Degradarea Mediului Înconjurător În Județul Dolj

Universitatea din petoșani
Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică

Program postuniversitar de conversie profesională educație tehnologică
Degradarea mediului înconjurător în județul Dolj
Coordonator:
Conf.univ.dr.ing. Gabriel PRAPORGESCU
Absolvent:
Elena PRIOTESA (Gavrilă )
PETROȘANI
01.01.2021
DEGRADAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR ÎN JUDETUL DOLJ
CUPRINS:
1. INTRODUCERE…………………………………………………………………………..p.3
2. OMUL ȘI IMPACTUL LUI ASUPRA MEDIULUI………………………………………p.5
3. MEDIUL ȘI FACTORII CE AU DUS LA DEGRADAREA LUI…………………...........p.8
3.1 CAUZELE DEGRADĂRII MEDIULUI…………………………………………….p.9
3.2 POLUAREA ȘI EFECTELE EI ASUPRA MEDIULUI…………………………...p.14
3.3 DEGRADAREA MEDIULUI ÎN JUDETUL DOLJ……………………………….p.23
3.3.1 PREZENTAREA GENERALĂ A JUDETUL DOLJ…………………..........p.23
3.3.2 APELE DE SUPRAFAȚĂ ȘI SUBTERANE…………………………..........p.24
3.3.3 SOLUL ȘI SUBSOLUL………………………………………………………p.26
3.3.4 AERUL……………………………………………………………………….p.27
3.3.5 ARII PROTEJATE…………………………………………………………...p.29
3.3.6 SĂNĂTATEA OAMENILOR………………………………………………..p.30
3.3.7 BIODIVERSITATE (FAUNA, FLORA)……………………………………p.30
4. PROTECȚIA ȘI CONSERVAREA MEDIULUI………………………………………..p.35
5. CONCLUZII……………………………………………………………………….........p.39
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………......p.45
2
1. INTRODUCERE
Mediul înconjurător reprezintă mediul natural care a fost transformat de-a lungul
timpului de către oameni. Acesta este format din relief, apă, aer, vegetaţie şi sol ce
reprezintă elementele mediului natural în care şi-a pus amprenta omul. Fiecare element are
un rol extrem de important în formarea mediului natural. Toate aceste elemente care
formează mediul înconjurător, sunt în legătura unele cu altele: clima este influenţată de
relief, clima şi relieful determină răspândirea vegetaţiei şi faunei pentru a păstra mediul
natural.
De-a lungul timpului, omul a transformat mediul natural prin crearea de aşezări, a
format terenuri, drumuri şi uzine. Ideea este că mediul natural poate ajuta şi poate fi în
ajutorul omului, cu condiţia de a nu fi distrus de acesta, dar din păcate, există foarte multe
exemple prin care plantele, animalele au fost distruse sau de poluare a apei, solului şi a
aerului. Când se vorbeşte de poluarea mediului natural, se face referire la poluare, dar din
păcate, omul afectează mult mai mult mediul natural. Dezvoltarea producţiei materiale, a
populaţiei, creşterii cerinţelor de energie, de materii prime pentru industrie şi produse
alimentare din ultimii ani, au accentuat conflictul dintre om şi natură ce au avut urmări tot
mai serioase asupra echilibrului ecologic al planetei.
Principala sursa ce conduce la deteriorarea mediului inconjurator este poluarea. Ea
nu este din păcate singura, mai există şi alte surse de degradare ce provin din activitatea
umană. Supraexploatarea bogăţiilor subsolului, pădurilor, păşunilor, solului, plantelor şi
animalelor, toate acestea au efecte negative. De aceea s-a ajuns la reducerea bogăţiilor
solului, suprafeţele acoperite de păduri, distrugerea de sol şi la dispariţia a numeroase
specii de animale şi plante, alunecări şi surpări de teren.
Prezenta lucrare își propune identificarea câtorva efecte distructive, ce duc la
deteriorarea mediului din zona de sud-vest a României, mai precis în județul Dolj; precum
şi direcţii pentru redresare în contextul dezvoltării durabile.
Lucrarea este structurată trei capitole ce se refera la:
 Omul și impactul lui asupra mediului, unde voi arăta că intervenția omului în natură,
precum și progresul acestuia a dus la deteriorarea mediului înconjurător;
 Mediul și factorii ce au dus la degradarea lui, unde mă voi referii la: cauzele degradării
mediului, poluarea și efectele ei asupra mediului, deteriorarea mediului în județul Dolj,
unde voi face o prezentare generală a județului Dolj, iar apoi mă voi referii la apele de
3
suprafață și subterane, apoi la sol și subsol, la calitatea aerului, ariile protejate, dar și la
sănătatea populatiei și a florei și faunei.
 În capitolul „Protectia si conservarea spațiului” mă voi referii la masurile ce pot fi
luate pentru reducerea degradării mediului înconjurător și pentru protejarea lui
 Voi încheia prin prezentarea unor concluzii desprinse din lucrare.
4
2. OMUL ȘI IMPACTUL LUI ASUPRA MEDIULUI
Mediul ambiant (înconjurător) reprezintă totalitatea factorilor care asigură menținerea
echilibrului ecologic și determină condițiile de viață pentru om și de dezvoltare a societății.
Factorii de mediu (factorii ecologici) sunt componente ce acționează asupra
organismelor influențându-le manifestările vitale.
Factorii de mediu pot fi:
- abiotici (fară viață):apa (hidrosfera); aerul (atmosfera); solul și rocile (litosfera).
- biotici (cu viață): viețuitoarele
- antropici (creați prin activitatea umană)
Încă de la apariţia omului pe Terra, el a influenţat mediul natural în care trăia. La
început impactul a fost neglijabil, dar odată cu creșterea numărului de indivizi pe glob s-a
intensificat poluarea, degradând mediul natural.
Creşterea demografică este un prim factor ce a pus presiune pe mediul natural, care
după al II-lea război mondial, s-a mărit considerabil. De la 2 miliarde de locuitori în anul
1925, populaţia a ajuns la 3 miliarde în anul 1950, 4 miliarde în anul 1985 şi 6 miliarde în
anul 2000.
Se estimează că populaţia planetei va ajunge la 10 miliarde de locuitori în anul
2030. Industrializarea, urbanizarea şi dezvoltarea producţiei şi consumului în masă de
produse, au avut urmări negative prin risipele de resurse naturale, prin degradarea
mediului, poluarea apei, aerului şi a solului. În urma acestora, s-au format echipe
specializate de supraveghere, legislaţii ce au rolul de a proteja mediul şi măsuri de a
penaliza cazurile ce încalcă legea asupra mediului natural.
Analiza statistică arată că cele două războaie mondiale au afectat această evoluţie
(Tabel 1.).
Tabelul 1. Cresterea populației mondiale
Anul Populaţia
Intervalul de timp
1804 1 miliard n/a
1927 2 miliarde 23 ani
2025* 8 miliarde 14 ani
2040* 9 miliard 15 ani
Sursa: Adaptare după Naghiu & Apostu, 2009
5
Creşterea este continuă deşi mai puţin accelerată, cu o tendinţă de stabilizare în
următorii 30 de ani. Pentru anul 2100, dacă această tendinţă este păstrată, populaţia ar
putea depăşi 14 milioane de locuitori.
Impactul omului asupra naturii s-a materializat prin:
 modificarea radicală a peisajului geografic prin lucrări de mari proporţii,

ca bazine, lacuri de acumulare, îndiguiri, desecări, extracţii la zi;
 exploatarea puternică a resurselor materiale, ale solului şi ale subsolului,

precum şi a resurselor energetice;
 modificarea climei în sensul aridizării ei, prin transformări negative în

structura învelişului vegetal şi în special prin defrişări;
 schimbarea structurii ecosistemelor peste limitele de refacere ale lor;
 distrugerea unor numeroase specii de plante şi animale prin deteriorarea,

schimbarea sau distrugerea ecosistemelor în care fuseseră adaptate;
 schimbarea compoziţiei atmosferei, apelor, solului, prin deversări de diverse

produse;
 alterarea fondului genetic natural al vieţuitoarelor, în sensul scăderii

capacităţii de adaptare, refacere şi reproducere.
Se aruncă anual în atmosferă milioane de tone de agenţi poluanţi. Numai în anul 1980
s-au aruncat 110 milioane t SOx, 59 milioane tone particule în suspensie, 69 milioane t NOx,
194 milioane t CO2, 53 milioane t hidrocarburi. Efectele s-au manifestat asupra stǎrii de
sănătate a populaţiei, scăderii cantităţii şi calităţii produselor agricole, resurselor de apă.
Puterea omului de adaptare, mai mare decât a tuturor animalelor s-a datorat tocmai
raţiunii care l-a dus la cunoașterea calitativă a mediului înconjurător, la aprecierea
posibilităţilor lui pentru existenţa specie umane şi la explicarea fenomenelor din jur. El a căutat
să cunoască mediul înconjurător, să-i folosească însuşirile pentru adăpostire şi aparate pentru
procurarea hranei şi a materialelor necesare vieţii lui, fiind conştient de ceea ce se afla în jurul
lui, punând în balanţă avantajele şi primejdiile pe care le pot da la iveală locurile în care trăiau,
pentru asigurarea celor necesare vieţii.
În prezent s-au produs mari modificări în peisajul geografic al globului. Cauze sunt:
 schimbările climatice;
 transgresiunile marine;
 erupţiile vulcanice;
6
 cutremurele distrugătoare.
Alte cauze sunt datorate intervenţiei omului:
- despăduriri;
- acumulări de ape pentru irigaţie;
- terasarea terenurilor în pantă creându-se peisaje specifice, schimbările, modificările
nefiind mari.
Schimbările mari s-au produs în ultimele doua veacuri datorită:
- dezvoltării industriei;
- creşterii numerice tot mai accentuate a populaţiei (explozia demografică);
- aglomerării crescânde a marilor centre orăşeneşti;
- îndesirii căilor de transport (rutier, cu ample treceri la nivel suprapuse; feroviare;
navale, cu vaste incinte portuare şi aeriene, cu piste de aterizare);
- defrişările pe mari întinderi : eroziunea terenurilor;
- deversările de substanţe nocive în apele curgătoare sau eliminările lor în atmosferă.
Deteriorarea mediului ambiant este cauzată de: existenţa prea multor automobile,
avioane cu reacţie şi nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care funcţionează după
tehnologii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apă şi energie, fenomene care
sunt determinante, în ultima instanţă, de necesităţi crescânde ale unei populaţii aflate în stare de
explozie demografică şi îndeosebi de existenţa marilor aglomerări urbane.
Habitatul modern se caracterizează prin deteriorarea continuă a mediului sonor urban.
Fiind unul dintre cei mai greu de influenţat agenţi de stres din mediu, zgomotul se profilează ca
o prioritate pentru politicile integrate de mediu şi sănătate.
Rezultatele acţiunii de monitorizare a poluării sonore urbane, desfăşurate de către
Institutul de Sănătate Publică Bucureşti, în colaborare cu compartimentele de specialitate din
teritoriu, au evidenţiat o dinamică continuu ascendentă a nivelurilor expunerii de la valori
medii de 50 de dB( ) la începutul anilor 80 la aproximativ 70 de dB( ) în 1999.
Construind fabrici şi uzine, dezvoltând oraşele şi transporturile, defrişând pădurile
pentru a folosi lemnul şi a mări suprafeţele agricole, aruncând nepăsător în apă şi în aer
cantităţi mari de deşeuri toxice omul a stricat echilibrul natural existent în mediul înconjurător,
aşa încât uneori şi-a pus în pericol însăşi viaţa lui. În asemenea situaţie, fiinţa umană s-a văzut
nevoită să ia atitudine pentru înlăturarea răului pe care l-a produs şi să treacă urgent la luarea
unor măsuri pentru protecţia mediului înconjurător, pentru menţinerea în natură a unui
echilibru normal între toţi factorii care compun mediul. Pentru ca Pământul să rămână o planetă
vie, interesele oamenilor trebuiesc corelate cu legile naturii.
7
3. MEDIUL ȘI FACTORII CE AU DUS LA DEGRADAREA LUI
Mediul, precizat la nevoie drept mediul înconjurător, mediul ambiant sau și mediul
natural, este o noțiune care se referă la totalitatea condițiilor naturale de pe Pământ sau dintr-o
regiune a sa, în care evoluează ființele sau lucrurile. Dintre aceste condiții fac
parte atmosfera, temperatura, lumina, relieful, apa, solul etc., precum și celelalte ființe vii și
lucruri. Mediul are un rol foarte important în procesul evoluției ființelor vii, care, la rândul lor,
sunt un factor de transformare a mediului.
Prin extindere, cuvântul se poate referi și la alte corpuri cerești decât Pământul.
Mediul înconjurător este totalitatea condiţiilor şi factorilor naturali care influenţează

