PLANTE INVAZIVE ÎN FLORA ROMÂNIEI

G. Dihoru1

Rezumat. In urma observaţiilor personale de-a lungul anilor, în diferite regiuni ale ţării şi în
diferite tipuri de vegetaţie, am întocmit o listă a principalelor plante invazive, în special a Antropofitelor.
Toate sunt însoţite de de o caracterizare istorico-ecocenologică, iar cele mai importante şi de un scurt
comentariu. Lucrarea ar fi o primă încercare de a pune în discuţie plantele invazive din România.

Cuvinte cheie: plante invazive, România.

INTRODUCERE
În urma participării la o întrunire ştiinţifică la Berna şi a consultării ulterioare a revistei
“Species” am înţeles că cercetarea plantelor invazive reprezintă o temă de actualitate, deoarece
impactul om-natură se multiplică şi se adânceşte. In acest sens s-a organizat chiar un grup de
experţi care coordonează cercetarea plantelor invazive, Invasive Species Specialist Group
(ISSG). Din cât cunoaştem, în România nu au fost preocupări speciale în acest domeniu, chiar
dacă s-au semnalat numeroase specii adventive şi s-au cercetat temeinic buruienile segetale ca
plante comensale care afectează interesul economic al omului. Ocazional am notat plantele care
au tendinţa să se extindă pe noi teritorii, ocupate sau nu. Chiar fără să vrei, unele astfel de
plante, prin frecvenţă, abundenţă sau masivitate, te îmbie să le notezi (Reynoutria japonica,
Conium maculatum, Conyza canadensis). Plantele invazive reprezintă un factor ecologic
suplimentar pentru florele băştinaşe locale de care botanistul, mai exact sozologul, trebuie să
ţină seama.

PLANTE ADVENTIVE
În multe zone ale ţării, plantele componente ale covorului vegetal sunt indigene şi
adventive. Plantele dintr-un anumit teritoriu a căror prezenţă se datoreşte introducerii,
intenţionate sau întâmplătoare (accidentale), ca rezultat al activităţii omului se numesc
adventive, sinantropice, venetice, importate, introduse sau antropofite. Aceste plante pot fi a c
c i d e n t a l e, adică pot prospera şi chiar se reproduc, într-o anumită arie, dar nu formează
populaţii de înlocuire, ci provin sezonier din reintroduceri, sau sunt n a t u r a - l i z a t e, adică
produc populaţii care pot să dureze mai mult de un ciclu de viaţă, fără intervenţia directă a
omului sau chiar contra intervenţiei omului, fără să invadeze totdeauna alte ecositeme. O parte
dintre acestea din urmă devin însă invazive. Plantele adventive cresc obişnuit în habitate
antropogene (câmpuri cultivate şi/sau arii ruderale).
Termenul adventiv este utilizat eronat pentru organele care apar în locuri netipice, fiind
confundat cu adventitiv (ex. rădăcini edventitive).

CLASIFICAREA PLANTELOR ADVENTIVE

1
- Institutul de Biologie al Academiei Române, Bucureşti
 Diferă de la autor la autor, de aceea vom menţiona două clasificări ale plantelor adventive
(sinantropice) din ultimele decenii, mai întâi pe cea mai simplă (Kornaś 1978):

A. Apophyta reprezintă speciile indigene (native, băştinaşe, aborigene), care cresc în

habitate antropogene, cum ar fi Urtica dioica L., Chamerion
angustifolium (L.) Holub, Stellaria media L.

B. Antropophyta sunt speciile introduse din flore îndepărtate(venetice, importate), care

se subîmpart după perioada introducerii în
I. Archaeophyta - sunt cele care au imigrat până la sfârşitul secolului 15, şi
II.Kenophyta - sunt cele care au fost introduse după secolul 15, până în zilele
noastre (Neophyta, după alţii). Acestea se divid după felul stabilizarii în
1. Plante bine stabilizate în flora locală
a. Agryophyta - plante instalate în comunităţi naturale sau seminaturale
(Neophyta, în sensul altor autori)
#. Holoagriophyta - plante stabilizate în comunităţi naturale de plante
#. Hemiagriophyta - plante stabilizate în comunităţi seminaturale de
plante
b. Epoecophyta - plante instalate numai în habitate antropogene (ogoare
cultivate şi/sau terenuri ruderale)
2. Plante nestabilizate permanent
c. Ephemerophyta - plante introduse temporar din regiuni îndepărtate
d. Ergasiophygophyta - plante scăpate din cultură şi incapabile să
persiste spontan.

