STUDIUL OBSTETRICAL AL BAZINULUI

Bazinul este un conduct osteo-ligamentar, străbătut pe toată lungimea sa de produsul de concepţie în

momentul parturiţiei. În acesta sunt situate parţial aparatul genital şi urinar.

DESCHIDEREA ANTERIOARĂ A BAZINULUI

 Deschiderea anterioară a bazinului este delimitată de corpul primei vertebre sacrale, de

marginea internă a celor două iliumuri şi crestele ilio-pectinee precum şi marginea anterioară a
oaselor pubiene. Ea este înclinată de sus în jos, dinainte – înapoi.

N.B. : cu cât gradul de înclinare a deschiderii anterioare este mai mare, cu atât parturiţia decurge mai
uşor.

 Deschiderea posterioară este delimitată de faţa ventrală a ultimelor vertebre sacrale şi a

primelor coccigiene, de creasta ischiatică şi de marginea posterioară a ligamentelor sacro-
sciatice.

 Pentru aprecierea dimensiunilor bazinului şi a raporturilor feto-maternale s-au stabilit, la nivelul

deschiderii anterioare a bazinului, patru diametre.

 Diametrul sacro-pubien (conjugata vera, diametrul adevărat) este linia imaginară care uneşte
promontoriul (sacrumul) cu mijlocul marginii anterioare a simfizei ischio-pubiene.

 Diametrul bis-iliac superior este linia imaginară orizontală care uneşte punctele situate între
treimea superioară şi mijlocie a celor două iliumuri.

 Diametrul bis-iliac inferior este linia imaginară care trece prin punctele de unire a treimii mijlocii
şi inferioare a celor două iliumuri.

 Pecten verticalis reprezintă perpendiculara ridicată de la marginea anterioară a pubisului pe faţa

ventrală a sacrumului.

 Axul bazinului reprezintă linia imaginară care uneşte toate punctele din interiorul bazinului,
situate la egală distanţă de pereţii acestuia.

PELVIMETRIA

Reprezintă studiul măsurătorilor conductului pelvin; ea urmăreşte determinarea diametrelor

deschiderii anterioare a bazinului, pentru a aprecia conformaţia acesteia şi eventual gradul de
dificultate a expulzării fătului.

Este complementară cu fetometria.

Aceste măsurători se pot realiza direct sau indirect.

Pelvimetria directă

Prin examen transrectal este posibilă aprecierea dimensiunilor verticale şi orizontale ale deschiderii
anterioare a bazinului (diametrul sacro-pubien, diametrul bis-iliac superior şi bis-iliac inferior).

Pentru contracararea lipsei de precizie a metodei manuale au fost realizate instrumente care, introduse
în ampula rectală, permit aprecierea obiectivă a dimensiunilor bazinului.
Aparatul Menissier-Vissac este alcătuit din două tije dintre care una fixă. Tija fixă prezintă la capătul
extern o tijă recurbată gradată pe ambele feţe în lungul căreia glisează celălalt braţ mobil.

Rx !!!

Pelvimetria indirectă

Pentru aflarea diametrelor bazinului se măsoară anumite dimensiuni (talia la greabăn, distanţa dintre
tuberozităţile externe ale iliumurilor) şi cu ajutorul unor coeficienţi se fac calculele respective după
anumite formule.

Circumferinţa deschiderii anterioare se calculează adunând semisuma diametrelor bisiliace (superior şi

inferior) cu diametrul sacro-pubien, suma obţinută se împarte la 2 şi se înmulţeşte cu un anumit indice
(ex. 3,6 pt. vacă).

BAZINUL LA VACĂ

 Bazinul are formă cilindrică, turtit latero-lateral.

 Pereţii sunt neregulaţi, faţa ventrală a sacrumului este concavă, iar deschiderea anterioară este
ovală.

 Pecten verticalis cade pe vertebra sacrală doi (cel mai vertical bazin din seria animală).

 Conjugata vera este mai mare decât cele două diametre transversale, care sunt aproximativ
egale.

