ANATOMIA

Nomenclatura anatomică
Părţile corpului animal
Sistematizarea scheletului
Osteologia
 Diviziunile anatomiei
 Anatomia (morfologia) normală
 Anatomia patologică sau morfopatologia;
 Teratologia

“Anatomia fundamentum medicinae est”

 Anatomia (normală)
 Anatomia microscopică:
 Citologia –kytos (gr)= celulă
 Histologia – hystos (gr)= țesut
 Embriologia – embryon (gr)= embrion
 Anatomia macroscopică:
 sistematică;
 descriptivă;
 topografică;
 comparată;
 artistică.
“Anatomia clavus et clavis medicinae est”
 Speciile de animale
MAMIFERE:
 Calul (eq);
 Vaca (Ru, bo);
 Oaia (ov) /Capra (cap);
 Porcul (su);
 Câinele (car);
 Pisica (fe);
 Iepurele (lep, or).

PĂSĂRI:
 Galinaceele;
 Palmipedele.
 Organizarea corpului
animal
 Celula;
 Ţesuturile;
 Organele;
 Aparatele (sistemele).
 Nomenclatura anatomică
 NOMINA ANATOMICA VETERINARIA
 1895 – Basel Nomina Anatomica
 1899 – 6 lea congres Int. de la Baden-Baden- prima
încercare de elaborare a nominei;
 1957 – W.A.V.A. – Asociaţia mondială a anatomiştilor
veterinari – elaborează şi publică prima ediţie N.A.V.;
 1968 – ediţia definitivă;
 2005 – N.A.V.;
 NOMINA ANATOMICA AVIUM.
 Principiile N.A.V.
1. Fiecare concept anatomic este denumit cu un singur
termen;
2. Limba oficială este limba latină;
3. Fiecare termen anatomic trebuie să fie scurt şi cât mai
uşor de reţinut;
4. Termenii anatomici trebuie să fie simpli şi să prezinte
valoare instructivă şi descriptivă;
5. Structurile anatomice apropiate topografic, trebuie să
aibă aceeaşi denumire (a.v.n. femural).
6. Adjectivele pt diferenţiere trebuie să fie opuse
(superficial-profund, mare-mic, superior-inferior, etc);
7. Nu se folosesc eponime.
Planurile anatomice

(după König și Liebich, 2004)

 Planurile anatomice

 Planul orizontal – împarte organismul în două planuri, unul

mai aproape de sol, iar celălalt mai îndepărtat;
 Planul dorsal ;
 Planul ventral;
 Planul median împarte organismul în două planuri identice
stâng şi drept;
 Planul sagital – plan paralel dar situat la distanţă de planul
median;
 Planul paramedian – orice plan paralel situat mai aproape
de planul median;
 Planul transvers – planul perpendicular pe axa longitudinală,
care împarte organismul într-o jumătate cranială și una
caudală.
 TERMENII ANATOMICI DE DIRECȚIE
Termenul Direcţia Locul corespunzător în organism
cranial toate planurile orientate spre cap trunchi, coadă, membre proximal de carp şi tars

rostral planul orientat spre vîrful nasului craniu

caudal planul orientat spre coadă cap, trunchi, membre proximal de carp sau tars

dorsal planul orientat spre coloana vertebrală cap, trunchi, membre distal de carp sau tars
ventral planul orientat spre abdomen cap, trunchi
medial planul orientat central cap, trunchi
lateral planul orientat opus planului median cap, trunchi
median planul situat în mijloc cap, trunchi, membre
proximal planul orientat spre abdomen membre, la nivelul carpului, tarsului
distal planul orientat spre sol membre, la nivelul carpului, tarsului
palmar planul corespunzător palmei, membre, la nivelul carpului
plantar planul corespunzător solei membre, la nivelul tarsului
axial planul orientat spre axul degetului (Ru) falange
abaxial planul opus axului degetului (Ru) falange
intern planul situat la interior organe şi părţi ale corpului
extern planul situat la exterior organe şi părţi ale corpului
superficial planul orientat spre suprafaţă organe şi părţi ale corpului
profund planul orientat spre profunzime organe şi părţi ale corpului şi capului
superior planul orientat în sus pleoape
inferior planul orientat în jos pleoape
oral planul orientat spre gură cap
apical planul orientat spre apex (vârf) nas şi deget
PĂRŢILE CORPULUI LA MAMIFERE
Cap - Gât – Trunchi – Coadă - Membre

(după König și Liebich, 2004)

 SISTEMUL LOCOMOTOR
(de susţinere şi mişcare)

 Osteologia;
 Artrologia;
 Miologia.
 OSTEOLOGIA
 Etimologic - „osteon”(gr), care înseamnă os şi „logos”, care
înseamnă vorbire/ştiinţă;
 capitolul anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor;
 Oasele = organe dure şi rezistente, cu grad redus de elasticitate;
 În stare proaspătă = culoare alb-gălbuie sau roşietică când conţin o mare
cantitate de sânge;
 Oasele - determină forma şi dimensiunile corpului; protejază organele
din cavităţi; oferă suprafeţe de inserţie pentru muşchi sau ligamente;
constituie un important rezervor de substanţe minerale pentru
organism;
 Totalitatea oaselor din organism = scheletul şi reprezintă 7-8% din
greutatea totală a corpului;
 Sistemul scheletic are 2 componente: componenta pasivă (oasele şi
articulaţiile) şi componenta activă (muşchii);
 Aprox. 244 oase.
 Sistematizarea scheletului
 SCHELETUL AXIAL
Craniul
Coloana vertebrală
Coastele
Sternul

 SCHELETUL
APENDICULAR
MEMBRUL TORACIC:
Centura
Stilopodiul
Zeugopodiul
Autopodiul
Bazipodiul
Metapodiul
Acropodiul
MEMBRUL PELVIN:
Centura
Stilopodiul
Zeugopodiul
Autopodiul
Bazipodiul
Metapodiul
Acropodiul. (după König și Liebich, 2004)
Scheletul la oaie şi capră

(după König și Liebich, 2004)

Scheletul la porc

(după König și Liebich, 2004)

Scheletul la câine

(după König și Liebich, 2004)

Scheletul la
pisică şi
iepure

(după König și Liebich, 2004)

 Scheletul la
păsările
domestice

(http://blog.livedoor.jp/voidxxx/archives/51808226.html)
 Bibliografie
• Pentea Marius, Carmen Vanda Ganță, Călin Pop, Maria
Moț, Stelică Jivcov–Osteologie veterinară, Ed. Mirton,
2014- ed. revizuită și corectată;
• – Konig H.R., Liebich, H.G. - Anatomy of the domestic
mammals, Ed. Schattauer, 2004.
• - Robert Barone - Anatomie de mammiferes domestique,
Tome 1 Osteologie, Tome 2 Arthro-miologie, 1996.
• Nickel, Schummer, Seiferle - Lehrbuch der Anatomie des
Haustiere – Band 1, Paul Parey Verlag, Stuttgart, 1982.
• K.M. Dyce, W.O. Sack, C.J.G.Wensing – Textbook of
veterinary anatomy, Saunders Elsevier 2010.