activitatea omului. În lumea “de azi” (lumea modernă) omul este considerat parte componentă,
centrală a mediului înconjurător,care este considerat un sistem, cu o structură. Părţile
componente ale mediului înconjurător: atmosfera, litosfera, hidrosfera şi biosfera conlucrează
şi interacţionează realizând un echilibru.
Degradarea mediului înconjurător este o problemă de multe ori ocolită sau ignorată.
Chiar dacă nu ne place să recunoaştem cu toţii dăm “o mână de ajutor” degradării mediului
înconjurător.
Degradarea mediului înconjurător este un proces complex de alterare a calităţii mediului
înconjurător datorită utilizării neraţionale a resurselor, poluării şi aglomerării urbane.
Degradarea sau pierderea factorilor fundamentali ai mediului înconjurător constituie
habitatul ființei umane. Aceasta include pierderea calității și cantității de apă, sol, aer și
biodiversitate. Principala cauză a deteriorării mediului sunt activitățile umane, în special
modelele de dezvoltare și impactul lor asupra mediului.
Suprapopularea, dezvoltarea industrială și modelele de consum derivate din aceste
modele determină o rată ridicată a consumului de resurse naturale. În plus, deșeurile produse
generează poluare a mediului, degradând mediul global.
Degradarea mediului este o problemă complexă care atinge nivelurile globale și
amenință viața pe planetă. Soluția la aceasta implică decizii care variază de la schimbarea
modelului de dezvoltare economică la măsuri tehnologice specifice.
8
3.1 CAUZELE DEGRADĂRII MEDIULUI
Modelul de dezvoltare economică în vigoare de la Revoluția Industrială a dus la o rată
ridicată de deteriorare a mediului. Acest model se bazează pe un consum ridicat de resurse
naturale, care crește în fiecare zi datorită ratei exponențiale de creștere a populației.
 Model economic și modele de consum
Modelul economic bazat pe maximizarea profitului și pe consumism generează o presiune
crescândă asupra mediului. Cererea de resurse naturale și interesul pentru reducerea costurilor
se traduc prin distrugerea ecosistemelor naturale.
Un exemplu este refuzul Statelor Unite ale Americii, cea mai importantă economie
mondială, de a semna angajamente internaționale de mediu, deoarece ar afecta creșterea sa
economică. Pe de altă parte, China, a doua cea mai mare economie din lume, este una dintre
cele mai poluante de pe planetă.
 Obsolescența și producția de gunoi
Obsesia pentru profit generează politici precum perimarea planificată și perimarea indusă,
care vizează creșterea consumului de prisos. Acest lucru generează un consum mai mare care
se traduce prin producerea mai multor deșeuri.
Societățile umane, în special cele mai dezvoltate, produc zilnic tone de gunoi. O mare parte
din deșeurile produse ajung să polueze solul, râurile și mările.
 Dezvoltare industriala
De la începutul Revoluției Industriale, au fost evidențiate impacturi negative asupra
mediului, cum ar fi emisiile de gaze cu efect de seră sau ploile acide. În plus, industriile produc
cantități mari de canalizare netratată care ajunge la corpurile de apă de suprafață și la acviferele
subterane.
Pe de altă parte, accidente precum scăparea gazului izocianat de metil în Bhopal (India) în
1984 sau deversarea a o mie de tone metrice de substanțe chimice în râul Rin în Elveția în 1986
sunt frecvente.
 Centrale nucleare
Centralele nucleare reprezintă un pericol constant pentru mediu, deoarece nu există o
modalitate sigură de eliminare a deșeurilor nucleare. Acest lucru duce la probleme de
contaminare radioactivă în locurile în care acestea se acumulează.
Pe de altă parte, apariția accidentelor nucleare are consecințe grave, precum dezastrul de la
Cernobîl în Ucraina în 1986 sau dezastrul de la Fukushima din Japonia în 2011.
9
 Uleiul și mineritul
Activitățile extractive ale combustibililor fosili și ai mineralelor au un mare impact asupra
mediului, datorită formelor de extracție.
 Petrol
Extracția petrolului, transportul, rafinarea și utilizarea derivaților săi determină o
deteriorare enormă a mediului. Una dintre practicile cu cel mai mare impact negativ este
fracturarea hidraulică (fracking in engleza).
La fracking provoacă fracturarea rocii în substratul profund pentru a elibera uleiul. În
această practică de extracție, se utilizează cantități mari de apă sub presiune și substanțe
chimice.
Deteriorarea mediului înconjurător fracking Este dat de alterarea mantalei stâncoase, un
consum ridicat de apă și utilizarea produselor poluante. Unii dintre acești contaminanți sunt
poliacrilamida, sărurile de borat și glutaraldehida.
Pe de altă parte, activitatea petrolieră generează cantități mari de deșeuri toxice, cum ar fi
noroiul de foraj. Aceste noroi conțin niveluri ridicate de metale grele și contaminează suprafețe
mari din sol și surse de apă.
De asemenea, în timpul transportului, deversările accidentale de petrol sunt foarte poluante
și în corpurile de apă sunt mortale pentru viața acvatică.
 Minerit
Exploatarea minieră, în special în minele cu carieră, implică eradicarea solului vegetal și a
solului din zone întinse. În plus, utilizarea substanțelor chimice foarte poluante în mediu
afectează letal viața de pe planetă.
Unii dintre compușii chimici utilizați în minerit, precum mercurul, arsenicul și cianura, sunt
foarte toxici.
O altă problemă de mediu produsă de activitatea minieră este aceea că intemperiile
(fracturile, eroziunea) rocilor eliberează metale grele. Mai târziu, prin spălarea acestor metale
se ajunge la contaminarea corpurilor de apă.
 Model agricol și zootehnic
Sistemele moderne de producție agricolă și zootehnică sunt intensive în terenuri și consumă
inputuri. Printre aceste intrări, îngrășămintele, pesticidele și medicamentele au un impact mare
asupra degradării mediului.
Activitatea agricolă determină deteriorarea mediului în diferite moduri, una este necesitatea
extinderii frontierei agricole. Acest lucru necesită noi terenuri agricole, care sfârșesc prin a
provoca defrișarea zonelor din ecosisteme netulburate.
10
Pe de altă parte, agricultura intensivă bazată pe monocultură este extrem de solicitantă
pentru inputurile agricole. Acele intrări cu cel mai mare impact asupra mediului sunt
îngrășămintele și pesticidele, deoarece acestea deteriorează calitatea apei și afectează
microbiota solului.
Contribuțiile azotului și fosfaților la apă din acești compuși provoacă eutrofizare, deoarece
reduc oxigenul disponibil în apă.
 Transgenic
Cerințele agriculturii industriale și agroindustriilor promovează modele de producție care
afectează biodiversitatea agricolă și sălbatică. De exemplu, profitabilitatea agricolă a introdus
utilizarea organismelor modificate genetic.
Acest lucru aduce unele consecințe negative, cum ar fi hibridizarea cu speciile sălbatice,
care pot vedea modificarea compoziției lor genetice. Pe de altă parte, este promovată generarea
de specii rezistente la erbicide pentru a crește utilizarea acestor substanțe chimice.
 Agroindustria
Industria alimentară modernă se bazează pe uniformitatea materiei prime pentru a asigura
eficiența proceselor. Pentru aceasta, producătorului agricol i se cere uniformitate genetică în
culturi.
Prin urmare, plantarea soiurilor unice este promovată, iar fermierul încetează să crească alte
soiuri locale cu o cerere mai mică. În acest fel, soiurile locale și regionale ale diferitelor culturi
se pierd și o parte a diversității agricole dispare.
 Producția de animale
Sistemele intensive de creștere a animalelor sunt extrem de solicitante în ceea ce privește
resursele, deoarece folosesc furaje concentrate, medicamente, suplimente alimentare, apă și
electricitate.
Unul dintre cele mai poluante sisteme de producție sunt porcii, datorită consumului de
suplimente alimentare și a utilizării ridicate a apei pentru întreținere. Efluenții generați conțin
niveluri ridicate de materie organică, cupru, zinc, azot, fosfat, detergenți, dezinfectanți și alte
substanțe chimice.
Când nu se face un tratament adecvat pentru decantarea și purificarea deșeurilor, acestea
ajung să contamineze sursele de apă.
 Industria forestieră, extracția resurselor și gestionarea pădurilor
Defrișarea în vederea extragerii lemnului cu valoare economică ridicată este una dintre cele
mai prădătoare activități din mediu. În majoritatea cazurilor, nu există o gestionare rațională a
resurselor lemnoase și ecosistemul este complet distrus.
11
Pădurile naturale ale Europei au fost deja distruse pentru utilizarea lemnului, iar pădurile
tropicale sunt în prezent cele mai exploatate. Printre cele mai afectate zone de pădure tropicală
se numără Amazonul, pădurile uscate din nordul Americii de Sud, pădurile din Africa Centrală
și o mare parte din Asia.
Se estimează că distrugerea masei forestiere a planetei are loc într-un ritm accelerat, cu o
rată de defrișare zilnică între 600 și 700 km2.
 Extragerea altor resurse
Pe lângă defrișări, alte activități de extracție afectează ecosistemele naturale. Printre acestea
vânătoarea ilegală și extracția speciilor de plante pentru comercializarea lor ca plante
ornamentale, medicinale și alte utilizări.
Dintre animale, păsările și primatele sunt cele mai afectate, iar la plante orhideele și
cactușii. Multe dintre aceste specii sunt incluse în convenția CITES (Convenția privind
comerțul internațional cu specii pe cale de dispariție a faunei și florei sălbatice) pentru protecția
lor.
 Incendii forestiere
80% din incendiile forestiere sunt cauzate de oameni direct sau indirect. Într-un mod direct,
incendiile sunt cauzate în mod intenționat în scopuri diferite, cum ar fi distrugerea
ecosistemului natural pentru a da alte utilizări terenului.
Pe de altă parte, gunoiul sau incendiile stinse prost pot provoca, de asemenea, indirect
incendii forestiere. Toate aceste incendii sunt foarte distructive, deoarece elimină stratul
vegetal, afectează fauna și provoacă poluarea aerului.
 Pescuit
Activitățile tradiționale de pescuit mențin în mod normal un echilibru cu ecosistemul. Cu
toate acestea, pescuitul industrial, în special traul, are consecințe grave asupra mediului.
De asemenea, pescuitul și vânătoarea anumitor specii (ton, balenă) afectează dinamica
populației acestor specii. În cazul particular al țărilor precum Chile, creșterea somonului
reprezintă o mare sursă de contaminare.
 Transport
Transport terestru
Traficul auto, în special în orașele mari, a atins un volum enorm. Emisiile de gaze
poluante provenite din acest trafic sunt una dintre principalele cauze ale deteriorării mediului.
Transportul generează ca deșeu o serie de gaze foarte poluante, cum ar fi CO2, care este
principalul gaz cu efect de seră. Pe de altă parte, oxizii de azot și sulf din troposferă generează
acizi care precipită sub formă de ploi acide.
12
Transport maritim
Traficul maritim, în special mărfurile, flotele de pescuit și navele mari de pasageri, au
un impact negativ asupra zonelor marine. Printre alți poluanți, reziduurile de combustibil și
petrol, deșeurile organice și materialele plastice sunt aruncate în mare.
În plus, una dintre cele mai grave probleme este scurgerile de petrol provenite de la petrolierele
mari, care provoacă dezastre ecologice.
Transport aerian
Degradarea mediului cauzată de traficul aerian nu este ușor de cuantificat, dar avioanele
produc CO2 și contrailuri care contribuie la încălzirea globală.
Avioanele emit, de asemenea, o anumită proporție de oxizi de azot (NOx) în mediu, care sunt
precursori ai ploilor acide.
 Creșterea populației
Populația umană crește exponențial, astfel încât cererea de resurse și generarea de
deșeuri cresc în fiecare zi. Mai mult, concentrarea acestei populații în creștere în orașele mari
ajunge să devină o problemă gravă de mediu.
În unele orașe precum Tokyo (37 de milioane de locuitori) sau Mexico City (20 de
milioane) producția de poluanți este foarte mare. Aceste orașe mari generează o cantitate
enormă de gaze cu efect de seră, precursori ai ploilor acide, efluenți și gunoi.
Problema din aceste orașe poate fi atât de gravă încât smogul sau ceața poluantă
produsă le face aerul irespirabil.
 Construirea
Efectul insulei urbane de căldură în orașe este o consecință directă a activităților intense
de construcție care se desfășoară. Construcția face ca substanțele poluante să fie prinse în
orașe.
Acest efect este cauzat de reținerea radiației solare de către beton și ciment, care sunt
materiale care rețin extrem de bine căldura.
Activitățile de construcție determină, de asemenea, îndepărtarea solului vegetal care, în
condiții normale, permite un schimb de căldură mai eficient.
Acest efect are ca rezultat și circulația limitată a aerului, ceea ce face ca poluanții să
rămână în zonele urbane. Aceasta implică faptul că nu există o amestecare eficientă a curenților
de aer, prin urmare calitatea acestora este redusă.
Degradarea mediului cauzată de planificarea urbană poate provoca unele daune din care
ecosistemele nu se pot recupera. Flora și fauna care au locuit odinioară aceste locuri sunt
pierdute pentru tot
13
3.2 POLUAREA ȘI EFECTELE EI ASUPRA MEDIULUI
Poluarea este orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a mediului
peste o limită admisibilă stabilită. Poluantul este orice substanţă (solidă, lichidă sau gazoasă)
sau forma de energie (radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică sau vibraţii) care introdusă
în mediu modifică echilibrul acestuia şi al organismelor vii, cauzând daune bunurilor materiale
Pentru a trăi în condiţii mai bune, omul a utilizat permanent resurse naturale: animale,
plante, arbori, minereuri, cărbuni, sare, petrol, gaze naturale, apă. Din utilizările acestor resurse
naturale (primare) au rezultat şi produse neutilizabile, cum sunt: gaze, prafuri, produse lichide
sau solide ce au fost permanent evacuate în natură. Unele dintre acestea produse au putut să se
integreze în ciclurile naturale ale unor elemente, altele însă se tot acumulează, producând
perturbaţii ecologice. Un alt fenomen a fost epuizarea unor resurse naturale, dispariţia unor
specii de plante şi animale. Activităţile antropice au provocat şi schimbări topografice şi de
climă, ce au avut puternice repercursiuni asupra mediului, unele pozitive (împăduriri,
îndiguiri), altele însă negative (defrişări, asanări, eroziunea solului).
Fenomenul de apariţie a unor factori perturbatori ai mediului şi de producere a
dezechilibrelor ecologice a fost denumit poluare (de la cuvintele polluo, -ere= a murdări, a
degrada). Cauzele apariţiei poluării pot fi sintetizate astfel:
- utilizarea haotică a rezervelor naturale;
- acumulări în mediu de substanţe neutilizabile;
- apariţia de substanţe noi, la care ritmul de consum şi de reciclare de către organisme
este mult inferior ritmului de apariţie;
- creşterea demografică vertiginoasă, în special în ultimele două secole;
- dezvoltarea intensă a industriei, transporturilor şi a agriculturii;
- apariţia centrelor urbane suprapopulate.
Tipuri de poluare
După provenienţă
- poluare naturală: biologică, fizico-chimică, antropică;
- poluare industrială: agricolă, din transporturi, menajeră;
După natura poluanţilor
- poluare fizică: termică, fonică (sonoră), radioactivă, electromagnetică;
- poluare chimică: cu carbon şi derivaţii acestuia, cu compuşii sulfului, flourului sau ai
azotului, compuşi cu metale grele, materiale plastice, pesticide, materii organice
fermentabile;
14
- poluare biologică: prin contaminarea mediilor inhalate şi ingerate, prin modificări ale
biocenozelor şi invazii de specii animale şi vegetale (de exemplu insecte nedorite,
buruieni);
- poluare estetică: degradarea peisajelor datorită urbanizării, industriei, sistematizării
eronat concepute;
După starea fizică a poluantului (factorul care, aflat în mediu în cantităţi ce depăşesc optimul
pentru una sau mai multe specii, are acţiune toxică)
- poluare cu lichide;
- poluare cu substanţe solide;
- poluare cu gaze şi pulberi.
I. Poluarea apei
Deşi acoperă trei pătrimi din suprafaţa globului şi constituie 75% din ţesuturile vii, apa
constituie totuşi o resursă naturală limitată. Şi aceasta din mai multe motive.
În primul rând, nu e suficient de a avea apă, este necesar să fie avută într-un loc
corespunzător şi la momentul oportun. În plus, trebuie să fie şi de o calitate convenabilă (de
exemplu, apa de mare reprezintă 97% din resursele totale, în timp ce apele de suprafaţă – fluvii,
râuri, lacuri - ori subterane reprezintă mai puţin de 1%).
Poluarea apelor este definită ca acea schimbare a compoziţiei apelor care le face
dăunătoare pentru sănătatea oamenilor, neadecvate pentru întrebuinţarea economică sau
recreativă şi care duce la deteriorarea florei şi faunei din mediul acvatic; se manifestă ca un
fenomen complex, multiform, care exprimă atât unitatea dintre apele dulci şi de mare, cât şi
dintre uscat şi mediul acvatic.
Principalele forme de poluare a apei, în funcţie de sursele şi de natura lor, sunt:
Poluarea organică
Principala sursă a acestei forme de poluare acvatică o constituie deversările menajere
din marile oraşe şi o serie de industrii precum cea a celulozei şi a hârtiei ori industria
agroalimentară. Poluarea organică are un mecanism propriu de producere: deversate în apă,
materiile organice sunt consumate ori degradate de către bacterii, având loc un proces de
”autoapărare’’. Dar aceste bacterii au nevoie de oxigen. Aşa că, o cantitate însemnată de
materii organice care trebuie degradate favorizează înmulţirea bacteriilor şi, în consecinţă, un
masiv consum de oxigen care determină, la rândul său, moartea peştilor şi a altor vieţuitoare
acvatice prin asfixie.
Poluarea toxică provine în mod exclusiv din surse industriale şi, în special, din
industria chimică, extractivă şi prelucratoare a metalelor. Una dintre problemele importante ale
15
acesteiforme de poluare o reprezintă măsurarea toxicităţii produselor. Deşi a fost pus la punct
testul dafniei (minuscul crustaceu de apă dulce care stabileşte toxicitatea apei poluate), acesta
este folosit pe termen lung pentru poluarea ce poate rezulta din acumulare. Unele substanţe
însă, pot fi închise în sedimente şi eliberate după depunere; în cazul acestora, poate avea loc
fenomenul de bioacumulare.
Materiile în suspensie
Diferite particule, datorate eroziunii naturale ori deversării artificiale ale localităţilor sau
industriilor, pot schimba calitatea apei, generând o poluare estetică (tulburarea apei), jenând
viaţa peştilor (prin introducerea de particule în branhii) ori contribuind la poluarea organică sau
toxică. Eliminarea acestor particule în suspensie are loc, în general, prin simpla decantare pe
fundul marilor bazine.
Materiile nutritive (nitraţi, fosfaţi)
Acest tip de substanţe nutritive, respectiv nitraţi şi fosfaţi, provoacă fenomenul de
eutrofizare a apelor curgătoare line, lacurilor ori mărilor. Aceasta se datorează faptului că
excesul de nutrimente favorizează o proliferare, chiar o explozie de alge care se descompun
rapid, consumând enorme cantităţi de oxigen. Fără oxigen apa devine locul unor procese de
fermentaţie şi putrefacţie.
Pe de altă parte, nitraţii prezintă şi alt incovenient în ce priveşte apa potabilă. În aceasta,
în mod normal nitraţii nu trebuie să depăşească 50mg/litru. Nitraţii transformaţi în nitriţi
provoacă sugarilor ori fetuşilor femeilor gravide o boală a sângelui numită “maladia albastră”;
totodată, producerea de netrosamine cancerigene este încă controversată (unele legume precum
ţelina, spanacul, sfecla sau morcovul sunt o sursă importantă de nitraţi; unele mezeluri,
conserve de carne şi peştele afumat sunt, de asemenea, surse de nitraţi).
Fosfaţii provin, în părţi aproape egale, din dejecţii umane, fosfatine şi din diverse surse
industriale şi agricolo. La rândul lor, nitraţii provin în principal din agricultură (îngrăşăminte)
şi din creşterea intensivă a animalelor (dejecţii). În apele subterane, agricultura şi creşterea
animalelor antrenează o poluare importantă, cel mai adesea cumulativă şi persistentă în
straturile de apă.
Poluarea bacteriană
Această formă de poluare generează multiple probleme de ordin sanitar. Ea poate
afecta, în primul rând, apa de băut, fapt pentru care aceasta este supusă unor forme speciale de
protecţie. Astfel, de regulă, alături de dezinfectarea acesteia sunt prevăzute în jurul puţurilor de
captare a apei potabile “perimetre de protecţie”, pentru a beneficia de marea putere de epurare
a solului.
16
Metode de combatere a poluării
În ultimele decenii a fost recunoscut faptul că fortificarea şi promovarea sănătăţii sunt
strâns legate de calitatea mediului înconjurător. În condiţiile influenţei crescânde a factorului
antropogen asupra stării igienice a surselor de apă, o mare actualitate capătă problema stabilirii
rolului calităţii apei în formarea şi modificarea sănătăţii populaţiei.
În marea majoritate, afecţiunile pot fi evitate şi prin distribuirea unei ape de bună
calitate populaţiei din mediul urban şi rural. Consumul de apă salubră (apă lipsită de impurităţi,
proprie sănătăţii, obţinută prin metode tehnologice moderne) este considerat ca unul dintre
indicatorii de bază ai civilizaţiei.
II. Poluarea aerului
Aerul atmosferic reprezintă un amestec de gaze, particule, vapori de apă,
microorganisme.
Există, în principal, două grupe de surse generatoare de praf, cenuşă şi fum în atmosferă:
- surse artificiale
- surse naturale
Sursele artificiale pot fi grupate în două mari categorii:
- surse bazate pe arderea combustibililor în scop industrial;
- surse bazate pe arderea combustibililor în scop domestic.
O importantă sursă industrială, în special de praf, o reprezintă industria materialelor de
construcţie, care are la bază prelucrarea unor roci naturale (silicaţi, argile, calcar, magnezit,
ghips).
Din cadrul larg al industriei materialelor de construcţie se detaşează, sub aspectul
exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de bază, care intră în
fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasă amestecată cu magme sau cu argile. Sunt
cunoscute şi aplicate două procedee de fabricare:
- procedeul uscat, în care materiile prime sunt deshidratate, fărâmiţate în mori speciale şi
trecute apoi în cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi înalte;
- procedeul umed, în care materialele prime se amestecă cu apă, apoi în stare umedă se
macină în mori speciale, după care partea rezultată este trecută la rândul ei în cuptoare
rotative, unde procesul este acelaşi ca la procedeul uscat.
Praful rezultat din industria cimentului este împrăştiat pe o distanţă de peste 3 km.
Fumul constituie partea invizibilă a substanţelor ce se elimină prin coşurile
întreprinderilor industriale şi este constituit din vapori de apă, gaze, produşi incomplet arşi
(cărbune, hidrocarburi, gudroane) şi alte impurităţi înglobate şi eliberate cu ocazia arderii.
17
Fumul are o culoare albicioasă dacă arderea este completă. Culoarea neagră indică o ardere
incompletă, datorită lipsei de aer, precum şi prezenţei în cantitate mare a cărbunelui şi a
funinginii. Culoarea fumului rar poate fi roşcată, cenuşie sau brună, după cum cărbunele
conţine fier, aluminiu sau mangan. Particulele de fum au dimensiuni submicronice.
Cenuşa este rezultată în exclusivitate din combustibilii solizi. Proporţia sa variază între 5-15%
la antracit (cărbune superior, deci cu arderea mai completă) şi 40-50% la cărbunii inferiori
(lignit, turbă).
Cenuşa se compune din:
- compuşi minerali puternic înglobaţi în masa cărbunelui. În această categorie sunt
cuprinşi compuşii de siliciu, aluminiu, fier, calciu, magneziu şi/sau sulf;
- impurităţi (cenuşă mecanică) provenite din roca în care se află înglobat zăcământul.
Cenuşa rămâne în cea mai mare parte în focar şi este îndepărtată prin procedee
mecanice şi hidraulice. Restul este antrenat spre coş de către puternicul curent de aer format
în camera de ardere, în marile centrale termoelectrice; la trecerea prin coş, cenuşa este captată
aproape în totalitate.
O altă sursă importantă generatoare în special de fum şi cenuşă este arderea
combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi în scop domestic. Astăzi, în multe ţări în curs de
dezvoltare, lemnul de foc este la fel de vital precum alimentele, iar ca preţ, în unele locuri,
înregistrează un ritm de creştere mult mai mare decât la alimente. Cauza creşterii preţului este
restrângerea suprafeţelor de pădure. Multe ţări care fuseseră cândva exportatoare de produse
forestiere au devenit importatoare, în măsura în care nu s-au preocupat de regenerarea fondului
forestier. Fumul emis de sobele cu lemne are o culoare albastră fumurie şi conţine o cantitate
însemnată de materii organice, care se apreciază că pot fi toxice şi cancerigene. Tot în scop
domestic se ard astăzi în lume cantităţi enorme de cărbuni, petrol şi gaze naturale.
O sursă secundară este şi fumul de ţigară, dăunător nu numai atmosferei, ci şi
fumătorilor activi şi pasivi. O ţigară aprinsă comportă două zone de reacţie:
 zonă de combustie situată la extremitatea aflată în contact cu aerul, unde tutunul
şi hârtia ard cu incandescenţă;
 zonă de pirogenare, imediat vecină celei precedente, în care pirogenarea
tutunului este întreţinută de căldura provenintă de la zona de combustie.
Produşii rezultaţi din cele din cele două reacţii diferite, dar simultane, sunt în jur de
7000, toţi toxici.
Există, practic, trei principale surse naturale generatoare de praf, cenuşă şi/sau fum în
atmosferă:
18
- erupţiile vulcanice;
- furtunile de praf;
- incendierile naturale ale pădurilor.
Erupţiile vulcanice generează produşi gazoşi, lichizi şi solizi care schimbă local şi nu
numai microrelieful zonei în care se manifestă, dar exercită influenţe negative şi asupra
purităţii atmosferice. Cenuşa vulcanică, împreună cu vaporii de apă, praful vulcanic şi alte
numeroase gaze sunt suflate în atmosferă, unde formează nori groşi ce pot pluti până la mari
distanţe faţă de locul de emitere. Timpul în care aceste suspensii rămân în atmosferă poate
ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetători apreciază că cea mai mare parte a suspensiilor din
atmosfera terestră provine din activitatea vulcanică. Despre aceste pulberi se presupune că au
şi influenţă asupra bilanţului termic al atmosferei, împiedicând dispersia energiei radiate de
Pământ către Univers şi contribuind, în acest fel, la accentuarea fenomenului de efect de seră,
produs de creşterea concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă.
Terenurile afânate din regiunile de stepă, în perioadele lipsite de precipitaţii, pierd
partea aeriană a vegetaţiei şi rămân expuse acţiunii de eroziune a vântului. Vânturile continue
de durată ridică de pe sol o parte din particulele ce formează scheletul mineral şi le transformă
în suspensii subaeriene, care sunt reţinute în atmosferă perioade lungi de timp.
Depunerea acestor suspensii, ca urmare a proceselor de sedimentare sau a efectului de
spălare efectuat de ploi, se poate produce la mari distanţe faţă de locul de unde au fost
ridicate. Cercetări recente, din sateliţi, au arătat că eroziunea numai de pe continentul Africa
ajunge la 100-400 milioane tone/an. În acest context, se pare că deşertul Sahara înaintează în
fiecare an cu 1.5-10 km.
Căderea naturală a climatului sub pragul critic de umiditate poate cauza profunde
dezastre ecologice. Unul din cele mai grave îl reprezintă incendiile naturale. Fenomenul este
deosebit de răspândit, mai ales în zona tropicală, deşi în general gradul de umiditate al
pădurilor din această zonă nu este de natură să favorizeze izbucnirea incendiului (insula
Borneo, Coasta de Fildeş). În anii deosebit de secetoşi, chiar şi în zonele temperate, se produc
dese incendii ale pădurilor (de exemplu în Franţa şi Polonia în 1992).
Manifestările poluării atmosferei sunt: ploaia acidă şi efectul de seră.
Ploile acide, rezultatul deversării în atmosferă a noxelor industriale, au apărut pentru
prima dată în Scandinavia. Acum sunt o problemă stringentă a majorităţii ţărilor industrializate.
Peştii dispar din lacuri, suprafeţele clădirilor şi statuile din marmură sunt corodate, pădurile se
usucă. În mod natural, apa de ploaie are un caracter slab acid datorită reacţiei sale cu dioxidul
de carbon. Ploile acide sunt rezultatul reacţiei oxizilor de sulf şi de azot cu apa. Aceşti oxizi se
19
formează în diverse procese industriale precum arderea combustibililor în centrale electrice, în
motoarele cu ardere internă. Contribuţia acidului sulfuric la ploile acide este de 2/3, în timp ce
contribuţia acizilor azotului este sub 1/3.
Efectul de seră se produce ca urmare a captării de către dioxidul de carbon ori alte
substanţe aflate în atmosfera a radiaţiilor ultraviolete.
Impactul încălzirii globului terestru va fi dificil în special pentru ţările sărace. Dezvoltarea
economică necesită consum energetic sporit, cantităţi mari de resurse consumate, investiţii. Ar
fi incorect şi practic imposibil să se stopeze industrializarea acelor ţări slab dezvoltate
economic pe motive ecologice. Cooperările internaţionale pentru alegerea acelor variante
tehnologice care să se integreze măsurilor ecologice sunt, de fapt, singura soluţie a dezvoltării.
III. Poluarea solului
Solul reprezintă un subsistem component al ecosistemelor terestre, rezultat al
numeroase procese fizice, chimice şi biologice. Solul şi organisme-le formează în cadrul
biosferei o unitate inseparabilă. Solul este suport şi mediu de viaţă pentru plantele superioare
terestre, principalul mijloc de producţie vegetală şi forestieră.
Poluarea solului constă în orice acţiune care produce dereglarea funcţionării normale a
acestuia ca suport şi mediu de viaţă pentru plantele terestre superioare din cadrul diferitelor
ecosisteme naturale sau antropice.
Solurile sunt supuse unor procese continue de degradare şi alterare. Degradarea reprezintă
procesul de mărunţire şi dispersare a rocilor şi mineralelor în fragmente mai mici, sub influenţa
temperaturii, apei, vântului, gravitaţiei şi vieţuitoarelor. Procesul este ireversibil. Alterarea
reprezintă totalitatea proceselor chimice la care sunt supuse rocile şi mineralele sub acţiunea
apei, acizilor minerali, organici şi a sărurilor. Degradarea şi alterarea acţionează simultan.
Pentru a-şi îndeplini funcţiile, solul trebuie să fie într-o formă accesibilă, deci: poros,
umed, aerat (cu fracţie mare de goluri). Plantele îşi extrag din sol elementele de bază: azot,
fosfor, potasiu, calciu, magneziu, sulf, bor, fier, mangan, cupru şi zinc. Compoziţia chimică a
solului este în continuă schimbare, prin procese rapide sau lente de pedogeneză, cu implicaţii
asupra ecosistemelor.
IV. Poluarea cu radiaţii
Poluarea cu radiaţii apare datorită emisiei şi propagării în spaţiu a unor radiaţii, capabile
de a produce efecte fizice, chimice şi biologice asupra organismelor vii.
Aparatele si instalaţiile cu surse de radiaţii sunt utilizate numai de personal calificat în
domeniu, pentru prevenirea accidentelor. Transportul materialelor radioactive şi al surselor de
20
radiaţii trebuie să se realizeze cu respectarea normelor republicane şi internaţionale, în
containere adecvate şi etichetate.
V. Poluarea termică
Acest tip de poluare apare în industria metalurgică, la elaborarea metalelor şi aliajelor,
în turnătorii, tratamente termice, în unele domenii ale industriei chimice, în energetică.
Polurea termică a aerului se manifestă în special la termocentrale, care răcesc cantităţi
mari de apă în turnurile de răcire cu ajutorul aerului. În zonă se modifică microclimatul,
circulaţia maselor de aer, regimul precipitaţiilor, deoarece creşte umiditatea şi temperatura
aerului. În industrie, căldura emisă de unele utilaje sau produse măreşte considerabil
temperatura. Sunt situaţii în mineritul subteran al carbunilor sau al minereurilor neferoase ca în
unele galerii temperatura să crească, făcând dificilă sau imposibilă extracţia.
O mare parte a apelor utilizate în industrie sunt ape de răcire care apoi se evacuează în
stare caldă. Ca atare, acestea vor degaja căldură, fie în atmosferă, fie în ape. Acest fenomen de
încălzire a apelor poate avea două mari consecinţe:
- influenţă directă asupra unor specii de plante şi animale;
- activitate bacteriană mai intensă şi astfel un foarte mare consum de oxigen (se observă
frecvent, în perioadele foarte calde, peşti pe mal, asfixiaţi, victime ale unui ‘’şoc de
căldură’’).
Pentru reducerea poluării termice a apelor, conductele de evacuare a apelor calde se
prelungesc mult în largul lacului, fluviului sau în mijlocul mării. În alte situatii apa se
clorinează pentru a nu se dezvolta microorganisme.
Conductele lungi de evacuare sunt costisitoare şi stânjenesc transportul naval.
Clorinarea poate afecta toate formele de viaţă din apă. O alta metodă mai eficientă este
asigurarea unui debit mare de răcire, care să nu crească cu mult temperatura apei, evitând
poluarea termică.
VI. Poluare fonică
Sunetul reprezintă o vibraţie a particulelor unui mediu capabil să producă o senzaţie
auditivă. Sunetul se propagă sub forma unor unde elastice numai în substanţe (aer, lichide şi
solide), dar nu se propagă în vid. În aer, viteza de propagare este de 340 m/s.
Zgomotul este o suprapunere dezordonată a mai multor sunete. Este produs din surse
naturale, dar mai ales antropice: utilaje, mijloace de transport, aparate, oameni. Poluarea fonică
sau sonoră produce stres, oboseală, diminuarea sau pierderea capacităţii auditive, instabilitate
psihică, randament scăzut şi chiar fisurarea clădirilor sau spargerea geamurilor.
Efectele poluării sonore sunt:
21
- infrasunetele ce pot apărea la automobile cu viteza mare, elicoptere, la apropierea
furtunii şi în timpul zborului avioanelor supersonice;
- ultrasunetele ce sunt produse în natură, în industrie, sau de aparatură electrocasnică. La
om ultrasunetele distrug globulele roşii din sânge, apar migrene, greaţă sau chiar
pierderea echilibrului.
- zgomotul care acţionează asupra întregului organism, deoarece senzaţia auditivă ajunge
la sistemul nervos central, prin intermediul căruia influenţează alte organe. Efectele
resimţite de om sunt: reducerea atenţiei, a capacităţii de muncă, deci creşte riscul
producerii de accidente, traumatisme ca: ameţeli, dureri, lezarea aparatului auditiv şi
chiar ruperea timpanului, scăderi în greutate, nervozitate, tahicardie, tulburări ale
somnului, surditate. Zgomotele de intensitate mare pot provoca deteriorarea clădirilor,
aparatelor şi instrumentelor.
Măsurile pentru reducerea poluării fonice necesită investiţii, noi materiale, noi tehnici în
construcţiile civile, industriale, în construcţia de maşini, regândirea unor procedee, instalaţii,
mijloace şi sisteme de trafic şi nu în ultimul rând, un comportament civilizat al oamenilor între
ei.
VII. Poluarea transfrontieră
Poluarea transfrontieră sau internatională apare sub forma unor efecte defavorabile
provocate de un sistem economic dintr-o ţară peste graniţe asupra altor sisteme naturale şi
economice.
Prin programul conferinţei de la Rio de Janeiro denumit “Agenda 21’’ s-a stabilit că
statele au dreptul de a exploata propriile resurse, după politici proprii legate de dezvoltare şi de
protecţia mediului înconjurător, fără să prejudicieze însă mediul altor state sau zone ce nu sunt
în jurisdicţia naţională. Nu trebuie trecut cu vederea că toţi locuitorii sunt afectaţi de creşterea
temperaturii planetei, că unele teritorii, inclusiv cele polare sau insulare, foarte slab dezvoltate
economic pot fi afectate de poluarea aerului şi apelor generată în alte ţări, uneori la sute şi mii
de kilometrii distanţă. Se pierd terenuri agricole, scad recoltele, diversitatea ecologică se
reduce, se extind bolile tropicale, iar O.N.U. ar putea interveni doar ca mediator între
conflictele ecologice interstatale.
22
3.3 DETERIORAREA MEDIULUI IN JUDETUL DOLJ
3.3.1 PREZENTAREA GENERALĂ A JUDETUL DOLJ
Judetul Dolj face parte din Regiunea de Dezvoltare 4 Sud Vest Oltenia fiind situat în
zona de sud-vest a Romaniei, Judetul Dolj se întinde între 44°00' si 44°30' latitudine nordică și
22°00' și 23°00' longitudine estică, fiind străbătut de la nord la sud de râul Jiu, al cărui nume îl
poartă - Doljiu, adică Jiul de Jos. Fluviul Dunarea străbate partea de sud a județului pe o
distantă de 150 km, formând totodata și granița cu Bulgaria.
Amplasarea județului Dolj. Suprafața totală de 7.414 km2 reprezintă 3,1 % din
suprafața țării, fiind al șaptelea județ ca mărime al țării. Județul Dolj este învecinat cu județele
Mehedinți la vest, Gorj si Valcea la nord, Olt la est si de Fluviul Dunarea la sud, pe o lungime
de circa 150 km, distanță ce constituie o parte din granița naturală a României cu Bulgaria..
Populația județului este de 718.874 locuitori cu o densitate medie de 97 loc/km2 , grupați în 3
municipii, 4 orașe, 104 comune și 380 sate, cu o pondere a populatiei urbane de 53%. Relieful
judetului cuprinde zona de luncă a Dunării, câmpia și zona de deal. Altitudinea crește de la 30
23
la 350 m față de nivelul mării, din sudul spre nordul județului, formând un larg amfiteatru
deschis spre soare. Relieful apare ca niște trepte plate care se ridică sub forma de piramidă din
lunca Dunării spre dealurile Amaradiei, de la 30 până la 350 m deasupra nivelului marii. Merită
menționată existența în sudul județului a celei mai mari suprafețe nisipoase din țară, în paralel
cu un numar impresionant de lacuri formate fie de revarsarile Dunării, fie de acumulările de
precipitații.
Rețeaua hidrografică este reprezentată de Dunare, care curge între Cetate și Dăbuleni,
de Jiu care străbate județul de la Filiași la Zăval pe o distanta de 154 km și de lacuri și iazuri
(Lacul Bistreț, Fântâna Banului, Maglavit, Golenți, Ciuperceni). Suprafața totală a luciilor de
apă din județ este de 20.757 ha, reprezentând 2,79 % din suprafața totală a județului. Apele
stătătoare constau din lacuri naturale de dimensiuni mici și lacuri antropice amenajate în
scopuri complexe: rezerve de apă industrială și potabilă, aparare împotriva inundațiilor,
piscicultura etc. Astfel rețeaua hidrografică a fost completată de lacurile și iazurile prezente în
lunca Dunării și în micile depresiuni dintre dune (Lacul Bistreț, Ișalnita, Fântâna Banului,
Maglavit, Golenți, Ciuperceni). Lacul de acumulare Ișalnița servește la alimentarea cu apa a
Municipiului Craiova. Teritoriul județului înglobează cantități reduse de ape minerale si
mineralizate. Există două localități unde apele minerale sunt valorificate local, și anume
Urzicuța si Gighera.
Vegetația naturală: O mare parte din sudul județului este acoperită de lanuri bogate,
vegetația fiind specifică zonei de step.
Fondul forestier ocupă 86,4 mii ha din suprafața județului. Suprafața împădurită totală
a județului este de 81,9 mii ha (cca. 11% din suprafața totală a județului). Structura ocupării
teritoriului: • vegetația forestieră - cca. 11% din teritoriu; • terenurile agricole - cca. 79%; •
apele de suprafață - 2,79%; • alte suprafețe - 4,2%.
3.3.2 APELE DE SUPRAFAȚĂ ȘI SUBTERANE