 Axul bazinului are forma unei linii frânte datorită concavităţii planşeului şi plafonului, deci
tracţiunea asupra fătului se orientează de jos în sus, spre baza cozii.

BAZINUL LA IAPĂ

 Bazinul are formă tronconică cu baza mare înainte, osatura este mult mai fină, iar deschiderea
anterioară are forma rotunjită a unei inimi, cu partea mai lată orientată spre sacrum.

 Conjugata vera este aproximativ egală cu diametrul bis-iliac superior, diametrul bis-iliac
inferior fiind mai mic.

 Pecten verticalis cade pe vertebra sacrală 3.

 Axul bazinului este uşor convex, deci tracţiunea asupra fătului se face în jos, spre jarete.

BAZINUL LA OAIE ŞI CAPRĂ

 Bazinul este asemănător cu al vacii, dar pereţii sunt mult mai netezi, deschiderea anterioară
mult mai înclinată, iar osatura mult mai fină.

 Pecten verticalis cade pe ultima vertebră sacrală sau pe prima coccigiană.

 Diametrul bis-iliac inferior este mai lung decât diametrul bis-iliac superior.

 Axul bazinului este aproape rectiliniu.

BAZINUL LA SCROAFĂ
  Bazinul are formă de cilindru turtit latero-lateral, cu deschiderea anterioară foarte înclinată ;
sacrumul are 4 vertebre.

 Pecten verticalis cade pe prima vertebră coccigiană.

 Cele două tuberozităţi ischiatice sunt cartilaginoase.

 Axul bazinului este rectiliniu.

 Simfiza ischio-pubiană – sincondroză la scroafele tinere.

BAZINUL LA CARNIVORE

 Bazinul prezintă deschiderea anterioară de formă ovală, foarte mult înclinată.

 Sacrumul este foarte scurt (3 vertebre), articulaţiile sacro-iliace sunt foarte mobile.

 Axul bazinului prezintă către treimea posterioară o concavitate orientată în sus.

 Ligamentele sacro-sciatice au formă funiculară.

MORFOSTRUCTURA APARATULUI GENITAL FEMEL-

GENERALITĂŢI

Roluri:

exocrin: produce gameţii femeli (ovulele)

endocrin: produce şi eliberează estrogeni, progesteron, PGF2α, relaxină, inhibină

constituie sediul unor procese fiziologice foarte importante – copulaţia, migraţia gameţilor, fecundaţia,
nidaţia, dezvoltarea produsului de concepţie, parturiţia

Aparatul genital femel este alcătuit din:

1.ovare – gonada femelă

2. căile genitale:

- oviduct (salpinx, trompa uterină,tubă, trompa Fallope)

- uter

- vagin

- vestibul vaginal

- vulvă

OVARELE

Topografie:

- regiunea sublombară,înapoia rinichilor

- planşeul cavităţii pelvine

- cavitatea abdominală

Ligamente:

- suspensor al ovarului – mezoovarul- pe marginea superioară

- utero-ovarian – între ovar şi vf. cornului uterin

- mezosalpinx – pliu din ligamentul larg, în care se găseşte oviductul

Împreună formează bursa ovarică

Consistenţa: fermă, elastică

Structură: - zonă corticală

- zonă medulară

La exterior :- albuginee cu un epiteliu cubic sau prismatic la exterior-epiteliu germinativ

Corticala conţine foliculi în diferite stadii de dezvoltare:

• foliculi primordiali

• foliculi primari

• foliculi secundari

• foliculi terţiari

• foliculi maturi – de Graaf

Se dezvoltă şi se maturează sub influenţa gonadotrofinelor hipofizare FSH şi LH.

Structura foliculului de Graaf de la interior la exterior:

Ø ovocita (100 microni), impinsa excentric prin acumularea lichidului folicular (la iepuroaica ramane
situata subcentral);

Ø zona pelucida bine conturata;

Ø corona radiata (cateva straturi de celule foliculare care inconjoara ovocita);

Ø discul proliger sau cumulus ooforus (puncte de legatura intre corona radiata si granuloasa);

Ø cavitatea foliculara (antrum) plina cu lichid folicular delimitata spre exterior de granuloasa;

Ø granuloasa reprezentata de cateva straturi de celule foliculare prismatice;

Ø membrana bazala Slavjansky.

