OASE

OASELE MEMBRULUI TORACIC

Spata:
1.Ecvine: Spina scapulară începe şi se termină insensibil, prezentând o tuberozitate rugoasă.
Raportul între fose este de 1/2. Fosa supraspinoasă este netedă şi concavă dintr-o
parte în alta. Fosa infraspinoasă prezintă în apropierea marginii posterioare câteva linii
şterse de inserţie musculară.
2.Bovine: spina apare torsionată şi se detaşează insensibil, prezentând acromion;
tuberozitatea spinei este marcată de o rugozitate alungită. Fosele supraspinoasă şi
infraspinoasă sunt în raport de 1/3
3.Ovine: Spata are aspect triunghiular, cu spina scapulară aproape rectilinie şi
perpendiculară; marginea toracală este îngroşată. Raportul foselor supraspinoasă şi
infraspinoasă este ca şi la taurine de 1/3
4.Suine: Aspectul general este caracterizat de gâtul scurt al spetei. Spina scapulară
triunghiulară, începe şi se termină insensibil, fiind lipsită de acromion, prezentând o
tuberozitate enormă aplecată peste fosa infraspinoasă, imprimând spinei aspect
triunghiular. Raportul dintre fosa supraspinoasă şi cea infraspinoasă este de 1/2
5.Canide: Spata are o lungime aproape de două ori mai mare decât lăţimea. La canide
lipseşte cartilajul suprascapular, acesta fiind înlocuit cu o buză epifizară. Spina scapulară este
rectilinie şi perpendiculară, lipsită de tuberozitate, se termină cu un acromion redus flancat
de un început de paraacromion. Raportul între cele două fose este de 1/1
6.Feline: Spina scapulară, rectilinie, aplecată peste fosa infraspinoasă, se termină printr-un
acromion flancat de un paraacromion evident. Raportul între fosa supraspinoasă şi
infraspinoasă este de 1/1
7.Leporide: Spina scapulară, mult alungită, se termină printr-un acromion evident,
flancat de paraacromionul enorm ce depăşeşte mult marginea posterioară a spetei.
Raportul foselor este de 1/2
8.Pasari: La păsări spata este dispusă orizontal, lipsită de spină scapulară, alungită

Clavicula:
1.Ecvine:intersecţie fibroasă (intersecţia claviculară) în grosimea muşchiului brahiocefalic,
aproximativ la nivelul articulaţiei scapulo-humerale.
2.Bovine: intersecţie fibroasă (intersecţia claviculară) în grosimea muşchiului
brahiocefalic, aproximativ la nivelul articulaţiei scapulo-humerale.
3.Ovine: intersecţie fibroasă (intersecţia claviculară) în grosimea muşchiului brahiocefalic,
aproximativ la nivelul articulaţiei scapulo-humerale.
4.Suine:intersecţie fibroasă (intersecţia claviculară) în grosimea muşchiului brahiocefalic,
aproximativ la nivelul articulaţiei scapulo-humerale.
5.Canide: sub forma unui rudiment cartilaginos, uneori osificat, cu aspect de solz.
6.Feline: os alungit, cilindric, uşor curbat în „S”
7.Leporide: sub forma unui os alungit, recurbat, format dintr-o piesă osoasă
intermediară şi două piese cartilaginoase epifizare
8.Pasari: este articulată dorsal cu spata şi coracoidul, delimitând gaura triosoasă

Humerus
1.Ecvine: Tuberozitatea deltoidiană are aspectul unei creste alungite, uşor curbată caudal,
iar creasta anconee redusă la o linie anconee
2.Bovine: mai scurt, masiv, cu şanţul spiralat larg şi puţin adânc. Creasta şi tuberozitatea
deltoidiană sunt reduse şi se prelungesc dorsal până sub capul articular printr-o
veritabilă creastă anconee ornată de un tubercul evident
4.Suine: : are corpul masiv, turtit dintr-o parte în alta; Tuberculul mare, excesiv dezvoltat
5.Canide: Humerusul are corpul lung, subţire şi uşor curbat în „S”, având şanţul
spiralat superficial; gaura supratrochleară
6.Feline: Prezenţa găurii epitrochleare (Foramen supracondylare) situate la extremitatea
proximală deasupra epicondilului şi aspectul rectiliniu diferenţiază humerusul de cel de
canide şi leporide
7.Leporide: Humerusul se caracterizează prin lipsa găurii epitrochleare şi prezenţa
găurii supratrochleare. Capul humeral este uşor lăţit lateral, iar tuberculul mare este sculptat
de o suprafaţă de articulare cu clavicula
8.Pasari: Humerusul este uşor, lipsit de şanţ spiralat

