ACTIVITATEA ANTROPICĂ ŞI

DETERIORAREA MEDIULUI
Starea mediului într-un anumit
moment, definită de toate
componentele sale structurale
şi funcţionale capabile să
asigure echilibrul ecosistemelor
şi să satisfacă necesităţile
societăţii umane, constituie
calitatea mediului.
Este evaluată pe baza unor
standarde de calitate cu
caracter obligatoriu la nivel
naţional sau internaţional.
Calitatea aerului este dată de
cantitatea de gaze, coloizi, pulberi şi
metale (Pb, Cr, Cd, etc.), substanţe
radioactive etc.
Calitatea apelor se exprimă prin
conţinutul în substanţe chimice sau
gaze (libere sau dizolvate), metale
sau săruri ale acestora, produse
petroliere, pesticide, îngrăşăminte
chimice sau prin indicatori fizici,
chimici şi biologici.
Calitatea solurilor este dată de
nivelul de poluare şi de
productivitate.
Calitatea reliefului este apreciată
în funcţie de prezenţa, intensitatea
şi tendinţele de evoluţie ale
proceselor actuale.
Calitatea biocenozelor se
apreciază în funcţie de diversitatea
populaţiilor, de echilibrul dintre
acestea şi elementele componente
ale biotopului.
Calitatea estetică a peisajelor,
care se poate exprima prin indici
deduşi din starea factorilor fizici,
chimici şi biologici. Sunt utilizaţi
termeni precum peisaj neînsemnat,
plăcut, estetic, spectaculos etc.).
Calitatea sistemelor
teritoriale care se referă la
nivelul de organizare şi se
apreciază prin indici pentru
fiecare nivel de organizare, pe
baza cărora se determină un
indice global.
Calitatea mediului înconjurător
este evaluată cu ajutorul a trei
seturi de indicatori de mediu:
de stare, de stres şi de
presiune.
Degradarea mediului are drept
cauze atât unele fenomene
naturale cât şi cele datorate
activităţii umane (activitate
antropică).
 Dacă factorii naturali cum ar fi
uraganele, cutremurele de
pământ, erupţiile vulcanice,
acţionează intermitent, la
intervale de timp variabile şi pe
durate scurte…
…factorii antropici (datoraţi acţiunii
omului) se manifestă continuu şi
drept urmare efectele negative ale
acestora sunt mult mai grave,
ameninţând chiar cu producerea unor
dezastre la nivel planetar.
Cresterea populatiilor umane a fost si continua sa constituie
amenintarea cea mai puternica asupra mediului
inconjurator.Fiecare individ al populatiei necesita energie ,spatiu
si resurse pentru supravietuire ,toate acestea fiind tot atatea
pierderi pentru mediul inconjurator.Adaugand la nevoile
individuale ,efectele secundare ale cresterii nivelului de trai
,dezvoltarii stiintei si tehnologiei ,impreuna cu acumularea
deseurilor toxice ,avem un tablou complet al impactului antropic
asupra mediului.