La exteriorul foliculului, tesutul conjunctiv se organizeaza in doua straturi concentrice: teaca

interna siexterna.

Corpul galben
- rezultă prin metaplazia luteinică a celulelor granuloasei şi a celulelor tecii interne – se produce sub
acţiunea LH

- există 3 forme de C.G.:

• C.G.fiziologic/ciclic/periodic/progestativ

• C.G.de gestaţie

• C.G. persistent/patologic – nu involuează

- stadiile dezvoltării C.G.:

• faza de organizare/proliferare / vascularizaţie

• faza de eflorescenţă

• faza de regresie sau involuţie

• CĂILE GENITALE FEMELE

• OVIDUCTUL (salpinx, trompă uterină, tubă uterină, trompa Fallope) - organ tubular şi flexuos,
musculo-membranos, situat între foiţele mezosalpinxului,

• prezintă 3 segmente:

• -ovarian/pavilionul trompei/ampulă tubară/infundibulum: dilatat, de forma unei pâlnii

• - median/corpul salpinxului: conduct flexuos, de calibru redus

• - uterin/istmul: îngust, se deschide la vf. cornului uterin:

• - brusc – formează o papilă: la iapă şi carnivore

• - lent, fără o delimitare netă: la restul speciilor

• Structura:

• - mucoasă: formată din epiteliu şi corion;

• - musculoasă: prezintă două straturi: circular intern şi longitudinal extern;

• - seroasă: reprezentată de mezosalpinx.

UTERUL

Organ musculo-membranos, tubular, format din:

- 2 coarne uterine;

- corp uterin;

- cervix (gât sau col uterin).

Este suspendat în reg. sublombară sau subsacrală prin cele două ligamente largi (late sau parametre).
Evoluţia uterului :

• uter duplex (rozătoare)

• uter bicorn subseptat (rumegătoare, scroafă, carnivore)

• uter bicorn nonseptat (iapă)

• uter simplex/normouter (primate)

• Coarnele uterine

• formaţiuni tubulare, de formă cilindrică sau conică, efilate la vârf

• mai dezvoltate la speciile politocice (scroafă, carnivore)

• prezintă:

• o mică curbură – pe care se inseră ligamentul larg

• o mare curbură – convexă, liberă

• traiectul şi forma lor diferă în funcţie de specie

• între coarnele uterine seroasa formează o punte – ligamentul intercornual

• Corpul uterin

• conduct cilindric, turtit dorso-ventral

• posterior se continuă cu cervixul

Structura şi rolul fiziologic al uterului

peretele uterin este format din 3 straturi:

• mucoasa

• musculoasa

• seroasa

Mucoasa/Endometrul – prezintă epiteliu de acoperire şi corion

- este endocrino-dependentă: suferă modificări sub influenţa steroizilor ovarieni:

- în faza foliculară – predomină fenomenele proliferative sub influenţa estrogenilor

- în faza luteală – predomină fenomenele secretorii sub influenţa progesteronului

Rol:

- apărarea antiinfecţioasă a uterului în estru;

- capacitarea spermatozoizilor (maturarea acestora);

- secreţia embriotrofului (laptele uterin)

Cervixul/Gâtul/Colul uterin

componenta caudală a uterului

conduct cilindric sau tronconic situat median pe planşeul cavităţii pelvine

constituie un sfincter complex şi puternic între uter şi vagin.