Radius si ulna
1.Ecvine: Extremitatea proximală a radiusului este sculptată de două cavităţi glenoide
despărţite printr-un relief median
2.Bovine: Radiusul şi ulna sunt articulate sinostotic, ulna întinzându-se până la nivelul
epifizei distale a radiusului, între ele delimitându-se două arcade radio-ulnare, cea
proximală fiind mai spaţioasă
3.Ovine: Radiusul apare suplu şi uşor arcuit
4.Suine: a suine, radiusul şi ulna vin în raport prin suprafeţe adiacente largi şi sunt strâns
unite printr-un ligament interosos. Între cele două oase se delimitează o îngustă arcadă
radio-ulnară proximală, iar adesea şi una distală
5.Canide: Radiusul şi ulna se articulează diartrodial la extremităţi, între ele delimitându-se un
larg spaţiu interosos. Raportată la axul radiusului, epifiza proximală a ulnei este puţin trasă
medial, iar cea distală lateral, cele două oase fiind astfel uşor dispuse în „X”
6.Feline: Radiusul şi ulna sunt rectilinii. Radiusul, cilindroid, prezintă un gât evident
7.Leporide: evident curbate cranial şi strâns unite printr-un ligament interosos
8.Pasari: Radiusul şi ulna, dispuse orizontal, sunt articulate numai la extremităţi, între ele
delimitându-se un larg spaţiu interosos

Autopodiul toracal
Bazipodiu: pisiform, piramidal, semilunar, scafoid, unciform, capitat, trapezoid, trapez
1.Ecvine: şapte oase carpiene, trapezul fiind inconstant
2.Bovine: şase oase carpiene deoarece trapezul lipseşte, iar capitatul şi trapezoidul sunt
sudate formând osul capitato-trapezoid
4.Suine: opt oase carpiene, câte patru în fiecare rând
5.Canide: 7 oase carpiene deoarece scafoidul este sudat cu semilunarul formând osul scafo-
lunar
7.Leporide:8+os central intre randuri
8.Pasari: os carpal radial şi un os carpal ulnar
Metapodiu
1.Ecvine:2+3+4
2.Bovine: 3+4+putin5
4.Suine:3+4
5.Canide:5
6.Feline:5
7.Leporide:5
8.Pasari: putin2+3+4

Acropodiul toracal
Sesamoizii mari(2)
1.Ecvine: au aspect de piramidă triunghiulară, prezintă o bază rugoasă orientată ventral, un
vârf orientat dorsal
2.Bovine: câte patru sesamoizi mari la fiecare membru
4.Suine: aplatizati
5.Canide: degetul I prezintă un singur mare sesamoid.
6.Feline: degetul I prezintă un singur mare sesamoid.
7.Leporide: degetul I prezintă un singur mare sesamoid.
Micul sesamoid
Ecvine: os navicular datorită formei sale, două cavităţi glenoide
Rumegatoare: relativ dreptunghiular, cu aspect de „bărcuţă”

OASELE MEMBRULUI PELVIN

Zonoscheletul pelvin: ilium, ischium şi pubis=coxal
1.Ecvine: axul coxalului este rectiliniu ventro-caudal. Iliumul se caracterizează prin: creasta
iliacă concavă şi tăioasă, paleta iliacă de formă triunghiulară
2.Bovine: coxalul, masiv şi cu axul concav, prezintă: creasta iliacă scurtă şi adâncă, paleta
iliacă îngroşată cu creasta gluteenă bine reprezentată, tuberculul coxal tri-mamelonat
3.Ovine: oxalul apare fin, cu axul rectiliniu. Paleta iliacă, triunghiulară, cu creasta iliacă
convexă, este parcursă de o creastă gluteenă evidentă
4.Suine: oxalul prezintă creasta iliacă convexă, creasta gluteenă dezvoltată, gâtul iliac
foarte scurt
5.Canide: prezintă deschiderea posterioară mai largă decât cea anterioară, direcţia axului
mare fiind aproape orizontală, iar paletele iliace sunt orientate aproximativ în plan vertical
6.Feline: paleta iliacă, dreptunghiulară, are aceeaşi lăţime ca şi corpul
7.Leporide: coxalul, lung şi rectiliniu, se caracterizează prin plasarea cavităţii acetabulare
la jumătatea lungimii acestuia
8.Pasari: lipseşte simfiza ischio-pubiană, iliumul fiind sudat la congener, la ultimele
două vertebre toracale, la vertebrele lombare şi parţial la cele sacrale
Femurul
1.Ecvine: capul femural bine detaşat prezintă foseta ligamentară excentrică. Este flancat
lateral de trochanterul mare divizat în vârf şi convexitate. Trochanterul mic, apare alungit
2.Bovine: Femurul este cilindric şi scurt comparativ cu cel de ecvine, având o conformaţie
mai masivă. Capul articular, sferic, cu suprafaţa articulară prelungită pe gât, prezintă foseta
ligamentară redusă şi situată în centru. Trochanterul mare apare simplu şi tuberos depăşind
cu mult înălţimea capului femural, iar trochanterul al III-lea lipseşte. Trochanterul al II-lea
este mamelonat
3.Ovine: Corpul femurului este mai suplu, cilindric şi uşor recurbat, cu convexitatea cranial.
Trochanterul mare este redus, dreptunghiular, depăşind cu puţin înălţimea capului
femural, iar trochanterul al II-lea este redus şi mamelonat, unit cu trochanterul mare prin
creasta intertrochanterică oblică
4.Suine: Femurul se remarcă prin turtirea în sens lateral a corpului, prin lipsa fosei
supracondilare, prin reducţia şi deplasarea cranio-medială a capului articular, astfel
încât axul transversal, perpendicular pe trochanter, trece înapoia capului articular.
Trochanterul mare, masiv, tinde către un pătrat, nu depăşeşte în înălţime capul articular.
Trochanterul mic, circumscris într-o măsură mai mică decât la ovine, este unit cu
trochanterul mare printr-o creastă intertrochanterică caudală, groasă şi oblică. Trochleea are
buzele egale, iar condilii sunt masivi
5.Canide: Femurul, relativ cilindroid, puţin recurbat, prezintă trochanterul mare cu
aspect triunghiular, nedepăşind nivelul capului articular. Capul femural, bine reprezentat,
susţinut de un gât evident, are un aspect sferoidal. Trochanterul al II-lea are formă
mamelonată
6.Feline: Femurul este rectiliniu şi cilindric, cu capul articular perfect sferic.
Trochanterul mare este redus, situat sub nivelul capului articular, trochanterul al II-lea
perfect mamelonat
7.Leporide: Corpul femural, recurbat, se caracterizează prin prezenţa trochanterului al III-
lea, de formă alungită şi aspectul de creastă al trochanterului al II-lea. Capul femural este
susţinut de un gât scurt. Trochanterul mare, divizat, depăşeşte în înălţime capul articular.
Trochleea are buzele egale, mult prelungite pe condili, fiind mai îngustă comparativ cu
felinele
8.Pasari: Femurul, lipsit de trochanterul al II-lea, prezintă capul sferic şi detaşat,
trochanterul mare nedivizat, iar corpul arcuat şi cilindroid. Trochleea are buzele egale şi
distanţate, continuate pe condili. Condilii sunt despărţiţi de o largă incizură intercondilică
Patela
1.Ecvine: patela, de aspect patrulater, apare turtită cranio-caudal
2.Bovine: patela, mai îngustă, cu o formă piramidal-triunghiulară
4.Suine: patela apare îngustă, cu faţa cutanată extrem de tuberoasă
5.Canide: patela are aspectul unui „căţel de usturoi”, prezentând faţa cutanată alungită şi
convexă atât vertical, cât şi transversal
6.Feline: patela are aspectul şi mărimea unei „seminţe de măr”
7.Leporide: patela este alungită în sens vertical şi turtită dintr-o parte în alta
8.Pasari: patela este alungită în sens vertical şi turtită dintr-o parte în alta

