Ecologia sistemică

•Ecologia sistemică are ca bază conceptuală teoria sistemică conform căreia

întreaga natură, inclusiv viața, este reprezentată prin subsisteme
ierarhizate.
•Prin urmare, relația biotic-abiotic nu este omogenă, constă într-un ansamblu de sisteme
ierarhizate și trebuie abordată ca atare.

Sistemul–ca unitate organizatorică a materiei, poate fi definit ca fiind un

ansamblu de elemente legate între ele prin conexiuni într-un întreg.

Sisteme/ sisteme biologice

•Ansamblu de elemente, identice sau diferite, unite prin conexiuni

într-un întreg
Sisteme Caracteristici
Izolate nu există înnatură
Închise Există doar schimburi
energetice cu mediul
Deschise Există schimburi materiale și
energetice cu mediul
Organizarea ierarhică a sistemelor biologice și
ecologice
Ierarhia sistemelor biologice
Ierarhia
SISTEMELOR ECOLOGICE
raportat la scara spațială
SE global
SE macroregional
SE național
SE microregional
SE local
Specia/ populația
Biocenoze
Complexe de biocenoze
Biomi
Biosfera

Ierarhia sistemelor ecologice

Ecosisteme
Complexe regionale de ecosisteme
Complexe macroregionale de ecosisteme
Ecosfera

Ierarhia taxonomică:
Regn
Clasă
Ordin
Familie
Gen
Specie/ populație
Integrare sisteme ecologice-sistem socio-economic

SistemSocio-EcologicGLOBAL
SistemSocio-EcologicMACROREGIONAL
SistemSocio-EcologicNAȚIONAL
Sistem Socio-EcologicREGIONAL
Sistem Socio-EcologicMICROREGIONAL
Sistem Socio-Ecologic
LOCAL include:
-Compoziția și structura capitalului fizic construit
-Compoziția și structura capitalului social
-Capitalul uman
-Compoziția și structura biofizică a capitalului natural

Structura ecosistemelor
•Ecosistem= unitatea organizatorică elementară a ecosferei alcătuită din
biotop, biocenoză și relațiile dintre acestea
•Interacțiunile dintre componente sunt complexe, astfel încât nici un factor
biotic sau abiotic nu acționează singur ci reprezintă rezultatul unor
interrelații
Biotop
•Reprezintă totalitatea factorilor abiotici (factori ecologici) în dinamica
lor și în interacțiune unii cu ceilalți
•Factorii abiotici nu au valori constante, variază între anumite limite în
timp și spațiu
•Există variații cu anumită periodicitate și amplitudine-variații cu caracter
de regim (ex. alternanța zi-noapte, succesiunea anotimpurilor, fazele lunii,
maree, direcția și intensitatea vânturilor)-care determină funcționarea
biocenozei în regim comandat (respectiv regimul, ritmul impuse de variații
periodice)
•Există variații fără periodicitate, care apar neașteptat și depășesc o
anumită amploare-variații cu caracter de zgomot (ex. temp. neobișnuite,
secete prelungite, vânturi neobișnuit de puternice, valuri foartemari,
pătrundere agenți poluanți, incendii naturale)

Factori geografici
•Poziția geografică –latitudine și longitudine –indică integrarea
ecosistemului într-o zonă climatică, respectiv anumite
caracteristici ale factorilor ecologici
•Altitudinea-există condiții climatice diferite
•Expoziția geografică-ecosisteme situate pe pante cu expuneri
diferite față de soare, față de vânturi dominante se deosebesc
f.multintre ele
•Morfologia unui ecosistem-sinuozitatea malurilor (care
influențează mărimea ecotonului)
Factori mecanici
•Vântul-deplasarea maselor de aer (paralel cu suprafața Pământului)-curenți aerieni
•Cauze: diferențele de presiune atmosferică, determinate de diferențele de temperatură (scade de la
Ecuator spre Poli)
•Direcția și viteza vântului sunt determinate de un complex de factori (condiții locale de presiune,
temperatură, relief)
•Pot fi: vânturi cu caracter de regim, constante (ex. alizee) sau care au o anumită periodicitate, regularitate
(crivăț, brize, musoni) sau cu caracter de perturbări (furtuni, uragane)
•Vântul poate avea efecte directe și indirecte
•Rol de transport
•Rol în reproducerea plantelor
•Rol în răspândire-bacterii , ciuperci, plante verzi
•Specii de păsări folosesc curenții de aer pentru a economisi energie (planare-pelicani, berze, pescăruși)
•Există adaptări la forța vântului-talie mică la altitudini mari, aripi reduse sau lipsesc
•Efectele indirecte –se referă la interacțiunea vântului cu apa-mișcări ale apei-curenți verticali, orizontali,
ascendenți si descendenți, valuri, oscilații de nivel, chiar topirea ghețarilor
•Pot conduce la eroziune, aluviuni