Structura şi rolul fiziologic al cervixului

Mucoasa/Endocervixul – prezintă pliuri longitudinale şi circulare (cele longitudinale la iapă şi

rumegătoare depăşesc ostiumul vaginal-floarea involtă)

- este formată din epiteliu şi corion bogat în glande cervicale endocrino-dependente

Rol:

estru: glandele secretă mucusul/glera cervicală/de călduri

Diestru / gestaţie: mucusul se deshidratează – dop cervical – izolarea cav. uterine

Musculoasa: 2 straturi: circular intern şi longitudinal extern

Seroasa: continuarea posterioară a seroasei uterine (perimetrului)

se extinde posterior pe vagin.

Conductul copulator – constituit din:

• Vagin (colpos)

• vestibul vaginal

• vulvă

VAGINUL

- organ tubular musculo-membranos ce delimitează un spaţiu virtual, care devine real în timpul actului
coital şi al parturiţiei

- limita dintre vagin şi vestibulul vaginal – meatul urinar

Structura vaginului

Mucoasa: formată din epiteliu şi corion, acoperită de mucus (în cantitate mare în estru), proliferează sub
influenţa estrogenilor

Musculoasa: formată din două straturi (circular intern şi longitudinal extern)

Seroasa: îmbracă parţial vaginul şi se răsfrânge caudal către rect şi vezica urinară – se formează 4 funduri
de sac

VESTIBULUL VAGINAL

conduct comun uro-genital ce delimitează o cavitate virtuală

 lipseşte la nutrie şi la femeie

delimitat ant. de meatul urinar (plica himenală) şi post. de vulvă

Structura vestibulului vaginal: mucoasă, musculoasă şi adventice.

Mucoasa: prezintă mai multe orificii:

pe pereţii laterali: orificiile de deschidere ale canalelor excretorii ale celor două glande vestibulare
mari/majore/Bartholin (V,O,P,I)

pe planşeu: două şiruri de orificii: deschiderea can. excretorii ale glandelor vestibulare mici/minore (I, S,
C)

- în submucoasă: glande vestibulare şi bulbii vestibulari (formaţiuni vasculare de tip erectil, prezente la
iapă şi căţea)

Musculoasa: - strat intern de fibre musculare netede

- muşchiul constrictor vestibular - striat

Adventicea

VULVA

- componenta posterioară şi deschiderea la exterior a ap. genital femel

- aspect de fantă verticală, poziţionată subanal, despărţită de anus prin perineu

- delimitată de 2 labii (stg./ dr) simetrice, afrontate de două comisuri (sup şi inf.)

- acoperită cu piele fină, cu glande sebacee şi sudoripare modificate

- pigmentată sau nu

Musculatura:

• m.constrictor vulvar

• m. retractor al clitorisului

• m. ischiocavernos

CLITORISUL

- organ erectil (rudiment al corpului cavernos), situat în fosa clitoridienă

- prezintă:

- 2 rădăcini inserate pe arcada ischiatică

- un corp cu structură de ţesut erectil, acoperit de albuginee

- un gland acoperit parţial de o cută a mucoasei (prepuţul clitorisului)

MORFOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMEL ÎN SERIA ANIMALĂ

APARATUL GENITAL LA IAPĂ

Situat în cavitatea pelvină şi parţial în regiunea posterioară a cavităţii abdominale (ovarele şi coarnele uterine).

Ovarul - în zona sublombară (stâng - L4-L5; drept - L3-L4), este reniform, cu suprafaţa netedă. La exterior prezintă zona
medulară, convexă. Pe marginea mezoovarică - hilul ovarian. La interior este situată corticala, iar epiteliul germinativ,
numai în jurul fosei de ovulaţie (o porţiune de 5-7 mm în fosa ovarică de pe marginea liberă).

Oviductul - flexuos şi foarte lung. Bursa ovariană este mică, nu acoperă ovarul complet. Pavilionul este foarte franjurat şi
larg. Extremitatea uterină se deschide în vârful cornului uterin printr-un orificiu foarte îngust (2-3 mm) printr-o papilă ce
proemină în lumen.

Uterul este de tip bicornis nonseptatus. Topografic corpul uterin este situat în cavitatea pelvină, iar coarnele uterine în
abdomen. Coarnele uterine au formă de ghirlandă, cu marea curbură orientată ventral.