Tibie+fibula
1.Ecvine: Tibia se caracterizează prin oblicitatea medio-laterală a cochleei. Fibula este
stiloidă, cu extremitatea proximală lăţită, turtită în sens lateral şi şlefuită de o suprafaţă
diartrodială
2.Bovine: Tibia se caracterizează prin orientarea în plan sagital a cochleei şi prin prezenţa pe
maleola laterală a suprafeţei de articulare cu osul maleolar. Fibula lipseşte ca os
individualizat, extremitatea sa distală fiind reprezentată de osul maleolar
3.Ovine: Comparativ cu rumegătoarele mari, tibia are corpul relativ cilindric, uşor curbat în
„S”, cochleea tibială dispusă sagital. Fibula este reprezentată de osul maleolar asemănător
cu cel de la bovine, dar de dimensiuni mai reduse
4.Suine: Tibia, masivă în jumătatea proximală, are corpul turtit cranio-caudal în jumătatea sa
distală, articulat la ambele extremităţi cu fibula. Fibula, egală în lungime cu tibia, lăţită la
extremităţi
5.Canide: Tibia şi fibula se articulează prin extremităţi. Tibia prezintă corpul torsionat în „S”.
Suprafaţa articulară distală este dispusă oblic. Maleola medială este foarte bine detaşată.
Fibula, alungită şi flexibilă
6.Feline: Tibia este rectilinie, creasta tibială este alungită şi ştearsă. Proximal, suprafaţa
articulară, relativ plană, prezintă o spină tibială redusă. Cochleea tibială este mai largă, cu
maleola medială bine detaşată. Fibula, lăţită la extremităţi, are un grad redus de flexibilitate
7.Leporide: Caracteristic este „sudarea” fibulei la tibie în jumătatea distală. Tibia, rectilinie,
este prismatică în jumătatea proximală şi cilindrică în cea distală.
8.Pasari: Tibia este cilindroidă şi rectilinie, cu extremitatea proximală lăţită, denivelată,
creasta tibială este scurtă, foarte înaltă, subţire şi tăioasă. Extremitatea distală prezintă doi
condili dispuşi cranial şi o trochlee caudal. Fibula, stiloidă, se articulează proximal cu femurul
şi tibia, iar distal se „sudează” la corpul tibiei
Bazipodiu pelvin(astragal+cuboid+scafoid+marele cuneiform+micul cuneiform)
1.Ecvine: prezintă şase oase tarsiene, deoarece cuneiformul I şi II sunt sudate formând micul
cuneiform. Calcaneul este alungit vertical şi turtit dintr-o parte în alta, Astragalul, plasat
înaintea calcaneului, este neregulat, Cuboidul, aşezat pe partea laterală sub calcaneu, de
formă paralelipipedică, Marele cuneiform, triunghiular, turtit de sus în jos, Micul cuneiform
are formă neregulată, fiind turtit latero-medial şi uşor recurbat, Scafoidul are aspect de disc
neregulat, uşor concav pe faţa dorsală,
2.Bovine: prezintă cinci oase tarsiene deoarece cuboidul şi scafoidul sunt sudate şi formează
cubo-scafoidul, iar cuneiformul II se sudează cu cuneiformul III şi formează marele
cuneiformCalcaneul, mai lung şi mai subţire decât al ecvinelor, Astragalul prezintă trei
trochlei, Faţa dorsală a cubo-scafoidului este accidentată de două cavităţi glenoide şi un
relief median, Marele cuneiform, mult mai redus decât la ecvine, Micul cuneiform este
redus şi cu formă neregulat cubică
Suinele şi carnivorele prezintă şapte oase tarsiene, având seria completă. Leporidele
prezintă numai şase oase tarsiene, cuneiformul I sudându-se cu cuneiformul II. La păsări
oasele tarsiene sunt sudate la metatars