Principalele efecte ale impactului antropic asupra ecosistemelor

naturale sunt:
 degradarea habitatelor;
 introducerea de specii noi;
 supraexploatarea resurselor biologice;
 urbanizarea si industrializarea;
 deteriorarea mediului prin poluare.
Activitatea umană care
generează disfuncţionalitatea
mediului poate fi grupată în
următoarele trei categorii:
introducerea în mediu a unor
substanţe organice sau
anorganice diferite de cele
necesare funcţionalităţii
acestuia, sau într-o cantitate
care depăşeşte capacitatea
de preluare de către mediu,
definită drept poluare;
• preluarea din mediu a unor
resurse minerale sau organice şi,
prin aceasta, perturbarea
funcţionalităţii acestuia, deteriorarea
calităţii peisajului, diminuarea
rezervelor şi periclitarea dezvoltării
durabile a societăţii umane;
• modificări în structura mediului
prin diferite categorii de amenajări
(îmbunătăţiri funciare, irigaţii sau
desecări, navigaţie, turism) sau prin
construcţii industriale sau social
culturale, consum de spaţiu şi
saturarea demografică şi tehnică a
peisajului geografic.
Dintre cauzele care determină modificări
complexe în mediul înconjurător şi care au la
origine activitatea umană, se pot menţiona:
incendiile
supraexploatarea pădurilor
suprapăşunatul
supraexploatarea resurselor oceanice
introducerea de noi specii în ecosisteme
supraexploatarea zăcămintelor naturale,
construcţiile hidrotehnice, agricultura şi
zootehnia
urbanizarea şi activitatea industrială,
transporturile, etc.
Fiecare în parte sau acţionând simultan,
sunt poluatoare ale mediului înconjurător.
Incendiile
Cele mai multe incendii au la origine
neglijenţa, accidentele sau sunt
provocate voit.
 În spaţiul mediteranean, între
1981-2005, 23% dintre incendii au
fost datorate neglijenţei, 32%
incendierilor, 40% unor cauze
necunoscute şi numai 5% unor
cauze naturale.
Dintre cauzele naturale menţionăm
erupţiile vulcanice, fulgerele şi, mai
rar, radiaţia solară puternică.
 Efecte:
eliberează în atmosferă pulberi,
fum şi energie termică, până la
4-10 km înălţime;
biocenozele sunt distruse în
totalitate sau sunt modificate
calitativ şi cantitativ;
distrug suprafeţe imense de
pădure: 1.000.000 km2 în
Siberia (1915); 4.800.000 ha în
Canada (1980); 3.500.000 ha
de pădure tropicală în Borneo
(1982-1983).
În Europa, în intervalul 2000-
2020 au avut loc incendii care
au afectat o suprafaţă totală de
aproape peste 7 milioane de
hectare.
Supraexploatarea resurselor biologice

Biosfera reprezintă unica sursă de hrană

pentru om, exploatată sistematic din chiar
momentul apariţiei acestuia. Tot biosfera
furniză materiale necesare pentru
menţinerea şi dezvoltarea comunităţilor
umane (materiale de construcţie, materie
primă pentru industrie).
Ca urmare, omul a acţionat permanent
asupra unor compartimente ale biosferei,
prin mijloace şi cu intensităţi diferite.
Exploatarea pădurilor

Pădurea naturală este caracterizată prin

complexitate şi diversitate. Ecosistemele
forestiere naturale sau quasinaturale
îndeplinesc concomitent numeroase funcţii
social-economice şi au rol determinant în
menţinerea unor echilibre din natură:
• Reglează circuitului apei prin procesul de
evapotranspiraţie, reţine stratul de zăpadă
şi reglează scurgerea de suprafaţă şi
infiltraţiile în sol.
• Transformă energia solară în
energie chimică potenţială şi
asigură reciclarea carbonului
prin consumul de CO2.
 • Protejează solul şi acţionează ca factor
pedogenetic, reduce eroziunea, fixează solurile
nisipoase şi alunecările de teren.
 • Reduce radiaţia solară directă şi evaporaţia,
dispersează precipitaţiile, ridică umiditatea
atmosferică.
 • Reduce efectele poluării chimice a atmosferei,
fiind ecosistemul cu cel mai mare consum de
CO2 şi cel mai mare producător de oxigen. Un
stejar eliberează 42 kg O2/zi, adică necesarul de
consum al unui om pentru 80 de zile şi consumă
60 kg CO2/24 h. Un hectar de foioase produce
15 t O2/zi, iar unul de conifere 30 t/zi, faţă de
numai 3-10 tone cât produce un hectar de
culturi agricole.
• Reduce efectele poluării sonore
prin absorbţia zgomotelor.
• Are funcţia de recreare şi cea de
ocrotire a genofondului şi
ecofondului.
În ţările în curs de dezvoltare
pădurile sunt defrişate în trei
scopuri:
 mărirea suprafeţelor agricole,
 exploatarea masei lemnoase,
 creşterea vitelor.
 La tropice se defrişează anual
5,9 mil. ha, din care 4,9 mil. ha
reprezintă pădure primară.
Efectele defrişării:
scăderea potenţialului de
autoepurare a atmosferei;
distrugerea ecosistemelor
forestiere;
diminuarea genofondului;
intensificarea eroziunii solurilor şi
degradării terenurilor prin şiroire,
torenţialitate şi deplasări în masă.
Suprapăşunatul
Asociaţiile naturale de graminee şi
plante ierboase reprezintă principala
sursă de hrană naturală pentru
erbivore.
O suprafaţă anumită de păşune
poate hrăni un număr limitat de
indivizi, iar acest număr diferă
în funcţie de condiţiile climatice,
de sol şi relief, dar şi de specia
sau speciile care se hrănesc;
toate acestea definesc
capacitatea limită a terenului.
De exemplu, pampasul argentinian
are o capacitate limită de 14 t carne
vită/km2, preeria din Texas, 11 t,
iar savana din Kenia, numai 3,5 -
5,5 kg carne vită / km2 de păşune.
Depăşirea limitelor are următoarele
consecinţe:
scăderea productivităţii de masă
vegetală;
scăderea numărului de erbivore;
 modificarea echilibrului
biocenozelor;
Intensificarea proceselor de
eroziune şi degradare a solurilor.
Supraexploatarea faunei terestre