De la confluenţa Jiului de Est cu Jiu şi până amonte de Malu Mare, apa râului Jiu este
de categoria I de calitate. Pe tronsonul Rovinari-Turceni, suspensiilor de cărbune şi steril
provenite din amonte li se adaugă accidental zgură şi cenuşă, produse petroliere şi ape termale
provenite de la termocentralele din zonă. Datorită caracteristicilor hidraulice ale Jiului şi
aspectului torenţial, suspensiile de cărbune şi steril impurifică în continuare apele Jiului. La
intrarea în judeţul Dolj apele râului Jiu sunt impurificate cu praf de cărbune şi steril provenite
de la reparaţiile de cărbune Lupeni, Coroieşti, care datorită cursului torenţial al apei Jiului, nu
au timpul necesar pentru depunerea lor. Aval de Malu Mare, până la Zăval apa râului Jiu este
24
de categoria a II-a de calitate, ca urmare a depăşirii valorilor la indicatorii: ioni azotaţi, fenoli,
fosfor (este degradabilă) proveniţi de la evacuările de la Canalul colector Craioviţa.
Râul Jiu are calitate: I, a II-a şi a III-a, iar categoria degradată (în afara categoriei de
calitate)-râurile Cioiana, Coşuştea
Râul Jiu se încadrează în categoria I de calitate pe o lungime de 259 km.
Râul Amaradia pe o lungime de 70,5 km este de categoria I de calitate
Râurile: Gilort, Motru, Bistriţa şi Raznic la grupa RO pe toată lungimea lor se încadrează în
categoria I de calitate.
În partea nordică a unităţilor deluroase, apa freatică se află la adâncimi de 15-22 m