Factori fizici
•Temperatura-fluctuații cu caracter de regim într-un anumit domeniu sau cu caracter de
zgomot (care determină apariția adaptărilor speciilor/ populațiilor pentru asigurarea
supraviețuirii)
•Adaptări:
•Ex.
•insecte cu picioare lungi-pentru a distanta corpul de nisipul fierbinte, colorit deschis, îngroparea în nisip,
•evitarea habitatelor neprielnice, adăpostire, reducerea intensității metabolismului
•Migrația de iarnă
•Lumina
•Surse cosmice (soare, stele din afara sistemului solar)
•Surse biologice (bioluminiscenta-dat unor procese chimice care se desfășoară la nivelul individului)
•Surse artificiale-determinate de procese tehnice antropice (radiatiielectromagnetice din spectrul
vizibil !!)
•Determina efectuarea fotosintezei
•Apa. Umiditatea
•Surse: precipitații, umiditate aer, apa din sol si subterana

Factori chimici
•Compoziția ionică-este reprezentată de concentrația unor cationi ca: sodiu, magneziu,
calciu, potasiu, stronțiu, și anioni: clor, sulfat, brom, carbonat
•Salinitatea-
•Marea Neagră 15-22 ‰
•Marea Mediterană și Marea Egee 38 ‰
•Marea Roșie-41 ‰
•Marea Moartă 280-330 ‰

•Oxigenul-în general nu estefactor limitant

•20.95% in aer
•în ecosistemeacvaticepoatedevenilimitant
•pH-concentrațiaionilorde hidrogen

Biocenoza
•Este alcătuită din speciile (populațiile) componente și din relațiile spațiale și temporale dintre
acestea

•Componente ale structurii biocenozei: -producători

-consumatori
-descompunători
•Speciile(populațiile) au importanță diferită într-o biocenoză
•Rolul fiecărei componente trebuie exprimat atât prin nr.de indivizi/ specii cât și prin biomasă
•Speciile de taliemică (biomasă mică) cu nr. mare de indivizi –au activitate metabolică mai
intensă
•Speciile cu biomasă mare (talie mare) –au activitate metabolică mai lentă

Indici structurali ai biocenozei

•Se folosesc:
•pentru a exprima relații de grupare între specii și raporturi cantitative
•pentru caracterizarea cât mai completă a structurii și rolului speciilor în
activitatea biocenozei
•pentru comunicarea aspectelor structurale ale biocenozei
•pentru fundamentarea deciziilor de management (conservare/ arii
protejate, managementul resurselor/ ecosistemelor)

•Frecvența(%)-reprezintă raportul dintre nr. de probe ce conțin o anumită

specie/ nr. total de probe colectate în același timp
•Cu cât nr. de probe este mai mare cu atât valoarea frecvenței este mai apropiată de cea reală

•Abundența relativă (%)-reprezintă raportul dintre nr. de indivizi sau

biomasa une specii față de celelalte specii dintr-o probă (dintr-un nr. de
probe/ nr. total de probe).
•Se exprimă atât numeric cât și în biomasă
•Abundența relativă nu este corelată direct cu importanța speciei în funcționarea biocenozei
•Dominanța(D)aratăîncerelaţiese găseşteefectivuluneispeciifaţăde
sumaindivizilorcelorlaltespeciicu care se asociază, exprimândabundenţarelativă.
•exprimă influența unei specii asupra structurii și funcționării biocenozei și ecosistemului.
•este importantă prin nr. de indivizi, prin biomasă, prin spațiul ocupat, prin productivitate. Se
calculează pe baza abundenței relative.
•esteconsideratăca fiindun indicator al productivităţii, căciaratăprocentulde participareal
fiecăreispeciila realizareaproducţieide biomasădin biocenoză.
•Se calculeazăcu ajutorulindiceluide dominanţă(Balogh, 1958):
unde:
DA–dominanţaspeciei A;
nA–numărul total de indivizi din specia A, identificați în probele examinate;
N –numărul total de indivizi ai tuturor speciilor prezente în probele examinate.

•Constanta-se calculează pe baza frecvenței.

