1 Distrugerea fitocenozei Structura si compozitia fitocenozelor sunt influentate de caracteristicile biotopului, dar si de actiunile antropogene.

Principalele cauze ale degradarii fitocenozelor sunt: taierile excesive, destelenirea izlazurilor, pasunatul nerational si incendiile. Toate acestea au implicatii majore asupra productivitatii ecosistemelor si asupra echilibrului ecologic in biosfera. Taierile excesive reprezinta prima mare interventie a omului in natura. Fata de peste 50-60% din suprafata uscatului ct reprezentau padurile la inceputul istoriei omenirii, astazi reprezinta numai 29,4% (aproape 1/3 din intinderea uscatului de 11,63 miliarde ha). Se stie ca padurea a constituit intotdeauna un regulator al precipitatiilor, cel mai puternic sistem de epurare a atmosferei, un sistem eficient in prevenirea si combaterea eroziunii solului. In timpul ploilor coronamentul arborilor retine cca 70% din cantitatea de apa cazuta, diferenta de 30% cade pe litiera sau pe stratul de muschi. Litiera retine de 4-5 ori mai multa apa dect greutatea ei, iar un strat de muschi de 10 cm grosime poate retine 45 l/m2. Prin taierea padurilor se micsoreaza gradul de stabilitate a solului mentinut de radacinile arborilor, scade activitatea microbiologica care este intensa in solurile de padure. De asemenea, se diminueaza numarul pasarilor ce-si gasesc habitatul in coronamentul arborilor si care au rolul lor in lanturile trofice (ex.: distrugerea unor insecte daunatoare). In tara noastra numai in perioada 1920-1921 a fost defrisata o suprafata de un milion ha, ce s-a degradat ulterior datorita fenomenului de eroziune. Legat de rolul padurii in mentinerea puritatii aerului, se poate preciza ca fiecare arbore este o mica fabrica de oxigen, dar in acelasi timp un excelent filtru, retinnd mari cantitati de praf si impuritati (un stejar matur elimina 1,7kg O2/ora, necesar pentru un om timp de 3 zile si consuma 2,4 kg CO2/ora). De asemenea, in aerul de padure ionizarea este de 2-3 ori mai mare dect deasupra marii si de 5-10 ori mai mare dect in aerul din centrele urbane (ionii usori, cu sarcini negative influenteaza pozitiv starea de dispozitie a omului). Destelenirea izlazurilor a determinat in multe regiuni declansarea fenomenului de eroziune a solului cu degradarea ireversibila a fertilitatii si pretabilitatii pentru anumite folosinte. Se cunoaste rolul deosebit al vegetatiei ierboase in prevenirea scurgerilor si a eroziunii, in retinerea si infiltrarea unor cantitati mari de apa datorita telinii si sistemului radicular. De asemenea, ierburile perene au un rol deosebit in imbunatatirea insusirilor fizice ale solului, in cresterea fertilitatii, favoriznd o activitate biologica intensa in sol. Pasunatul nerational, prin supraincarcarea cu animale, prin nerespectarea perioadelor de pasunat si a celor de refacere, duce la degradarea covorului vegetal.

Incendiile au fost utilizate de primii cultivatori in scopul extinderii suprafetelor cultivate, iar ulterior pentru obtinerea de cenusa utilizata sau comercializata ca ingrasamnt. De multe ori incendiile apar datorita unor fenomene naturale (fulgere, arsita puternica), alteori din neglijenta omului si cu att mai grav cnd sunt provocate cu buna stiinta. Efectul acestora este deosebit de negativ asupra calitatii mediului. 2 Distrugerea zoocenozei si introducerea daunatorilor Odata cu interventia omului in natura au fost semnalate efecte negative si asupra regnului animal. In ultimele secole au disparut in lume aproape 300 specii de animale, iar altele sunt pe cale de disparitie (bizonul american, zimbrul, capra neagra, muflonul, lynxul, vidra, foca etc.). Aceeasi situatie se intlneste si in rndul pasarilor (pe cale de disparitie: vulturul plesuv, vulturul mieilor, soimul etc.). Odata cu dezvoltarea agriculturii, a schimburilor comerciale, constient sau inconstient, omul a realizat si introducerea de noi daunatori pentru anumite regiuni, care au perturbat de cele mai multe ori echilibrele biologice din natura (gndacul din Colorado Leptinotarsa decemlineata, filoxera Phyloxera vastatrix, pentru Europa; iepurele (Oryctogalus cuniculus) adus in Noua Zeelanda). 3 Degradarea solului si reducerea fertilitatii sale Principalii factori care duc la degradarea solului si implicit la reducerea fertilitatii sale sunt: eroziunea, acidifierea, salinizarea secundara, excesul de umiditate, suprapasunatul, despaduririle, tehnologiile agricole necorespunzatoare, poluarea, etc. Se apreciaza ca pe plan mondial eroziunea afecteaza 5-7 mil. ha/an, salinizarea secundara 150-250 mil. ha/an (din circa 2 miliarde hectare cultivate), iar acidifierea 20% din soluri. In tara noastra eroziunea afecteaza circa 4,45 mil. ha, la care se adauga 700 mii ha afectate de alunecari de teren, 25 mii ha de salinizare secundara si pericol de inmlastinire pe 1,2 mil. ha. Se apreciaza ca pierderile de sol sunt de circa 150 mil. t/an in care se includ 1,5 mil. tone humus, 0,4-0,5 mil. tone azot si cantitati mari de fosfor, potasiu si alte elemente. Se estimeaza ca, in functie de conditiile mediului, cantitatea de sol nou format este de 2-10 t/ha/an, cantitate care ar compensa pierderile prin eroziune si s-ar mentine un echilibru relativ stabil intre cele doua procese (I.A. Neyroud si G. Christinet, 1986), dar anumite activitati umane sunt capabile sa rupa acest echilibru, cu consecinte dintre cele mai negative.

