FORMAREA ŞI ALCĂTUIREA PĂRŢII

MINERALE A SOLULUI

Conf.univ.dr. Popescu Cristian

• Mineralele şi rocile de la suprafaţa scoarţei terestre sunt
supuse permanent unor procese intense de transformare
sub acţiunea factorilor atmosferei, hidrosferei şi biosferei.

• În urma acestor procese, rocile dure au devenit afânate,

permeabile pentru apă şi aer, iar elementele chimice au
trecut în forme simple uşor accesibile plantelor.

• Partea minerală a solului este cea mai reprezentativă

componentă a solului (45%), reprezintă parte solidă a
acestuia şi provine din rocile care alcătuiesc litosfera.

• Procesele care contribuie la transformarea rocilor dure sunt

reprezentate de dezagregare şi alterare. Aceste procese se
produc cu intensităţi diferite, în funcţie de natura materialului
mineral initial.
 Compoziţia mineralogică şi petrografică a
scoarţei terestre
• Mineralele sunt substanţe anorganice, solide şi
omogene din punct de vedere fizico-chimic. In natură
sunt cunoscute peste 3000 de minerale.
• Rocile au rezultat prin asocierea pe cale naturală a două
sau mai multe minerale.
• Mineralele se clasifică în funcţie de compoziţia chimică
în 5 clase:
– Elemente native: Sulf
– Sulfuri: Pirita (FeS2), Galena (PbS), Blenda (ZnS)
– Compuşi halogenaţi:NaCl > 0,1% determină apariţia
proceselor de salinizare.
– Oxizi şi hidroxizi: Cuarţ cristalizat (SiO2), Hematit (FeO)
– Săruri oxigenate:
 Calcit
(CaCO3)
Carbonaţi
Soda
(NaCO310H2O)
Gips
Sulfaţi
(CaSO4*2H2O)
Săruri oxigenate Apatita
Ca5(PO4)3(Cl,F)
- Cuprind Fosfaţi
Vivianit
mineralele cele mai
răspândite în Fe3(PO4)2*H2O
litosferă. Silicaţi cu structură în lanţuri de
tetraedrii

Silicaţi Silicaţi cu structură în strate infinite de

[SiO4]4- tetraedrii

Silicaţi cu structură spaţială

• Silicaţii reprezintă 75% din greutatea litosferei şi sunt
minerale componente ale tuturor rocilor.

• Recunoaşterea mineralelor se face cu ajutorul

proprietăţilor morfologice, fizice şi chimice, prin
examinarea lor cel mai frecvent, cu ochiul liber.

• Silicaţii pot fi:

• acizi (in general de culoare deschisă)

• bazici (de culoare închisă). Ex. silicat
feromagnezian (MnFe)2SiO4
• primari
• secundari
• După modul de formare rocile se clasifică:
 magmatice
 metamorfice
 sedimentare
• Rocile magmatice iau naştere prin consolidarea magmelor,
acestea fiind topituri sau soluţii a căror temperatură depăşeşte
1000 -1300 oC, şi în care sunt dizolvaţi oxizi, sulfaţi, sulfuri, etc,
saturaţi în vapori de apă şi gaze.
• Rocile metamorfice iau naştere ca urmare a schimbării
condiţiilor termodinamice în care s-au format rocile magmatice
sau sedimentare. Rocile metamorfice sunt cunoscute sub
denumirea de şisturi cristaline.
• Rocile sedimentare sunt cele mai răspândite în partea
superioară a litosferei, ocupând 75% din suprafaţa scoarţei
Pământului. Au importanţă pentru formarea şi evoluţia solului,
rocile de solificare fiind reprezentate prin depozite de roci
sedimentare foarte diferite.
• Rocile sedimentare s-au format prin alterarea şi dezagregarea
rocilor magmatice sau metamorfice, procese ce au determinat
apariţia unor minerale noi.
• Clasificarea rocilor sedimentare se face în funcţie de
modul de formare:

• Roci sedimentare detritrice – care s-au format prin

depunerea şi consolidarea materialului mineral rezultat
din dezagregarea rocilor primare;

• Roci sedimentare de precipitaţie – au rezultat prin

depunerea din soluţii suprasaturate;