Este un proces care s-a amplificat

constant datorită unor activităţi
antropice directe precum vânătoarea
şi pescuitul industrial. Numeroase
specii de cetacee, sirenieni, peşti şi
moluşte, mamifere şi păsări au
dispărut sau au populaţii foarte
reduse care, pentru a nu dispărea,
sunt protejate prin reglementări
speciale.
Efecte:
reducerea potenţialului genetic
al biosferei şi a producţiei de
biomasă;
reducerea biodiversităţii (cca
360 de specii de mamifere şi
păsări au dispărut sau sunt
probabil dispărute, aproape 1000
sunt în primejdie şi aproape
25.000 dintre speciile de plante
sunt pe cale de dispariţie).
Supraexploatarea resurselor oceanice
În apele marine există ecosistemele cu cea
mai mare productivitate biologică. La scară
mondială, pescuitul şi celelalte resurse extrase
din oceane şi mări furnizează cca 16 % din
totalul de proteine animale consumate anual.
 Exploatarea resurselor biologice ale oceanelor
se manifesta în trei direcţii principale:
– Vânarea marilor mamifere acvatice pentru
piei şi carne, care a dus la exterminarea sau
la reducerea drastica a unor colonii de otarii,
lei de mare, foci şi balene.
De exemplu, sirenianul Hidromamalis
stelleri (Marea Ohotsk) a fost
exterminat în 25 de ani,
iar coloniile de foci şi lei de mare din
Insulele Fernandez, evaluate la cca 3,5
mil. exemplare au fost, şi ele,
exterminate.
În prezent, cel mai ameninţat
cetaceu este balena albastră
(Baleinoptera musculus).
– Pescuitul, cu subramuri specializate
pentru peşte, crustacei, cefalopode şi
octopode, moluşte. Ihtiofauna
oceanică este alcătuita din cca
30.000 de specii, dintre care numai
20 asigură peste 90% din totalul
pescuit.
 Pentru menţinerea cotei actuale de consum (cca.
19,3 kg/locuitor/an), până în anul 2025 producţia
totală de peşte va trebui să atingă valoarea de 145
mil. t/an, dar capacitatea maximă exploatabilă a
oceanului a fost estimată la 100 mil. tone/an.
 Consecinţele pescuitului necontrolat sunt:
diminuarea cantităţii peştelui capturat; regresia
taliei peştilor; accelerarea ratei de creştere
individuală; scăderea populaţiilor speciilor cu
valoare comercială şi înlocuirea acestora cu alte
specii; modificări ale structurii ecosistemelor
oceanice şi a reţelelor trofice, etc.
 – Recoltarea de biomasă vegetală pentru
agricultură (îngrăşăminte) sau ca materie primă
pentru industrie.
Introducerea de noi specii în
ecosistem
Poate modifica echilibrul dintre
populaţii.
Plantele de cultură, iar apoi cele
industriale şi ornamentale au
înlocuit ecosistemele naturale pe
suprafeţe tot mai mari.
 Graminee (24 originare din Eurasia,
8 din Africa răsăriteană, 4 din
America de Sud si 4 din alte
regiuni), leguminoase şi plante
ornamentale au fost exportate din
locul de origine şi se întâlnesc astăzi
în aproape toate continentele.
Unele specii noi, introduse accidental, pot
deveni populaţia dominantă, care se va
dezvolta în detrimentul celorlalte. O specie
de cactus (Opunţia inermis) introdusă în
Australia în 1839, a invadat 24 mil. ha în
80 de ani.
Introducerea de animale (mamifere,
păsări, peşti, moluşte, insecte) are
aceleaşi consecinţe. Iepurele, introdus
în Australia a devenit concurentul unor
ierbivore autohtone.
 În România, bibanul soare adus din
America de Nord, mult mai bine dotat,
elimină treptat bibanul autohton, iar
gasteropodul Rapana thomasiana,
ajuns în apele Mării Negre pe chila
navelor comerciale, distruge coloniile
de Mytillus care contribuie la epurarea
apelor din zona de ţărm.
 Construirea de baraje şi alte lucrări
hidrotehnice