A doua clasificare este ceva mai veche (Holub & Jirásek 1967), dar luată recent în
consideraţie (Pyšek & al. 2002). Se are în vedere mai întâi modul cum au fost introduse:

I. Hemerophytes - plante introduse deliberat (conştient)

1. Ergasiophytes - plante păstrate numai în cultură
2. Ergasiophygophytes - plante păstrate în cultură şi ocazional scăpate
3. Ergasiolipophytes - plante cultivate cândva şi acum se găsesc în teritoriul
respectiv, fără să necesite intervenţia omului
II. Xenophytes - plante introduse neintenţionat (accidental, inconştient)
1. Archaeophytes - plante introduse accidental înainte de secolul 15
2. Neophytes - plante introduse accidental după secolul 15
a. Ephemerophytes - care se găsesc temporar în habitate antropogene
b. Epecophytes - care sunt stabilizate în habitate antropogene, unele
putând deveni invazive
c. Neoindigenophytes - care sunt stabilizate în regiune, în habitate
antropogene de unde pot pătrunde şi în habitate
naturale, naturalizate sau invazive.
 PLANTE INVAZIVE

Prin plantă invazivă (invadatoare) se înţelege aceea care îşi multiplică, rapid sau lent,
numărul de indivizi şi ocupă arii mici sau mari, în detrimentul altora, obişnuit datorită unui
factor ecologic dominant şi favorizant, natural sau antropic. In această definiţie, Phragmites
australis (Cav.) Trin. ex Steud., Salvinia natans (L.) All., Lemna minor L. pot fi socotite specii
invazive, favorizate de predominarea factorului hidric, fără însă să fie strict sinantropice. Alta
este situaţia cu Rumex alpinus L., socotită arheofită, care este favorizată de intervenţia omului
prin acumularea de băligar. La fel este situaţia cu Polygonum aviculare L. din locurile denudate.
Speciile invazive anuale ocupă, de regulă, suprafeţe libere, cele perene însă pot elimina speciile
băştinaşe, unele chiar de interes sozologic, de aceea se impune lupta cu ele, pentru că acestea
devin un factor ecologic disturbant al vegetaţiei, diminuând fitodiversitatea şi ajungând adesea
la monodominanţă (Polygonum cuspidatum Siebold & Zucc.).
Renişul de Salix alba L. este tot un exemplu de invazie, favorizată de viituri care distrug
vegetaţia ripicolă şi însămânţează populaţia de salcie. Speciile succesionale din parchete devin
invazive când lumina şi substratul nutritiv favorizează dezvoltarea în masă a câtorva dintre ele
(Chamerion angustifolium (L.) Holub, Rubus idaeus L., Salix caprea L., Betula pendula Roth).
Haldele de steril, habitate primare, favorizează, cu timpul, invazia unor specii (Phragmites
australis (Cav.) Steudel, Tussilago farfara L., ultima specie şi pe rupturi), cum am constatat la
Moldova Nouă. Invazive sunt şi unele specii din lungul pâraielor (Petasites spp.), din sărături
(Salicornia europaea L.) sau din Lunca Dunării (Amorpha fruticosa L.).
Fenomenul invaziei se manifestă în special în habitatele în care concurenţa este slabă sau
slabită prin intervenţia omului.
O plantă, ca să fie invazivă, trebuie să aibă anumite calităţi: să prezinte mijloace rapide de
propagare, să producă anual mulţi germeni, să dispună de mijloace de reproducere vegetativă, să
crească repede, să aibă talie mare şi organe subterane puternice, să nu fie preferată de animalele
fitofage.