şi este interceptată de văile râurilor prin izvoare ce apar la baza dealurilor şi alimentează
afluenţii Jiului. Pe terasele Dunării, adâncimea apei freatice ajunge până la 5-10 m, iar în
Lunca Dunării, se menţine între 2-5 m. Pe câmpul mai înalt, de la est de Desnăţui, dintre
Radovan - Segarcea - Drănic, adâncimea apelor este cuprinsă între 20-30 m. Aceeaşi
valoare a adâncimilor se menţine şi în zona câmpului înalt Leu - Rotunda (din Câmpia
Romanaţilor la est de Jiu).
În unele locuri apele subterane de adâncime, precum şi cele freatice au caracter
mineralizat, cu conţinut clorosodic şi sulfuros, ca cele din aria localităţilor Urzicuţa şi Gighera
din sudul Judeţului, folosite de localnici în scop terapeutic.
Principala sursă de poluarea a apelor din județul Dolj sunt deșeurile care ajug adeseori
în râurile și pârâurile noastre. Acestea se pot observa ori de câte ori cresc râurile în debit și
apoi scad, căci rămân prinse de copaci, sau printre copaci. Ele au cauzat și cauzează o
catastrofă ecologica pentru întreg județul.
Pe lîngă sursele naturale de poluare, există și cele artificiale, reprezentate fie de apele
industriale uzate, ele fiind cele care provin din apele folosite în procesele tehnologice
industriale, fie de apele uzate provenite din agricultură-care provin de la crescătoriile de
animale. Totuși, protecția apelor este o problemă pentru țara noastră, întrucît nu există sisteme
de epurare prea dezvoltate, zilnic fiind purificate peste 200 metri cubi de ape menajere. Este
necesara o analiză aprofundată în ceea ce privește sursele de poluare a mediului înconjurător și
implementarea unui plan de optimizare a mediului
Cauze posibile ale contaminarii apelor în județul Dolj sunt:
• Depozitari ilegale ale deșeurilor menajere
• Mentinerea în funcțiune a depozitelor necontrolate existente
• Administrarea incorecta a depozitelor existente amplasate in apropierea unor cursuri
de apa – ex. poluarea cu deseuri usoare antrenate de vant sau curenti de aer.
25
• Colectarea în amestec cu deșeurile menajere a unor deșeuri periculoase (ex.
spitalicești) sau care conțin substante periculoase (ex. deșeuri electrice și electronice).
3.3.3 SOLUL SI SUBSOLUL

