Încrengătura Annelida Caractere generale.

Cuprinde celomate protostomiene, cu simetrie

bilaterală şi corp metamerizat (segmentat), cu aspect vermiform. Sunt numite şi „viermi inelaţi” (lat.
annulus - inel). Corpul este alcătuit din trei regiuni: - prostomiul (lob cefalic); este omologabil cu episfera
larvei trocofore. - soma (segmentele corpului de natură celomică), omologabilă cu hiposfera
preteloblastică a larvei trocofore; - pigidiul; omologabil cu regiunea post-teloblastică a larvei trocofore.

Morfologia externă. Anelidele au aspect vermiform şi dimensiuni variabile, de la câţiva milimetri la 3 m

lungime. La primele anelide (din clasa polichete) apar organe locomotorii 1 segmentare nearticulate,
biramate şi perechi, numite parapode. Parapodele dispar la celelalte clase (oligochete şi hirudinee).

Organizare internă Tegumentul poate fi ciliat sau acoperit de o cuticulă (care nu năpârleşte). Sistemul
nervos este de tip scalariform şi cuprinde un creier supraesofagian (ganglionii cerebroizi), un inel nervos
periesofagian şi lanţul ganglionar scalariform ventral. Creierul este situat în prostomiu la polichete,
ulterior migrat în metamerele anterioare ale trunchiului, la oligochete și hirudinee. Lanțul scalariform
ventral este compus din perechi metamerice de ganglioni legați între ei prin conective (longitudinale,
pentru ganglionii succesivi) și comisuri (transversale, pentru ganglionii din aceeași pereche). Există şi un
sistem nervos vegetativ. Organele de simţ. sunt reprezentate de: - celule senzoriale; - organe nucale
(olfactive) în regiunea cefalică (pe prostomiu), la polichete; - ochi, pe prostomiu – la speciile pelagice şi
răpitoare. 2 - statocişti. Aparatul digestiv este format din tubul digestiv şi glandele anexe. Aparatul
respirator. Este reprezentat de branhii sau respiraţia este tegumentară. Aparatul circulator. Este de tip
închis (sângele nu iese din vase), în general cuprinde un vas longitudinal dorsal median, un vas
longitudinal ventral median şi vase circulare metamerice. Sângele conţine hemoglobină (fiind de culoare
roşie), mai rar incolor. Aparatul excretor este reprezentat de metanefridii, organe specifice celomatelor,
dispuse segmentar (câte o pereche pentru fiecare segment). Metanefridia are, în esenţă, formă de
pâlnie, cu orificiul larg nefrostomial, mărginit de cili, deschis în celom, şi tubul excretor care se deschide
la exterior prin orificiul excretor. Metanefridiile sunt organe perechi, segmentare. La unele forme se
găsesc şi protonefridii. Aparatul genital. Sexele sunt separate la polichete, restul formelor (oligochete şi
hirudinee) fiind hermafrodite. Clasificare. Anelidele (16000 de specii) sunt grupate în 3 clase: Polychaeta,
Oligochaeta şi Hirudinea.