-frecvența> 50 % -specii constante
-25-50% -specii accesorii
-frecvența <25% -specii accidentale

•Fidelitatea-exprimă tăria legăturilor unei specii cu alte specii

•specii caracteristice-legate strict de o anumită biocenoză (nu pot persista în alte sisteme)
•specii preferențiale-pot exista în diferite biocenoze, dar preferă un anumit ecosistem
•specii întâmplătoare (străine)
•specii indiferente (ubiquiste)-specii cu valențe ecologice multiple-pot exista în biocenoze
diferite
•Echitabilitatea
•exprimă modul în care este distribuită abundența relativă la speciile unei biocenoze (sau a unei
componente a acesteia).
•echitabilitateamaximă se realizează când speciile sunt reprezentate prin același număr de
indivizi

Diversitatea
•reprezintă bogăția de specii(nr.de specii)
•depindeși de abundența relativă a speciilor
•identitateaspeciilor este importantă
•speciile se dispun pe gradienți-altitudinal, longitudinal, temporal
•Factoricare determină creșterea diversității:
•Heterogenitateaspațială a biotopului
•Stabilitatea condițiilor abiotice / variații mari
•Structura componentelor biocenozei (ex. producătorii primari/ vegetație)
Diversitatea-indice de diversitate–indice cantitativ
•Bogăția de specii (Speciesrichness)=nr. specii din unitatea de probă/
ecosistem
•Indice diversitate Shannon-Wiener
•Indice diversitate Simpson
•D are valori între 0 și 1 (div. max.)
•Ia în considerare nr. indivizi ai fiecărei specii și nr total de indivizi

Relații dintre specii (interspecifice)

•Reprezintă sistemul de conexiuni între specii,din cadrul unui ecosistem
•Pot fi relații directe și indirecte
•Relația dintre două specii poate fi:
•benefică (pozitivă) (+)
•neutră(0)sau
•negativă (-), pentru una sau pentru ambele specii
Neutralism–relația este neutră pentru ambele specii (0 0)
•Competiție (concurență) –relația este negativă pentru ambele specii (--)
exemplu: competiția pentru hrană, adăpost, spațiul de existență/ habitat)
•Mutualism-speciile sunt dependente una de alta; relația este pozitivă
pentru ambele (+ +)
•bacteriile fixatoare de N+-plantele leguminoase;
•alge+ciuperci-formează lichenii;
•ciuperci + arbori(rădăcini)-formează micorize;
•plante cu flori +insecte polenizatoare
•Protocooperare–relația este pozitivă pentru ambele specii, dar nu este
obligatorie

Comensalism–relația este pozitivă pentru una dintre specii și neutră pentru

cealaltă
•Ex: specii care își găsesc adăpost în spongieri sau în lamelibranhiate (scoici)
•Amensalism–relația este negativă pentru una dintre specii și neutră pentru
cealaltă substanțele produse de o specie au efecte negative asupra
celeilalte specii;
•Parazitismul–relația este pozitivă pentru o specie și negativă pentru
cealaltă ;în acest caz parazitul nu omoară gazda
•Prădătorismul-relația este pozitivă pentru o specie și negativă pentru
cealaltă ; în acest caz răpitorul omoară gazda

În cazul relațiilor dintre trei specii

sp. A sp. B sp. C
gazdă parazit hiperparazit
aceasta poate fi diferită:
B A (+ -)
C B (+ -)
C A (0 0)
A C (+ +)

Relații interspecifice-clasificare
Tipuri de relații:
•de răspândire
•de reproducere
•de hrănire (relațiitrofice)
•de apărare
•relațiicomplexe
Relații trofice
•Reprezintă cea mai importantă legătură dintre specii (relația de hrănire sau de
nutriție), care se realizează sub diferite forme
•Conținutul legăturilor trofice este același, respectiv fiecare specie reprezintă o
verigă în transferul și transformarea substanțelor și energiei în ecosistemul dat
•Între nivele trofice succesive,respectiv între verigile trofice ale lanțurilor trofice,
relațiile trofice se desfășoară cu transfer de materie și energie. Din relațiile
trofice derivă și alte forme de relații interspecifice
•Între speciile aceluiași nivel trofic (relațiile sunt fără schimb de substanță și
energie) are loc competiția pentru resursele de hrană, de nutrienți, de lumină, de
spațiu
•Rezultatul competiției este elaborarea prin acțiunea selecției a diferitelor adaptări
ale populațiilor ca separări parțiale sau totale ale nișelor ecologice prin specializări
nutritive, comportamentale, succesiuni la locul de hrană, separare spațială,
inhibarea dezvoltării concurenților

Relații trofice
•Aceste adaptări afectează structura și funcționarea lanțurilor trofice
•Din relațiile trofice între nivele trofice diferite rezultă și relații legate de
apărare.Apărarea individuală se poate transforma în apărare colectivă
•Abordarea la nivel de populație (populații ale speciilor) este cel mai potrivit
mod de abordare în examinarea relațiilor interspecifice deoarece:
•Relațiile se desfășoară între populații
•Populația e veriga esențială în transformarea materiei, energiei și informației
•Populația este obiectul evoluției, selecției care se desfășoară corelat cu evoluția altor
populații (co-evoluție)