Solurile din acest teritoriu aparţin provinciei silvo-stepă şi se grupează astfel:
 clasa argilovisoluri cu tipurile: soluri brune de pădure, soluri brun-roşcate de
pădure, soluri argiloiluviale moderat podzolite;
 clasa molisoluri cu tipurile: cernoziomuri, cernoziomuri levigate, cernoziomuri
castanii, cernoziomuri carbonatice
 clasa solurilor neevoluate cu tipurile: soluri aluviale, soluri nisipoase, slab
solificate
Clasa argilovisolurilor evoluează sub pădurea de stejar, cer şi gârniţă, pe formaţiuni
geologice de argile, nisipuri şi pietrişuri care alcătuiesc Piemontul Getic şi respectiv dealurile
din nordul judeţului.
Solurile brune de pădure acoperă podurile teraselor şi culmile deluroase de la nord
de linia Cornu, Terpeziţa, Craiova, Robăneşti.
Solurile brun-roşcate de pădure apar frecvent în partea de mijloc a judeţului pe o fâşie
lată, ocupând treptele mai înalte ale câmpiei de la vest de Jiu, ca şi partea nordică a câmpului
dintre Jiu şi Olt. Această fâşie reprezintă o zonă de tranziţie de la podiş la câmpia propriu-zisă
a Olteniei
În sud, aceste soluri le întâlnim în arealul localităţilor: Unirea, Giubega, Perişor,
Segarcea, Celaru. Această categorie de soluri se formează pe luturi argiloase şi loessoide
(loessul - o rocă prăfoasă, uşor cimentată de culoare gălbuie) sunt soluri fertile pentru
majoritatea culturilor agricole, pentru pomicultură şi viticultură. Renumitele plantaţii din
podgoria Segarcei, Galicea Mare sau Dealul Viilor din jurul Craiovei, se află în cea ma i mare
parte pe astfel de soluri.
Clasa molisolurilor, cu cernoziomuri levigate şi cernoziomuri ciocolatii, se formează pe
luturi loessoide, depozite luto-nisipoase sub vegetaţia de stepă şi silvostepă pe terasele mai
înalte de la vest de Valea Desnăţuiului şi pe câmpul din stânga Jiului unde nu sunt nisipuri.
Existenţa lor se poate urmări pe o fâşie de la Maglavit, Moţăţei, Băileşti, Bârca, Gîngiova.
Pe terasa inferioară şi în Lunca Dunării, afectată de acumulările nisipurilor, sectorul
Calafat - Rast şi Bechet - Dăbuleni, există un mozaic de soluri cu uşoară dominare a
cernoziomurilor nisipoase.
26
Clasa solurilor neevoluate, prezente în lunca largă a Dunării şi Jiului, se grupează în
soluri aluviale, care în multe porţiuni au evoluat spre cernoziomuri aluvia le
În Lunca Dunării prezenţa aluviunilor nisipoase şi a nisipurilor spulberate de vânt a
determinat predominarea solurilor nisipoase în diferite grade de evoluţie, precum şi a
nisipurilor nesolificate
Contaminarea solului are aceleași cauze posibile ca și apele de suprafață sau subterane.
Anual o parte din levigatul generat de depozite se scurge la suprafata solului (functie de
orografia terenului) iar restul se infiltrează în subsol (funcție de stratigrafia amplasamentului).
Deșeurile menajere și cele asimilabile acestora conțin un procent ridicat de materii organice
biodegradabile. Prin depozitarea acestora direct pe sol se produce acidifierea solului, în urma
dezvoltării de procese fermentative și implicit se generează compuși cu caracter acid (CO2,
acid acetic, acizi grasi, H2S NH4+ etc.). Deoarece conținutul de metale, atăt în deșeurile
menajere cât și a celorlalte tipuri de deșeuri ce intră în categoria deșeurilor municipale este
redus (aproximativ 4%), conținutul de metale grele ce ar putea avea impact asupra solului și
subsolului este mult diminuat. Efectul vizibil al poluarii solului ca urmare a infiltrațiilor
levigatului și dispersiilor gazoase se manifestă asupra vegetației din vecinătatea depozitelor de
deșeuri, putându-se ușor constata afectarea, în diferite grade, a stratului vegetal.
3.3.4 AERUL
Prin aşezarea geografică în zona de Câmpie a Dunării, cât şi datorită unor factori
geoclimatici şi hidrometeorologici specifici, judeţul Dolj prezintă o serie de particularităţi
privind poluarea cu pulberi în suspensie şi pulberi sedimentabile. Solul friabil nisipos din zona
de sud şi cea centrală a judeţului permite antrenarea de către curenţii de aer predominanţi din
direcţia E-V şi SV - NE a particulelor materiale.
Ca urmare a acestui fapt datorat şi distrugerii perdelelor forestiere de protecţie - în
perioadele de primăvară secetoasă: martie - mai vânturile sezoniere antrenează mari cantităţi de
pulberi în suspensie care adeseori produc un disconfort pentru locuitorii din zonă
În imediata vecinătate a haldelor de zgură şi cenuşă, a centralelor termoelectrice,
Işalniţa şi Şimnic, datorită insuficientelor măsuri de fixare a cenuşii se produc antrenării
eoliene care afectează localităţile limitrofe.
Mediul în care trăim, sub influența surselor mobile de poluare a aerului, devine tot mai
poluat, problemă majoră pe care deseori o ignorăm sau ocolim, în consecință fiind afectat solul,
apa și aerul, unele specii de plante și animale rare începînd să dispară, iar omul se confruntă cu
diferite boli cauzate de poluare.
27
Centralele electrice, fabricile, uzinele, numărul din ce în ce mai mare de autovehicule
duc la degradarea mediului. Una dintre surse de poluare a aerului din județul Dolj, este numărul
de uzine cu diferite forme de activitate. Atâta timp cât există problema poluării aerului, trebuie
să existe implementarea măsurilor de prevenire şi de combatere a poluării aerului, iar
autoepurarea aerului a devenit o necesitate, proces ce se realizează prin curenți de aer,
sedimentare sau precipitații. Din cauza unui volum prea mare de aer poluat, capacitatea de
autoepurare a fost redusă considerabil.
Problemele privind poluarea aerului sunt generate de emisiile poluante, care produc
acidifierea atmosferei, afectează producţia de ozon troposferic, măresc concentraţia în
atmosferă a particule în suspensie, a pulberilor cu metale grele şi a gazelor cu efect de seră,
reduc stratul de ozon şi conduc la schimbări climatice.
Evoluţia emisiilor atmosferice poluante este dependentă în principal de evoluţia
populaţiei, de presiunea exercitată de sectorul industrial şi de sectorul energetic, la acestea se
adaugă în mai mică măsură presiunea exercitată de sectorul agricol şi turistic. Acestea se
cuantifică prin valoarea anuală a emisiilor atmosferice şi prin efectele aupra sănătăţii oamenilor
şi ecosistemelor
La nivelul județului Dolj industria energetică – este principala sursă de poluare și este
reprezentată de unităţile de producere a energiei termice, în urma cărora rezultă emisii de
poluanţi în atmosferă, afectarea vegetaţiei, poluare fonică, generarea de deşeuri.
Începând din anul 2006, supravegherea calităţii aerului în județul Dolj s-a realizat prin
intermediul sistemului automat de monitorizare a calităţii aerului inclus în RNMCA, format din
5 staţii automate, care au fost amplasate în aglomerarea Craiova conform criteriilor specifice
prevazute în prezent în Legea 104/2011. La sfarșitul anului 2016 a intrat în rețeaua teritorială și
stația DJ-6, amplasată la Calafat, pentru care procesul de evaluare a datelor a început în cursul
lunii martie 2017.
“Poluanţii atmosferici monitorizaţi – respectiv dioxid de sulf (SO 2), oxizi de azot
(NO2/NOx), monoxid de carbon (CO), Plumb (Pb), pulberi în suspensie – fracțiile PM 10 şi
PM2,5, benzen (B) şi ozon(O3) – sunt cei reglementaţi prin directivele europene privind calitatea
aerului înconjurător preluate prin legislaţia noastră (Legea 104/2011), privind valorile limită,
de prag şi de alertă ale acestora, precum şi a metodelor de măsurare şi evaluare”, se precizează
într-un comunicat de presă al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Dolj.
Deseurile municipale poluează aerul într-un mod complex, principalele cauze și
mecanisme de poluare fiind:
28
• degajarea gazului de depozit, gaz ce conține, pe lângă componentele principale (CH4
si CO2) și cantități mici de compuși organici volatili (COV), substanțe volatile cu miros
dezagreabil, hidrogen sulfurat, dioxid de sulf, oxizi de azot, amoniac, funcție de compoziția
deșeurilor;
• transportul de către vânt și dispersia în atmosferă a pulberilor prezente în deșeurile
municipale;
Depozitele de deșeuri menajere pot fi considerate surse fixe, calde și difuze de poluare
pentru componenta de mediu aer. Principalele emisii poluante pentru aer sunt: pulberile
spontane, “mirosurile” și biogazul. Poluarea aerului cu mirosuri neplacute și cu suspensii
antrenate de vânt este deosebit de evidentă în zona depozitelor orășenești actuale, în care nu se
practică exploatarea pe celule și acoperirea zilnică cu materiale inerte. Efectele menținerii
actualului sistem de gestionare a deseurilor asupra calității aerului se vor amplifica, în pricipal
datorită cantităților de biogaz generat de actualele depozite.
Calitatea aerului mai este influențată și de:
• Arderile necontrolate de deșeuri pe depozitele neconforme
• Nerespectarea frecvenței de colectare la un interval de maxim 3 zile a deșeurilor din
punctele de colectare amplasate în zone dens populate
• Folosirea de mașini de transport sau terasiere învechite
• Colectarea deșeurilor cu un numar mare de autogunoiere cu capacități mici sau fără a
asigura compactarea, ceea ce implică mai multe curse, deci o creștere a traficului
• Lipsa cântarului la depozit și estimarea cantităților de deșeuri depozitate la mc, ceea
ce favorizează raportarea unei cantități de deșeuri mai mari decât cea reală. Pe lângă impactul
financiar, acest aspect influentează și traficul, șoferii fiind interesați să facă cât mai multe curse
și nu să încarce mașina la capacitate.
3.3.5 ARII PROTEJATE

Menținerea actualului mod de gestionare a deșeurilor poate avea efecte nedorite asupra
acestor zone prin eliminarea ilegala a deșeurilor turistice, ceea ce conduce la un aspect
peisagistic nedorit. În plus, o menținere a acestei situații poate afecta biodiversitatea (fauna,
flora) prin apariția unor specii nedorite sau prin favorizarea dispariției unor specii sensibile. Nu
există date privind cantitățile de deșeuri eliminate de turiști în aceste zone și nici o informație
privind existența sau functionarea unui sistem de colectare și/sau eliminare a acestor deșeuri.
Efectele asupra peisajului sunt de natură vizuală, deșeurile neridicate, împrăștiate de
vânt, în stare avansată de fermentare, depozitate dezordonat, creează dezagremente uneori
29
majore, (exemplu: când sunt vizibile din tren, de pe șosele europene sau naționale, în zone
comerciale, în zone dens populate sau turistice). Peisajul și aspectul ambiental este afectat de
starea recipienților de pre-colectare, gradul lor de uzură, forma și gradul de curățenie a spațiilor
de pre-colectare, starea mijloacelor de transport, forma, mărimea și modul de gestionare a
depozitelor necontrolate. Lipsa oricarei plantații de protecție, și în special, în cazul locurilor de
depozitare necontrolată a deșeurilor, situarea acestora la periferia marilor orașe, produce efecte
peisagistice dezagreabile. La acest lucru contribuie si prezența deșeurilor împrăștiate de vânt, a
fumului produs de aprinderea mai mult sau mai puțin spontană a deșeurilor, a mirosului,
păsărilor sau rozătoarelor care produc dezagremente ambientale majore. Aspectul dezagreabil
poate conduce la pierderi economice importante, dacă aspectele menționate se regăsec spre
exemplu în zone agroturistice sau de agrement.
3.3.6 SĂNĂTATEA OAMENILOR