O problema deosebit de grava o reprezinta tendinta de scadere a continutului solului in humus pe suprafete foarte mari, datorita tehnologiilor si utilajelor agricole necorespunzatoare care au afectat negativ activitatea biologica din sol. 4.Poluarea mediului ambiant Cresterea demografica si poluarea mediului Degradarea mediului este o problema ce a aparut si s-a accentuat odata cu accelerarea cresterii demografice, care a determinat "antropizarea" unor zone din ce in ce mai intinse de pe planeta noastra. Se estimeaza ca populatia globului era de circa 10 mii oameni, cu aproximativ 240.000 ani in urma (A. Vasiliu, 1974); de 30 milioane in anul 4.000 i.Ch.; de 210 milioane la inceputul mileniului inti; nu cu mult peste 1 miliard la mijlocul sec. XVIII; 2,5 miliarde in anul 1950; 5,3 miliarde in 1990 si se prevede o populatie de circa 8,9 miliarde locuitori in 2030, daca se mentine cresterea demografica medie anuala inregistrata in 1995, de 90 milioane locuitori. Aceasta inseamna ca in numai doua secole (1825-2030) populatia globului va realiza o crestere demografica de circa 8 ori. Aceasta explozie demografica fara precedent se repercuteaza in degradarea in mod continuu a unor ecosisteme cu implicatii majore in productia agricola, reducnd standardul de viata pentru o buna parte din locuitorii planetei noastre. Pentru a-si satisface nevoile de trai mereu crescnde si mai complexe, omul a cules, a vnat, a pescuit, a crescut animale, a cultivat pamntul, a extras minereuri si le-a prelucrat, producnd bunuri materiale din ce in ce mai diversificate, dar in acelasi timp si deseuri. De-a lungul timpului, omul a considerat natura ca sursa inepuizabila de resurse, dar si ca receptor nelimitat al deseurilor de toate tipurile. Drept urmare, in paralel cu progresele tehnice si cu modificarile antropice cu rol pozitiv au avut loc si fenomene negative: degradarea solului de pe suprafete intinse, disparitia unor specii de plante si animale, epuizarea unor zacaminte minerale, si nu in ultimul rnd, aparitia si accentuarea fenomenului de poluare. Protectia mediului se refera la: gospodarirea rationala a resurselor; evitarea dezechilibrelor prin conservarea naturii; prevenirea poluarii mediului; reconstructia ecologica a mediului. La nivel mondial, protectiei mediului i se acorda o importanta crescnda, mai ales dupa Conferinta O.N.U. din 1972 de la Stockholm dedicata poluarii,

existnd organisme nationale si internationale specializate si o legislatie adecvata. Termenul de poluare are un sens larg si deriva din latinescul polluo(-ere), care inseamna a murdari, a degrada, a profana, ceea ce in vorbirea curenta denumeste orice actiune de degradare a mediului normal de viata a omului . Factorii poluanti sunt elemente ale mediului inconjurator, existente in mod natural sau introduse de catre om in timpul activitatii sale si se pot clasifica astfel: A. dupa originea (provenienta) lor: - naturali; - antropogeni (artificiali); B. dupa natura lor: - fizici (particule solide, radiatii ionizante, emisii masive de energie, zgomote etc.); - chimici (derivati ai multor elemente chimice, diverse substante chimice de sinteza); - biologici (anumite specii de plante, animale si mai ales microorganisme); C. dupa starea de agregare: - lichizi; - gazosi; - solizi. In functie de aceasta grupare a factorilor poluanti, distingem mai multe tipuri de poluare:naturala si antropogena. Aerul, apa si solul, constituienti ai biosferei, cunoscuti sub denumirea de factori de mediu, sunt si principalele medii de poluare. Masurile ce trebuie luate pentru prevenirea si combaterea poluarii difera in functie de tipul de poluare si mediul in care a avut loc, viznd: a) - reducerea emisiilor de agenti poluanti; b) dirijarea si captarea agentilor poluanti; c) tratarea agentilor poluanti in vederea neutralizarii actiunii lor nocive prin utilizarea proceselor naturale si tehnologice.