Relații complexe
Factori abiotici
•Interacționează permanent cu componentele biotice (vii) ale sistemului

Nivel trofic
•Există relații între populațiile și speciile aceluiași nivel trofic

Nivele trofice diferite

•Există relații între nivele trofice diferite
Relații complexe
•Este foarte importantă cunoașterea lor pentru înțelegerea organizării și
legilor dinamicii ecologice si pentru prognoza soluțiilor economice, de
amenajare sau protecție a ecosistemelor

•Exemplu: schimbările climatice (cantitatea de precipitații) determină modificări ale

învelișului vegetal(speciile de plante din ecosistem) care conduc la schimbări ale nutriției
unor specii (de ex. hrănirea cu alte specii, altă sursă de hrană), ceea ce determină schimbări
ale stării fiziologice, modificări ale relației cu paraziții, modificarea structurii spațiale a
populației și apoi intensificarea acțiunii prădătorilor și declinul speciei-pradă

Structura trofică-suport pentru desfășurarea proceselor ecologice

Este rezultatul relației de nutriție dintre specii
•Producătorii primari sunt populațiile/ speciile producătoare de substanță organică;
acestea transformă energia radiantă solară în energia legăturilor chimice ale
substanțelor organice pe care le sintetizează din substanțe anorganice, apă, dioxid de
carbon, compuși cu azot (N) și fosfor (P)

•Producătorii primari sunt reprezentați de:

•Plante

•Bacterii fotosintetizante

•Bacterii chemosintetizante
Structura trofică
•Consumatoriireprezintă cel de-al doilea nivel trofic după producătorii primari, care,
în funcție de hrană, se împart în:
•Consumatori de ordinul 1 –fitofagi
•Consumatori de ordinul 2 –carnivori
•Consumatori de ordinul 3 –prădători

Descompunătorii –degradează substanțele organice din cadavre,

excrete, deșeuri, în mai multe etape, rezultând eliberarea elementelor
minerale
•Sunt reprezentați de bacterii și fungi
•Reutilizarea elementelor minerale de către plantele autotrofe
reprezintă procesul de mineralizare –reversul procesului de fotosinteză

Grupările de specii care îndeplinesc aceeași funcție trofică = nivel

trofic.Acesta nu reprezintă o clasificare a speciilor ci a funcției trofice.
•Multe specii sunt polifuncționale –fac parte din mai multe nivele
trofice
•Exemple:
•plantele carnivore (Drosera sp., Utricularia sp.) sunt atât producători
primari cît și consumatori de ordinul 2 și consumatori de ordinul 3
•speciile de crap pot fi zoofage (unele specii sunt carnivore) sau pot
consuma hrană vegetală (rizomi de plante acvatice –Potamogetonsp.,
semințe)
•În ecosistemele acvatice producătorii primari sunt organismele cele
mai numeroase, au dimensiunile cele mai mici, un ciclu de viață scurt și
ritm intens de reproducere

Structura trofică –lanțuri șirețeletrofice

•Lanțurile trofice reprezintă căile prin care se produce transferul de substanțe și energie
•Exemple:
•tundră: licheni-reni-om
•Ecosisteme agricole: culturi agricole (grâu) -om;
culturi agricole (porumb)-animale(porc) -om
•Există lanțuri trofice bazate pe producători primari sau lanțuri trofice bazate pe
detritus
•Cu cât sunt mai scurte, lanțurile trofice sunt mai productive
•Un consumator nu poate consuma hrana în întregime-aceasta ar conduce la dispariția
speciei:
•9/10 din hrană este utilizată pentru cheltuieli energetice
•1/10 este utilizată pentru creștere în biomasă
•Lanțurile trofice principale sunt alcătuite din speciile dominante care au un rol decisiv în
ecosistem. Reprezintă căile principale ale fluxului de energie și ale circulației materiei.
Sunt importante pentru structura și funcționarea (inclusiv autoreglarea) sistemului
•Lanțurile trofice secundare sunt alcătuite din alte specii din ecosistem
•Reteleletroficesunt alcatuitedin niveletrofice(cuprindspeciicare indeplinescacelasirolin
ecosistem). Intreniveletroficediferiteexistarelatiicomplexe