Metapodiul pelvin
1.Ecvine: prezintă trei metatarsiene: unul principal (III) şi două secundare (II şi IV).
Metatarsul principal, cilindroid şi puţin mai lung decât metacarpul,
2.Bovine: La rumegătoare metatarsul principal uşor cilindric, este străbătut pe faţa
anterioară de un evident şanţ vascular care conectează găurile vasculare proximale şi
distale
SuSuinele prezintă oasele metatarsiene proporţional mai lungi
La carnivore şi leporide metatarsienele sunt în număr de patru şi utilizate în
sprijin.Uneori, la canide, poate apărea şi metatarsul rudimentar I, extrem de redus.
Păsările au metapodiul pelvin reprezentat printr-un metatars principal trifurcat distal

Acropodiul pelvin
La toate mamiferele domestice falangele sunt în general asemănătoare membrului toracic,
falanga distală (III) apărând mai ascuţită, membrul pelvin fiind membru de propulsie. Păsările
prezintă patru degete: degetul I format din două falange şi orientat caudal, degetul II din trei
falange, degetul III din patru falange şi degetul IV din cinci falange
OASELE TRUNCHIULUI
Vertebrele cervicale+atlas+axis
1.Ecvine: tuberculul ventral, bine reprezentat, este dirijat caudal. Arcul dorsal este fin, cu
un tubercul redus. Aripile sunt oblice ventro-lateral, au marginile îngroşate şi depăşesc cu
puţin suprafaţa terminală caudală. Gaura transversă, dispusă dorso-ventral în
apropierea marginii caudale, are conturul neregulat, iar gaura alară şi gaura vertebrală
laterală sunt unite printr-un şanţ alar. Axis: corpul este deosebit de lung, cu procesul
odontoid semiconic, faţa dorsală fiind relativ plană, vertebrele III, IV şi V prezintă
creasta vertebrală ventrală proeminentă. Procesele spinoase sunt reduse. Procesele
transverse sunt bicuspide.
2.Bovine: atlasul apare masiv, remarcându-se prin lipsa găurii transverse. Aripile, relativ
orizontale, au marginile rugoase, depăşind feţele articulare caudale. Găurile alară şi
vertebrală laterală sunt unite printr-un scurt şanţ alar. Tuberculul dorsal este
proeminent.Axis: este mai scurt şi mai masiv decât la ecvine. Procesul odontoid are aspect
de jgheab. Vertebrele III-VII cervicale au corpul mai scurt decât la ecvine, cu crestele
ventrale mai puţin reliefate. Procesele spinoase, dezvoltate, cresc în înălţime către ultima
vertebră şi sunt înclinate cranial.
3.Ovine: atlasul este în general mai suplu decât cel de bovine. Arcul dorsal prezintă
procesul spinos de aspectul unei creste, delimitat cranial de două fose de inserţie
ligamentară. Aripile, aproape dreptunghiulare, depăşesc suprafaţa articulară caudală prin
două spine. axisul se aseamănă cu cel de taurine, având procesul odontoid cu aspect de
jgheab, dar este proporţional mai dezvoltat. Procesul spinos prezintă marginea liberă
subţire şi se continuă caudal printr-o tuberozitate. Procesele transverse, trase caudal,
depăşesc faţa terminală caudală, Vertebrele cervicale III-VII sunt asemănătoare cu cele de
la bovine, dar proporţional mai lungi.
4.Suine: atlasul este extrem de scurt, cu aripile alungite transversal şi cu tuberculul ventral
dezvoltat, efilat şi orientat caudal. Gaura transversală, îngustă, se află pe marginea caudală a
bazei aripii. Gaura alară, frecvent dispusă cranial, este unită cu gaura vertebrală laterală
printr-un şanţ alar scurt, dar adânc, mascat uneori de o lamă osoasă. axisul se remarcă
printr-un corp foarte scurt, cu o creastă vertebrală ventrală ştearsă. Procesul odontoid,
cilindro-conic, este flancat de suprafeţele articulare condiloide dispuse ventro-cranial.
Procesul spinos, extrem de dezvoltat, de formă triunghiulară şi tras caudal, are
marginea dorsală oblică caudo-dorsal. Procesele transverse, reduse, străbătute de o
largă gaură transversală, nu depăşesc faţa terminală caudală. Vertebrele cervicale,
amficelice, se recunosc prin scurtimea lor, corpul lipsit de creastă ventrală şi prin arcurile
vertebrale înguste şi strangulate la jumătate. Procesele spinoase cresc în înălţime
treptat pentru a deveni extrem de înalt la vertebra a VII-a.
5.Canide: atlasul prezintă arcurile subţiri. Aripile atlasului sunt trase latero-caudal, au
marginile puţin îngroşate, rotunjite şi cu nervuri de inserţie musculară pe faţa dorsală,
conferind atlasului aspectul de „fluture cu aripile deschise”. Aripile depăşesc mult
nivelul suprafeţelor articulare caudale.Axis: corpul este aplatizat dorso-ventral şi prevăzut
cu o creastă ventrală evidentă caudal. Procesul odontoid este lung, conic şi orientat
dorsal, Vertebrele cervicale III-VII au corpul dezvoltat şi turtit dorso-ventral, iar creasta
ventrală este ştearsă. Arcul vertebral este larg, procesul spinos, evident, creşte spre vertebra
a VII-a.
6.Feline: aripile atlasului sunt relativ înguste, cu faţa dorsală uşor excavată, cu incizuri alare
foarte adânci, apropiate de găurile vertebrale laterale, de care sunt unite printr-un şanţ
vascular. Găurile transverse sunt plasate pe marginea caudală a aripilor. prezintă axisul
asemănător în linii mari cu cel al canidelor, fiind însă mai scurt, iar apofiza odontoidă conică
şi orizontală. Procesul spinos este mai scurt, Vertebrele III-VII sunt scurte şi late, cu tendinţă
de amficelitate. Procesele spinoase cresc în înălţime treptat şi sunt ascuţite.
7.Leporide: atlasul se remarcă prin aripile înguste, dreptunghiulare, detaşate numai din
jumătatea caudală a arcului. axisul prezintă procesul odontoid conic, strangulat la bază şi
orientat dorso-rostral. Procesul spinos este scurt, Vertebrele cervicale III-VII se deosebesc
de cele de feline prin procesul spinos de forma unei creste reduse, procesele transverse,
efilate, depăşesc faţa terminală caudală.
8.Pasari: atlasul este redus şi are forma unui inel. au un axis cu corpul masiv, cu procesul
odontoid limitat ventral de faţa terminală cranială tăiată perpendicular pe axul vertebrei.
Regiunea cervicală are aspectul literei „S”. Vertebrele cervicale sunt comparativ mai lungi,
prezentând faţa terminală cranială convexă dorso-ventral şi concavă în sens transversal.
Procesul spinos, de forma unei creste, se detaşează în partea caudală arcului vertebral.

