Laborator Operaţii unitare şi echipamente– Anul III SIMONa

Lucrarea 1

STABILIREA CURBEI DE DISTRIBUŢIE GRANULOMETRICĂ A MATERIALELOR

POLIGRANULARE

1. Introducere
În chimia şi tehnologia silicaţilor, indiferent de domeniu şi de tipul de procesare (pe
cale uscată sau umedă) materiile prime, unele amestecuri şi prefabricate se prezintă sub
formă pulverulentă sau granulară. În majoritatea cazurilor ele reprezintă amestecuri
poligranulare.
Caracterizarea granulometrică a acestor amestecuri se face - de la caz la caz - prin
analiză granulometrică (bazată pe operaţia de clasare) sau pe baza unor funcţii teoretice
de repartiţie granulometrică.
Distribuţia granulometrică reprezintă unul din factorii importanţi ce determină în
tehnologia cimentului, ceramicii şi refractarelor, indicii de calitate ai semifabricatelor şi
produselor finale.
De obicei, în practica industrială caracterizarea cantitativă a unui amestec polidispers
din punct de vedere granulometric se face prin valorile reziduurilor pe una, eventual două
site sau/şi prin valoarea suprafeţei specifice. În anumite cazuri, cantitatea de informaţii este
suficientă - pe baza acestei metodologii. În acelaşi timp, în cele mai multe cazuri, acest
mod simplu de abordare nu poate furniza, calitativ şi cantitativ, informaţia necesară unei
procesări optimale a materiilor prime. Repercusiunea negativă se poate resimţi - în cazul
unui proces tehnologic tip - în operaţii de: mărunţire-măcinare, omogenizare, transfer
termic în strat filtrant, fluidizat sau suspensie, presare.

2. Aspecte teoretice
Distribuţia granulometrică a dispersiilor grosiere (caracterizate de dimensiuni ale
particulelor peste 1 m) se determină în funcţie de diametrul particulelor prin clasare
volumetrică sau gravimetrică (simptotică).

1
 Laborator Operaţii unitare şi echipamente– Anul III SIMONa

Clasarea poate avea ca scop:

 separarea granulelor care depăşesc o limită superioară sau care nu ating o mărime
limită (superioară sau inferioară);
 separarea în mai multe fracţii granulometrice pentru determinarea suprafeţei specifice a
materialului granular.
Distribuţia granulometrică a dispersiilor granulare se determină, în funcţie de
mărimea particulelor, cu ajutorul următoarelor metode de analiză:
 cernerea uscată sau umedă;
 sedimentarea pneumatică sau hidraulică în câmp gravitaţional şi în câmp
centrifugal;
 levigarea;
 determinarea la microscopul optic a ponderii diferitelor particule, după
dimensiuni;
 dispersia unui fascicol laser.
Din efectuarea multor analize granulometrice a rezultat că distribuţia mărimii
particulelor urmează destul de exact o lege simplă, denumită legea distribuţiei
granulometrice. Formularea cea mai comodă a acestei legi se obţine, dacă se foloseşte
modul cumulativ sau integral pentru exprimarea granulometriei grosiere. În acest caz se
indică totalitatea particulelor mai mici sau mai mari decât ochiul sitei, spre deosebire de
exprimarea diferenţială care dă numai mărimea unei fracţiuni granulometrice dintre două
site consecutive.
Una din relaţiile matematice cele mai mult folosite pentru determinarea distribuţiei
granulometrice cumulative a dispersiilor grosiere este legea Rosin-Rammler-Sperling
(cunoscută ca legea R.R.S.):
n
x

R x  100  e
- ' 
x  [%] (1)

unde Rx = reziduu cumulativ al granulelor mai mari decât x (în %); x = dimensiunea
granulelor (mărimea ochiului sitei), prin normare nu contează dacă se exprimă în mm
sau m; n = parametru granulometric (indice de uniformitate); x’ = dimensiunea
(diametrul) caracteristică a particulelor (indică gradul de fineţe a dispersiei). Când x =

2
 Laborator Operaţii unitare şi echipamente– Anul III SIMONa

x’  Rx ia valori constante.
100
R x'   36,8 [%] (2)
e

Legea RRS poate fi reprezentată grafic în diagrama Bennet (Anexa 2). Prin
logaritmare dublă a ecuaţiei (1) se obţine relaţia liniară:
 100 
ln ln   n  ln x  n  ln x ' (3)
 Rx 

În figura 1 se prezintă grafic, în coordonate adecvate, dependenta R x - x, în cazul

ideal (diagrama RRS).
Suprafaţa specifică a unei dispersii se poate calcula cu relaţia:
6 R 100
Ri
Ss 
100  
R 0 x mi [m2/Kg] (4)

unde  = densitatea materialului [Kg/m3]; Ri = cantitatea de particule între două site
consecutive, [%]; xmi = dimensiunea medie a particulelor unei clase granulometrice, [m] (xmi
= (xi + xi+1)/2)

Figura 1. Diagrama RRS în cazul ideal