Cervixul este lung de 6-10 cm, cu consistenţa destul de fermă. Prezintă floare involtă şi falduri longitudinale.

Vaginul este cilindroid, turtit dorso-ventral, cu pereţii subţiri, elastici şi foarte extensibili.

Vestibulul vaginal are o lungime de 10-12 cm. În pereţii săi se găsesc bulbii vestibulari foarte dezvoltaţi. Prezintă glande
vestibulare majore (Bartholin) şi glande vestibulare minore.

Meatul urinar este larg, situat la 10-12 cm de deschiderea vulvară, acoperit cu un fald al mucoasei.

Vulva prezintă două labii groase, pigmentate. Comisura superioară este ascuţită, iar comisura inferioară este rotunjită, cu o
fosetă clitoridienă largă. Clitorisul este dezvoltat, cu gland şi capuşon prepuţial bine dezvoltat; în fosa clitoridiană se găsesc
glande sebacee ce secretă un produs asemănător smegmei de la mascul.

Suspensia aparatului genital - ligamentele largi prezintă un ligament rond redus.

APARATUL GENITAL LA VACĂ

Topografic este situat pe planşeul bazinului şi doar la femelele în vârstă (cu mai multe gestaţii), coarnele uterine depăşesc
marginea anterioară a pubisului.

Ovarul este situat topografic în planul bifurcaţiei coarnelor uterine la femelele tinere sau în planul unghiurilor externe ale
iliumurilor. Ovarele la vacă nu sunt acoperite de peritoneu decât într-o zonă foarte redusă la inserţia mezoovariumului -
deci ovarele se găsesc situate în cavitatea peritoneală.

Oviductul este mai puţin flexuos şi mai gros ca la iapă. Pavilionul este alungit, foarte franjurat şi înconjoară ovarul.
Extremitatea uterină a oviductului se continuă cu vârful cornului uterin fără o delimitare netă.

Uterul este de tip bicornis subseptatus. Coarnele uterine au formă de coarne de berbec - ligamente intercornuale.
Mucoasa uterină prezintă 80-120 de carunculi, dispuşi pe patru rânduri, la nivelul coarnelor şi corpului uterin; acestor
formaţiuni le corespund pe corionul fetal alte formaţiuni (cotiledoane), prin unirea acestor formaţiuni se vor forma
placentoamele (placenta multicotiledonară).

Cervixul este foarte dezvoltat, pereţii foarte groşi, consistenţa fermă. Celulele secretorii din mucoasa cervicală secretă în
faza foliculară cantităţi mari de mucus filant, limpede, transparent - patognomonic pentru căldurile la vacă (mucus sau
glera cervicală).
Vaginul prezintă un perete gros. Pe planşeu, de o parte şi de alta a liniei mediane, se deschid canalele Gärtner, care
prezintă extremitatea anterioară în fund de sac (se întind până în apropierea cervixului), iar posterior se deschid lângă
meatul urinar.

Vestibulul vaginal este relativ lung; meatul urinar prezintă un diverticul suburetral larg care face dificil cateterismul vezicii
urinare. Pe peretele lateral se deschid orificiile glandelor vestibulare majore (Bartholin).

Vulva prezintă labii evidente, cu pielea ridată în faza luteală şi edemaţiată şi fără pliuri în faza foliculară. Comisura dorsală
este rotunjită, iar cea ventrală este ascuţită şi prezintă un smoc de păr. Labiile vulvare sunt neacoperite cu păr. Clitorisul
este redus (corp fibros, fără ţesut erectil, capuşon foarte redus).

Ligamentele largi sau proprii ale uterului se inseră infero-lateral pe mica curbură a coarnelor uterine şi a corpului uterin.

APARATUL GENITAL LA RUMEGĂTOARELE MICI

Topografic este situat pe planşeul bazinului, coarnele uterine depăşind pragul pubian, la multipare şi în gestaţie.