PRINCIPALELE SPECII INVAZIVE IN FLORA ROMANIEI

Din lista cu numeroasele specii adventive, pe care o avem în calculator, am ales pe cele
considerate invazive, reprezentative, observate de mai multe ori în natură. Am adăugat şi câteva
indigene care manifestă tendinţa de expansiune datorită omului. Le prezentam alfabetic, şi nu
dupa energia invazivă şi efectele acesteia.

a. Dintre plantele lemnoase, sinantropice şi invazive amintim:

1. Acer negundo L. - Arţar american (Aceraceae)
PhM - AmN - Neo - Ant, SNat, Nat - Salicion albae, Chenopodietea
Arbore de origine nordamericană, cultivat în aliniamente stradale de unde s-a sălbăticit, în
special în lunci, dar, în ultimii ani, constatăm că a cotropit, împreună cu Ailanthus altissima,
aproape toate spaţiile verzi din oraşe şi sate, cu precădere la ses. Are cam aceleaşi calităţi
biologice ca Ailanthus, adică fructifică mult încă de tânăr, creşte rapid şi are inrădăcinare
adâncă, spre deosebire de Ailanthus.

2. Ailanthus alissima (Miller) Swingle - Cenuşer (Simaroubaceae)

PhM - As - Neo - SNat, Nat, Ant - Chenopodietea, Secalietea
Arbore originar din China, cultivat în Europa pentru ornament, de unde s-a sălbăticit. Este o
specie ± termofilă încât se răspândeşte mai ales în zonele călduroase ale ţării, dar şi aici, în
iernile grele lăstarii slab lignificaţi degeră. Are forţă de propagare excepţională. In primul rând
produce un număr impresionant de de germeni de la vârsta de câţiva ani, care sunt duşi de vânt
în toate direcţiile (anemohorie), detaşându-se de planta mamă spre primăvară. Germenii au
putere de germinare deosebită, până şi în fisurile de pe marginea trotuarelor. In primii ani de
viaţă are creştere rapidă, 1-2-3 m anual. In Bucureşti - de pildă - nu există spaţiu verde în care
să lipsească. Incintele întreprinderilor părăsite sunt invadate de acest arbore, împreună cu Acer
negundo. In multe locuri din Câmpia Română şi din Dobrogea se instalează şi pe ogoare
formând pâlcuri (Ailanthetum altissimae) ocolite de tractorişti (Dihoru, Donita 1970)

3. Amorpha fruticosa L. - Salcâm pitic (Fabaceae)

Phm - AmN - Neo - Nat, SNat - Salicion albae, Calystegietalia
Specie de origine nord-americană care a împănat toate luncile cu un desiş greu de străbătut, o
adevărată “junglă ripicolă”, în special în locurile în care a intervenit omul cu plantaţii sau
exploatări. Infloreşte şi fructifică abundent şi, în plus, se îndeseşte prin drajonare. Este o
adevărată pacoste pentru pădurile din luncile Câmpiei Române, despre care se scria cândva doar
“cultivat adesea ca plantă ornamentală” (Prodan 1923). Din cât ştim nu are importanţă
economică, ci una ecologică, antierozională, dar şi o latură negativă sărăcind substratul
pădurilor de luncă, incomodând gospodărirea acestora şi acoperind izlazurile din lunci.

4. Fraxinus pennsylvanica Marshall - Frasin merican (Oleaceae)

PhM - AmN - Neo - Ant, Nat, SNat - Salicion albae, Chenopodietea
Arbore cultinat în aliniamente stradale, în diverse oraşe, şi în scop forestier. Creşte repede şi
fructifică abundent în fiecare an. Il găsim sălbăticit în pădurile de luncă, în stratul al doilea,
unde fructifică normal. Spaţiile verzi din localitaţile aflate în zone călduroase sunt pline de
puieţi ai acestei specii. Diseminează primăvara devereme.
.
5. Lycium barbarum L. - Cătină de garduri (Solanaceae)
Phm - As - Neo - Ant, Nat, SNat - Balloto-Sambucion, Sisymbrion officinalis,
Artemisietalia
Originar din China a fost folosit la garduri vii, mai ales la sate, de unde s-a naturalizat.
Formează pâlcuri dese, cu vârfurile aplecate, prin locurile murdare, în care se depozitează
compost. Terenurile ocupate de acest arbust exprimă, mai bine decât orice, lipsa de îngrijire. Nu
are o forţă prea mare de propagare rapidă.
 Sunt sub lupă alte patru plante lemnoase, care manifestă tendinţa de a deveni invasive,
Morus alba L., Prunus cerasifera Ehrh., Robinia pseudacacia L. şi Symphoricarpos albus (L.)
S.F. Blake
Din categoria plantelor lemnoase autohtone devin ocazional invazive: Cornus sanguinea L.,
Rubus caesius L. în lunci, Betula pendula Roth, Corylus avellana L., în parchete şi speciile de
Vaccinium, în etajul subalpin, unde s-a tăiat Molidul si Jnepanul, sau, poate favorizate de
păşunat.