• Roci sedimentare organogene – care s-au format prin

acumularea resturilor vegetale şi animale.
 Diametrul particulelor Varietate mobilă / consolidată
(mm)
> 200 Grohotişuri / brecii
Bolovănişuri / conglomerate mari
200-20 Pietre / conglomerate mijloci
20-2 Pietriş / conglomerate fine
1.Roci sedimentare 2-0,2 Nisip grosier / gresie grosieră
detritice
0,2 – 0,02 Nisip fin / gresie fină
0,02 -0,002 Praf, pulberi / loess, lehm
< 0,002 Pulberi fine coloidale, mâluri,
particule argiloase / argilă,
marnă
2.Roci sedimentare de Calcar
precipitaţie chimică Tuf calcaros
Cretă
3.Roci sedimentare Roci biogene calcaroase- calcar organogen
organogene Roci biogene silicioase - diatomeele
 Dezagregarea şi alterarea ca procese de
formare a părții minerale a solului
• Dezagregarea este procesul fizico-mecanic prin care rocile sunt
fragmentate în părţi mai mici, fără ca natura lor mineralogică să fie
afectată.
• Procesele de dezagregare sunt influențate de:
• 1. Variaţiile bruşte de temperatură determină dilatarea şi
contractarea repetată a mineralelor din roci, ca urmare rocile se
fisurează până se desfac în fragmente colțuroase rezultănd
grohotişurile (dezagregare termică).
• 2. Condensarea vaporilor de apă din porii rocilor determină
pulverizarea rocilor (afectează mai mult rocile poroase).
• 3. Îngheţul şi dezgheţul apei din porii rocilor transformă rocile în
depozite cu aspect sedimentar, format din particule singulare ce
alcătuiau roca inițial. Procesul mai este cunoscut sub denumirea de
gelivație.
• 4. Acțiunea apei de suprafață – apa are rol de agent
transportator al fragmentelor de rocă sau sol formând:

– Depozite coluviale de pantă;

– Depozite aluviale;
– Grinduri aluvionare;
– Delte;
– Terase de confluență.

• Acţiunea zăpezilor şi gheţarilor se manifestă în timpul

avalanşelor prin care sunt desprinse blocuri de rocă.

• 5. Forța de gravitație determină transportul

fragmentelor de roci desprinse din versant spre baza
pantelor unde formează depozite gravitaționale, cum se
observă pe pantele abrupte şi râpele regiunilor
deluroase şi muntoase.
• 6. Vântul are acțiune de eroziune si transport al particulelor
minerale pe care le triază după mărime, greutate şi
densitate.

• Acţiunea mecanică a vântului cuprinde 3 procese:

• erodarea rocilor
• transportul rocilor
• sedimentarea - depozite eoliene: nisipuri eoliene,
loessuri eoliene şi soluri transportate eolian, dune.
• Alterarea este procesul chimic prin care mineralele
primare din roci sunt transformate sub acţiunea factorilor
externi în minerale secundare, cu proprietăţi noi, deosebite
de mineralele iniţiale.
• Procesele de alterare se desfăşoară concomitent cu
procesele de dezagregare.
• Principalii agenţi de alterare sunt: apa, gazele, sarurile, acizii
şi microorganismele.

• Acţiunea apei în procesul de alterare

• Apa este principalul agent al transformărilor chimice de la

suprafaţa litosferei, care participă în procesul de alterare, fie
sub formă moleculară (H2O) fie sub formă ionică (H+ si OH-).
• Principalele procese de alterare a mineralelor sub influenţa
apei sunt hidratarea, hidroliza şi dizolvarea.
• Hidratarea – este un proces fizico-chimic de reținere
moleculară a apei de către minerale şi roci. Această reținere
poate avea loc fie la suprafața mineralului (apă adsorbită –
hidratare fizică), datorită polarității moleculei de apă, fie sub
forma de grupare OH- in constituția chimică a mineralului
(apă de constituție - hidratare chimică).
• Hidratarea fizică nu schimbă compoziţia chimică a
mineralelor.
• Hidratarea chimică – patrunderea grupării OH- în rețeaua
cristalină a mineralului determină formarea unui mineral nou.
Aşa de exemplu, anhidritul, prin hidratare chimică se
transformă în gips:

CaSO4 + 2 H2O = CaSO4 x 2 H2O

• Dizolvarea – este procesul prin care o substanță trece sub
formă de soluție fără sa fie schimbată compoziția chimică.
Acest proces joacă un rol important în dezagregarea rocilor
ce conțin minerale solubile. Datorită dizolvării calcarului,
gipsului, masivelor de sare iau naştere formele de relief de
tip carstic.
•
• Hidroliza – reprezintă procesul de descompunere a unei
sări în acidul şi baza din care a fost formată sarea. Acest
proces se produce prin intermediul apei. Hidroliza este
principalul proces prin care are loc alterarea silicaților.
• Aerul ca agent al alterării

• Oxidare, reducere şi carbonatare

• Prin oxidare se înțelege trecerea unui element de la valențe

inferioare la valențe superioare şi invers. Ex. Oxidare prin
trecere de la fier feros (Fe++) la fier feric (Fe+++):
FeCl2 + Cl FeCl3

• Procesul de reducere este invers celui de oxidare. Acest

proces favorizează trecerea fierului şi manganului în
compuşi reduşi, cu solubilitate ridicată, imprimând solului
culori albăstrui, vinețiu, verzui.