Ovarul este asemănător cu cel de la vacă, mai mic şi mai aplatizat. Frecvent apare organul lui Rosenmuller/epoophoron
(reminiscenţă a canalelor Wolff - mici canale sinuoase care se unesc intr-un canal comun, care pătrunde în ovar).

Oviductul este lung de 10-15 cm. Pavilionul prezintă un jgheab scurt, dar larg. Joncţiunea utero-tubară nu prezintă sfincter,
trecerea realizându-se lent.

Uterul prezintă coarnele uterine proporţional mai lungi ca la vacă şi alipite pe o distanţă mai mare. Vârful este subţiat şi
circumvoluţionat. Corpul uterin este de aproximativ 2 cm. Mucoasa uterină prezintă aproximativ 88-96 de carunculi, cu
suprafaţa în formă de cupă (la oaie), sau plană (la capră).

Cervixul proemină în fundul vaginului, mult mai aproape de peretele inferior. Floarea involtă prezintă două falduri
(superior şi inferior).

Vaginul are o lungime de aproximativ 8-12 cm, fără canale Gärtner.

Vestibulul vaginal scurt, prezintă un pliu himenal redus. Meatul urinar este mic şi prezintă posterior un diverticul
suburetral.

Vulva prezintă comisura superioară rotunjită, iar cea inferioară ascuţită. Clitorisul este mic, subţire şi cu vârful incurbat.

APARATUL GENITAL LA SCROAFĂ

Topografic se găseşte situat în cavitatea pelvină şi jumătatea posterioară a cavităţii abdominale.

Ovarele sunt suspendate printr-un mezoovarium lung şi sunt muriforme, datorită foliculilor ovarieni şi corpilor galbeni care
se dezvoltă succesiv şi proemină la suprafaţa ovarului. Bursa ovarică este foarte bine dezvoltată.

Oviductul este gros, cu flexuozităţi rare.

Uterul este format dintr-un corp uterin scurt şi două coarne uterine foarte lungi, aşezate printre ansele intestinale.
Diferenţierea faţă de intestine se face pe baza grosimii peretelui coarnelor uterine şi aspectului seroasei care formează o
serie de striaţii longitudinale.

Colul uterin are un perete gros care formează la interior nişte papile cu aspect de perniţe, dispuse în 2-3 rânduri succesive
care se angrenează între ele, închizând foarte bine canalul cervical. Nu prezinta floare involta.
Vaginul are cca 20 cm lungime. Epiteliul mucoasei vaginale îşi modifică semnificativ numărul de straturi în funcţie de faza
ciclului sexual.

Vestibulul vaginal este destul de lung, delimitat anterior numai de meatul urinar, himenul lipsind în majoritatea cazurilor.
Este prezent diverticulul suburetral; pe planşeu, se găsesc glandele vestibulare mici.

Vulva are labiile vulvare groase şi comisura inferioară conoidală, detaşată. Clitorisul este foarte lung, are două rădăcini
subţiri, un corp lung flexuos, iar porţiunea care proemină în foseta clitoridienă este foarte mică.

APARATUL GENITAL LA CĂŢEA

Ovarele sunt situate la nivelul vertebrelor lombare 3-4, înapoia rinichilor. Sunt mici, eliptice, de culoare gri-roşcată,
îmbrăcate complet de bursa ovarică, impregnată cu grăsime. Mezoovarul conţine un fascicul de fibre musculare netede
(ligamentul frenico-genital sau costo-ovarian), care face dificilă exteriorizarea ovarului în plagă pe linia albă.

Oviductul este lung, se deschide tranşant în vârful cornului uterin.

Uterul este de tip bicornis subseptatus, găsindu-se în totalitate în cavitatea abdominală. Coarnele uterine sunt rectilinii,
subţiri.

In ansamblu au forma literei Y.

Cervixul are formă cilindrică, proemină în vagin, dar mucoasa lui nu formează floare involtă, ci doar o papila cervicala.

Vaginul este relativ lung ; epiteliul mucoasei vaginale se cornifică în estru (ex. Citovaginal pt. Depistarea momentului
ovulaţiei).

