FACULTATEA DE AGRICULTURA.

SPECIALIZARE
MASTER PROTECTIE SI EXPERTIZARE
FITOSANITARĂ

Evoluția speciilor invazive la nivel

mondial

HANGANU MIHAELA (MÎRZA)

2023
 Speciile invazive sunt definite în linii mari ca fiind speciile a căror introducere
şi/sau extindere poate reprezenta o ameninţare la adresa diversităţii biologice sau poate
avea alte consecinţe neprevăzute (Richardson et al. 2000).
Termenul de specie invazivă se aplică speciilor care încalcă barierele naturale care le-ar
ține în mod normal constrânse. Fără bariere, astfel de specii ocupă un nou teritoriu, înlocuind
adesea speciile native prin ocuparea nișelor lor sau prin utilizarea resurselor care ar susține în
mod normal speciile native.
Numărul specilor invazive a fost în creștere cel puțin de la începutul anilor 1900. Speciile
sunt din ce în ce mai mult mutate de oameni (intenționat și accidental). În unele cazuri,
invadatorii provoacă schimbări drastice și daune noilor lor habitate (de exemplu: scoica zebră și
smaraldul sculptor în cenușă din regiunea Marilor Lacuri și peștele leu de-a lungul coastei
Atlanticului Americii de Nord). Unele dovezi sugerează că speciile invazive sunt competitive în
noile lor habitate, deoarece sunt supuse la mai puține perturbări ale agenților patogeni. (1)

Scoica zebra

Speciile alogene invazive sunt speciile care s-au răspândit în afara habitatului lor natural
și amenință biodiversitatea în noua lor zonă, sunt o cauză majoră a degradării biodiversității.
Aceste specii sunt dăunătoare biodiversității native în diferite moduri, de exemplu, ca prădători,
paraziți, vectori (sau purtători) de boli sau concurenți direcți pentru habitat și hrană. În multe
cazuri, speciile invazive nu au prădători în noul mediu, astfel încât abundența populației acestora
de multe ori nu este supusă controlului (cazul „Broasca obraznică”). Unele specii alogene
invazive prosperă în sistemele degradate și acest lucru poate fi sporit de alți factori de stres
pentru mediu. Aceste specii pot provoca, de asemenea, daune economice sau de mediu, sau pot
afecta sănătatea umană. Introducerea speciilor alogene invazive se poate produce în mod
intenționat, precum ar fi noi specii de culturi sau animale, sau accidental, cum este cazul
speciilor introduse prin apa de balast, sau prin păstrarea în containere de marfă.

Totul a început cu câţiva gândaci care distrugeau culturile de trestie de zahăr în Australia.
Un tip de broască, numit broasca-de-trestiede-zahăr, a fost adusă din Hawai, cu speranța că va
mânca gândacii și va rezolva problema. Ei bine, broasca a lăsat gândacii în pace, dar a mâncat
practic orice altceva, devenind dăunător cu drepturi depline. Acum, această specie este cuprinsă
de furie, vânează animalele mici și le otrăvește pe cele mai mari care îndrăznesc să le mănânce.
Oamenii de ştiinţă sunt încă în căutarea soluţiilor.(2)
 BROASCA-DE-TRESTIE-DE-ZAHĂR

Principalele căi de introducere şi transportare a speciilor invazive sunt asociate

direct sau indirect cu activităţile antropice. Expansiunea rapida a comerţului şi a
activităţilor de transport dupa Revoluţia din 1989 au sporit posibilităţile de
introducere ale acestor specii, iar presiunile asupra mediului, precum abandonarea
terenurilor, folosinţa intensivă a păşunilor, defrişarea pădurilor, modificarea regimului
perturbaţiilor şi degradarea crescândă a habitatelor sunt elemente care facilitează
instalarea şi răspândirea acestor specii. Principalele căi de transport a speciilor
invazive sunt drumurile şi căile ferate, iar dintre cele naturale zonele aluviale,
deoarece aceste elemente geografice sunt lineare şi sunt afectate de perturbaţii
naturale (fluctuarea nivelului de apă) sau antropice (constucţii, terenuri agricole,
drumuri, depozite de gunoaie, etc.).

Competiţia determinată de speciile adventive invazive, cu speciile şi

comunităţile de plante indigene dintr-o anumită regiune are drept consecinţă imediată
şi directă un declin rapid al stării biodiversităţii naturale, atât în termeni calitativi, cât
şi cantitativi.

