STRATEGII ACTUALE ÎN

CONSERVAREA
BIODIVERSITĂŢII
 Conservarea naturii se referă la ansamblul măsurilor luate
de societatea umană în vederea păstrării integrităţii
structurale şi funcţionale a speciilor,habitatelor, împreună
cu tot complexul de factori ambientali care le asigură şi
condiţionează perenitatea.

 Această noţiune mai poartă numele şi de ocrotire dinamică,

considerată de Boşcaiu drept “singura posibilitate reală de a
proteja speciile periclitate cu dispariţia rămâne astfel
încercarea de a conserva comunităţile biologice şi
ecosistemele din care fac parte”.
 Conform definiţiei dată de UICN, conservarea naturii
reprezintă “gestiunea utilizării de către om a biosferei, în aşa
fel încât ca obţinând maximum de profit suportabil de către
biosferă, pentru generaţiile actuale, să menţină potenţialul ei
pentru a răspunde nevoilor şi aspiraţiilor generaţiilor
viitoare”.
 Conservarea biodiversității este un domeniu
pluridisciplinar ca răspuns la crizele cu care se
confruntă azi biodiversitatea.

 Conservarea biodiversității are trei scopuri:

- investigarea și descrierea diversității lumii vii
- înțelegerea efectelor activității umane asupra speciilor și
ecosistemelor
- dezvoltarea unor metodologii interdisciplinare pentru
protejarea și restaurarea biodiversității
 Conform Convenţiei asupra Diversităţii Biologice de la Rio de
Janeiro din 1992, biodiversitatea este definită ca fiind
„variabilitatea organismelor vii de toate originile, înţelegând toate
ecosistemele terestre, marine şi alte ecosisteme acvatice şi
complexele ecologice din care ele fac parte”. Privită din punct de
vedere molecular, biodiversitatea poate fi definită ca totalitatea
structurilor de ADN şi ARN ale materiei vii, specifice organismelor,
ecosistemelor de pe Terra.
Numărul de specii cunoscute pe Terra în 2011
Larsen et al. (2017)
Ferula mikraskythiana
Diversitate ecosistemică
Diversitate ecosistemică
Diversitate ecosistemică
Diversitate ecosistemică
Diversitate ecosistemică
 Diversitate specifică

 Mayr (1984) defineşte specia ca fiind o comunitate reproductivă de

populaţii care este izolată reproductiv de alte comunităţi şi care
ocupă o nişă specifică în natură.

 Fiecare specie este compusă din populaţii locale, care se

diferenţiază între ele, şi fiecare ocupă o nişă ecologică distinctă, iar
în zonele de contact se hibridează dând naştere la forme
intermediare, sporind diversitatea.

 Unele populaţii sunt izolate prin bariere geografice, astfel încât

schimbul de gene este redus, ceea ce face ca aceste populaţii să
evolueze spre alte specii.
 Diversitate genetică
 Aceasta se referă la variaţia genelor şi genotipurilor între specii şi în
sânul fiecărei specii. Ea corespunde cu totalitatea informaţiei genetice
conţinute în genele tuturor animalelor, vegetalelor şi microorganismelor
de pe Terra.
 Diversitate culturală

 Cuprinde toate practicile, traditiile si creatiile umane, care au ca

obiect ori ca baza de inspiratie componente ale viului, în toata
complexitatea sa.
Cedrus deodara
Azadirachta indica
Uluru Kata Tjuta
Eroziunea biodiversităţii
Supraexploatarea speciilor
Bison bison
Cinchona succirubra
Rauwolfia serpentina

Gentiana lutea Ruizia cordata

 Introducerea de specii în ecosisteme
Introduceri neintenţionate
Leptinotarsa decemlineata

Phylloxera vitifolii
Introduceri intenţionate
Crapul asiatic
Introduceri intenţionate
Introduceri intenţionate
Supraexploatarea habitatelor
Defrişarea pădurilor
Harta zonelor de risc datorită defrișărilor ilegale
(https://lemncontrolat.ro/interactive-maps/)
Suprapăşunatul
Supraexploatarea resurselor acvatice

Lacul Poopó - Bolivia

Melanopsis parreyssii

Nymphaea lotus var. thermalis

Scardinius racovitzai
Deteriorarea ecosistemelor prin construcţii şi amenajări în
scop economic şi social