Structura trofică –lanțuri trofice

•Lanțuriletroficenu sunt izolateșinu sunt structurisimple.
•Speciilefacpartedin maimultelanțuritrofice,
acesteafiindinterconectate
•Lanțurile trofice intră în alcătuirea unor structuri complexe-rețele
trofice
•Rețelele trofice integrează toate componentele biotice dintr-un
ecosistem, toate lanțurile trofice și toate conexiunile, atât din interiorul
lanțurilor trofice cât și conexiunile dintre acestea

Investigarealanțurilortrofice
•Studiul lanțurilor trofice este foarte important
•Permite evaluarea rolului speciei în funcționarea ecosistemelor
•Permite cunoașterea circuitelor bio-geo-chimice
Funcționarea sistemelor ecologice
•Funcția energetică –captarea energiei solare de către organismele fotosintetizante și a energie
chimice de organismele chemosintetizante și transferul la grupe de consumatori

•Funcția de circulație a materiei –substanțele nutritive organice și anorganice circulă de la hrana

consumată la consumatori(datoritărelațiilor trofice din ecosisteme). Energia solară, energia chimică
și substanțele organice nutritive sunt antrenate în circuitul biologic unde se produc transformări
majore

•Funcția de autoreglare –populațiile reușesc să se adapteze condițiilor de biotop și prin selecție să

se adapteze reciproc; structura și organizarea ecosistemelor trebuie să aibă o anumită stabilitate în
timp și spațiu; Stabilitateaecosistemeloresterezultatulfuncțieide autoreglare

Toate funcțiile sunt legate între ele și cu structura biocenozei.

Fiecare verigă trofică consumă o anumită cantitate de energie.
Funcția energetică
•Principiului l al termodinamicii (principiul conservării energiei): energia nu
este nici creată nici distrusă ci se transformă
•Intrările de energie (reprezentate de energia din hrană) trebuie să fie egale cu
ieșirile (respectiv însumarea energiei acumulate prin creștere, energiei folosite în
activitate, energieipierdute sub formă de căldură și energiei deșeurilor)
•Principiul llal termodinamicii (principiului degradării energiei):în orice proces
de transformare o parte din energia potențială se degradează și este dispersată
sub formă de căldură
•Energia luminoasă este transfomată în energie chimică
•Energia chimică e transformată în energie mecanică/ electrică/ nervoasă
•Eficiența transformărilor este < 100%
•Menținerea organizării sistemelor biologice implică desfășurarea fluxului de
energie și a transformărilor de energie

Funcția energetică
•Pentru orice ecosistem există un flux de energie
unidirecțional

•Tendința este de maximalizare a fluxului și eficienței

energetice
Surse de energie
•Energia electromagnetică a radiațiilor solare
•Energia chimică a substanțelor

Surse de energie
•Din energia incidentă totală:
•42% este absorbită de atmosferă și apoi radiată sub formă de căldură
•48% ajunge la suprafața Pământului, din care 20% este absorbită de
apă, sol, vegetație, iar 80% este reflectată în spațiu

•Cantitatea de energie incidentă variază în funcție de:

•Latitudine (determină unghiul de incidență a razelor solare)
•Expoziția terenului (modifică unghiul de incidență)
•Natura substratului (apă, sol liber, stâncării, vegetație)
•Alți factori (suspensii, vapori de apă, nebulozitate)

Surse de energie
•Energia chimică a diferitelor substanțe poate fi utilizată de un grup
restrâns de producători primari-bacterii chemosintetizante

Producători primari
•Plantele verzi-captează energia radiațiilor solare cu ajutorul moleculelor de
clorofilă și convertesc această energie în cea a legăturilor chimice din substanțe
organice

•Bacterii fotosintetizante
•Reprezentate prin bacteriile purpurii care produc fotosinteza cu ajutorul pigmenților
carotenoizi(bacteriopurpurina, bacterioclorina)

•Bacterii chemosintetizante
•Sursa de energie este reprezentată de energia rezultată din oxidarea compușilor anorganici
•Bacterii nitrificatoare
•Bacterii sulfuroase –utilizează compuși ai S
•Bacteriile feruginoase -obțin energia prin oxidarea compușilor Fe

Producția primară
•În orice ecosistem având la baza structurii trofice plantele verzi, fluxul
de energie se inițiază prin captarea energiei solare cu ajutorul clorofilei
•Energia radiațiilor luminoase este transformată în energia legăturilor
chimice a substanțelor organice sintetizate de plante și acumulate în
procesul de creștere