Vertebrele toracale
1.Ecvine: Vertebrele dorsale, în număr de 18, au corpul fin şi scurt. Procesele spinoase
cresc până la vertebra a V-a, apoi descresc până la a XV-a, pentru ca la ultimele vertebre
toracale înălţimea procesului să fie constantă.
2.Bovine: Numărul vertebrelor toracale este de 13. Corpul vertebral este masiv şi mai lung
decât la ecvine. Procesele spinoase au marginile subţiri şi tăioase şi au în general aceeaşi
lăţime pe toată lungimea.
3.Ovine: Vertebrele toracale, în număr de 13, au corpul proporţional mai lung, iar feţele
terminale mai puţin accentuate comparativ cu bovinele. Procesele spinoase, lipsite de
tuberozitate, prezintă marginea cranială rectilinie sau convexă
4.Suine: Numărul vertebrelor toracale este cuprins între 13 şi 17. Caracterul esenţial îl
constituie prezenţa la baza proceselor transverse a unei găuri vertebrale laterale ce
perforează aceste procese pe o direcţie dorso-ventrală, prezentând o bifurcaţie spre canalul
vertebral.
5.Canide: Regiunea toracală cuprinde 13 vertebre. Corpul vertebral (vertebre amficelice)
este uşor aplatizat dorso-ventral şi lipsit de creastă ventrală. Procesele spinoase, înguste şi
îngroşate, se termină printr-o tuberozitate redusă.
6.Feline: În număr de13, vertebrele toracale prizintă corpul relativ cilindric şi lipsit de creastă
ventrală. Procesele spinoase sunt largi la bază şi devin subţiri şi ascuţite spre extremitatea
liberă. Procesele transverse sunt orizontale, cu faţetele costo-trasversare plane şi orientate
ventral.
7.Leporide: Regiunea toracală cuprinde 12 vertebre care se deosebesc de cele de feline prin
prezenţa unei creste vertebrale ventrale evidente şi printr-un proces spinos îngust, efilat şi
dirijat caudal.
8.Pasari: Vertebrele toracale, în număr de 7 la galinacee şi 9 la palmipede, sunt sudate între
ele într-o singură piesă.