S-a constatat, spre exemplu, că, în Europa centrală, există o relaţie directă între
invazia speciei central-asiatice Impatiens parviflora DC şi scăderea diversităţii
floristice şi fitocenotice a pădurilor de fag. În aceste păduri, Impatiens parviflora a
înlocuit aproape în totalitate specia indigenă Impatiens noli-tangere L. (slăbănogul)
[Chmura & Sierka 2006].
 Alte efecte:
- alterarea ciclurilor naturale ale nutrienţilor şi apei în ecosistemele invadate;
- afectarea fungilor micorizanţi, cu efecte directe asupra scăderii vitalităţii
multora dintre speciile micorizante;
- schimbarea chimismului solurilor (eliminarea substanţelor alelopatice etc.), cu
efect de modificare a structurii comunităţilor vegetale;
- deteriorarea habitatelor terestre şi acvatice; spre exemplu, invazia speciilor
Elodea canadensis şi E. nuttalii în apele râurilor şi lacurilor din Europa a condus la
reducerea biodiversităţii acestor ecosisteme;
- reducerea surselor de hrană pentru fauna autohtonă; spre exemplu, invazia
speciei Xanthium spinosum (de origine sud americană) în pajiştile din Europa de est şi
centrală conduce la eliminarea speciilor autohtone, bune furajere;
- modificări în succesiunea fitocenozelor, lanţurilor trofice etc.;
- creşterea incidenţei unor agenţi patogeni şi apariţia unor boli exotice.

100 of World's Worst Invazive Alien Species este o listă de specii invazive compilată
în 2014 de Global Invasive Species Database , o bază de date cu specii invazive din întreaga
lume. Baza de date este condusă de Grupul de specialiști în specii invazive (ISSG) al Uniunii
Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN). ISSG recunoaște că este „foarte dificil să
identifici 100 de specii invazive din întreaga lume care sunt cu adevărat „mai rele” decât oricare
altele”. In acesta lista sunt mentionate specii de plante si animale care sunt invazive pe un anumit
teritoriu sau altele care au devenit invasive la nivel mondial. Mai jos sunt prezentate cateva
exemple din speciile care au devenit invasive la nivel mondial si anume:
1. Salcâmul mearnsii cunoscut în mod obișnuit sub denumirea de acacia
neagră , acacia neagră târzie sau ața verde , [2] este o specie de plantă cu flori din
familia Fabaceae și este endemică în sud-estul Australiei. De obicei, este un copac
erect, cu scoarță netedă, frunze bipenate și capete sferice de flori parfumate galben
pal sau crem, urmate de păstăi negre până la maro roșcat . În alte părți ale lumii, este
considerată o specie invazivă În unele părți ale lumii, A. mearnsii este considerată a
fi o specie invazivă. Invazivitatea sa se datorează producerii unui număr mare de
semințe în fiecare an și coroanei sale mari care umbrește alte specii.
2. Banana Bunchy Top Virus (BBTV) este un virus patogen al plantelor din
familia Nanoviridae , cunoscut pentru infectarea plantelor de banane și a altor
culturi. Este afidă transmisă
3. Musca albă cu frunze de argint ( Bemisia tabaci , denumită informal și musca albă
a cartofului dulce ) este una dintre numeroasele specii de muscă albă care sunt în
prezent dăunători importanți în agricultură . [1] O analiză din 2011 a concluzionat că
musca albă cu frunze de argint este de fapt un complex de specii care conține cel
puțin 40 de specii care nu se pot distinge din punct de vedere morfologic. Musca albă
cu frunze de argint prosperă în întreaga lume în habitatele tropicale, subtropicale și
mai puțin predominant în habitatele temperate.
4. Cinara cupressi , afidul chiparos , [1] este o afidă maronie cu corp moale. Suge sevă
din crengi de conifere și poate provoca daune copacului, variind de la decolorarea
crengutei afectate până la moartea copacului. [2] Această insectă pare să fi avut
 originea în Orientul Mijlociu și și-a mărit raza de acțiune și este considerată a fi
o specie invazivă în Africa și Europa .
5. Crapul eurasiatic sau crapul european ( Cyprinus carpio ), cunoscut pe scară largă
ca crapul comun , este un pește de apă dulce răspândit din apele eutrofice în lacuri și
râuri mari din Europa și Asia. [2] [3] Populațiile sălbatice native sunt
considerate vulnerabile la dispariție de către Uniunea Internațională pentru
Conservarea Naturii ( IUCN ), [1] dar specia a fost, de
asemenea, domesticită și introdusă (vezi acvacultura ) în mediile din întreaga lume și
este adesea considerată o specie distructivă invazivă.
6. Pontederia crassipes (fostă Eichhornia crassipes ), cunoscută în mod obișnuit
ca zambilă de apă comună , este o plantă acvatică originară din America de Sud ,
naturalizată în întreaga lume și adesea invazivă în afara ariei sale native. [1] [2] [3] Este
singura specie din subgenul Oshunae din genul Pontederia . [4] În mod anecdotic, este
cunoscut sub numele de „teroarea din Bengal” datorită tendințelor sale de creștere
invazive.
7. Lantana camara ( lantana comună ) este o specie de plante cu flori din familia
verbenei ( Verbenaceae ), originară din tropicele americane. [5] [6] Este o specie foarte
adaptabilă, care poate locui într-o mare varietate de ecosisteme; odată ce a fost
introdus într-un habitat se răspândește rapid; între 45º N și 45º S și peste 1.400 de
metri (4.600 de picioare) în altitudine. S-a răspândit din aria sa nativă în aproximativ
50 de țări, [7] unde a devenit o specie invazivă.
Invaziile biologice ale speciilor invazive sunt una dintre cele mai importante amenințări
la adresa biodiversității . Potrivit Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN) ,
introducerea acestor specii cauzează sau poate provoca impacturi asupra mediului , economiei
sau sănătății.
La nivel de mediu, consecințele pot fi profunde, variind de la schimbări mari
ale ecosistemului până la dispariția speciilor native . Acesta poate fi o cauză principală de
dispariție a speciilor la nivel global, după distrugerea habitatelor.
Speciile invazive au consecințe socio-economice pentru oameni. Ele pot genera, în anumite
cazuri, pierderi economice, există costuri pentru limitarea impactului asupra mediului , precum și
pentru repararea daunelor cauzate la nivelul diferitelor sectoare de activitate, cum ar
fi agricultura , acvacultura etc. De asemenea, poate exista un impact economic indirect legat de
impactul asupra sănătății, de costurile tratamentelor, deoarece anumite specii invazive pot
acționa ca vectori ai bolilor.
Controlul speciilor invazive este luat în sens larg, adică toate măsurile posibile care
vizează protejarea ecosistemelor de invaziile biologice prin reducerea sau chiar eliminarea
speciilor neinvazive.
Pentru a lupta împotriva invaziilor biologice, este posibil să se intervină în diferite etape,
asupra diferitelor aspecte ale invaziei.
Speciile straine si invazive (alien invasive species) reprezinta unul dintre principalii
factori de presiune la adresa diversitatii biologice globale si din acest motiv aceste specii cu
potential invaziv reprezinta una dintre preocuparile majore la nivel mondial. In Europa, exista
din 2003 un document oficial European Strategy on Invasive Alien Species prin a carui
implementare se doreste minimizarea efectelor negative produse asupra biodiversitatii native.
Primul pas in controlul si managementul speciilor invazive este dat de identificarea corecta a
speciilor respective.