• Carbonatarea – este determinată de CO2 din apă, care

acţionează asupra bazelor rezultate din alterarea rocilor şi
mineralelor formând carbonaţi şi bicarbonaţi.
Vieţuitoarele ca agent al alterării

• Organismele animale şi vegetale au un rol important în

procesele de alterare a mineralelor şi rocilor, atât direct
prin activitatea lor, cât şi indirect prin produsele rezultate
din activitatea sau descompunerea lor.

• Referitor la acţiunea directă a organismelor în procesul

de alterare biologică, plantele inferioare sunt
reprezentate prin:

• bacterii (aprox. 1 miliard intr-un gram de sol)

• ciuperci (până la 1 milion/gram de sol)
• alge (până la 100.000/gram de sol)
• licheni.
• Biodiversitatea se fixează direct pe suprafaţa mineralelor şi
contribuie la alterarea lor prin elementele pe care le extrag pentru
hrană şi substanţele acide pe care le secretă.

• Bacteriile anaerobe îşi asigură oxigenul necesar metabolismului lor

din oxizi, prin reducerea fierului şi manganului trivalent.

• Ciupercile pătrund cu ajutorul hifelor în porii şi fisurile rocilor,

contribuind atât la dezagregarea cât şi la alterarea silicaţilor primari,
prin acizii pe care-i secretă (acid carbonic, diverşi acizi organici,
etc.).

• Lichenii contribuie ca şi ciupercile prin acizii secretaţi (acidul

carbonic, acidul lichenic) la alterarea mineralelor de la suprafaţa
rocilor, iar prin hifele cu care pătrund în pori, la dezagregarea
acestor roci.
• Alterarea biologică a rocilor dure datorată plantelor
inferioare, alături de dezagregarea şi alterarea chimică,
contribuie la formarea unui strat de 5-10 mm grosime,
condiţie necesară pentru instalarea plantelor superioare care
la rândul lor continuă alterarea biologică.

• Prin activitatea rădăcinilor plantelor superioare care extrag

selectiv elementele chimice, acestea pot produce modificări
ale compoziţiei rocilor.

• Secreţiile rădăcinilor plantelor pot conduce la alterarea mai

rapidă a silicaţilor primari din roci, iar acizii organici rezultaţi în
urma descompunerii sub acţiunea microorganismelor
reacţionează cu componentele minerale din roci şi sol
formând complexe organo-minerale de tipul humaţilor de Ca,
Fe, Al etc.
• Organismele animale acţionează în procesul
de alterare indirect prin eliberarea de C02, H,
H2S, NH4, acizi minerali şi organici (rezultaţi în
urma descompunerii resturilor organice) care
acţionează asupra mineralelor şi rocilor prin
procese de oxidare şi carbonatare.
 Produsele dezagregării şi alterării
• Principalele produse rezultate în urma proceselor de dezagregare şi
alterare sunt: bolovani, pietre, pietriş, nisip, praf, minerale argiloase,
silice coloidală, oxizi şi hidroxizi, săruri.

Produse rezultate în urma procesului de dezagregare

Săruri:

-uşor solubile: NaCl

-mijlociu solubile: CaSO4 x 2 H2O
-greu solubile: CaCO3

Oxizi şi hidroxizi

Minerale argiloase – (< 0,002 mm) - argila este un material natural

alcătuit în principal din minerale fin granulate care sunt în general
plastice şi care la un anumit conţinut de apă se întăreşte, devenind
dure la uscare şi ardere.
• Alterare

– Bolovani, pietre şi pietriş (2 - 200 mm)

– Nisip grosier (2 - 0,2 mm)

– Nisip fin (0,2 – 0,02 mm).

• Nisipul provine în general din dezagregarea cuarţului. El

determină formarea unor soluri cu o permeabilitate ridicată pentru
apă şi aer. Nisipul nu eliberează elemente nutritive prin alterare şi
nu posedă capacitate de reţinere a elementelor nutritive, în aceste
condiţii nu contribuie la nutriţia plantelor.

– Praf (0,02 – 0,002 mm)

• Praful prezintă aceeaşi compoziţie mineralogică ca a rocii pe

seama căreia s-a format. Intră în alcătuirea rocilor sedimentare
detritice loess, depozite loessoide, aluviuni depuse sub acţiunea
vântului sau a apei.