păsări). Astăzi este stabilizată o biocenoză mult
diferită de cea iniţială. 
Bizamul, un şobolan mare , de apă, originar din
America de Nord. În 1905, un nobil din Cehia a adus
şase exemplare ca să facă o crescătorie şi să îşi dreagă
averea. S-a plictisit repede şi bizamii au ajuns în
natură. În 1924 sunt semnalaţi la Periam şi Delta
Dunării. Apoi au împânzit toate zonele mlăştionase de
şes din ţară. Au devenit o pacoste pentru că provoacă
daune însemnate digurilor, canalelor şi sistemelor de
irigaţii şi de protecţie împotriva irigaţiilor. 

În Brazilia au ajuns, aduşi pe o navă, câţiva ţânţari, vectori ai malariei, care până
atunci existau numai în Africa. La scurt timp a apărut malaria, care a îmbolnăvit şi omorât
mii de oameni. Acest efect dezastruos s-a datorat unor trăsături ecologice şi
comportamentale specifice ţânţarului african. 
Orice specie posedă o anumită capacitate de răspândire geografică şi ecologică. În funcţie
de valenţele lor ecologice, speciile îşi extind arealele, populează vastele întinderi oceanice
şi continentale, trec dintr-o regiune geografică în alta. 
Introducerea - intenţionată sau accidentală- a unor specii noi de plante şi animale într-un
ecosistem, ca şi degradarea habitatelor, supraexploatarea resurselor biologice şi poluarea
mediului au constituit principalele cauze ale scăderii biodiversităţii în ultimele decenii.
Speciile noi, datorită evoluţiei lor imprevizibile în ecosistemele în care au fost introduse,
au avut repercursiuni grave biologice, ecologice, economice şi sociale.

Specii noi benefice introduse de om în diferite ecosisteme:


Zambila-de-apă, plantă originară din America tropicală,
a fost introdusă în diferite regiuni calde ale lumii pentru
ornamentarea lacurilor. Această plantă se înmulţeşte pe cale
vegetativă. O plantă produce un nou individ la două săptămâni
(prin stoloni). Ca urmare, se produce o invazie rapidă, zambila-
de-apă intrând în competiţie cu plantele autohtone care se
retrag sau dispar. În acest fel se produc dezechilibre care
prejudiciază navigaţia, stânjenesc pescuitul şi determină rărirea
peştilor. Începând din anul 1955 s-a reuşit oprirea extinderii
zambilei-de-apă în unele zone prin pulverizarea unor substanţe
chimice. Dar costul operaţiunilor este enorm (de aceea
zambila-de-apă se mai numeşte şi „planta de un milion de
dolari”).

Sângerul, amurul alb şi novacul sunt specii de


crap chinezesc, aclimatizate la noi mai întâi în eleştee
experimentale (1960), şi răspândite apoi în toate
bălţile şi lacurile din ţara noastră. Fiecare dintre cele
trei specii are un regim de hrană diferit: sângerul se
hrăneşte cu fitoplancton, amurul cu plante acvatice
(stuf şi papură), iar novacul cu zooplancton. În economia piscicolă, cele trei specii de crap
valorifică foarte bine hrana naturală, nefiind nevoie de furajare suplimentară ca în cazul
crapului românesc. Mai rezistente decât crapul românesc, căruia i s-a limitat dezvoltarea,
speciile chinezeşti au mare valoare economică, necesitând cheltuieli reduse pentru
creştere. De asemenea, acestea contribuie decisiv la limitarea fenomenului de eutrofizare,
având un important rol ecologic.

Aceste exemple ne permit să afirmăm că nu întotdeauna ecosistemul are de suferit,


iar dezechilibrele ecologice apar negreşit prin introducerea unei noi specii. Dacă omul
cunoaşte şi respectă legile care guvernează natura, el reuşeşte să introducă unele specii
noi, valoroase din punct de vedere economic, şi care nu perturbă natura. Au mai existat şi
alte încercări reuşite ale omului de a introduce specii noi, mai ales pentru rezolvarea unor
probleme de economie alimentară. Aşa au fost aclimatizate, de exemplu, diferite specii de
păstrăvi în râurile de munte ale Extremului Orient sau ale Africii răsăritene, somonii în
Noua Zeelandă şi o specie de scrumbie pe coasta pacifică a Americii de Nord.

Bibliografie:
https://prezi.com/o0bs1oa5ajlp/introducerea-de-noi-specii-in-ecosistem/
https://batariucionela.page.tl/Introducerea-de-specii-noi.htm
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ecosistem

S-ar putea să vă placă și