b. Dintre plantele erbacee am selectat:

1. Ambrosia artemisiifolia L.
T- AmN - Neo - Ant - Sisymbrion officinalis, Salsolion ruthenicae
Este de origine nord-americană. Formează aglomeraţii locale in teritorii ruderale, pe mirişti,
pe lângă drumuri şi are tendinţa de expansiune, chiar dacă fructele nu sunt zburătoare. Văzută
recent prin Lunca Dunarii. Tiveşte noua şosea Ploieşti-Băneşti. In multe ţări europene este
considerată “buruiană de carantină”. Suntem convinşi că la noi nu se mai ocupă nimeni de ea,
din moment ce manifestă o atare expansiune.

2. Calamagrostis epigeios Roth - Trestie de câmp (Poaceae)

H, G - Apo - Ant - Nat - Snat - Epilobion angustifolii, Festucion beckeri
Plantă robustă, rizomatoasă, pe care o observăm tot mai des în pâlcuri exclusiviste. Am
constatat puterea de invazie a speciei la Hanu Conachi, în locul plantaţiilor de salcâm doborâte
de vânt, dar şi în alte zone, de la malul mării până la 700-800 m. Pe lângă rizomi, fructele
zburătoare avantajează specia la ocuparea de noi teritorii. Se pare că nu este pretenţioasă la
substrat.

3. Cardaria draba (L.) Desv. - Urda vacii (Brassicaceae)

H,G - EAs - Arh - Ant - Sisymbrion officinalis, Arction lappae
Are putere mare de propagare prin lăstarii de pe rădăcini şi printr-un număr mare de seminţe
care se maturează la începutul verii. La noi înfloreşte primăvara destul de abundent, când
imprimă aspectul alb al multor locuri ruderale şi emană un miros plăcut. Este o buruiană
persistentă.

4. Cirsium arvense (L.) Scop. - Pălămidă (Asteraceae)

EAs - Arh - Ant, SNat - Sisymbrion officinalis, Secalietalia
Plantă băştinaşă (apofită), eurasiatică, ruderală şi mai ales segetală. Este destul de înalată şi
spinoasă care dezvoltă colonii comensale în diverse culturi, în special de păioase. Papusul
fructelor şi dezvoltarea lăstarilor de pe rădăcini îi conferă succesul în formarea de pâlcuri întinse
şi chiar eliminarea altor specii.

5. Conium maculatum L. - Cucută (Apiaceae)

H - Eur, As, Afr - Arh - Ant - Senecion fluviatilis, Arction lappae
 Plantă nativă (apofită) robustă, de până la 2 m, bianuală, nitrofilă şi toxică. Formează pâlcuri
aproape pure, dese, adevărate cetăţi, prin locuri ruderale, în special cu spor de umiditate. Emană
un miros foetid, de şoarece. Nu este consumată de animale. Oamenii nu se îndeamnă să distrugă
aceste cetăţi vegetale care nu aduc decât necazuri. Pe lângă satele şi drumurile din Câmpia
Româna, astfel de pâlcuri sunt frecvente şi întinse, scoţând din uz suprafeţe de teren apreciabile.
Se recunoaşte după maculele violacee prezente pe tulpină, aflate şi la mai scunda
Chaerophyllum temulum L. care însă este păroasa.

6. Conyza canadensis (L.) Cronquist (Erigeron canadensis L.) - Bătrâniş (Asteraceae)

T- AmN - Neo - Ant - Sisymbrion officinalis, Epilobion angustifolii, Secalietalia
Originară din America de Nord. Nu există margine de cultură, parc, grădină, teren ruderalizat
şi chiar stradă pe care să nu apară indivizii acestei specii anuale. S-a constatat că o singură
plantă bine dezvoltată poate să producă peste un milion de fructe, fapt care îi conferă statutul de
plantă invazivă nitrofilă de rangul întâi.