 Astăzi există cca 40.000 de baraje şi numeroase
alte stavile care modifică regimul natural de
scurgere şi circuitul apei în natură. Acestea au
următoarele efecte negative:
 • inundarea unor mari suprafeţe de teren agricol
de cea mai bună calitate;
 • defrişarea forţată a cuvetei viitorului lac, şi
reducerea suprafeţei forestiere;
 • creşterea cantitătii de apă evaporată (din
acumularea de la Assuan se evaporă direct cca
10 % din debitul Nilului);
 • reţinerea sedimentelor şi a materiei organice în
cuveta lacului, scăderea producţiei de peşte,
limitarea dezvoltării fito- şi zooplanctonului;
 • barajele crează obstacole insurmontabile
pentru speciile de peşti migratori precum
somonul, anghila sau cega care sunt
amfibiotice;
 • schimbări importante în regimul
scurgerii naturale;
 • modificarea stabilităţii versanţilor şi a
regimului natural al apelor subterane,
modificări de topoclimat şi de faze
fenologice ale vegetaţiei;
 • creşterea frecvenţei cutremurelor cu
amplitudine redusă, cu 30-50 %.
 • îndiguirile, rectificările cursurilor de apă
şi canalele de navigaţie produc, de
asemenea modificări importante ale
ecosistemelor.
 Exploatarea resurselor de apă dulce
 Cantitatea totală de apă dulce din râurile planetei
este apreciată la 91.100 km3 (26 % din resursele
totale de apă dulce de pe Glob), la care se
adaugă 2.120 km3 cantonaţi în lacuri
 (0,006 %) şi 105.000 km3 (30 %) în apele
subterane.
 Resursele anuale regenerabile însumează 41.000
Km3, din care se consumă 3.240 km3 (70 %
irigaţii din râuri sau din ape subterane, 20 % în
industrie şi numai 10 % în gospodării, zootehnie
şi utilităţi urbane. Această rezervă este inegal
distribuită pe ţări, iar transportarea apei spre
zonele deficitare este nerentabilă. Apa înseamnă
hrană.
Creşterea populaţiei determină o
presiune constantă asupra rezervelor
de apă dulce folosită în următoarele
scopuri: irigaţii, zootehnie, industrie,
scopuri casnice, servicii diverse. Pe
măsura dezvoltării habitatelor urbane,
necesarul acestora este asigurat pe
seama celorlalte folosinţe.
 În Bucureşti de exemplu, alimentat
din ape subterane, consumul
mediu/locuitor/24 ore este de 850 l
(locul 3 în Europa).
 Preluarea de apă din râuri, lacuri şi din
acumulările subterane are următoarele
consecinţe:
 • Diminuarea debitelor râurilor aval de folosinţe.
Unele dintre marile fluvii sunt expuse
fenomenului de secare înainte de vărsare
(Colorado, Amu Darya, Fluviul Galben), iar altele
au debite derizorii (Nil, Gange).
 • Scăderea nivelului unor lacuri alimentate de
râuri (Aral) şi deprecierea ecosistemelor de
ţărm.
 • Scăderea nivelului apelor subterane cu o
medie anuală de până la 3 m, fapt care
depăşeşte capacitatea de reîncărcare naturală a
acestora (câmpia din Nordul Chinei, India,
câmpia Nilului inferior).
• Ridicarea nivelului apelor
subterane în zonele intens irigate
şi deprecierea calităţii solurilor.
• Modificarea ecosistemelor
hiporeice şi a celor freatice.
• Scăderea productivităţii solurilor
şi creşterea riscului de degradare a
acestora.
• Creşterea volumului de ape
uzate reintroduse în circuitul
natural. Zona hiporeică este interfaţa critică între apa
subterană şi medii cu apă de suprafaţă
 Deteriorarea mediului prin turism
 Activitatea turistică poate produce modificări
semnificative ale mediului înconjurător.
 Efecte:
 – Deteriorarea echilibrului ecologic al ariilor
protejate în care se practică turismul, prin:
abaterea de la căile de circulaţie, reducerea
biodiversităţii, camparea şi focurile de tabără
practicate în afara spaţiilor destinate acestor