•Energia acumulată sub formă de substanță organică = producție

primară

Producția primară
•Cantitatea de substanță organică acumulată într-o perioadă de timp și
existentă la un moment dat = biomasă
•Viteza (rata) cu care se acumulează biomasa (energia) ca urmare a
fotosintezei = productivitate primară
•Productivitatea primară reprezintă măsura fluxului de energie intrat în
ecosistem, raportat la unitatea de timp și suprafață
•Producția primară și biomasa se exprimă în g/m2, mg/l, kg/ha ; se raportează
și la timp în cazul productivității
•Se pot exprima și în unități energetice: gramecalorii-gcalsau cal și kilocalorii-
kcal
•1g subst. uscată pl. verzi=4,5 kcal
•Se folosește ca unitate energetică J( joule)= 0,24 gcal(gramecalorii)
Producția primară (PP)
•Cunoașterea capacității productive a ecosistemelor este importantă
pentru:
•Estimarea capacității de producție a hranei potențiale
•Asigurarea bazei științifice a amenajărilor agricole
•Evaluarea resurselor biologice la nivel global
•Producția primară depinde de:
•Lumină
•Temperatură
•Producători primari

Producția primară
•Ca mecanism, producția primară este rezultatul activității plantelor,
dar ca valoare reală este rezultatul interacțiunii tuturor elementelor
componente ale biocenozei
Fluxul de energie
•Funcționarea ecosistemelor e condiționată de pătrunderea continuă a
noi cantități de energie solară, determinând astfel fluxul de energie
prin ecosisteme

•Parametri ai fluxului:
•Cantitatea de energie captată
•Viteza fluxului de la un nivel trofic la altul
•Cantitatea și calitatea energiei stocate sub formă de biomasă
•Cantitatea de energie pierdută sub formă de căldură
Fluxul de energie
•Legități ale fluxului de energie:
•Scăderea producției nete de-a lungul lanțurilor trofice
•producția unui nivel trofic poate fi mai mică decât 1/10 din producția nivelului trofic precedent
•Creșterea cantității de energie utilizată pentru respirație de-a lungul lanțurilor
trofice

•Creșterea eficienței utilizării energiei (hranei) disponibile

Circuitul materiei
•Funcțiile ecosistemelor sunt strâns interconectate între ele și cu
structura trofică
•Desfășurarea circuitului substanțelor implică consum de energie
•Circuitul substanțelor se realizează prin lanțuri (rețele) trofice-
reprezintă și mecanismul principal pentru îndeplinirea funcției de
autocontrol
•Circuitelebiogeochimice (BGC)pot fi:
•locale
•globale
Circuitele BGC locale se desfășoară în diferite tipuri de ecosisteme, locale.

•Circuitele BGC globale reprezintă rezultanta activității tuturor ecosistemelor

de pe glob. Ele reprezintă mecanisme esențiale de funcționare a ecosferei.

•Comunitățile biotice au o structură și funcționare care se modifică în timp și

spațiu, influențând desfășurarea circuitelor BGC.
•Migrațiile verticale (zooplancton)
•Migrațiile orizontale(populații de pești)-stoluri
•Trecerealarvelorde insectede la stadiul planctonic (în masa apei)la stadiul bentonic(pe
substrat)-reprezintă deplasări masive de nutriențidintr-un loc în altul.

Un rol important în circuitul materiei îl au:

•cantitatea de substanțe consumate,
•comportamentul specific al speciilor/ populațiilor,
•ciclurile lor de viață

•Mobilitateapopulațiilordin sedimente și din sol contribuie la

dislocarea particulelor și eliberarea unor compuși nutritivi. Mărunțirea
particulelor nutritive din sol, sedimente, nămol influențează viteza de
mineralizare (proporțional cu raportul suprafață/volum) și sporesc
accesibilitatea nutriențilorpentru producătorii primari.

Circuitul materieiîn ecosisteme terestre

•În ecosistemele terestre circuitul apei reprezintă substratul material al
circuitului majorității elementelor minerale, fiind transportorul acestor
elemente

•În circuitul acestor elemente are loc o importantă stocare (acumulare)

a unor elemente nutritive în țesuturile mecanice de lungă durată ale
plantelor (de ex. în ecosistemeforestiere), reciclarea elementelor
(turnover) la plantele lemnoasefiind mult mai lentă decât la cele
acvatice
•Cantitatea de apă reținută în sol sau pe anumite componente ale
plantelor diferă în funcție de climă, relief, structura pădurii (compoziție
specifică)

Funcția de autocontrol
•Este rezultatul modului de organizare a ecosistemelor
•Este rezultatul conexiunilor reciproce dintre speciile componente și dintre acestea și
factorii abiotici
•Rolul autocontrolului unui ecosistem este de a păstra (între anumite limite) o
stare de echilibru între populațiile componente, de anu permite oscilații numerice
prea mari ale populațiilor, determinând astfel o stare de stabilitate în structura și
funcționarea (organizarea) întregului ecosistem.