Clasa Polychaeta Cuprinde anelide, în marea lor majoritate, marine, care prezintă, în general,
parapode. Parapodele sunt expansiuni ale peretelui corpului, cu rol locomotor, nearticulate şi biramate,
prevăzute cu mulţi peri sau cheţi (gr. polys – mulţi; chaetos - peri). Morfologie externă. Corpul este
diferenţiat în 3 regiuni: regiune cefalică (cap), trunchi şi pigidiu. Regiunea cefalică (capul) rezultă din
fuziunea a 1-2 segmente somatice la prostomiu. La Nereis, regiunea somatică cuprinde: - prostomiul
(lobul cefalic), care prezintă prelungiri senzitive (antene, palpi) şi două perechi de ochi; - peristomiul, cu
orificiul bucal şi fără parapode; - două segmente somatice, care prezintă fiecare două perechi de ciri
tactili. Trunchiul cuprinde toate segmentele somatice, purtătoare de parapode. Pigidiul este ultimul
segment, fără cavitate celomică şi parapode; prezintă o pereche de ciri anali şi orificiul anal. Organizaţia
internă Tegumentul este unistratificat, acoperit cu o cuticulă. Musculatura cuprinde muşchi circulari (la
exterior), muşchi longitudinali (dispuşi în 4 câmpuri sau benzi: două dorsale şi două ventrale); muşchi
oblici şi muşchii parapodelor. Sistemul nervos. Sistemul nervos este situat în general în peretele corpului
(teaca musculocutanee); la formele primitive el este situat în epidermă, iar la forme mai evoluate în
cavitatea corpului. Sistemul nervos este alcătuit din creier și un lanț ganglionar ventral. Creierul este
diferențiat funcțional în trei regiuni: creier anterior, care inervează palpii și fosetele gustative; creier
mijlociu, care inervează ochii și antenele; creier posterior, care inervează organele nucale (olfactive). În
creier sau în inelele perifaringiene își are originea sistemul nervos. stomatogastric, cu nervi a faringe și
esofag. În creier există celule neurosecretoare care controlează maturarea genitală şi regenerarea.
Lanțul ganglionar ventral este legat de creier prin una sau două perechi de inele perifaringiene. La unele
forme (Sabella), ganglionii din aceeași pereche se pot contopi între ei. Organele de simţ sunt bine
dezvoltate la formele mobile (Errantia) şi reprezentate prin: - celule epidermice tactile situate în
epidermă, dar mai ales pe palpi; - organe chemoreceptoare: fosete ciliate olfactive situate pe prostomiu,
numite organe nucale; fosete ciliate gustative de pe palpi; chemoreceptori pentru recunoaşterea sexului
situaţi pe majoritatea segmentelor şi pe parapode. - ochi cu structuri diferite: simple cupe
fotoreceptoare (ochi de tip invers); ochi converşi cu retină, corp vitros şi cristalin. Retina este alcătuită
din celule vizuale şi celule pigmentare. - statocişti, mai rar (situaţi pe segmentele anterioare). Mod de
viaţă. Polichetele sunt animale, în majoritate, marine, cele mai multe litorale. Unele sunt mobile,
prădătoare (Errantia), altele sedentare, microfage (Sedentaria). Clasificare (vezi lucrări practice). Sunt
descrise circa 13000 de specii de polichete clasificate în 2 ordine: Errantia şi Sedentaria. 1. Ordinul
Errantia. Polichete mobile, înotătoare, prădătoare caracterizate prin: metamerie homonomă, segmente
numeroase, parapode dezvoltate, organe de simţ cefalice, trompa faringiană cu fălci. Exemple: Nereis
diversicolor, Aphrodite aculeata, Alciopa cantrainii. 2. Ordinul Sedentaria. Polichete sedentare cu
metamerie heteronomă, parapode reduse sau absente, fără organe de simţ cefalice şi fără trompă
faringiană. Microfage, trăiesc în galerii pe care le sapă şi în tuburi pe care le secretă. Exemple: Arenicola
marina, Chaetopterus variopedatus, Spirographis spallanzanii, Serpula vermicularis.

Clasa Oligochaeta Cuprinde anelide cu metamerie homonomă, segmentaţia externă a corpului