activităţi, tăierea arborilor, depozitarea gunoaielor
etc.
 – Deteriorarea unor ecosisteme, prin realizarea
de construcţii turistice sau pentru sport şi
divertisment în zona din vecinătatea unor arii
protejate, şi deschiderea de căi de acces la
acestea.
 – Deprecierea proprietăţilor fizico-chimice
ale substanţelor minerale balneare (ape
minerale, ape termale, ape termominerale,
nămoluri terapeutice, prin nerespectarea
normativelor de exploatare şi protecţie;
 – Deteriorarea habitatelor subterane, prin
practicarea necontrolată a speoturismului,
prin recoltarea de suveniruri, practicarea de
săpături, culegere de faună etc.
 – Deteriorarea estetică a peisajului, prin
executarea de construcţii neadecvate şi prin
dotările tehnice ale acestora
(transformatoare, alimentare cu energie
electrică, reţea de telecomunicaţii etc.).
Industrializarea şi urbanizarea
Cele mai importante modificări ale
mediului sunt datorate activităţilor
industriale, de transport şi urbanizării
care acţionează prin:
- sustragerea din circuitul agricol şi
distrugerea potenţialului productiv al
solurilor a unor suprafeţe pe care se
construiesc edificii industriale,
rezidenţiale, şosele, parcări pentru
automobile, baze sportive,
aeroporturi etc.
În SUA de exemplu, în intervalul 2001-
2011, dintr-un total de 2400000 ha de
teren scos din circuitul agricol,
dezvoltarea habitatelor urbane a
beneficiat de peste 1600000 ha, iar în
Indonezia, industrializarea scoate din
circuitul agricol peste 20000 ha teren
arabil pe an, de pe care s-ar putea
produce hrana necesară pentru 380000
locuitori;
- distrugerea sau modificarea
radicală a ecosistemelor;
- accelerarea proceselor de
degradare a solurilor;
- producerea de deşeuri şi
poluarea tuturor geosistemelor.
Creaţie a naturii, omul a acţionat
asupra acesteia transformând-o în
interesele sale şi devenind totodată
creator al mediului său de viaţă.
Prin capacitatea sa de a descoperi, a
inventa şi a crea, omul s-a dovedit
apt să realizeze modificări asupra
naturii, să transforme mediul
înconjurător în favoarea sa, putând
provoca însă şi pagube imense.
În acelaşi timp însă, tot cu ajutorul
invenţiilor şi a creaţiei omului,
aceste pagube pot fi rezolvate la
timp. Pentru ca aceste pagube să
nu afecteze calitatea mediului,
omul este intr-o continuă cercetare
pentru a descoperi cât mai multe
despre tot ceea ce înseamnă
protecţia mediului, a naturii, a
propriei sănătăţi.
Ca factor de importanţă vitală pentru
societatea noastră, se impune cu necesitate
ca fiecare om să devină un participant
conştient, practic şi energic în munca de
prevenire a degradării mediului înconjurător,
de ameliorare a calităţii vieţii lui.
Cu toate ca rezolvarea acestor probleme pe
plan naţional este o chestiune strictă, proprie
fiecărui stat în parte, totuşi la elucidarea lor
trebuie să se ţină seama de faptul că mediul
uman este global, în natură, şi că pentru mai
eficienta soluţionare a problemelor,
cooperarea internaţională poate juca un rol
important în protecţia şi gospodărirea
raţională a mediului înconjurător.
Datorită faptului că activităţile noastre au
strânsă legătură cu mediul înconjurător
dar şi necesității unei educaţii ecologice,
s-a hotărât ca data de 5 iunie să reprezinte
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A MEDIULUI, zi în
care sunt dezbateri despre problemele şi
protecţia mediului înconjurător, proiecte şi
activităţi pe diferite teme ce au la bază
protecţia mediului.

5 IUNIE. Aceasta zi este destinată tuturor

celor care iubesc natura.