Cum ocrotim natura?

”Omul nu poate să supraviețuiască fără natură, pe când natura poate exista și fără prezența
oamenilor!”

Mediul ambiant sau mediul înconjurător reprezintă o unitate, un sistem care acționează
ca un organism cu structură, funcționalitate, dinamică și evoluție în timp și spațiu. Când se
deteriorează una dintre componente, suferă modificări și altele cu care se află în strânsă
interdependență. Cauzele deteriorării echilibrului nu sunt după cum ne-am fi așteptat cele
naturale, ci mai degrabă omul, cu o serie de acțiuni nesăbuite, haotice, de multe ori fără sens.

Impactul acțiunii antropice asupra mediului înconjurător afectează din ce în ce mai

mult echilibrul natural. Protecția ecosistemelor a devenit o preocupare a societății umane,
conștientizându-se importanța pentru om a comunităților vii, vegetale și animale. Măsurile
luate în vederea protecției mediului relaționează două idei: ocrotire și conservare.

Ocrotirea mediului urmărește protecția acestuia prin acțiuni legiferate care scot de sub
incidența omului speciile dclarate monumente ale naturii.

Conservarea mediului înconjurător constă în utilizarea rațională și eficientă a

resurselor mediului. Prin conservarea naturii se vizează păstrarea biodiversității și protecția
celorlalte elemente și interacțiuni naturale care asigură hrana și habitatul asociațiilor de plante
și animale.

Menținerea biodiversității este o preocupare a întregii comunități internaționale, care a

stabilit acțiuni în acest sens, precum:

 protecția habitatelor, prin instituirea de zone protejate, respectiv parcuri naturale ale
Biosferei și alte zone protejate;
 protecția speciilor sau grupurilor de specii excluse de la exploatare;
 conservarea speciilor în grădini botanice sau în bănci de gene;
 stoparea contaminării Biosferei cu poluanți.

Ocrotirea naturii trebuie să aibă ca scop menținerea biodiversității, nu se reduce la

salvarea unor rarități, monumente ale naturii, sau la menținerea unor ecosisteme în arii
protejate, ci la salvarea ansamblului, a biodiversității în toate mediile și condițiile de viață.

Acțiunile de ocrotire a naturii trebuie să asigure conservarea și durabilitatea diversității

biologice în toate mediile și sectoarele, de la cele naturale, la cele în care omul a intervenit
modificând natura primară, înlocuind-o pentru propriile interese, cu o natură antropizată.
 Protecția mediului reprezintă totalitatea acțiunilor întreprinse pentru păstrarea
echilibrului ecologic, menținerea și ameliorarea factorilor naturali, dezvoltarea valorilor
naturale, asigurarea condițiilor de viață și un comportament responsabil față de mediu.

A proteja natura înseamnă:

 A cunoaște și a respecta legile ei de existență și evoluție!

 A nu deranja armonia componentelor ei!
 A admira frumusețea tuturor peisajelor naturale!
 A nu polua aerul, apele și solurile!
 A iubi sincer și a ajuta să supraviețuiască toate ființele vii!
 A fi răspunzător pentru toate încercările și experiențele de a ”desăvârși” creația
naturii!
 A nu distruge cuiburile de păsări și lăcașele animalelor sălbatice!
 A nu lăsa deșeuri în păduri, în râuri, lacuri, pe sol!
 A nu lăsa inscripții pe trunchiurile copacilor!

Măsuri ameliorative pentru reducerea degradării factorilor de mediu

1. Reducerea degradării apei

Domeniile ce trebuie protejate sunt aceleași cu cele afectate de poluare, respectiv: apa,
aerul, solul, biosfera, habitatul, fiecare din acestea cunoscând modificări și degradări.

Apa este leagănul vieții, deci un lichid biologic care stabilește legăturile între
reprezentanții materiei vii și nevii. Datorită oxigenului, dioxidului de carbon și a sărurilor
minerale ce există în apă, ea face posibilă viața animalelor și aplantelor; deci, poate fi
considerată un adevărat mediu viu.