corespunde cu cea internă. Nu prezintă parapode. Cheţii, puţini (gr. oligos – puţin; chaetos - păr) sunt
înfipţi în peretele corpului. În regiunea anterioară a corpului există o îngroşare tegumentară, bogată în
glande, numită clitellum; acesta secretă coconul, în care are loc dezvoltarea. Morfologie externă. Corpul
este în general cilindric, cu regiunea cefalică foarte redusă. Vezi lucrări practice morfologia externă la
Lumbricus terrestris. Organizaţie internă Tegumentul este acoperit cu o cuticulă subţire sau poate fi
ciliat (la Aeolosoma). Este bogat în glande, mai ales la nivelul clitelumului. Musculatura. Fibrele
musculare sunt de tip neted şi dispuse în muşchi circulari (segmentari) şi longitudinali. Pe lângă cele 4
benzi de mușchi longitudinali văzuți la polichete (2 dorso-laterale şi 2 ventro-laterale) apar și 2 benzi
musculare laterale ca urmare a reducerii parapodelor la oligochete. Sistemul nervos: ganglioni
cerebroizi, inel nervos periesofagian, lanţ ganglionar ventral (cu ganglionii contopiţi între ei). Organe de
simţ. slab dezvoltate: - celule senzitive izolate sau grupate în muguri senzoriali; ochii, în general lipsesc.
Aparatul respirator. Respiraţia poate fi tegumentară, intestinală sau se realizează prin branhii (la puţine
specii). Branhiile se dezvoltă la partea posterioară a corpului (la Branchiura, Dero – din ordinul
Plesiopora). Aparatul circulator. Este de tip închis. Sângele este pompat de 5 vase inelare contractile
periesofagiene, numite „inimi contractile”. Sângele conţine hemoglobină la majoritatea formelor.
Aparatul excretor este reprezentat prin metanefridii dispuse în pereche aproape în fiecare segment. La
râmă, cu excepţia primelor trei segmente şi a ultimului, toate segmentele corpului conţine câte o
pereche de metanefridii. Mod de viaţă. Majoritatea oligochetelor trăiesc în ape dulci (în mâl - limicole),
sol umed (tericole); puţine sunt marine. Enchitreidele (ordinul Plesiopora) din sol ajung la 8000-25000
de indivizi pe metru pătrat. Clasificare. Se cunosc circa 3500 de specii de oligochete, clasificate în 3
ordine: Plesiopora, Prosopora şi Opisthopora. 1. Ordinul Plesiopora. Specii dulcicole sau tericole, puţine
marine. Orificiile genitale mascule situate pe segmentul aflat imediat în urma segmentelor testiculare
(gr. plesios – alături; porus - orificiu). - Chaetogaster limnaei. Formă dulcicolă și răpitoare, găsită adesea
în cavitatea pulmonară a melcului Lymnaea, unde se hrănește cu cercari de Fasciola. Se deplasează cu
ajutorul fasciculelor de peri pe care le are pe fața ventrală, de unde îi vine și numele. Se înmulțește prin
paratomie. Dero digitata. Formă de apă dulce. Respiră prin 2-3 perechi de branhii foarte vascularizate
situate pe un fel de disc la partea posterioară a corpului. - Ripistes parasita. Trăiește în tuburi pe care și
le face singură. Are la partea dorsală buchete de peri lungi, pe care le scoate din tub și le agită. Cu
vârtejul de apă pe care îl face sunt antrenate microorganisme care se agață de peri; apoi își întoarce
capul, care are o prelungire ca un cioc și „linge” perii adunând în gură microorganismele cu care se
hrănește. - Stylaria lacustris. Formă mică, de 3-10 mm lungime, caracteristică prin prelungirea
tentaculiformă a prostomiului său. Trăiește printre plantele acvatice din bălți. Înoată bine și se susține în
apă prin perii săi, puțini la număr, dar lungi. - Tubifex, 2,5-8,5 mm. Formează populaţii dense de mii de
indivizi, de culoare roşie (au hemoglobină). Indivizii trăiesc în pâraie, unde stau înfipţi cu extremitatea
anterioară în mâl, iar extremitatea posterioară este în continuă mişcare. Trăieşte în ape poluate, cu
dejecţii şi puţin oxigen. - Aeolosoma, dulcicolă, 5mm; se înmulțește prin paratomie. 2. Ordinul
Prosopora. Dulcicole. Orificiile genitale mascule situate pe acelaşi segment cu testiculele sau înaintea lui
(gr. prosos - înainte). - Rhynchelmis limosella. Oligochet de apă dulce, lung de până la 14 cm, colorat în
roz și transparent ca sticla (ca și Tubifex), astfel că toată organizația sa internă se vede cu foarte multă
claritate, mai ales vasele care sunt roșii. Prostomiul se prelungește cu un tentacul lung. La noi în țară a
fost găsit în apele de lângă Timișoara. Branchiobdella parasita este abundent răspândită în apele noastre
dulci, unde trăiește parazită pe branhiile racilor. Are 3-12 mm lungime. Prezintă 2 ventuze, una la
extremitatea anterioară, alta la extremitatea posterioară, asemenea lipitorilor. 3. Ordinul Opisthopora.
Tericole. Orificiile genitale mascule situate cu mult în urma segmentelor testiculare (gr. opisten – în
urmă). - Lumbricus terrestris, râma, 20-30 cm lungime. - Allolobophora, 1 m lungime şi 2 cm grosime (la
noi, în Banat). - Megascolides australis, 3 m lungime, cel mai mare oligochet. Australia. Prezintă peri
numeroşi dispuşi în cerc în jurul segmentelor.