Vertebrele lombare(6-7)
1.Ecvine: Vertebrele lombare, în număr de 6, au corpul dezvoltat comparativ cu al
vertebrelor toracale, scurtându-se treptat către ultima
2.Bovine: Vertebrele lombare, în număr de 6, au corpul mai lung şi mai masiv comparativ cu
ecvinele, prevăzut cu o creastă ventrală bine reprezentată. Procesele spinoase, joase şi lăţite,
au extremitatea liberă uşor îngroşată. Procesele transverse sunt lungi, relativ înguste
3.Ovine: Vertebrele, în număr de 6-7, se caracterizează printr-un corp vertebral mai lung şi
mai aplatizat dorso-ventral decât la taurine. Procesele spinoase, mai scurte, se întind pe
toată lungimea arcului vertebral şi sunt înclinate cranial. Procesele transverse,
orizontale şi orientate cranial, au marginile netede.
4.Suine: Regiunea lombară are 6 vertebre, rar cinci sau şapte. Corpul este lung, prevăzut cu
o creastă ventrală tăioasă şi feţele terminale amficelice. Procesul spinos este proporţional
mai lung decât la rumegătoare. Procesele transverse, perpendiculare pe axul vertebrei,
au extremităţile rotunjite
5.Canide: Vertebrele lombare, în număr de 7, amficelice, prezintă corpul turtit dorso-
ventral, lipsit de creastă, iar lăţimea lui creşte către ultima vertebră. Procesele transverse
sunt lungi
6.Feline: Vertebrele lombare, în număr de 7, au corpul proporţional mai lung decât la
canide. Procesele transverse, evident orientate cranio-ventro-lateral, au faţa laterală
concavă, iar extremitatea liberă ascuţită.
7.Leporide: Regiunea lombară cuprinde 7 vertebre. Corpul este foarte lung, ornat cu o
creastă vertebrală ventrală evidentă şi tăioasă. Procesele transverse, extrem de lungi
8.Pasari: Vertebrele lombare şi sacrale, în număr de 14, sunt sudate între ele şi cu
vertebrele sacrumului, formând o piesă unică - osul lombo-sacral, care, la rândul său, se
articulează lateral cu coxalele
Vertebrele sacrale
1.Ecvine: Sacrumul este format din 5 vertebre. Are formă triunghiulară cu axul cranio-caudal
rectiliniu. Aripile sacrumului, fine, orizontale şi trase cranial, depăşesc faţa terminală
cranială, Procesele spinoase, individualizate, au o direcţie caudală şi se termină printr-o
tuberozitate.
2.Bovine: acrumul, format tot prin sudarea a cinci vertebre, este mai lung şi mai masiv decât
la ecvine. Aripile sacrumului, masive, orientate cranio-ventral, sunt lipsite de suprafeţe
articulare pentru ultima vertebră lombară,
3.Ovine: Sacrumul este format din patru vertebre, ultima sudându-se tardiv şi
incomplet. Procesele spinoase sunt individualizate, primele două putând fi parţial sudate.
Procesele transverse ale ultimei vertebre sunt mai lungi, rămânând nesudate cu
precedentele
4.Suine: Sacrumul, format din patru sau cinci vertebre care se sudează tardiv, se remarcă
prin lipsa crestei sacrate mediane. Aripile sacrumului sunt groase, scurte
5.Canide: Sacrumul, format din trei vertebre, are formă patrulateră. Creasta sacrată
mediană, sudată la bază, prezintă extremităţile proceselor spinoase individualizate. Aripile,
groase, înalte, se prelungesc caudal până aproape de mijlocul sacrumului, Procesele
transverse ale ultimei vertebre sacrale sunt distincte,
6.Feline: acrumul, format din trei vertebre, prezintă axul cranio-caudal aproape rectiliniu.
Aripile depăşesc cranial baza sacrumului, Procesele transverse ale ultimei vertebre sunt
mai lungi şi mai ascuţite decât la câine
7.Leporide: Sacrumul, format din patru vertebre, are forma asemănătoare unui triunghi
isoscel. Procesele spinoase sunt individualizate, îndepărtate între ele,
8.Pasari: ertebrele sacrale sunt sudate atât între ele, cât şi cu vertebrele lombare formând
osul lombo-sacral, articulându-se şi cu cele două coxale

Vertebrele coccigiene
1.Ecvine: Vertebrele coccigiene, în număr de 17 - 21, au corpul dezvoltat şi aplatizat dorso-
ventral la primele vertebre şi cilindroid la celelalte.
2.Bovine: În număr de 18 - 21, vertebrele coccigiene sunt mai voluminoase decât la ecvine,
primele cinci prezentând un arc vertebral complet, cu procese spinoase şi transverse bine
reliefate. Procesele transverse, late, se detaşează din jumătatea caudală a corpului,
fiind vizibile până la vertebra a X-a.
3.Ovine: ertebrele coccigiene, în număr de 16 - 22, se remarcă prin apofize transverse fine,
dispuse caudal, în aşa fel încât vertebra are în general forma unui triunghi. Lipsesc
procesele hemale.
4.Suine: vertebrele coccigiene sunt în număr de 20 - 23. Primele cinci vertebre sunt
complete, fiind singurele care prezintă apofize articulare.
5.Canide: Segmentul coccigian are 18 - 22 vertebre. Primele cinci-şase sunt complete,
putându-se observa toate elementele unei vertebre. Procesele hemale în planul vertebrei IV
sau V formează osul ipsiloid
6.Feline: În număr de 20 - 24, comparativ cu canidele, prezintă apofizele transverse lungi şi
dirijate caudal. Tuberculii hemali sunt reduşi, observându-se lipsa osului ipsiloid.
7.Leporide: ertebrele coccigiene, în număr de 14 - 16, se diferenţiază de cele de feline prin
apofizele transverse mai reduse, orientate lateral şi prin lipsa totală a tuberculilor hemali.
8.Pasari: pre deosebire de regiunile precedente, regiunea coccigiană are vertebrele mobile.
În număr de şapte, aceste vertebre au apofizele spinoase şi transverse dezvoltate. Ultima
vertebră, voluminoasă,