7. Erigeron annuus (L.) Pers. (Stenactis annua (L.) Less. (Asteraceae)

T - AmN - Neo - Ant, SNat - Sisymbrion officinalis, Dauco-Melilotion, Calystegietalia
Planta anuală de statură mijlocie care în ultimele decenii produce populaţii foarte bogate,
dominând suprafeţele şi prin coloritul alb-albăstrui. In Câmpia Româna şi prin bălţile Dunării
asanate se dezvoltă în masă subsp. annuus, uneori împreună cu Medicago lupulina L. In
Transilvania am văzut pajişti seminaturale, pe terenuri plane, invadate masiv de aceasta.

8. Galinsoga parviflora Cav. - Busuioacă, Bosioacă (Asteraceae)

T- AmS - Neo - Ant - Polygono-Chenopodion polispermi
Este de origine sud-americană (Peru). Se pare că a imigrat în flora României pe timpul
Primului Război Mondial. Proliferează în calitate de plantă comensală în culturi de prăşitoare, la
deal şi munte, mai ales în cele de porumb. Ii priesc semiumbra, băligarul şi sporul de umiditate
în sol. Dezvoltarea masivă sărăceşte substratul, dar poate fi utilizată ca furaj proaspăt pentru
porci şi păsări. Succesul acestei plante anuale este asigurat de numărul mare de germeni pe care
îi produce şi de creşterea rapidă.

9. Hordeum murinum L. - Orzul şoarecilor (Poaceae)

T - EAs - Arh - Ant - Sisymbrion officinalis
Specie anuală, nitrofilă, baştinaşă, eurasiatică (apofită) care dezvoltă populaţii masive, de
scurtă durată, pe terenuri ruderale. Adesea sunt exclusiviste. Planta are rahisul fragil şi fiecare
grup de trei spiculeţe se detaşează şi se prinde cu uşurinţă de îmbrăcămintea omului sau de
animale. Desigur, un rol însemnat în corologia sa îl au rozătoarele care depozitează fructele
pentru hrană. Se dezvoltă mai ales în zonele călduroase ale ţării. In a doua parte a sezonului de
vegetaţie este substituită de Atriplex tatarica L.

10. Iva xanthiifolia Nutt. - Ivă (Asteraceae)

T- AmN - Neo - Ant - Sisymbrion officinalis, Onopordion acanthii
 Este de origine nord-americană. Specie anuală foarte robustă, de până la 2 m. La noi abia a
fost semnalată în câteva puncte din Moldova şi Dobrogea, dar pericolul ne aşteaptă. Am vazut şi
cercetat desişuri înfricoşătoare create de această specie în Basarabia, prin locuri ruderale şi pe
lângă căile ferate. Deşi fructele n-au papus, totuşi planta se extinde prin numărul mare de
germeni produşi sezonal.

11. Lactuca serriola L. - Tâlhărea (Asteraceae)

T, H - EAs - Arh - Ant - Sisymbrion officinalis
Este o specie eurasiatică invazivă (apofită), bine cunoscută specialiştilor din Europa Vestică
şi Centrală, mai puţin urmărită la noi sub aspectul extinderii necontenite. Este răspândită în toată
ţara, fără să urce altitudinal. Nu totdeauna produce pâlcuri monodominante, dar o surprindem în
multe locuri ruderale. Succesul propagării îl asigură fructele elegante şi uşor transportabile
eolian.

12. Phytolacca americana L. - Cârmâz (Phytolaccaceae)

H - AmN - Neo - Ant, Nat, SNat - Alliarion
Plantă viguroasă, de consistenţă cărnoasă, care formează pâlcuri prin locuri ruderale, în
special prin rarişti de pădure la câmpie, unde exclude alte specii. Fructele sunt răspândite de
păsări şi rozătoare. Este suficint să se matureze un exemplar într-un loc, din care în curând
constatăm înjghebarea unei colonii persistente. In ultimul timp îşi face apariţia în multe spaţii
verzi din oraşe şi chiar pe marginea străzilor.

13. Polygonum aviculare L. s.l. - Troscot (Polygonaceae)

T - EAs -Arh - Ant - Polygonion avicularis
Specie pionieră, foarte răspândită în flora României, cu rezistenţă slabă la concurenţă, dar
remarcabilă la călcare. Cum apare un spaţiu denudat este prima care îl ocupă. Are mare
capacitate de a forma petice monodominante, fără să înţelegem cum se răspândesc aşa repede
fructele, probabil prin factorii care bătătoresc respectivele suprafeţe şi cu ajutorul apei.