Adoptarea de masuri pentru a limita impactul speciilor straine invazive este o

obligativitate asumata de Romania prin semnarea Convenţiei privind Diversitatea
Biologică (ratificata prin Legea nr.58 din 13 iulie 1994) si a Conventiei privind conservarea
vieţii sălbatice si a habitatelor naturale din Europa (Conventia de la Berna).

Preocuparea mondiala referitoare la specii invazive a determinat aparitia Programului

global privind speciile invazive – Global Invasive Species Programme (GISP), care
promoveaza cooperarea interregionala cu privire la speciile straine invazive, publicand totodata o
strategie globala privind speciile straine invazive (Global Strategy on Invasive Alien Species) si
un protocol privind cele mai bune practici de prevenire si management al situatilor create de
noile specii invazive (Toolkit of Best Prevention and Management Practices).

Conform acestor practici de management, monitorizarea speciilor invazive presupune

desfasurarea urmatoarelor activitati (Darling & Blum, 2007):

1. confirmarea identificarii (determinarii) specimenului

2. determinarea specimenelor necunoscute
3. screening pentru a identifica prezenta unor organisme cunoscute ca fiind invazive
4. Determinarea puterii de propagare a speciilor monitorizate
5. Supravegeherea biodiversitatii specifice generale (compozitia si abundenta in specii a
mediului analizat)

De asemenea convenţia ONU privind diversitatea biologică a identificat pericolul speciilor

străine invadatoare ca una dintre cele mai mari ameninţări la adresa biodiversităţii la nivel
mondial.
Speciile invazive au ajuns în locuri noi de când oamenii au început să călătorească şi să facă
comerţ. Intensificarea schimburilor comerciale, a explorărilor şi a colonizărilor începând din anii
1600, a declanşat o adevărată invazie a unor specii notabile, ca de exemplu şobolanul cenuşiu
(Ratus norvegicus) care a sosit pentru prima dată cu vapoarele din Asia.
În Europa au fost înregistrate cca. 10000 de specii străine. Unele, ca de exemplu cartoful sau
roşiile, au fost introduse intenţionat şi continuă să rămână importante din punct de vedere
economic. Altele, denumite „specii străine invadatoare”, creează probleme grave ca specii
dăunătoare în grădinărit, agricultură sau silvicultură, fiind factori de transmitere a ai unor boli
sau distrugând construcţii, ca de exemplu clădiri şi baraje.

Bibliobrafie
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Biodiversitate
2. https://australian.museum/learn/animals/frogs/cane-toad/
3. http://ec.europa.eu/environment/pubs/pdf/factsheets/Invasive%20Alien%20Species/
Invasive_Alien_R O.pdf (Specii alogene invazive, Natură şi biodiversitate (2009)
4. http://ec.europa.eu/environment
5. https://www.cabi.org/ISC
6. http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_globally_invasive_species