Măsuri pentru ameliorarea calității apelor:

 epurarea apelor uzate menajere, prin procedee:

o mecanice: grătare, site, denisipatoare, decantoare;
o meano-chimice, cu instalații de preparare și dozare a reactivilor, necesari măririi
eficienței decantării;
o biologice, prin filtre biologice și bazine de nămol activ, urmate de decantoare
seundare.
 epurarea apelor uzate industriale;
 autoepurarea: este procesul de îndepărtare, în mod natural, din apă, a substanțelor poluante
pe cale fizică (sedimentarea, temperatura, mișcarea apelor) sau biochimică (oxigenul,
dioxidul de carbon, bacteriile);
 reducerea cantității de îngrășăminte chimice folosită în agricultură, prin înlocuirea lor cu
îngrășăminte naturale;
 crearea unor tehnici și tehnologii nepoluante, precum și a celor pentru combaterea poluării.
Se remarcă:
 o tehnicile care reduc consumul de materii prie naturale pe unitatea de produs,
rezultând implicit mai puține reziduuri;
o realizarea de instalații industriale și tehnologii cu consumuri reduse de apă;
o filtrele antipoluante, decantoarele, stațiile de epurare în uzinele chimice și
petrochimice, combinatele metalurgice, fabricile de ciment, întreprinderile
alimentare (îndeosebi abatoarele).

2. Reducerea degradării aerului

Aerul atmosferic este unul dintrea factorii de mediu greu de controlat, pentru că
poluanții ajunși în atmosferă, se disipează repede, făcând imposibilă captarea și epurarea-
tratarea lor.
Pentru a optimiza calitatea aerului se impun câteva măsuri:
 limitarea posibilităților de formare a ozonului în troposferă;
 reducerea cantităților de noxe, prin construcția unor motoare de autovehicule care
limitează emisiile nocive, utilizarea unor echipamnete industriale care mențin emisiile
poluante în limitele capacității normale de dispersie;
 amplasarea surselor de noxe în conformitate cu dinamica naturală a aerului favorabilă
dispersiei;
 utilizarea combustibililor alternativi, precum: metanolul, etanolul;
 controlul permanent și riguros al pulberilor la locul de producere, prin intermediul
filtrelor electrostatice;â
 colectarea tuturor reziduurilor de substanțe radioactive, rămase după prelucrarea
minereurilor respective;
 menținerea formațiunilor vegetale capabile să regleze în regim natural caracteristicile
fizice, compoziția chimică și chiar dinamica aerului.

3. Reducerea degradării solului

Solul este factorul principal în asigurarea hranei oamenilor, animalelor și plantelor.

Datorită fragilității sale ca ecosistem și caracterului său de rezultantă, protecția sa are un
caracter complex. Aceasta vizează atât structura sa, compoziția chimică, raporturile nivelului
freatic cu apele din precipitații sau irigații, cât și protecția elementelor cu rol pedogenetic,
naturale , ori social-economice.

Prevenirea degradării solului se realizează prin:

 combaterea alunecărilor de teren, rsspectiv a deplasărilor de depozite și roci pe versant

sub efectul gravitației, combaterea eroziunii, datorită apei sau vântului, pe fondul
folosirii unor metode nepotrivite de cultivare, care constituie principala cauză a
degradării și, uneori, a distrugerii totale a solului;
 combaterea înmlățtinirilor și inundațiilor;
 combaterea secetei.

Protejarea solului se poate realiza prin:

 o raționalizarea defrișărilor (tăierea pădurilor), întrucât se poate ajunge la provocarea
unor mari dezechilibre naturale și, implicit, degradarea și eroziunea solului;
o împiedicarea pășunatului excesiv; fertilizarea naturală și artificială, cu îngrășăminte de
o natură sau alta, în ultimul caz cu păstrarea anumitor proporții;
o ameliorarea plantelor de cultură și a raselor de animale;
o lucrări de stabilizare, unele similare cu cele pentru combaterea eroziunii;
o arături de-a curmezișul pantei, terasări, împăduriri, alte mijloace de consolidare a
terenurilor etc;
o îndiguiri și desecări, canale de colectare și drenaj, realizate îndeosebi în zonele cu ape
freatice apropiate de suprafață, în luncile râurilor etc;
o irigații, terenurile secetoase fiind ușor atacate de eroziune și degradare.

Impactul deșeurilor asupra factorilor de mediu

Deșeurile sunt:

 resturi dintr-un material rezultat într-un proces tehnologic de realizare a unui produs
care nu mai poate fi utilizat direct pentru realizarea produsului;
 orice material sau produs care nu mai corespunde scopului pentru care a fost creat sau
pentru care se intenționa a se utiliza;
 resturi rezultate în urma diverselor activități umane.

Deșeurile reprezintă cauza principală de poluare a factorilor mediului ambiant, datorită

dezvoltării industriei, agriculturii, a exploziei demografice și urbanizării.

Omul este cel mai important producător de deșeuri.