Emisiile în apă, aer, sol a principalilor poluanți (levigatului/biogazului ) au impact pe
termen lung asupra populației din zonă, dar pot influența pe termen scurt sănătatea operatorilor
care gestionează direct aceste deșeuri. Efecte nocive asupra sănătății oamenilor au în special
urmatoarele componente ale biogazului: CO, H2S, mercaptan, praf si N2. De asemenea,
depozitele de deșeuri menajere emit în atmosferă gaze și vapori percepuți ca mirosuri
neplacute, uneori iritante, pe o rază de sute de metri. Asupra organismului uman efectele
mirosului sunt greu de cuantificat, putând să apară stări de greață, vomă, dureri de cap,
respirație sacadată, tuse, perturbarea somnului, lipsa poftei de mâncare, iritarea ochilor, a căilor
respiratorii superioare. Aceste simptome apar în special la “scormonitorii” care acționează în
majoritatea punctelor de pre-colectare, recuperând deșeurile reciclabile, cu valoare economică.
De asemenea, prin procesele de șiroire și infiltrații, solul de sub depozitele de deșeuri, asupra
căruia, în marea majoritate a cazurilor nu s-au efectuat nici un fel de lucrări de
impermeabilizare, se imbibă cu agenți patogeni microbieni (febra tifoida, dizenterie, holera) și
virali (hepatita si poliomielita), putând avea efecte deosebit de nefaste asupra stării de sănătate
a oamenilor. Factorii de risc pentru sănătatea oamenilor îi reprezintă și posibiltatea proliferării
rozătoarelor. Nu există alte informații privind impactual actualului sistem de gestionare a
deșeurilor asupra sănătății populației.
3.3.7 BIODIVERSITATE (FAUNA, FLORA)

Vegetaţia spontană a suferit în ultimele două secole modificări însemnate, ca urmare a
intervenţiei omului care a defrişat pădurile de pe suprafeţe întinse, determinând despădurirea
30
câmpiei şi a unei bune părţi din Piemontul Getic în scopul transformării lor în vaste zone
pentru practicarea culturilor agricole sau de ţinuturi cu ierburi pentru păşunarea animalelor.
În judeţul Dolj, în special în jumătatea sudică a acestuia, vegetaţia naturală a fost
înlocuită în proporţie de peste 90% cu terenuri agricole, intercalate pe alocuri, de pâlcuri de
pădure cu specii de stejar pufos (Quercus pubescens) sau din stejar brumăriu (Quercus
pedunculiflora). Pajiştile din această zonă sunt puternic stepizate, compuse din ierburi adaptate
la secetă.
Aceeaşi situaţie se remarcă şi în jumătatea nordică, colinară, a judeţului. Analizând în
prezent vegetaţia se constată că ea urmăreşte în linii mari treptele de relief, adaptându-se la
condiţiile impuse de acestea.
În partea de nord a judeţului, cu ţinuturi deluroase mai înalte apar păduri de cer
(Quercus cerris) şi gârniţă (Quercus frainetto), iar în Dealurile Amaradiei, cu altitudini mai
mari se află păduri de gorun (Quercus petraea), a cărui arie de răspândire se află pe întreaga
jumătate nordică a Podişului Getic, până la limita cu Subcarpaţii Getici.
În partea de mijloc a judeţului, până la limita localităţilor Pleniţa - Segarcea - Apele Vii,
se află păduri de cer şi gârniţă, dar sub formă de fragmente, faţă de fostele ţinuturi, cândva, cu
păduri întinse. Frecvent, apar specii de stejar pufos şi brumăriu, care fac trecerea spre
silvostepă, cu specii de ierburi din familia gramineelor: păiuşul, pirul, bărboasa, coada vulpii,
golomătul etc.
Excepţie face sectorul din vestul şi nord-vestul oraşului Craiova, în aria localităţilor:
Breasta, Leamna, Bucovăţ, unde apare o grupare de arbori „favorizată” de cadrul natural oferit
de Valea Jiului, cum sunt: gârniţa, gorunul, frasinul, stejarul pufos şi fagul. Prezenţa fagului în
pădurea de la Leamna, în plină zonă a stejarului, reprezintă o curiozitate din punct de vedere
ştiinţific pentru această regiune, aici fiind limita cea mai sudică a fagului în ţara noastră.
Ca urmare a defrişărilor şi îndeosebi de pe terenurile nisipoase, acţiunea vânturilor a
reactivat deslocarea nisipurilor, fapt ce a impus plantarea zonelor afectate de dune cu salcâmi
care au devenit perdele de protecţie pentru diminuarea efectelor acestora în perimetrul
localităţilor: Maglavit, Ciuperceni, Poiana Mare, Desa, Piscu Vechi, Ghidici, precum şi pe
teritoriul din stânga Jiului, la Rojişte, Apele Vii, Celaru, Amărăşti, Piscu Sadovei, Bechet,
Călăraşi şi Dăbuleni.
Vegetaţia Luncii Dunării şi Jiului este influenţată de terenurile nisipoase, nivelul apei
freatice aproape de suprafaţa solului, precum şi de prezenţa mâlurilor umede. De-a lungul
acestora apar grupări de sălcii, plopi, răchită, care formează coridoare de zăvoaie în plină
31
câmpie aridă din vecinătate. De asemenea, apar şi specii de stejar în asociaţie cu subarboret de
alun, măceş, cătină.
În perimetrul bălţilor şi zonelor umede (mlaştini) apare o vegetaţie hidrofilă formată de
specii de trestie, papură, nufăr, rogoz, pipirig, piciorul cocoşului, lintiţă etc. în sectoarele
amenajate ale Luncii Dunării (Ghidici - rast - Bistreţ, Jiu - Bechet - Dăbuleni), vechile asociaţii
vegetale de plop şi salcie, au fost defrişate rămânând solitare în unele ostroave, iar în locul lor
au apărut plantaţii noi din specii de arbori repede crescători, plopul negru hibrid şi salcia
selecţionată
În linii generale repartiţia faunei urmăreşte mediul propriu de viaţă, respectiv,
pădurea, silvostepa şi câmpul cultivat, luncile cu zonele sale umede până în domeniul
acvatic propriu-zis.
În zona padurilor de foiase trăiesc mamifere mari precum: căpriorul, mistrețul,
iepurele vulpea, s.a. Dintre păsări sunt specifice cele mici, cântătoare, privighetoarea,
cucul, mierla, turtureaua, piţigoiul, sticletele, care sunt frecvente şi în zăvoaiele de pe
lângă ape. Prin grija omului sunt amenajate în multe păduri, locuri pentru creşterea şi
înmulţirea fazanilor (la Segarcea - Cobia, Bratovoeşti şi Plopşor).
În câmpie, prezenţa plantelor ierboase din speciile gramineelor ca şi a culturilor
agricole propriu-zise, determină existenţa mamiferelor rozătoare (şoarecele de câmp,
şobolanul cenuşiu, popândăul) şi răpitoare mici (dihorul, nevăstuica, iar dintre mamiferele
mai mari, vulpea şi iepurele). Dintre păsări menţionăm: prepeliţa, potârnichea, ciocârlia,
graurul, iar prigoria şi lăstunul cuibăresc deseori în malurile lutoase sau nisipoase ale
treptelor de relief.
În lunci şi pe lângă ape, cuibăresc în stufărişuri raţe şi gâşte sălbatice sau alte
păsări mari, care găsesc hrana oferită de prezenţa bălţilor şi mlaştinilor (barza, pescăruşul,
corcodelul, fluierarul, bâtlanul, cufundacul, iar ca specii rare: egreta).
În domeniul acvatic domină lumea peştilor care trăiesc în lacurile amenajate de la
Bistreţ, Cetate, Fântânele, Vârtop, Cornu, Caraula şi Preajba dar şi în cadrul celor cu regim
natural în bălţile mai mari care au rămas în lunca neamenajată a Dunării și Jiului și chiar în
râurile mai mici .
Speciile de peşti reprezentative pentru apele judeţului nostru sunt: crapul, plătica,
babuşca, sabiţa, văduviţa, şalăul, roşioara, ştiuca, somnul, carasul, caracuda, linul
Fauna și flora pot fi afectate pe termen lung de depozitarea necontrolată, de trafic sau de
exploatarea resurselor din depozitele care au sistat depozitarea. Actualul sistem de management
al deșeurilor acționează asupra ecosistemelor și a biosferei atât prin poluanții gazoși degajați ca
32
urmare a proceselor fermentative ce se desfășoară la nivelul masei de deșeuri, prin poluanții
lichizi – levigatul – ce se infiltrează în sol, subsol, ape de suprafață și subterane dar și prin
contactul direct al plantelor și animalelor cu deșeurile menajere. Emisiile gazoase ale deșeurilor
menajere sunt reprezentate de biogaz, alcătuit în medie din: 15 – 84 % CH4 (procente
volumetrice), 15 % CO2, mici cantități de CO, O2, H2S, mercaptani, vapori de apa, praf, N2,
oxizi de azot, etc. Acesta acționează atât asupra faunei folositoare (reprezentate, de exemplu,
de insectele polenizatoare sau paăsările insectivore), dar mai ales, asupra calității și stării
fiziologice a plantelor. Substanțele volative (urât mirositoare), se impregnează pe suprafața
foliară, introducându-se apoi prin intermediul stomatelor în interiorul organismului vegetal.
Totodată, prin sistemul radicular, substanțele odorante pătrund în organism conferindu-i
acestuia o parte din însușirile lor. Oxizii de azot au o acțiune nocivă atât asupra plantelor cât și
a viețuitoarelor. Astfel, la concentrațiile existente în atmosferă, NO nu este iritant și nu este
considerat un toxic puternic. În schimb, la concentrații ridicate NO2 are un puternic efect toxic
atat asupra organismelor vegetale cât și animale. Monoxidul de carbon (CO) face parte din
clasa poluanților asfixianți (alături de CO2, H2S, cianuri) al caror efect patogen predominant,
asupra viețuitoarelor cu sânge cald, îl reprezinta hipoxia și anoxia constând în blocarea
aportului, transportului sau utilizarii oxigenului în procesele metabolice. Deoarece deșeurile
menajere au un conținut de numai 4% metale, conținutul de metale grele ce ar puta avea impact
negativ asupra ecosistemelor este mult diminuat. Totusi, modul cel mai frecvent și poate cel
mai periculos de acțiune asupra ecosistemelor îl constituie faptul că atât sistemele de
precolectare a deșeurilor dar în special depozitele de deșeuri menajere, constituie surse de
hrană pentru rozatoare, câini, pisici, porci etc. Astfel, agenții patogeni din deșeurile menajere
sunt transportați fizic sau își găsesc gazdă în organismul acestor animale, fiind răspândiți apoi
pe o arie mult mai largă decât spațiul de depozitare, afectând grav calitatea ecosistemelor
respective. Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de
deșeuri este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care în termenii conceptului de
“dezvoltare durabilă”, se întinde pe durata a cel puțin două generații dacă se însumează
perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), refacere ecologică și
postmonitorizare (15-20 ani). În termeni de biodiversitate, un depozit de deșeuri înseamnă
eliminarea de pe suprafața afectată acestei folosințe a unui numar de 30-300 specii/ha, fără a
considera și populația microbiologică a solului. În plus, biocenozele din vecinatatea depozitului
se modifica în sensul că:
• în asociațiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate;
33
• unele mamifere, păsări, insecte părăsesc zona, în avantajul celor care își găsesc hrana
în gunoaie (șobolani, ciori). Deși efectele asupra florei și faunei sunt teoretic limitate în timp la
durata exploatării depozitului, reconstrucția ecologică realizată după eliberarea zonei de sarcini
tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic initial, evoluția biosistemului fiind
ireversibil modificată. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deșeurilor urbane
facilitează înmulțirea și diseminarea agenților patogeni și a vectorilor acestora: insecte,
șobolani, ciori, câini vagabonzi.
34
4. PROTECTIA ȘI CONSERVAREA MEDIULUI
Secolul al XXI-lea va prelua o mare problemă nerezolvată de secolul anterior –