1-ecologie- Cuvtul ecologie deriva de la cuvintele grecesti "oikos", "oikia" = casa, gospodarie si "logos" = stiinta, vorbire, studiu. Etimologic ecologia este stiinta care se ocupa cu studiul mediului si a modului in care vietuitoarele traiesc in el. Ecologia este stiinta care studiaza legile interactiunii organismelor cu mediul lor de viata. 2-ecosistemAnsamblu format din biotop i biocenoz, n care se stabilesc relaii strnse att ntre organisme, cti ntre acestea i factorii abiotici.

3-biocenoza- totalitatea organismelor vegetale si animale care populeaza un anumit biotop, cu conditii de existenta mai mult sau mai putin uniforme, create in mod natural sau artificial (pe cale antropica). 4-fitocenoza- cuprinde totalitatea plantelor superioare, deci producatorii primari, 5-zoocenoza- cuprinde totalitatea speciilor de animale consumatoare de substanta organica, 6-microbocenoza- cuprinde microflora si microfauna solului, microorganismele stratului de aer care tine de biogeocenoza (ecosistemul terestru). 7-biotop- Mediu geografic n care triete un grup de plante i
animale n condiii omogene.

8-factori ecologici

9-structura ecosistemului- Orice ecosistem se caracterizeaza printr-o structura spatiala, dictata de caracteristicile biotopului si concretizata prin modul repartizarii organismelor in spatiul adecvat acestora si o structura trofica, data de componentele biocenotice si exprimata prin relatiile lor trofice, prin care acestea isi indeplinesc rolul lor de vehiculator (transportor) al substantei si energiei in ecosistem. De asemenea, se poate spune ca ecosistemul are si o structura biochimica, produsa de metabolismul biocenozei.

11-organisme heterotrofe- care se hrnete numai cu substane

organice, neavnd capacitatea de a sintetiza substanele organice din cele anorganice.

12-lant trofic- Inlantuirea dintre organisme, in care hrana circula de la un capat la altul, respectiv de la baza trofica spre ultimul consumator 13-nivel trofic-Totalitatea organismelor care apartin la una din verigile lantului trofic si care-si obtin hrana de la plante prin acelasi numar de trepte 14-retea trofica-Lanturile trofice liniare sunt numai in biocenozele cu structura simpla, cu putine specii. In restul biocenozelor lanturile trofice sunt ramificate si legate intre ele, deoarece acelasi organism poate apartine in acelasi timp la mai multe niveluri trofice (omnivorele, unele carnivore ce ataca att zoofage ct si erbivore). Rezulta astfel o impletire complicata a lanturilor trofice, legate prin specii cu valoare de "noduri 15-piramida ecologica-= reprezentarea grafica a relaiilor cantitative ntre nivelurile trofice. Ele cuprind pe fiecare treapt fie numrul indivizilor, fie cantitatea de biomas sau energia lor. 16-alelopatie-Influen reciproc a plantelor prin intermediul
colinelor

17-feromoni- metabolite cnd sunt secretati de animale 18-simbioza- reprezinta o convietuire reciproc avantajoasa ce se stabileste la nivelul sistemului radicular al plantelor cu flori si implica relatii biochimice de natura trofica si profilactica. 19-comensolism 20 amensalism-interaciune care se manifest ntre indivizii diferitelor
specii.

,21-parazitism- este o relatie obligatorie pentru parazit, care este avantajat si are efect negativ asupra gazdei. In mod obisnuit individul parazit nu-si omoara gazda, pentru ca si-ar distruge baza trofica. ,22-succesiune ecologica- transformare lenta dar permanenta a ecosistemelor 23-poluare-t ermenul de poluare are un sens larg si deriva din latinescul polluo(-ere), care inseamna a murdari, a degrada, a profana, ceea ce in

vorbirea curenta denumeste orice actiune de degradare a mediului normal de viata a omului. 24-poluant- factorul care produce fenomenul de poluare, cel care genereaza disconfort sau are actiune toxica asupra organismelor, care degradeaza componentele biotopului, provocnd dezechilibre ecologice 25-biodiversitate- ntreaga gam a variabilitii organismelor vii n cadrul unui complex ecologic. Biodiversitatea cuprinde diversitatea ecosistemului i diversitateagenetic a unei specii din acest ecosistem