Cauze:

 dezinteresul;
 educația sanitară precară;
 conștiința deficitară.

Efectele nocive ale deșeurilor , mai ales cele depozitate necorespunzător, se regăsesc în:

 emanațiile de gaze nocive generate de procesul descompunerii deșeurilor (gazele

produse de fermentare); efecte: poluarea aerului;
 scurgerile și infiltrațiile din precipitații și infiltrațiile substanțelor în diluație
transportate cu acestea și din umiditatea proprie a deșeurilor; efecte: poluarea apelor
de suprafață, a solurilor din zonele adiacente și a apelor subterane.

Ameliorarea impactului deșeurilor asupra mediului

În contextul unei dezvoltări asccelerate a societății omenești, atât sub aspect economic
cât și sub aspect demografic, se impune reducerea impactului deșeurilor asupra mediului prin:
  colectarea igienică și presortarea reziduurilor menajere în recipiente specializate
(pubele și containere);
 îndepărtarea organizată și la intervale de timp cât mai scurte a reziduurilor colectate,
în afara localităților;
 depozitarea controlată și tratarea corespunzătoare a reziduurilor colectate prin
neutralizarea lor în prealabil;
 recuperarea reziduurilor reutilizabile și prelucrarea lor, după o prealabilă neutralizare;
 utilizarea în agricultură, ca îngrășământ natural a deșeurilor, atât menajere cât mai ales
a celor agrozootehnice, după tratare și decontaminare;
 incinerarea reziduurilor uscate care au putere calorigenă suficientă, în scopul
producerii de energie termică pentru unele activități industriale sau încălzirea
locuințelor;
 dezvoltarea unei economii integrate, care să permită ca deșeurilor industriale eliminate
de o anumită înterprindere să fie recuperate de alte întreprinderi, pentru a le utiliza ca
materii prime.

PROTEJAREA NATURII

Pentru ca elevii și preșcolarii să înțeleagă cât mai bine de ce este important să protejăm
natura, trebuie să aibă cunoștințe ample despre mediul înconjurător, care se pot dobândi prin
observarea mediului, efectuarea unor experimente, participări la plimbări, vizite, excursii
pentru a observa consecințele poluării. Prin acțiuni de igienizare a mediului, prin activități de
reciclare, plantări de pomi în curtea școlii sau a grădiniței, îngrijirea florilor din clasă, copiii
vor fi capabili să manifeste grijă față de mediu și să ia atitudine.
Pentru ocrotirea naturii și a mediului înconjurător trebuie să le facem cunoscut elevilor și
preșcolarilor anumite reguli și norme privind protecția mediului. Acestea ar putea fi:
o   Află unde ajunge gunoiul tău; caută în zona unde locuiești punctele de colectare a
deșeurilor reciclabile.
o   Sortează deșeurile; este cea mai simplă metodă de a proteja planeta de poluare.
o   Bateriile, becurile, neoanele conțin substanțe nocive, de aceea trebuie duse la punctele de
colectare ce se găsesc de obicei la supermarketuri.
o   La cumpărături folosește sacosș de pânză sau rafie. Sunt rezistente, se pot curăța, repara,
chiar personaliza și nu te lasă…la greu. Dacă trebuie totuși să cumperi o sacoșa, atunci alege
una ecologică.
o   Când mergi la picnic sau în excursie, nu arunca deșeurile în jur. Strânge-le și aruncă-le
când găsești un coș de gunoi.
o   Protejează Natura: admiră florile fără să le rupi. De ele, se vor bucura și alții, vor crește și
vor face semințe pentru a da naștere altor flori.
o   Nu scrijeli copacii, nu le rupe crengile inutil; prin aceea rană insectele pot ataca copacul
care se va usca înainte de vreme.
o   Folosește apa potabilă cu moderație; nu lăsa robinetul deschis fără rost.
o Închide robinetul cât timp folosești săpunul.
o Nu arunca la toaletă hârtia igienică sau resturi de alimente.
o Înlocuiește cada cu dușul; poți consuma de 4 ori mai puțină apă.
o   Stinge becul când ieși din cameră.

A proteja Natura înseamnă a proteja însăși viața și sănătatea fiecăruia dintre noi!
Bibliografie:
Ivănescu, M. coord. – Educație ecologică și de protecție a mediului: Ghid metodic pentru
cadrele didactice din învățământul preșcolar, Editura Brevis, Oradea, 2008
Roșu, E. coord.– Educație ecologică și de protecție a mediului: caiet pentru clasa a V-VII,
Editura Brevis, Oradea, 2008