Barajul Aswan
 scăderea producţiei de peşte

colmatare

agricultură intensivă

creşterea incidenţei
bolilor
Barajul Kariba
 modificarea structurii ichtiofaunei
Salvinia natans

strămutarea locuitorilor

transmiterea bolilor
Hidrocentrala Porţile de Fier
 Amenajări irigaţii Sulina şi Sfântu Gheorghe

aridizare, eroziune

colmatare

salinizare

comunităţi psamofile şi halofile

Poluare naturală
Poluare menajeră
 Poluarea atmosferei

 Principalele noxe deversate în atmosferă sunt:

- oxizii de carbon (CO, CO2), rezultaţi mai ales din combustie. Efecte
negative: creşterea temperaturii de la ecuator la poli, topirea gheţarilor,
ridicarea nivelului oceanului planetar, aridizarea continentelor,
pluviozitate sporită pe bazinele marine.

- oxizii de sulf, cu efecte nocive atât la plante (arsuri, plasmoliza

celulelor, necrozarea ţesuturilor, încetinirea creşterii, afectează
fertilitatea polenului), cât şi la animale (pierderea simţului gustului,
mirosului, leziuni ale mucoaselor, induc aberaţii cromozomiale).

- oxizii de azot (NOX) proveniţi din activităţi industriale au efecte similare

cu cele produse de oxizii de sulf. În combinaţie cu alţi poluanţi
favorizează procesul de eutrofizare.

- ozonul, în concentraţie ridicată determină reducerea producţiei unor

plante de cultură sau provoacă afecţiuni respiratorii la oamenilor.
Erodarea stratului de ozon favorizează efectul de seră.
 Poluarea atmosferei

 CFC (clorfluorcarbonul) sub acţiunea UV se descompune cu

eliberare de Cl care atacă stratul de ozon.

 plumbul eliminat prin gazele de eşapament şi din

activitatea industriei metalelor neferoase are efecte nocive
determinând la plante blocarea fotosintezei şi reproducerii.
La om, acumularea plumbului în concentraţii care depăşesc
limitele normale poate determina intoxicaţii grave,
saturnism, arieraţie mintală şi chiar moartea.

 pulberile eliminate în atmosferă de întreprinderi

metalurgice, uzine de prelucrare a metalelor neferoase,
fabrici de ciment sunt particule de fum, cenuşă, minereuri,
metale grele cu efect foarte toxic atât la plante, cât şi la
animale.
 Poluarea solului

 folosirea îngrăşămintelor minerale micşorează puterea de

regenerare a solului şi accentuează distrugerea structurii
acestuia.

 utilizarea pesticidelor (erbicide, fungicide, insecticide)

afectează plantele (reducerea intensităţii fotosintezei,
inhibarea diviziunii celulare, apariţia citomixiei), dar mai
ales animalele (inhibări ale unor enzime cu funcţii
metabolice importante, inhibarea funcţionării gonadelor,
apariţia de tumori, malformaţii).

 Alte surse de poluare a solului sunt reprezentate de

activitatea industrială (eliminarea şi deversarea compuşilor
cu metale grele), transporturi (hidrocarburi risipite),
zootehnia de tip industrial (împrăştierea dejecţiilor
nefermentate cu resturi de medicamente, pesticide,
detergenţi).
 Poluarea apei se realizează atât prin deversarea
diverselor noxe şi deşeuri, cât şi prin ploile acide,
apele de scurgere de pe versanţi, apele freatice
afectate de poluările solului.
 Poluarea sonoră
-afectarea sistemului nervos şi cardiovascular la om,
-încetinirea proceselor de creştere şi dezvoltare,
-perturbaţii în troposferă şi stratosferă.
 Poluarea radioactivă

 efecte biologice: remanenţa îndelungată în medii, integrarea acestora în procesele

metabolice ale organismelor şi generarea unor căi metabolice specifice.

 efecte optice: colorarea unor materiale transparente cu apariţia unor noi benzi de
absorbţie.

 efecte mecanice: modificări ale densităţii, rezistenţei şi durităţii materialelor.

 efecte chimice: oxidări, reduceri, creşterea vitezei de reacţie.

 efecte electrice şi magnetice: transformarea izolatorilor în conductori.

Poluarea psihică