14. Polygonum cuspidatum Siebold & Zucc. (Reynoutria japonica Houtt.) - Mălin
de toamnă (Polygonaceae)
H(Ch) - As - Neo - Ant, Nat, SNat - Senecion fluviatilis, Aegopodion podagrariae
Este originară din Japonia. Reprezintă un exemplu edificator de plantă invazivă, având toate
calităţile: este robustă (2-3 m) încât copleşeşte uşor alte plante, are sistem rizomal foarte
dezvoltat de pe care produce desişuri pure chiar în fitocenoze naturale sau seminaturale, din
locuri ceva mai umede. Am văzut Baia Mare sufocată de această plantă, de la care se folosesc
numai rar frunzele pentru sarmale. Florile sunt atragătoare. Desişurile pe care le crează sunt
adevărate cetăţi verzi în care n-au loc alte plante. Este foarte răspândită în Transilvania.
Observaţie. In literatura din estul Europei este caracterizată, printre altele, prin tulpină
compactă, deşi noi am constatat că are tulpina fistuloasă şi fragilă. Celor care ne-ar reproşa că
am confundat-o cu Polygonum sachalinense F. Schmidt, le răspundem că aceasta are frunzele
inferioare cordate, de peste 20 de cm şi, mai ales, peri rari abaxial pe nervuri (perii sunt
articulaţi şi septele roşietice la materialul de herbar). In lucrările recente este inclusă în genul
Fallopia.

15. Pteridium aquilinum (L.) Kuhn - Ferigă de câmp, Feligă (Hypolepidaceae)

G - Apo - SNat, Nat - Quercio robori-petraeae, Trifolion medii
Specie nativă (indigena, apofită), care are un sistem rizomal foarte dezvoltat şi eficient
pentru propagare în pajiştile de munte şi deal, prin pădurile de Betula pendula Roth sau
Quercus daleschampii Ten. şi prin parchete, pe soluri ± acide, pe care produce pâlcuri
exclusiviste, persistente (Clinopodio-Pteridietum). Nu este consumată de animale, fiind foarte
toxică.Extinderea ei este favorizată si de păşunat care slabeşte celelalte plante.

16. Rumex alpinus L. - Stevia stanelor (Polygonaceae)

H - EAs - Neo - Ant, SNat - Rumicion alpini, Adenostylion
Creşte liniştită în lungul pâraielor de munte şi explosiv lângă sau pe locul stânelor, unde se
acumulează cantităţi mari de băligar, ca plantă ultranitrofilă. In ultimul caz coabitează cu Urtica
dioica L. şi uneori cu Rumex obtusifolius L., cu care se poate confunda, dacă nu ştim că R.
alpinus are ramurile inflorescenţei adprese şi valvele necalifere. După epuizarea băligarului,
planta se retrage treptat.

17. Sambucus ebulus L. - Boz, Boziu (Caprifoliaceae)

H - EAs - Arh - Ant, SNat - Arction lappae, Aegopodion podagrariae
Plantă robustă, cu sistem rizomal deosebit de puternic. Emană permanent un miros foetid,
după care se poate recunoaşte şi în stare juvenilă de orice persoană. Este o specie nitrofilă care
produce colonii mari şi persistente pe lângă drumuri şi prin locuri murdare, foarte greu de
stârpit.

18. Solidago gigantea Aiton subsp. serotina (Aiton) McNeill (Asteraceae)

H - AmS - Neo - Ant, Nat, SNat - Salicion albae, Senecion fluviatilis
Planta rizomatoasă care produce pâlcuri întinse în pădurile de luncă, chiar bine umbrite. In
toate luncile şi ostroavele Dunării este o prezenţă frecventă ca pâlcuri monodominante.

19. Urtica dioica L. - Urzică (Urticaceae)

H - Cs - Apo - Ant, Nat, SNat - Rumicion alpini, Salicion albae, Artemisietea etc.
Plantă nativă (apofită), foarte bine cunoscută, răspândită în toată ţara. Este ultranitrofilă. In
afară de aşezămintele pastorale am constatat o dezvoltare luxuriantă a acestei specii în Lunca
Dunării, ca desişuri înfricoşătoare, cu înălţime de 2,5 m, unde este reprezentată mai ales ca
subsp. galeopsifolia (Opiz) Chrtek, cu lamina lipsită de peri urticanţi.