Coastele
1.Ecvine: În număr de 18 perechi, acestea sunt sistematizate în opt sternale şi zece
asternale. Prima coastă este cea mai scurtă şi are extremitatea ventrală îngroşată şi lăţită,
2.Bovine: Coastele, în număr de 13 perechi (opt sternale şi cinci asternale), sunt mai lungi,
mai late şi mai puţin recurbate decât la ecvine. Lungimea maximă o prezintă coastele 8 - 10,
care sunt totodată şi cele mai late. Lăţimea este evidentă în jumătatea ventrală a corpului.
Capul coastei, bine delimitat,
3.Ovine: Coastele se aseamănă cu cele de la taurine în ceea ce priveşte numărul şi
sistematizarea acestora. Ultima pereche de coaste poate fi flotantă. Comparativ cu cele de
taurine sunt mai curbate pe axul longitudinal, mai puţin late şi cu faţa laterală mai plană
4.Suine: Există 13 - 17 perechi de coaste, dintre care 7 sternale şi restul asternale. Ultima
pereche poate fi flotantă. Coastele se caracterizează prin grosimea lor şi aspectul
torsionat.
5.Canide: Coastele sunt în număr de 13 perechi (9 sternale şi 4 asternale). Ultima pereche
este adesea flotantă. Caracteristica esenţială a coastelor este reprezentată de aspectul
cilindric şi recurbat în semicerc.
6.Feline: Sunt prezente acelaşi număr de coaste, cu aceeaşi sistematizare ca la canide.
Comparativ sunt mai lungi, mai subţiri şi mai puţin curbate.
7.Leporide: În număr de 12 perechi (7 sternale şi 5 asternale), se deosebesc de cele
de feline prin corpul aplatizat şi prin prezenţa unei apofize evidente de inserţie
musculară, apofiză dispusă înapoia tuberozităţii.
8.Pasari: Coastele, în număr de 7 perechi la galinacee şi 9 la palmipede, sunt alcătuite din
două porţiuni distincte, dorsală (Costa vertebralis) şi ventrală (Costa sternalis), ambele
osificate. Primele două perechi de coaste sunt flotante, ultima este asternală, iar celelalte
(patru la galinacee şi şase la palmipede) sunt sternale.

Sternul
1.Ecvine: Sternul, format din 6 sternebre unite prin piese catilaginoase dezvoltate, are forma
unei prisme triunghiulare cu faţa dorsală plană şi marginea ventrală extrem de bine
detaşată.
2.Bovine:
Sternul este format din 7 sternebre. Corpul este lăţit, aplatizat dorso-ventral, lipsit de
creastă sternală, faţa ventrală fiind uşor concavă. Apendicele xifoidian este mai redus decât
la ecvine, iar incizurile costale sunt adânci
3.Ovine: La ovine a doua sternebră este alungită şi strangulată
4.Suine: Sternebrele sunt în număr de şase. Corpul este aplatizat dorso-ventral şi
prezintă lăţimea maximă la jumătatea sa, extremităţile fiind mai înguste. Manubriul sternal
are aspect relativ conic şi se articulează diartrodial cu mezosternul. Ultimele sternebre
par a fi duble,
5.Canide: Sternul este alcătuit din 8 sternebre cilindrice, uşor strangulate la mijloc şi unite
prin cartilaje groase (discuri intersternebrale). Manubriul sternal este segmentul cel
mai lung, prezentând la extremitatea anterioară un cartilaj scurt şi conic. Apendicele
xifoidian este prevăzut cu un gât extrem de lung şi subţire
6.Feline: Sternul, asemănător cu cel de canide şi cu acelaşi număr de sternebre, are corpul
aproape rectiliniu, iar primele două sternebre prezintă o redusă creastă inferioară
7.Leporide: Sternul este format din şase sternebre. Manubriul sternal este lung şi aplatizat
transversal. Creasta sternală, bine detaşată la nivelul primei sternebre, este vizibilă
până la penultima, iar apendicele xifoidian este lung şi dezvoltat în sens transversal
8.Pasari: La galinacee corpul sternului este redus, cu marginile neregulate. Faţa dorsală
prezintă două găuri pneumatice, iar cea ventrală este ornată de o carenă dezvoltată. laterală
(proces toracal) (v. fig. 120 şi fig. 127). La palmipede sternul este relativ dreptunghiular,
cu marginile mai regulate. Procesele costale, mai reduse decât la galinacee, sunt urmate
de şase incizuri costale. Marginea caudală este lăţită,

