ATMOSFERA TERESTRĂ

CARACTERISTICI GENERALE
Atmosfera reprezintă învelișul gazos al
Terrei, fiind situat la exteriorul celorlalte
geosfere (litosfera, pedosfera, hidrosfera),
pe care le încadrează într-un strat
continuu.
Datorită mișcării de rotație, dar și a
densității ei mai reduse, aspectul
atmosferei este de ”sferă” mai turtită
decât Pământul.
Compoziția atmosferei s-a schimbat de-a lungul
celor aproximativ 2,5 - 2,8 miliarde de ani de când
există, de la o atmosferă primitivă la cea actuală,
trecând prin mai multe faze intermediare, în
decursul cărora ea și-a schimbat nu numai
compoziția chimică, dar și alte caracteristici
precum densitate, grosime, transparență și altele.
Atmosfera de astăzi a Pământului conține azot molecular
diatomic (N2) în proporție de aproape 4/5 (78,2 %), oxigen
molecular diatomic ((O2) (20,5 %), argon (Ar) (0,92 %),
dioxid de carbon (CO2) (0,03 %), ozon sau oxigen triatomic
(O3), oxigen monoatomic, azot monoatomic și alte gaze,
praf, fum, alte particule în suspensie, aerosoli, etc.
Structura atmosferei (altitudine)
Atmosfera este formată din
următoarele straturi:
– Troposfera (8 Km la poli, 18 Km la
Ecuator)
– Stratosfera (până la 50 Km)
– Mezosfera (între 50 şi 80 Km)
– Termosfera ( până la 800 Km)
– Exosfera (până la 3000 Km).
Troposfera este un strat atmosferic ce se
desfășoară de la nivelul solului până la 12 km
altitudine (deasupra polilor are 8 km grosime,
iar deasupra Ecuatorului 18 km). Ea este cel
mai important strat atmosferic. Face parte din
învelișul geografic. Aici se află concentrată
aproximativ 90% din toată cantitatea de aer
(datorită atracției gravitaționale a Pământului),
se formează norii, precipitațiile, vânturile și se
desfășoară viața și activitatea omului.
Temperatura scade cu 6,4 grade C la
fiecare km și ajunge în partea superioara la -
80 C.Troposfera între 0 km deasupra munților
înalți și 7 km în zona polară și 17 km la
tropice (inclusiv tropopauza). Ea are o
grosime medie de ≈11 km (1/600 din raza de
6.371 km a PământuluiTroposfera constituie
aproximativ 90 % din masa totală a
atmosferei. Aici, în stratul inferior al
atmosferei, au loc fenomenele meteorologice.
În stratosferă temperatura este scăzută
însă creşte rapid pe măsurăce
altitudinea creşte, atingând la limita
superioară valori de 10-20°C.
Compoziţia chimică diferă de cea a
troposferei, în primul rând datorită
prezenţei ozonului, care se află
(aproape) în totalitate în stratosferă.
Acesta este răspunzător pentru
încălzirea stratosferei superioare,cu
temperaturi pozitive, care are loc ca
urmare a faptului că este el este
caracterizat de existenţei unor linii
puternice de absorbţie a radiaţiei UV
care provine de la Soare. Vaporii de apă
sunt în cantităţi reduse.
Mezosfera –temperaturi care scad începând
din partea inferioară ,ajungând la -80̊ ̊C .Aici
apar curenții-jet,iar aerul este rarefiat.

https://www.scientia.ro/univers/terra/7615-
cum-functioneaza-atmosfera-terestra.html
Termosfera este învelișul exterior al atmosferei terestre, care se extinde de la 80-
85 km până la 400-800 km, și este caracterizată printr-o rarefiere extremă a
aerului. Moleculele de gaze sunt disociate în atomi de radiațiile ultraviolete și ca
urmare temperaturile cresc, ajungând la 1500 °C spre partea superioară.

Exosfera este stratul exterior al atmosferei terestre, aflat la înălțimi mai mari de
800 km, unde aerul este extrem de rarefiat. Prin acest strat se face treptat
trecerea spre vidul interplanetar, în care mai există elemente atomice de heliu și
hidrogen.
Presiunea atmosferică reprezintă
presiunea exercitată de aerul din atmosferă
asupra scoarței terestre.. Presiunea se
măsoară cu barometrul și valoarea ei poate
fi exprimată în mai multe unități de măsură,
cel mai adesea în milimetri coloană de
mercur (torr), dar și în kiloPascali sau
atmosfere. Presiunea atmosferică la nivelul
mării este de cca. 760 mm coloană de
mercur (101325 Pa). De la valoarea de 760
mmHg provine denumirea de atmosferă
fizică.
Ionosfera este zona din TERMOSFERĂ în care are loc unul dintre cele mai
spectaculoase fenomene: aurora boreală (emisfera nordică) şi aurora australă
(emisfera sudică). Apariţia aurorelor este strict corelată cu activitatea Soarelui (vântul
solar) şi, geografic, cu polii magnetici ai Pământului. Particulele de mare energie
generate de Soare, protoni şi electroni, sunt capturaţi de câmpul magnetic al
Pământului şi sunt direcţionaţi către polii magnetici. Cum vânturile solare sunt corelate
cu activitatea petelor solare, apariţia aurorelor este mai numeroasă când petele solare
sunt mai numeroase.

https://www.esa.int/ESA_Multimedia/Images/2014/09/Space_Aurora
Centurile de radiații Van Allen sunt ca niște inele formate din particule de energie
(plasmă) aflate în jurul Pământului, reținute de către câmpul magnetic al acestuia.

-Centura internă de radiații se întinde între 1.000 și 6.000 km altitudine și este

compusă în special din protoni de mare energie
-Centura externă de radiații se întinde între 15.000 și 25.000 km și este compusă
în special din electroni de mare energie.
În afară de aceste două centuri, a fost descoperită, în 1963, o a treia centură de
radiații, compusă în special din electroni și situată la altitudini de peste 7.000 km.
Bibliografie
1. Dumitru Mihăilă, Atmosfera terestră, Editura Universității „Ștefan ce Mare”
din Suceava 2017
2. Gheorghe Ionașcu, ,,Protecția atmosferei o prioritate national și globală” ,
publicată în revista ,,Academica”, mai-iunie 2002
3. Geografica Enciclopedia & Atlasul Lumii, prima ediție, 2008, Ullmann
4. http://www.scritub.com/geografie/ATMOSFERA164820224.php