20. Xanthium italicum Moretti - Cornişor (Asteraceae)

T - AmN - Neo - Ant - Sisymbrion, Chenopodion fluviatile
Este probabil de origine americană. Are calităţi excepţionale de extindere în masă, deşi este
plantă anuală. Talia este destul de mare, fructifică abundent, indiferent de condiţiile climatice.
Epizoohoria îl propagă în locuri neaşteptate. In fiecare pseudofruct, prevăzut cu cârlige, sunt
două fructe, respectiv seminţe, dintre care cel puţin una asigură un descendent. In România de
după 1990 s-a extins considerabil pe sutele de hectare de ogoare rămase pârloagă, ca o
adevarată ciumă brună, cum este colorată la fructificare. Orice animal sau om care trece printr-
un astfel de lan iese sigur cu germenii plantei agăţaţi, de care cu greu scapă. Germenii rezistă
mult timp în sol şi germinează succesiv, de aceea cu greu vom curăţa ogoarele invadate.
Depreciază aproape total lâna oilor.

Alte specii invazive din flora României, pe care le-am observat în ultimul timp:

Achillea setacea Waldst. & Kit. - H - Apo - SNat, Ant - Sisymbrion officinalis, Dauco-
Melilotion
Amaranthus powellii S. Watson - T - AmC/S - Neo - Ant - Sisymbrion officinalis,
Chenopodietalia
Amaranthus retroflexus L. - T - AmN/C - Neo - Ant - Sisymbrion officinalis,
Chenopodietalia
Anthemis austriaca Jacq. - T - Eur - Arh - Ant - Sisymbrion, Caucalidion
Anthriscus cerefolium (L.) Hoffm. subsp. trichosperma (Schultes) Arcang. - T - EAs -
Arh - Ant, Nat, SNat - Galio-Alliarion, Balloto-Sambucion, Balloto-Robinion
Arctium lappa L. - TH - Eur - Arh - Ant - Arction lappae
Arctium minus (Hill.) Bernh. - TH - Eur - Arh - Ant - Arction lappae
Aristolochia clematitis L. - H,G - Apo - Ant, Nat - Senecion palustris
Arrhenatherum elatius (L.) J. Presl & C. Presl - H - Eur - Arh - Ant, Nat, SNat -
Arrhenatherion
Artemisia annua L. - T - As - Neo - Ant - Sisymbrion, Alliarion
Ballota nigra L. - H - Eur, AS, Afr - Arh - Ant, SNat - Artemisietea, Balloto nigrae-
Robinion
Cannabis ruderalis Janisch. - T - As - Neo - Ant - Sisymbrion officinalis, Arction
lappae, Onopordion acanthii
Centaurea solstirialis L. - TH-T - EAs - Neo - Ant, Nat, SNat - Sisymbrion,
Onopordion acanthii
Cephalaria transsilvanica (L.) Roemer & Schultes - TH - Apo - Ant, SNat -
Sisymbrietalia
Chenopodium album L. - T - Apo - Cs - Ant - Chenopodietea, Secalietea
Cichorium intybus L. - H-TH -Arh - Eu - Ant, SNat - Cynosurion, Chenopodietalia,
Polygonion avicularia
Crepis setosa Haller f. - T - Eur - Arh - Ant, SNat - Dauco-Melilotion
Daucus carota L. subsp. carota - TH - Apo - Ant, SNat - Dauco-Melilotion
Echinocystis lobata (Michx.) Torr. & A. Gray - T - AmN - Neo - Ant, Nat, SNat -
Senecion fluviatilis
Elymus repens (L.) Gould. - H,G - Apo - Ant, SNat - Agropyro-Rumicion
Epilobium ciliatum Rafin. - H - AmN/C - Neo - Ant, Nat,SNat - Bidention, Agropyro-
Rumicion
Galium aparine L. - T - Apo - Ant, SNat - Galio-Alliarietalia, Convolvulion
 Impatiens parviflora DC. T - As - Neo - Nat, SNat - Alliarion, Aegopodion
podagrariae, Carpinion etc.
Juncus tenuis Willd. - H - AmN - Neo - Ant, SNat - Cynosurion, Polygonion avicularis
Kochia scoparia (L.) Schrad. T - EAs - Neo - Ant - Sisymbrion officinalis, Salsolion
ruthenicae
Lolium perenne L. - H - Apo - Ant, SNat - Cynosurion, Lolio-Plantagion
Matricaria discoidea DC. - T - As - Neo - Ant - Polygonion avicularis
Matricaria perforata Merat (M. inodora L.) - T - Eur - Arh - Ant - Sisymbrion
officinalis, Dauco-Melilotion
Onopordon acanthium L. - TH - Arh - Eu - Ant - Onopordion acanthii
Plantago major L. - H - Arh - Eur, As, Afr - Ant - Plantaginetalia, Nanocyperion
Ranunculus sardous Crantz - T - Apo - Ant - Nanocyperion, Agropyro-Rumicion
Rubus caesius L. - H,Phn - Apo - Ant, Nat, SNat - Senecion fluviatilis, Salicion albae,
Alno-Padion
Rudbeckia laciniata L. - H - AmN - Neo - Ant, Nat, SNat - Senecion fluviatilis
Rumex patientia L. - H - EAs - Neo - Ant - Arction lappae, Dauco-Melilotion
Setaria viridis (L.) P. Beav. - T - EAs - Arh - Ant - Polygono-Chenopodietalia
T. angustifolia L. G(HH) - Apo - Ant, Nat - Phragmition
Typha latifolia L. G(HH) - Apo - Ant, Nat - Phragmition
Veronica hederifolia L. - T - Arh - Eur, As, Afr - Ant, Nat, SNat - Chenopodietea
Polygono-Chenopodion
Veronica persica Poir. - T - Neo - As - Ant - Chenopodietea, Polygono-
Chenopodietalia
Vicia villosa Roth - T(TH) - EAs - Arh - Ant, Nat, SNat - Secalietalia, Convolvulo-
Agropyrion
Xeranthemum annuum L. - T - Apo - Ant, Snat - Festucetalia valesiacae