protecţia mediului înconjurător. Actualmente, există numeroase semnale de alarmă din cauza
poluării excesive şi a epuizării unor resurse naturale. Cu toate preocupările existente în fiecare
ţară şi la scară internaţională orientate spre protecţia mediului şi protejarea resurselor naturale,
conservarea vieţii, a diversităţii ecologice se apreciază unanim că eforturile sunt insuficiente şi
distribuite inegal pe glob. Susţinerea financiară a cheltuielilor pentru mediu este dependentă de
starea economică a fiecărei ţări, deci decalajele existente între ţări vor marca profund şi acest
domeniu.
Protecția mediului ambiant a apărut ca problemă a omenirii numai în zilele noastre. În
prezent, bogățiile și sursele de energie sunt afectate în așa măsură încât se prevede epuizarea
rapidă a unora din ele ( specii de animale și plante dispărute, zone fertile transformate în
deșeuri ), dacă nu se iau măsuri de protecție a mediului înconjurător.
Pentru a reduce degradarea mediului, este necesar ca oamenii să dezvolte
conștientizarea mediului și să acționeze în consecință. Este necesară o schimbare a obiceiurilor
de consum și a unui stil de viață mai puțin exigent față de resursele naturale.Pentru aceasta,
este necesar să se consume mai puține resurse, deci vor fi produse mai puține deșeuri. În plus,
ar trebui promovate reciclarea gunoiului și tratarea apelor uzate în orașe și industrii.
Una din soluțiile de reducere a degradării mediului este prevenirea.
Există un număr mare de alternative tehnologice ecologice care pot preveni sau reduce
deteriorarea mediului. Acestea includ promovarea utilizării vehiculelor electrice, dezvoltarea
de planuri de reciclare și încurajarea consumului responsabil.
În plus, este esențial să se instaleze atât stații de epurare urbane, cât și industriale. Pe de
altă parte, practicile programate de perimare ar trebui evitate de către industrii.
Pentru a încerca să amortizeze daunele cauzate de deteriorarea mediului, au fost dezvoltate
diverse alternative tehnologice. De exemplu, în cazul apei contaminate există diferite tehnici de
purificare care pot fi aplicate.
Atunci când există contaminare cu metale grele în soluri și ape, este posibil să se
utilizeze specii de fixare care le pot extrage din mediu. În plus, deversările de petrol pot fi
tratate cu bacterii capabile să degradeze combustibilul.
Pentru protejarea și conservarea mediului trebuie luate anumite măsuri de (cei trei R):
35
REDUCERE
Reducerea consumului este cel mai bun lucru pe care putem să-l facem pentru mediu, cea
mai potrivită metodă de a-l proteja. Asta înseamnă că vom cumpăra mai puține obiecte, vom
arunca mai puține la gunoi și deci nu vom mai avea problema acestuia! Consumul minim este
cel mai prietenos comportament față de mediu.
REFOLOSIRE
Refolosirea obiectelor pe care le avem deja este esentială pentru a preveni producerea
deșeurilor. Refolosirea e mai bună decât reciclarea, deoarece nu presupune consum adițional de
energie pentru procesarea obiectelor. În plus, anumite materiale nu pot fi reciclate.
RECICLARE
Daca nu am reuțit să consumăm mai puțin sau să refolosim ce avem, trebuie măcar să
reciclăm. Dacă reciclezi hârtie, PET, metal și altele vei ajuta nu doar mediul, dar și pe tine și pe
ceilalți, mai ales familiile mai nevoiașe care poate trăiesc din asta. Nu uita că poți să și folosești
materiale reciclate!
DE CE SUNT IMPORTANŢI CEI 3 R?
Pentru că ne ajută să minimizăm impactul pe care-l avem în mediu, prevenind
depozitarea deșeurilor la gropile de gunoi. Minimizarea gunoiului pe care-l producem zi de zi
reduce nevoia de materii prime (care vin din resurse naturale) și scade cantitatea de gaze și
substanțe eliberate în atmosfera de-a lungul ciclului de viață al unui produs (de exemplu, prin
extracția de materie-primă, distribuirea produsului, folosirea lui și îndepărtarea lui).
Consecințe
Printre consecințele primare derivate din deteriorarea mediului se numără pierderea
surselor de apă potabilă și degradarea calității aerului. La fel, există pierderea solurilor
agricole, pierderea biodiversității, dezechilibrele ecologice și degradarea peisajului.
Unele soluții care pot fi propuse sunt instalarea stațiilor de epurare, reciclarea și
prelucrarea adecvată a deșeurilor. La fel, ar trebui depuse eforturi pentru a dezvolta o
agricultură mai ecologică și pentru a avea o legislație de mediu mai strictă.
 Pierderea surselor de apă potabilă
Una dintre cele mai grave consecințe ale deteriorării mediului este pierderea surselor de
apă proaspătă. În acest sens, cantitatea de apă disponibilă scade și calitatea acesteia scade.
Când pădurile sunt distruse și solul vegetal se pierde, apa se scurge din ecosistem și se
îndreaptă spre oceane. Pe de altă parte, canalizarea urbană și industrială, fără tratarea adecvată,
poluează sursele de apă.
36
 Impact asupra vieții sălbatice
Multe specii acvatice sunt afectate de contaminarea apelor cu pesticide și nitrați
proveniți din agricultură. În plus, deșeurile industriale și urbane încărcate cu metale grele sunt
mortale pentru viața sălbatică.
De exemplu, putem sublinia că cel al amfibienilor, 32% din ale căror specii sunt
amenințate cu dispariția din cauza deteriorării mediului. Cauza principală este apa poluată în
care larvele mor sau dezvoltă malformații.
 Degradarea calității aerului
Emisiile provenite din traficul auto și industriile poluează aerul, până la niveluri în care
este dăunător sănătății. În unele orașe mari, aerul este atât de poluat încât provoacă boli ale
pielii și ale căilor respiratorii și poate duce chiar la cancer pulmonar.
Acumularea de oxizi de azot și sulf și CO2 produce ploi acide care generează poluarea
solului și a apei. Pe de altă parte, această ploaie acidă poate provoca deteriorarea clădirilor,
monumentelor și echipamentelor.
 Pierderea solurilor agricole
Mii de hectare de soluri agricole se pierd anual din cauza eroziunii, din cauza distrugerii
stratului vegetal, a alterării ploii și a practicilor agricole proaste. Pe de altă parte, fenomenul
deșertificării este exacerbat din cauza activității agricole și a încălzirii globale.
Deșertificarea afectează zone întinse din Africa, insula Madagascar și alte zone ale planetei. În
timp ce se află în Europa, Spania este țara cu cele mai mari rate de deșertificare.
 Pierderea biodiversității
S-a susținut că traversăm cea de-a șasea mare dispariție a ființelor vii de pe planetă. Spre
deosebire de celelalte mari dispariții, acesta este considerat a fi cauzat practic de activitățile
umane.
Biodiversitatea se pierde cu pași repezi din cauza deteriorării mediului, ca urmare a
poluării apei, a solului și a aerului. În mod similar, multe ecosisteme au fost distruse pentru a
extrage atât resurse vii, cât și resurse minerale.
Estimările care au fost făcute până acum indică faptul că rata actuală de dispariție este
de 114 ori mai mare decât orice eveniment anterior de extincție în masă.
 Dezechilibre ecologice
Dispariția ecosistemelor
Deteriorarea mediului provoacă dispariția unor ecosisteme întregi, astfel încât poluarea
apei poate face sterile ecosistemele acvatice. Pe de altă parte, defrișările și exploatarea în aer
liber pot distruge complet ecosistemele forestiere.
37
 Încălzire globală
Deteriorarea mediului prin emisia de gaze cu efect de seră și distrugerea pădurilor
generează o creștere a temperaturii globale. Prin urmare, sunt generate dezechilibre ecologice
profunde, cum ar fi dispariția speciilor și modificarea ciclurilor biogeochimice.
 Degradarea peisajului
Deteriorarea mediului are un efect estetic prin modificarea negativă a peisajului din
diverse motive. Printre altele avem acumularea de deșeuri și modificarea calității apei și a
aerului.
Această situație duce la pierderea potențialului turistic și recreativ în multe zone,
afectând dezvoltarea economică.
 Pierderea calității vieții umane
Una dintre cele mai importante consecințe ale deteriorării mediului este că aceasta
afectează calitatea vieții ființelor umane. Printre alți factori, producția de alimente, sănătatea,
recreerea și generarea de energie hidroelectrică sunt afectate.
Prin urmare, poate afecta sănătatea și nutriția oamenilor, până la punctul de a provoca
moartea. Dacă deteriorarea mediului înconjurător continuă să se înrăutățească, ar putea avea
consecințe pentru perpetuarea speciei umane.
 Pierderea stratului de ozon
Stratul de ozon este responsabil pentru protejarea pământului de razele ultraviolete
dăunătoare. Prezența clorofluorocarburilor și a hidroclorofluorocarburilor în atmosferă
determină pierderea stratului de ozon.
 Lipsa resurselor naturale
Degradarea mediului înconjurător prin aspecte precum supraexploatarea resurselor
naturale, poluarea și despădurirea poate contribui la deficitul de mijloace sau resurse precum
teren arabil, apă, resurse genetice, plante medicinale și culturi alimentare.
Pentru a reduce impactul viitor, planificarea urbană, industria și managerii de resurse
trebuie să ia în considerare efectele pe termen lung ale proiectelor de dezvoltare asupra
mediului, pentru a preveni impactul viitor asupra acestuia.
38
5. Concluzii
Calitatea aerului
Particulele de poluanţi se depun pe suprafaţa pielii sau pe pleoape, nas sau gât, pot
fi inhalate și pătrund în căile respiratorii, până la nivelul alveolelor pulmonare. Odată ce
particulele poluante au pătruns în sistem, pot provoca reacţii multiple care au ca rezultat
îmbolnăvirea.
Alergiile şi astmul sunt efectele frecvente ale poluării, iar, conform statisticilor,
numărul persoanelor afectate este într-o continua creştere, în special în mediul urban.
Astfel, daca în America, în 1982 erau înregistrate 34 de cazuri de probleme de astm
raportat la 1000 de locuitori, în 1994 numărul acestora a crescut la 56 de persoane. Simpla
aerisire a încăperii nu este o soluţie, în special datorita faptului ca şi din mediul extern
pătrund substanţe poluante.
Folosirea cărbunelui de proastă calitate în gospodării şi întreprinderi mici presupune
o importantă poluare a aerului. Fumul şi funinginea ce provine din coşurile joase sunt
dăunătoare sănătăţii.
Oraşele unde se exploatează cărbunii, populaţia este expusă la niveluri ridicate ale
emisiilor de particule fine şi gaze ce provin de la sobe cu cărbuni ce sunt folosite pentru
încălzire în locuinţele pentru încălzirea spaţiilor de lucru şi pentru alte procese tehnologice.
Aceste sobe nu au vreo formă de protecţie pentru reducerea poluării. În Polonia, 46% din
emisiile de funingine şi pulberi provin din sobele ce ard cărbune de slabă calitate. În fosta
Uniune Sovietică, gazul natural a ajutat la reducerea poluării provenite de la sobele
gospodăriilor în oraşele unde se exploatează cărbunele. Fumul ce provine din arderea
cărbunelui de slabă calitate (întreprinderi sau gospodării), este nociv pentru sănătate.
Calitatea apei
Multe râuri din Europa Centrală şi de Est sunt poluate în special cu deşeuri organice
şi metale grele, micro-poluanţi din deversările industriale şi menajere care au fost tratate
numai parţial sau deloc. Cu toate acestea, puţine râuri sunt din punct de vedere biologic
moarte fiind mai curate decât anii trecuţi.
Deşi se pune accent pe sursele mari de poluare a apei, cum ar fi industriile sau
sistemele municipale de canalizare, ar fi cazul să se pună accent pe sursele difuze cum ar fi
scurgerile de pe terenurile agricole ce sunt responsabile pentru cea mai mare cantitate de
substanţe nutritive din lacuri şi râuri.
Poluarea apei presupune modificarea compoziţiei sau a stării apei provenite dintr-o
39
sursă astfel încât apele devin mai improprii utilizării în stare naturală. Calitatea apei nu
trebuie să fie considerată o problemă a mediului înconjurător, ea mai degrabă trebuie să fie
în relaţie cu modul de folosire al apelor. Condiţiile de calitate decise variază de la o
utilizare a apei la alta precum şi cât de multă apa poate fi folosită variază de la o ţară la
alta. Ideea de apă curată şi de apă murdară are un caracter parţial. Există zone în care apa
găsită în stare naturală poate fi nepotrivită folosirii datorită condiţiilor de calitate
nefavorabile.
Poluarea afectează apa din natură. Sunt foarte multe modalităţi pentru substanţele
poluante de a pătrunde în apa din oceane sau mări, apa subterană, apa atmosferică sau apa
scursă deasupra solului. Poluarea apelor a crescut extrem de mult în ultimii ani, mai ales în
acele regiuni de pe glob in care industria şi populaţia s-au dezvoltat într-un ritm rapid, fără
a se lua vreun fel de protecţie pentru prevenirea înrăutăţirii calităţii apelor.
Din cauza intervenţiei omului în natură şi sporirea substanţelor poluante în ape,
calitatea apei se modifică ducând la un dezechilibru al mediului înconjurător. Apa se poate
caracteriza fizic după culoare, turbiditate, temperatură sau suspensii. Temperatura ridicată
măreşte viteza procesului de oxidare al impurităţilor, scăzând în acelaşi timp oxigenul şi
solubilitatea gazelor din apă oprind procesul de oxidare. Prin deversări de ape, mărind
temperatura apei se produce o poluare termică a apei ce scade productivitatea apelor. Apa
peste 20 grade C, va produce o toxină ce are impact negativ asupra faunei numită
“Clostridium botulinum”. Culoare şi turbiditate a apei determină cantitatea de lumină
primită care în cele din urmă duce la apariţia algelor. Suspensiile pot ameninţa modul de
viaţă al vietăţilor acvatice prin absorbţia unor poluanţi.
Caracterizarea apei din punct de vedere chimic constă în conţinutul
următoarelor substanţe:
 clorura de sodiu (populaţia acvatică depinde de această caracteristică, poluarea
poate apărea în îmbinării întâlnirii apei sărate cu apa dulce);
 substanţele organice oxidabile (consumă oxigenul dizolvat în apă, necesar vietăţilor
acvatice);
 oxigen dizolvat (important pentru organismele aerobe);
 conţinutul de nutriţi: azotul şi fosforul total (determină dezvoltarea algelor care
diminuează conţinutul în oxigen dizolvat).
Calitatea solului
Solul reprezintă unul dintre cele mai complexe sisteme de pe Terra, de o importanţă
fundamentală pentru susţinerea vieţii. Într-adevăr, solul, respectiv învelişul de sol,
40
constituie o foarte importantă resursă naturală a planetei, un mijloc de producţie in
agricultura şi silvicultura, un obiect al activităţii omului şi principala sursa de obţinere de
produse agroalimentare, ce oferă valoarea naturii şi a societăţii.
Solul contribuie la asigurarea securităţii alimentare, un factor primar de care depind
calitatea şi cantitatea produselor ce sunt necesare vieţuitoarelor. Solul are şi un rol esenţial
al solului în îndeplinirea unor funcţii şi servicii necesare vieţuirii.
Solul prezintă proprietăţile generale de receptivitate a condiţiilor de mediu şi de
reactivitate la modificări ale acestora sau faţă de acţiuni de perturbare a solului.
Solul şi calitatea lui apare ca un indicator ce arată starea şi evoluţia mediului
ambiant. Calitatea solului este determinate de procese fizice, chimice, biologice şi
intensitatea dezvoltării lor. Se foloseşte o serie de proprietăţi ale solului ce sunt
semnificative. Aceste proprietăţi măsurate formează setul de indicatori pe care se bazează
evaluarea calităţii:
Conceptul de durabilitate provine din literatura de specialitate, referindu-se la
modelul de utilizare a resurselor. Gestiunea unei resurse se defineşte drept durabilă dacă nu
se exagerează în exploatarea sa peste un anumit prag.
Dezvoltarea durabilă înseamnă, de exemplu, pescuitul în mare respectând ciclul
natural de reproducere al peştilor şi prin urmare a lăsa posibilitatea altora de a continua
această activitate. Tema durabilităţii se referă la resursele naturale regenerabile, adică
acelea care au capacitatea de a se reproduce sau de a se regenera: fauna oceanică, pădurea,
solul.
Punctul final al procesului este dezvoltarea durabilă fiind vorba de un ansamblu de
mai multe componente, în care categorii diferite ca si durabilitatea şi dezvoltarea dau viaţă
unor uniuni complexe.
Dezvoltarea durabilă este o strategie prin care comunităţile caută căi e dezvoltare
economică, beneficiind mediul înconjurător local sau care să aducă beneficii calităţii vieţii.
Dezvoltarea durabilă implică relaţia omului cu mediul înconjurător şi
responsabilităţile generaţiei actuale faţă de generaţia viitoare. Componentele strategice ale
dezvoltării durabile şi acţiunile de întreprins în vederea trecerii eficiente de la o etapă la
alta se înscriu într-un sens trigonometric, de la gestiunea producţiei şi serviciilor, prin
gestiunea resurselor către gestiunea modificării.
Pentru realizarea condiţiilor de compatibilitate a celor patru sisteme, strategia
dezvoltării durabile include, ca un element esenţial, simultaneitatea progresului în toate
cele patru dimensiuni. Pornind de la cei 5 factori: populaţia, resursele naturale şi mediul
41
înconjurător, producţia agricolă, producţia industrială şi poluarea, strategia dezvoltării
durabile îşi propune să găsească criteriile cele mai adecvate de optimizare a raportului
nevoi.
Viziunea strategiilor privind dezvoltarea durabilă porneşte de la înţelegerea faptului
că economia unei ţări, ca şi a tuturor ţărilor înseamnă mai mult decât suma părţilor
componente, că modificările produse într-un subsistem sau altul antrenează schimbări de
ansamblu profunde, în virtutea interdependenţei dinamice existente între componentele
acesteia.
SITUAȚIA DEGRADĂRII MEDIULUI ÎN JUDEȚUL DOLJ
Depozitele neconforme municipale precum și cele ilegale contribuie la scăderea calității
apelor de suprafata prin amplasarea în apropierea unor cursuri de apa nemonitorizate la nivel
județean și fără a putea cuantifica influența lor asupra acestora. Nu se poate cuantifica influența
depozitării necontrolate a deșeurilor menajere asupra apelor subterane datorită lipsei
instalațiilor care să permită monitorizarea lor (foraje de monitorizare amplasate în jurul
actualelor depozite municipale și/sau rurale). Lipsa serviciilor de colectare-transport deșeuri în
zonele rurale determină eliminarea necontrolata a deșeurilor de către producători în locuri
neamenajate, de cele mai multe ori neautorizate și amplasate pe cursuri de apă cu debit
permanent sau sezonier. Acest lucru influentează direct calitatea apei de suprafață. Gradul de
poluare nu poate fi cuantificat din cauza lipsei unui sistem de monitorizare.
Contaminarea solului are aceleași cauze posibile ca și apele de suprafață sau subterane.
Anual o parte din levigatul generat de depozite se scurge la suprafața solului (funcție de
orografia terenului) iar restul se infiltrează în subsol (funcție de stratigrafia amplasamentului).
Efectul vizibil al poluării solului ca urmare a infiltrațiilor levigatului și dispersiilor gazoase se
manifestă asupra vegetației din vecinatatea depozitelor de deșeuri, putându-se ușor constata
afectarea, în diferite grade, a stratului vegetal.
Deseurile municipale poluează și aerul într-un mod complex, principalele cauze și
mecanisme de poluare fiind:
• degajarea gazului de depozit, gaz ce conține, pe lângă componentele principale (CH4
și CO2) și cantități mici de compuși organici volatili (COV), substanțe volatile cu miros
dezagreabil, hidrogen sulfurat, dioxid de sulf, oxizi de azot, amoniac, funcție de compoziția
deșeurilor;
• transportul de către vânt și dispersia în atmosferă a pulberilor prezente în deșeurile
municipale;
• Arderile necontrolate de deșeuri pe depozitele neconforme;
42
• Nerespectarea frecvenței de colectare;
• Folosirea de mașini de transport sau terasiere învechite;
• Colectarea deșeurilor cu un numar mare de autogunoiere cu capacități mici sau fără a
asigura compactarea, ceea ce implică mai multe curse, deci o creștere a traficului.
Menținerea actualului mod de gestionare a deșeurilor poate avea efecte nedorite asupra
acestor zone prin eliminarea ilegală a deșeurilor turistice, ceea ce conduce la un aspect
peisagistic nedorit și degradarea peisagistică. În plus, o menținere a acestei situații poate afecta
biodiversitatea (fauna, flora) prin apariția unor specii nedorite sau prin favorizarea dispariției
unor specii sensibile.
Exte vizibil atât impactul produs de aceste locații asupra posibilităților de extindere
viitoare a localităților cât și impactul produs asupra ambientului de sistemul actual de
gestionarea a deșeurilor municipale.
În principal este afectat și peisajul de starea recipienților de colectare, gradul de uzură,
formă, gradul de curățenie al spațiilor de colectare, starea mijloacelor de transport, forma,
marimea, modul de gestionare al depozitelor necontrolate. În acest caz prezența deșeurilor
imprăștiate de vânt, a fumului, mirosurilor, a ciorilor, pescărușilor sau rozătoarelor produc
dezagremente ambientale majore. Un alt efect peisagistic defavorabil îl reprezintă lipsa oricărei
plantații de protecție în special în cazul locurilor de depozitare necontrolată a deșeurilor.
Emisiile în apă, aer, sol a principalilor poluanți au impact pe termen lung asupra populației din
zonă, dar pot influența pe termen scurt sănătatea operatorilor care gestionează direct aceste
deșeuri. Factori de risc pentru sănătatea oamenilor îi reprezintă și posibiltatea proliferării
rozătoarelor.
Flora și fauna pot fi afectate pe termen lung de depozitarea necontrolată, de trafic sau
de exploatarea resurselor din depozitele care au sistat depozitarea. Depozitarea necontrolată a
deșeurilor (inclusiv a celor periculoase din deșeurile municipale) în zone naturale reprezintă o
sursă importantă de impact pentru speciile native (degradarea habitatelor naturale). În termeni
de biodiversitate, un depozit de deșeuri înseamnă eliminarea de pe suprafața afectată a acestei
folosințe a unui numar de 30-300 specii/ha, fără a considera și populația microbiologică a
solului.
Deteriorarea mediului ambiant este cauzată de: existenţa prea multor automobile,
avioane cu reacţie şi nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care funcţionează după tehnlogii
vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apă şi energie, fenomene care sunt
determinante, în ultima instanţă, de necesităţi crescânde ale unei populaţii aflate în stare de
explozie demografică şi îndeosebi de existenţa marilor aglomerări urbane.
43
Construind fabrici şi uzine, dezvoltând oraşele şi transporturile, defrişând pădurile
pentru a folosi lemnul şi a mări suprafeţele agricole, aruncând nepăsător în apă şi în aer
cantităţi mari de deşeuri toxice omul a stricat echilibrul natural existent în mediul înconjurător,
aşa încât uneori şi-a pus în pericol însăşi viaţa lui. În asemenea situaţie, fiinţa umană s-a văzut
nevoită să ia atitudine pentru înlăturarea răului pe care l-a produs şi să treacă urgent la luarea
unor măsuri pentru protecţia mediului înconjurător, pentru menţinerea în natură a unui
echilibru normal între toţi factorii care compun mediul.
Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor trebuiesc
corelate cu legile naturii.
44
Bibliografie
1. „Cuvântul libertății – Primul cotidian al Olteniei” – anul XXXI, nr.9291;
2. „Dicționar Enciclopedic Român”-Athanase Joja și colab.,Ed. Politică,București,1962-
1966;
3. „Ghid de mediu” - Gabrian C.F., Ed. Monitorul Oficial, 2008;
4. Botnariuc N. - Vădineanu V., „Ecologie”, Ed. Dicactică și Pedagogică, Bucureşti,
1982
5. Bran, Conf. Dr. Florina - Dincu, Prof. dr. Ion, „Ecologie generală şi protecţia
mediului”, Ed. ASE,Bucureşti 1998;
6. Brawn l., „Probleme globale ale omenirii. Starea lumii”, Ed. Tehnică, Bucureşti 1992;
7. Duţu Mircea, „Ecologie. Filozofia naturală a vieţii“, Ed. Economică, Bucureşti 1999;
8. Haiduc Iovanca., Boboș L., „Chimia mediului și poluanții chimici”, Ed. Fundației
pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2005
9. Marinică, I., „ Fenomene climatice de risc în Oltenia”, Ed. Autograf MJM, Craiova,
2006
10. Monah Gh., Ardelean A., „Ecologie și protecția mediului”, Ed. Scaiul, Bucureşti, 1993
11. Ursea Luminiţa - Goiceanu Elena - Tache Cristian - Bâclea Doina, „Manual de chimie”,
Ed. Humanitas Educational Bucureşti 1999 ;
12. Ursu P., „Protejarea aerului atmosferic”, Ed. Tehnică, Bucureşti 1978;
13. Vişan Sanda - Creţu Steliana - Alpopi Cristina „Mediul înconjurător. Poluare şi
protecţie”, Ed. Economică, Bucureşti 1998;
https://cvlpress.ro/27.06.2018/la-nivelul-judetului-dolj-industria-energetica-este-principala-sursa-
de-poluare/
45