Funcția de autocontrol -stabilitate

•Speciile monofage, care au un spectru redus de hrănire, nu contribuie la stabilitate;
creșterea numărului acestora determină distrugerea sursei de hrană și provoacă
dezechilibre majore în structura și funcționarea sistemelor, dereglarea mecanismelor
homeostatice

•Speciile polifage–au un rol important în asigurarea stabilității; când acestea au hrana

preferată, dar căutarea ei necesită o cheltuială prea mare de energie, consumatorul trece
la hrănire cu o specie mai abundentă (chiar dacă constituie un element nutritiv secundar).
Astfel, specia se poate reface.

Succesiunea ecologică
•Este un proces ordonat ce urmează anumite legități. Biocenozele sunt sisteme
dinamice care se modifică, se înlocuiesc speciile dominante și rezultă alte
caracteristici structurale și funcționale
•Dacă biocenoza se instalează pe un loc nou –succesiune primară (pe insule
vulcanice, stâncării dezgolite, dune de nisip, izvoare nou apărute)

•Dacă biocenoza se instalează pe un loc unde a fost o altă biocenoză, dar distrusă
(foc, inundații, uragane, defrișare/ arat, barare) –succesiune secundară; aceasta
începe pe un teren unde există substanțe nutritive, detritus, substanțe organice, sol
structurat, iar succesiunea se desfășoară mult mai repede

Cauzele succesiunii ecologice

-Cauza principală: interacțiunea dintre biocenoză și biotopul acesteia
-biocenoza, prin activitatea ei, modifică caracteristicile biotopului
-ex: caracteristicile solului sunt influențate de resturile plantelor
-plantele leguminoase în simbioză cu bacteriile fixatoare de azot –îmbogățesc solul
-structura solului este influențată de fauna din sol
-dezvoltarea arborilor (în sistemele forestiere) modifică cantitatea de energie luminoasă care ajunge la suprafața solului
-dezvoltarea speciilor de plante acvatice plutitoare (ex. nufăr) modifică cantitatea de lumină care pătrunde în ecosistemul
acvatic
-prin aceste modificări, biotopul poate deveni impropriu pentru speciile din ecosistem (chiar pentru speciile dominante
care au determinat modificările)
-speciile sunt înlocuite de altele, pentru care noile condiții sunt mai potrivite
-procesul de înlocuire a speciilor este rezultatul competiției, iar noile specii sunt favorizate

Modificări succesionaleîn sistemele

ecologice
•În cursul succesiunii ecologice au loc schimbări importante în
ecosisteme:
•Schimbări structurale
•Schimbări energetice
•Schimbări informaționale
Ecosisteme urbane
•sistemeleecologicedominate de speciaumanăsunt o
parteaierarhieisistemelorecologice
•termenulde ecologieurbanăa fostfolositîncădin 1968
•Organizareaecosistemelorurbane diferăde ceaa ecosistemelornaturaledin punct de
vedere structural şifunctional
•Diferenţastructuralăesenţialăa sistemelordominate de om faţăde celenaturaleo
constituieprezenţaomuluica specie dominantă, supusăînprimulrândlegităţilorsocio-
economice
•Omul îşicreeazăpropriulhabitat din materialeinexistenteînmediu,la o
scarămultmaimare decâtceaa adăposturilorcelorlaltespecii.
•Datoritădensităţiiridicateşia masivităţiicadruluiconstruitse
modificăsubstanţialbiotopul
Ecosisteme urbane-modificări ale caracteristicilor
biotopului
Este semnificativă modificarea unor parametri climatici specifici ecosistemuluiurban,
in raport cu cei din teritoriul inconjurător:
poluarecu gaze de câtevaorimaimare,
radiaţiesolarămairedusă,
temperaturaatmosferei(media anualăşidin zilelesenine) mairidicată,
vitezavîntului, exprimatăin medieanuală, maimică,
umiditatearelativămaimică(varaşiiarna),
nebulozitateageneralămaimare,
precipitaţiimaimariin ceeacepriveştecantitateatotalăde apă,
căderile de zăpadă mai reduse
În plus, omul creeazăelementenoi, ca suportal satisfaceriipropriilornecesităţide
natură
biologică, de organizareasocio-economică,
şideterminăapariţiaunorelementegenerate deactivităţileumane–poluanţiidin apă,
aerşisol

Ecosisteme urbane-biocenoza
•Reprezentareacomponenteibioticeînecosistemeleurbane
esterezultatulîntrepătrunderii

elementelornaturalecu dorinţeleomului.
•Componente ale biocenozei:
•speciicare„ocolesc” regiunileurbane –hemerofobe,
•specii„indiferente” faţăde prezenţaomului–hemerodiafore
•specii„însoţitoare” ale procesuluide urbanizare–hemerofileşisinantrope
Ecosisteme urbane
•Deşitermenulde „ecosistemurban” implicăpoziţionareape
primulnivelierarhic, complexitateahabitatelor,
diversitateazonelorfuncţionaleurbane, darşiprezenţaîn oraşelemaria
lacurilor,a râurilorcare le traversează,conducla
ipotezacăaşezărileurbane, în special celede mărimemediesaumare, şiin
mod sigurcelede tip megalopolis(foarte mari)pot fiplasatepe
nivelulierarhical complexelorde ecosistemelocale.