Abrevieri
Afr - Africa G - Geofită
AmC/S - America Centrală şi de Sud H - Hemicriptofită
AmN - America de Nord HH - Helohidatofită
AmN/C - America de Nord şi Centrală Nat - Habitat natural
AmS - America de Sud Neo - Neofită
Ant - Habitat antropogen PhM - Macofanerofită
Apo - Apofită (plantă indigenă invazivă) Phm - Mezofanerofită
Arh - Arheofită Phn - Nanofanerofită
As - Asia SNat - Habitat seminatural
Ch - Camefită T - Terofită
EAs - Eurasia TH - Terohemicriptofită
Eur - Europa
BIBLIOGRAFIE

Burda R.I. 1991 - Antropogennaya transformatsiya flory. 168 pag. Naukova Dumka.
Kiev.
Fink H., Vibrans H. & Vollmer I. 1992 - Synopse der Roten listen Gefasspflanzen. 262
pag. In Schrift. Vegetat. 22. Bonn Bad-Godesberg.
Holub J. & Jirásek V. 1967 - Zur Vereinheitlichung der Terminologie in der
Phytogeographie. Folia Geobot. Phytotax., 2: 69-113. Praha.
Holub J. & Jirásek V. 1968 - Beitrag zur arealonomischen Terminologie. Folia Geobot.
Phytotax., 3: 275-339. Praha.
Interdonato M., Hruska K. & Villari R. 2003 - Research on the flora urban flora of
Mesina. Annali di Botanica, nuovo serie, 3: 105-116. Roma.
Kornaś J. 1978 - Remarks on the analysis of a synantropic flora. Acta Bot. Acad. Sci
Slovacae, Ser. A, 3: 385-393. Bratislava.
Krippelová Terézia 1978 (ed.) - Synanhropic flora and vegetation. Proceedings of the
3rd symposium (Sept. 13-17, 1976) 504 pag. In Acta Bot. Slavaca, Ser. A,
Taxonomie, Geobotanica, 3. VEDA vydav. Slov. Akad. Vied. Bratislava.
Pyšek P., Sadlo J. & Mandak B. 2002 - Catalogue of alien plants of the Czech
Republic. Preslia 74(2): 97-186. Praha.