Clasa Hirudinea Cuprinde anelide clitelate, lipsite de parapode sau cheţi şi prevăzute cu ventuze
(de regulă, o ventuză anterioară şi una posterioară). Corpul poate fi comprimat dorsoventral sau
cilindric, alcătuit dintr-un număr constant de segmente. Celomul este redus în mod secundar la spaţii
lacunare (pereţii interni despărţitori ai segmentelor dispar), prin care circulă sângele. Hirudineele au
evoluat din oligochete, prin specializare la viaţa ectoparazitară. Organizaţie internă Tegumentul este
bogat în celule glandulare, care secretă mucusul ce acoperă corpul. Musculatura este bine dezvoltată
(muşchi circulari, longitudinali şi dorsoventrali). Sistemul nervos. Este de tip scalariform, ca la toate
anelidele. Lanţul nervos ventral este situat în lacuna celomică ventrală. Organele de simţ sunt
reprezentate prin papile senzitive (pentru vibraţii şi temperatură), chemoreceptori şi oceli. Mod de
viaţă. Majoritatea hirudineelor trăiesc în apă dulce, puţine sunt marine şi mai puţine terestre. Multe
specii sunt prădătoare: Haemopis sanguisuga se hrăneşte cu râme, larve de insecte. Altele sunt
ectoparazite hematofage pe vertebrate (peşti de apă dulce şi marină, reptile, mamifere). Unele specii
terestre (Haemadipsa ceylonica) sunt arboricole, în pădurile tropicale umede, şi veninoaseClasificare. Se
cunosc peste 500 de specii de lipitori, clasificate în 4 ordine: Acanthobdellida, Rhynchobdellida,
Pharyngobdellida şi Gnathobdellida.

Încrengătura Onychophora Onicoforele sunt un mic grup (circa 110 specii) de celomate
terestre, ce prezintă caractere de trecere între anelide şi artropode. Morfologie externă Corpul are
aspect vermiform, nesegmentat, diferenţiat în două regiuni: cap şi trunchi şi prevăzut cu multe perechi
de apendice locomotoare (14-43) nearticulate, terminate cu gheare (gr. onychos – gheară; phorein – a
purta). La nivelul capului se găsesc: - o pereche de antene mobile, cu aspect inelat; - doi ochi simpli (în
urma antenelor); - orificiul bucal (ventral); în cavitatea bucală se găsesc 2 fălci chitinoase, dinţate. - O
pereche de papile orale foarte mobile, în vârful cărora se deschid orificiile unor glande mucoase a căror
secreţie este împroşcată până la o distanţă de 30-50 cm. Organizaţie internă Tegumentul. Este format
dintr-o epidermă unistratificată, cu pigmenţi, prevăzută la exterior cu o cuticulă subţire, ce năpârleşte.
Glandele tegumentare sunt dezvoltate fiind reprezentate de glandele mucoase, glandele crurale (secretă
feromoni) şu glandele coxale (rol în absorbţia apei?). Musculatura. Teaca musculară (netedă), situată
imediat sub epidermă, este formată dintr-o pătură exterioară circulară şi una internă longitudinală.
Există, de asemenea, muşchi diagonali, dorsoventrali şi muşchi ai apendicelor. Sistemul nervos. Este
format dintr-un creier supraesofagian la care se disting trei părţi: protocerebronul, deutocerebronul şi
tritocerebronul, care inervează ochii, antenele, maxilele. De la el pleacă două cordoane ganglionare
latero-ventrale, legate între ele prin numeroase comisuri subintestinale. Mod de viaţă. Trăiesc în
pădurile calde şi umede ale regiunilor tropicale, mai ales din emisfera sudică; unele pot trăi însă în zone
mai uscate, până la altitudinea de 2000 m. sunt animale nocturne, cu regim alimentar carnivor (consumă
omizi, moluşte, termite), coprofag sau fitofag (resturi vegetale). Exemple: - Peripatus, cu răspândire
ecuatorială, - Peripatopsis – sudic.