Deteriorarea mediului
•Se realizează pe diferite căi:
•Poluare
•Extragerea din ecosisteme a unor componente abiotice sau biotice
•Introducerea de elemente biologice (floră, faună) care duc la
schimbarea echilibrului ecologic, a structurii trofice, a productivității
biologice
•Modificări ale unor biomiprin mari construcții sau lucrări hidrotehnice
sau hidroameliorative
•Desfășurarea unor activități generale care afectează în mod diferit
cele mai variate ecosisteme
•Aceste căi de deteriorare nu acționează separat în timp și spațiu, ci
acțiunea / agresiunea se exercită simultan asupra diferitelor
componente ale ecosistemelor, asupra complexelor de ecosisteme și
asupra ecosferei
Deteriorarea prin poluare
•Poluarea reprezintă o modificare a factorilor abiotici sau biologici ca rezultat al introducerii
poluanților, ce reprezintă deșeuri ale activității umane. Această modificare poate fi dăunătoare
atât pentru om cât și pentru speciile din ecosisteme naturale sau artificiale
•Poluanți:
•Substanțe chimice
•Pesticide
•Petrol/ țiței
•Gaze
•Metale
•Substanțe organice
•Factori fizici
•Căldură
•Zgomote
•Radiații ionizante
•Factori biologici
•Germeni patogeni (bacterii, virusuri)

Caracteristici generale ale poluării

•Fiind consecința activității umane, poluarea se intensifică datorită
creșterii numerice a populației umane care implică creșterea
necesităților mai rapidă decât creșterea numerică datorată dezvoltării
de noi tehnologii

•Caracterul intensificării poluării este exponențial, ca și caracterul

acțiunii factorilor care o generează

•În general,nu se cunosc limite admisibile ale poluării pentru

securitatea ecosistemelormajore, pentru securitatea ecosferei-
deoarece nu se cunoaște capacitatea de suport a ecosistemelor și a
ecosferei
Există o tendință generală de subestimare a importanței poluării, a stabilirii
măsurilor de control ca și a limitelor admisibile; cauzele acestei tendințe sunt
reprezentate de:
•Costul ridicat
•Ignoranța
•Existența unui decalaj în timp și spațiu (adesea considerabil) între
pătrunderea poluanților în mediu și efectele lor ecologice; acest decalaj se
datorează modului de desfășurare a proceselor ecologice (circuite
biogeochimice, concentrarea unor poluanți în lungul lanțurilor trofice,
circulația aerului, circulația apei)
•Lipsa unor efecte imediate ale deversării unor poluanți (ex. pesticide, îngrășăminte,
gaze, metale, radionuclizi) și ignorarea proceselor ecologice care determină amânarea
momentului apariției acestor efecte creează impresia FALSĂ a caracterului inofensiv al
factorilor respectivi
Conexiunea sistemelor ecologice cu sistemele socio-economice(prin
serviciile ecosistemice

Servicii ecosistemice-definire
•Beneficii pe care oamenii le obțin de la natură
•Beneficii oferite populației umane de către componentele capitalului
natural
•Componente ale naturii care contribuie la creșterea bunăstării
populației umane
•Contribuția ecosistemelor la beneficiile utilizate în activitatea socio-
economică
Servicii ecosistemice
•Categorii de servicii ecosistemice:
•Servicii de producție
•Servicii de reglare (și suport)
•Servicii culturale
Sunt furnizate atât de componentele biotice cât și de cele abiotice

Valoarea serviciilor ecosistemice

pentru a proiecta dezvoltarea sistemului socio-economic ȋnacord cu
caracteristicile capitalului natural,
pentru a susţineîn mod conştientnecesitatea utilizării durabile a
resurselor şiserviciilor generate de natură,
pentru a lua măsuri care să permită restaurarea mediului
şiconservarea biodiversităţiiacolo unde astfel de acțiuni sunt necesare,
este nevoie de:
•atribuirea de valori resurselor şiserviciilor generate de
ecosisteme pentru utilizarea directă sau indirectă de către
societatea umană
•cuantificarea acestor valori