Degradarea Mediului Înconjurător În Județul Dolj

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Degradarea Mediului Înconjurător În Județul Dolj

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea din petoșani

Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică

Degradarea mediului înconjurător în județul Dolj

2. OMUL ȘI IMPACTUL LUI ASUPRA MEDIULUI………………………………………p.5

3. MEDIUL ȘI FACTORII CE AU DUS LA DEGRADAREA LUI…………………...........p.8

3.1 CAUZELE DEGRADĂRII MEDIULUI…………………………………………….p.9

3.2 POLUAREA ȘI EFECTELE EI ASUPRA MEDIULUI…………………………...p.14

3.3 DEGRADAREA MEDIULUI ÎN JUDETUL DOLJ……………………………….p.23

3.3.1 PREZENTAREA GENERALĂ A JUDETUL DOLJ…………………..........p.23

3.3.2 APELE DE SUPRAFAȚĂ ȘI SUBTERANE…………………………..........p.24

3.3.3 SOLUL ȘI SUBSOLUL………………………………………………………p.26

3.3.5 ARII PROTEJATE…………………………………………………………...p.29

3.3.6 SĂNĂTATEA OAMENILOR………………………………………………..p.30

3.3.7 BIODIVERSITATE (FAUNA, FLORA)……………………………………p.30

4. PROTECȚIA ȘI CONSERVAREA MEDIULUI………………………………………..p.35

Impactul omului asupra naturii s-a materializat prin:

 modificarea radicală a peisajului geografic prin lucrări de mari proporţii,

 exploatarea puternică a resurselor materiale, ale solului şi ale subsolului,

 modificarea climei în sensul aridizării ei, prin transformări negative în

 schimbarea structurii ecosistemelor peste limitele de refacere ale lor;

 distrugerea unor numeroase specii de plante şi animale prin deteriorarea,

 schimbarea compoziţiei atmosferei, apelor, solului, prin deversări de diverse

 alterarea fondului genetic natural al vieţuitoarelor, în sensul scăderii

Mediul înconjurător este totalitatea condiţiilor şi factorilor naturali care influenţează

3.3.1 PREZENTAREA GENERALĂ A JUDETUL DOLJ

3.3.2 APELE DE SUPRAFAȚĂ ȘI SUBTERANE

În partea nordică a unităţilor deluroase, apa freatică se află la adâncimi de 15-22 m

3.3.3 SOLUL SI SUBSOLUL

3.3.5 ARII PROTEJATE

3.3.6 SĂNĂTATEA OAMENILOR

3.3.7 BIODIVERSITATE (FAUNA, FLORA)

Secolul al XXI-lea va prelua o mare problemă nerezolvată de secolul anterior –

S-ar putea să vă placă și