Încrengătura Arthropoda Cuprinde celomate protostomiene, cu simetrie bilaterală şi corp

metamerizat, acoperit de o cuticulă chitinoasă şi prevăzut cu picioare articulate (gr. arthros – articulaţie,
podos - picior). Morfologie externă Corpul este diferenţiat în regiuni: - cap + trunchi, la miriapode; -
prosomă + opistosomă, la chelicerate; acesta două tagme sunt unite la acarieni. - cap + torace +
abdomen, la insecte şi crustaceele primitive; - cefalotorace + abdomen, la crustaceele superioare.
Segmentele somatice prezintă o parte dorsală numită tergit, o parte ventrală – sternit, şi două părţi
laterale – pleure. Fiecare segment somatic prezintă în mod primar câte o pereche de apendice
articulate. Aparatul digestiv cuprinde aparatul bucal, format din piesele bucale, şi tubul digestiv, adaptat
la diferite feluri de hrană (fitofage, xilofage, nectarivore, zoofage, necrofage, coprofage etc.). Aparatul
respirator. Este reprezentat prin: - branhii (ataşate de apendice), la formele acvatice (merostomate,
crustacee); - trahei (miriapode, insecte, arahnide) şi plămâni (arahnide), la formele terestre; - respiraţie
tegumentară (la formele mici acvatice). Mod de viaţă. Artropodele trăiesc în toate mediile (acvatice şi
terestre), libere sau parazite. Clasificare. Sunt descrise circa 1,2 milioane de specii de artropode,
clasificate în 3 subîncrengături: Trilobitomorpha (exclusiv fosile paleozoice), Chelicerata şi Mandibulata.
I. Subîncrengătura Chelicerata Denumirea de Chelicerata (numită şi Arachnomorpha) vine de la prezenţa
chelicerelor preorale (cheli = foarfece; keros = coarne; arachni = păianjen; morphe = formă). Cuprinde
artropode acvatice şi terestre cu corpul divizat în două regiuni: prosoma şi opistosoma. Prosoma este
alcătuită din 6 segmente şi prezintă, ventral, 6 perechi de apendice specializate pentru anumite funcţii:
37 - o pereche de chelicere situate preoral, formate din 2-3 articule, cu rol de apucat şi reţinut; - o
pereche de pedipalpi situaţi postoral, cu rol tactil, alcătuiţi din câte 6 articule (coxa, trohanter, femur,
patella, tibia şi tars); - 4 perechi de picioare alcătuite din câte 7 articule, având în plus faţă de pedipalpi
articulul numit bazitars, situat înaintea tarsului. Cheliceratele nu prezintă antene, mandibule sau maxile.
Corelat cu absenţa antenelor, deutocerebronul, de asemenea, lipseşte. Opistosoma este formată din 12
segmente plus un telson şi poate fi segmentată (scorpioni) sau nesegmentată (păianjeni). Opistosoma
este, în general, lipsită de apendice. Formele actuale au dimensiuni cuprinse între 0,2 mm şi 65 cm.
Clasificare. Subîncrengătura Chelicerata cuprinde 3 clase: Merostomata, Arachnida şi Pantopoda.

. Clasa Arachnida Arahnidele sunt chelicerate, aproape toate terestre, puţine acvatice, libere sau
parazite. Se cunosc peste 36000 de specii, în marea lor majoritate fiind prădătoare. Corpul este alcătuit
din două regiuni: prosoma şi opistosoma (uneori împărţită într-o mezosomă şi o metasomă). Prosoma,
deobicei nesegmentată, poartă ochii simpli şi 6 perechi de apendice (l pereche de chelicere, situate
preoral, 1 pereche de pedipalpi şi 4 perechi de picioare locomotoare, dispuse postoral). Pedipalpii sunt
formaţi din 6 articule: coxă, trohanter, femur, patela, tibie şi tars. Picioarele sunt formate din 7 articule
(având în plus un bazitars situat înaintea tarsului) şi terminate cu gheare. Opistosoma (segmentată sau
nesegmentată) este lipsită de apendice locomotoare. Organizaţia internă Tegumentul formează o
cuticulă chitinoasă; el conţine celule senzoriale, glandulare şi pigmenţi. Coloraţia corpului poate fi dată şi
de interferenţa luminii prin straturile cuticulei. Cuticula poate fi ornamentată şi prevăzută cu peri
senzoriali. Musculatura, striată, puternică, este dezvoltată în prosomă, în legătură cu activitatea
apendicelor. În opistosomă musculatura este metamerică, cu muşchi longitudinali dorsali, ventrali şi
dorso-ventrali. Sistemul nervos este format din creier din care lipseşte deutocerebronul, urmare a lipsei
antenelor. Protocerebronul conţine centri de asociaţie. Tritocerebronul se leagă printr-un inel nervos
periesofagian de catena ganglionară ventrală, care suferă concentrări până la formarea unei mase
ganglionare unice. Numai la scorpioni se păstrează un lanţ nervos scalariform. Mod de viaţă. Arahnidele
sunt răspândite peste tot, fiind libere sau parazite. Clasificare. Clasa Arachnida cuprinde 10 ordine, din
care prezentăm în continuare următoarele cinci
Subîncrengătura Mandibulata Mandibulatele cuprind marea majoritate a artropodelor. Se
caracterizează prin prezenţa unei perechi de mandibule şi a două perechi de maxile în componenţa
aparatului bucal. Au o pereche de antene primitiv situate pe acron, inervate de deutocerebron, iar la
crustacee apare şi a doua pereche de antene inervate de tritocerebron. Adulţii au o pereche de ochi
compuşi. Respiraţia este branhială sau traheeană. Sunt adaptate la toate mediile de viaţă şi la diferite
regimuri alimentare. Clasificare. Mandibulatele se grupează în 3 clase: Crustacea, Myriapoda şi Insecta.