OASELE CAPULUI
Oasele neurocraniului(Oasele care delimitează plafonul (Calvaria) şi pereţii laterali ai
cavităţii craniene sunt pare, fiind reprezentate de: frontale, parietale şi temporale. Oasele
care constituie baza craniului sunt oase impare şi sunt reprezentate de occipital, sfenoid şi
etmoid.)
Occipitalul: constituind componenta prin care craniul se articulează la coloana vertebrală,
respectiv se articulează cu prima vertebră cervicală - atlasul. Se observă o deschidere largă,
gaura occipitală mare, flancată lateral de doi condili biconvecşi, de articulare cu atlasul.(
Gaura occipitală mare, Gaura nervului hipoglos, Gaura condiliană)
Parietalul: Os lat, par, aproximativ patrulater, dispus dorso-lateral, contribuie la delimitarea
bolţii cutiei craniene
Interparietalul: Este un os impar, redus, dispus între cele două parietale şi solzul
occipitalului.
Frontalul: Frontalul apare ca un os lat, par, situat la limita dintre neuro- şi splanchnocraniu.
El este format din trei porţiuni(Gaura etmoidala)
Temporalul: Temporalul este un os par care formează pereţii laterali ai cavităţii craniene şi
adăposteşte receptorii analizatorului stato-acustic. Osul este format din patru porţiuni,
Hiatusul auditiv are aspect de excavaţie neregulată cu suprafaţa împărţită în două etaje
(superior şi inferior) printr-o creastă (lamă) osoasă transversă. În etajul superior se
observă două orificii, unul dispus rostral – gaura nervului facial şi unul dispus aboral – gaura
vestibulară dorsală. În etajul inferior sunt alte două deschideri: oral – aria cochleară iar
aboral –gaura vestibulară ventral (Procesul retroglenoidal, Procesul retrotimpanic,Procesul
zigomatic)
Sfenoidul: Sfenoidul este un os impar, dispus în continuarea orală a bazioccipitalului
împreună cu care participă la formarea podelei cavităţii craniene. Este format din două
porţiuni distincte –presfenoidul şi bazisfenoidul – sudate între ele într-o singură piesă
osoasă
Etmoidul: Os impar, aşezat în interiorul craniului, etmoidul separă cavitatea craniană
de cavităţile nazale. El este alcătuit din: lama perpendiculară, două lame perforate şi două
mase laterale

Oasele splanchnocraniului
Incisivul: Os par, situat la limita rostrală a masivului facial, se articulează cu nazalul şi maxila.
Dispus oral faţă de maxilă este cunoscut şi sub denumirea de premaxilar.
Maxila: Os par, dispus pe părţile laterale ale splanchnocraniului, delimitează împreună cu
incisivul, nazalul şi palatinul - cavităţile nazale, şi împreună cu congenerul, incisivul, palatinul
şi mandibula -cavitatea bucală. Prezintă un corp masiv de la nivelul căruia se detaşează trei
procese: un proces zigomatic, un proces palatin şi un proces alveolar(dinti). Corpul (Corpus
maxillae) are o formă prismatică-triunghiulară prezentând o faţă facială, o faţă nazală şi o
faţă pterigo-palatină
Zigomatigul: Os par, prismatic-triunghiular, delimitează ventro-lateral orbita şi participă
împreună cu procesul zigomatic al temporalului la formarea arcadei zigomatice. Se
articulează rostro-ventral cu maxila, rostro-dorsal cu lacrimalul şi dorso-aboral cu temporalul
Lacrimalul: Lacrimalul este un os par, de dimensiuni reduse, dispus la ecvine între
oasele frontal, zigomatic, nazal şi maxilă. Este situat în partea laterală a craniului şi formează
marginea medială a orbitei.
Nazalul: Os lat, par, triunghiular, prelungeşte oral frontalul articulându-se şi cu maxila,
incisivul şi lacrimalul. Împreună cu simetricul contribuie la formarea plafonului cavităţilor
nazale. Prezintă o faţă externă, o faţă internă, o bază, două margini şi un vârf.
Palatinul: Os par, dispus pe faţa ventrală a craniului, prezintă o porţiune orizontală dispusă
rostral şi o porţiune verticală dispusă aboro-dorsal
Pterigoidul: Os par, redus, alungit, dispus la limita dintre neurocraniu şi splanchnocraniu, se
articulează cu porţiunea verticală a palatinului, procesul pterigoidian al sfenoidului şi
vomerul
Vomerul: Este un os impar, alungit, dispus în plan median pe linia de sutură a
palatinului şi a apofizelor palatine ale maxilei şi incisivului realizând porţiunea inferioară a
septumului nazal
Mandibula: Spre deosebire de oasele craniului descrise până acum numai la ecvine,
mandibula va fi descrisă la toate speciile ce fac obiectul de studiu al Anatomiei. Os mobil
datorită articulării diartrodiale cu temporalul, mandibula este un os par la
rumegătoare, carnivore şi leporide şi impar la ecvine, suine şi păsări (specii la care
sincondroza se osifică în primul an de viaţă), contribuind la formarea planşeului cavităţii
bucale.
1.Ecvine: mandibula este considerată un os impar datorită sudării celor două corpuri
într-o singură formaţiune de la care pornesc aboral cele două ramuri.
2.Bovine: cele două oase independente, articulate prin sincondroză, prezintă corpul mult
lăţit şi aplatizat dorso-ventral.
3.Ovine: mandibula este în general asemănătoare celei de la bovine, însă corpul este mai
puţin aplatizat, procesul coronoid tras aboral, iar marginea aborală are concavitatea mai
pronunţată.
4.Suine: mandibula este un os impar masiv. Corpul este triunghiular (ascuţit).
5.Canide: La canide mandibula este un os par. Corpul este scurt şi gros, marginea
alveolară prezintă alveolele dentare inegal dezvoltate, marginea interalveolară este foarte
redusă, fiind ocupată de alveola pentru canin.
6.Feline: La feline, mandibula este un os par, proporţional mai scurtă decât la canide,
prezintă marginea ventrală a porţiunii orizontale rectilinie.
7.Leporide: mandibula prezintă corpul îngust şi ascuţit, cu o singură alveolă pentru incisiv
dispusă aproape orizontal şi foarte adâncă
8.Pasari: mandibula, dispusă orizontal, este un os impar prin sudarea în plan median prin
sinostoză a celor două oase.