Clasa Crustacea Crustaceele numără 31312 de specii descrise, acvatice, marine sau dulcicole, puţine
terestre ori parazite. Au corpul acoperit cu o crustă (Crustacea), ce rezultă din impregnarea cuticulei cu
săruri de calciu, prezintă două perechi de antene (Diantenata sau Tetracera) şi respiraţia branhială
(Branchiata). Morfologia externă. Corpul este segmentat, cu un număr variabil de segmente, de la 10-50,
la crustaceele inferioare (entomostracee), la un număr fix de 19 segmente la crustaceele superioare
(malacostracee). La entomostracee, corpul este divizat în trei regiuni: cap, torace (pereion) şi abdomen
(pleon). Capul se poate uni cu unul sau mai multe segmente toracice formând un cefalotorace, la
malacostracee (exemplu, racul de rîu).

Clasa Myriapoda Miriapodele sunt artropode mandibulate terestre, cu respiraţie traheeană. Corpul
este alungit, diferențiat în două regiuni: cap şi trunchi. Trunchiul este alcătuit din multe segmente
prevăzute cu apendice locomotoare, uniramate. Au o singură pereche de antene, corespunzătoare
antenulelor crustaceelor. Stigmele respiratorii sunt situate pe laturile segmentelor trunchiului. Primul şi
ultimul segment al trunchiului nu au stigme. Aparatul bucal este format dintr-o pereche de mandibule şi
două perechi de maxile. Clasificare. Miriapodele numără circa 10500 de specii, clasificate în 4 subclase:
Symphyla, Pauropoda, Diplopoda şi Chilopoda. Primele 3 subclase formează grupa Progoneata (cu
orificiile genitale situate în regiunea anterioară a corpului), iar ultima subclasă, grupa Opisthogoneata
(cu orificiile genitale situate la partea terminală a corpului)

Clasa Insecta (Hexapoda) Insectele constituie cel mai mare grup de animale, cu peste un milion de
specii cunoscute, ceea ce reprezintă circa 4/5 din numărul speciilor regnului animal. Sunt artropode cu
un mare grad de perfecţionare evolutivă, atât prin adaptarea lor la viaţa aeriană, fiind singurele
nevertebrate capabile de zbor, cât şi printr-o mare plasticitate ecologică, ceea ce le-a permis să
cucerească uscatul aproape în întregime, iar un număr de specii s-au adaptat la viaţa acvatică. Insectele
sunt artropode mandibulate şi traheate cu corpul alcătuit, primar, din 19 segmente plus acronul şi
pigidiul. Segmentele corpului sunt grupate în 3 regiuni: cap, torace şi abdomen. Capul este alcătuit din 5
segmente, total contopite într-o capsulă cefalică bine chitinizată. Pe cap se găsesc: 2 ochi compuşi, până
la 3 oceli, o pereche de antene şi 3 perechi de piese bucale (o pereche de mandibule şi 2 perechi de
maxile). - Tipuri de antene