Vestibulul vaginal este lung, fiind în raport de ½ cu vaginul şi are o orientare aproape verticală (perineu lung). Este
delimitat anterior printr-un himen rudimentar, care deseori poate lipsi. Meatul urinar este îngust şi are aspect de fantă.
Bulbii vestibulari sunt foarte dezvoltaţi.

Vulva are aspect triunghiular şi se găseşte la distanţă mare de anus (perineu lung). Comisura inferioară este ascuţită şi se
continuă cu un tubercul conic, prevăzut cu un smoc de peri. Clitorisul este, în general, dezvoltat, dar cu un gland redus.
Foseta clitoridienă este foarte dezvoltată.

Ligamentele largi sunt puternic impregnate cu ţesut adipos, iar pe faţa lor externă formează un pliu - ligamentul rond - care
pătrunde în traiectul inghinal şi conţine un fascicul fin de fibre musculare (reminiscenţa muşchiului cremaster de la
mascul).

APARATUL GENITAL LA PISICĂ

Ovarul este mic, uşor aplatizat, închis complet în bursa ovarică, care este transparenta. Mezoovarul este lung şi permite cu
uşurinţă exteriorizarea ovarului.

Oviductul, asemănător celui de la căţea, se deschide în vârful cornului uterin printr-o papilă.

Uterul se aseamănă cu cel de la căţea, proporţional mai mic.

Vaginul prezintă un plafon care se continuă cu cervixul, în timp ce pe planşeu, colul formează o proeminenţă. Canalele
Gärtner lipsesc.

Vestibulul vaginal prezintă glande Bartholin. Meatul urinar este relativ larg, de ambele părţi ale lui găsindu-se câte un mic
fund de sac.
Vulva prezintă comisura inferioară rotunjită. Fosa clitoridienă este îngustă şi adăposteşte un clitoris lung de 1 cm, care are
în structura sa un nucleu cartilaginos analog osului penian.

APARATUL GENITAL LA IEPUROAICĂ

Ovarul este mic, oval, alungit, suspendat printr-un mezoovarium scurt la nivelul vertebrei lombare 4. Se găseşte înafara
bursei ovarice.

Oviductul este lung, formează un pavilion foarte larg care depăşeşte înainte polul anterior al ovarului. La unirea cu vârful
cornului uterin formează patru pliuri cu aspect polipos.

Uterul este de tip duplex. Coarnele uterine sunt foarte lungi, flexuoase şi alipite în partea posterioară, fără a mai forma un
corp uterin.

Colul uterin este dublu, se deschide în fundul vaginului prin 2 mici flori involte.

Vaginul este lung, cu un calibru neuniform, fiind mai larg în partea posterioară. Prezintă rămăşiţe ale canalelor Gärtner.

Vestibulul vaginal este foarte lung şi prezintă glande Bartholin.

Vulva este foarte dezvoltată, fiind constituită din două perechi de labii: labiile mari cu structură cutaneo-mucoasă,
acoperite cu peri lungi, cu comisura dorsală rotunjită, iar cea ventrală ascuţită; labiile mici, acoperite de mucoasă, se
întind de la comisura superioară până la porţiunea liberă a clitorisului.

Clitorisul este lung şi are extremitatea liberă turtită şi recurbată uşor.

Elemente de endocrinologie a reproductiei

ENDOCRINOLOGIA este studiul mecanismelor de reglare a organismului prin intermediul unor mesageri
chimici

HORMONII

Endocrinologia cuprinde:

 studiul hormonilor

 studiul fiziologiei celulelor, tesuturilor si organelor care produc acesti hormoni

 modul de transport si actiune al hormonilor la nivelul organelor tinta

 studiul modificarilor

 clinice determinate de tulburari ale secretiei acestor hormoni

Caile de transport ale hormonilor secretati pana la celulele tinta sunt:

a. HEMOCRIN - hormonii sunt eliberati direct in sange si transportati pe aceasta cale pana la organul tinta;

b. AUTOCRIN - hormonii sunt eliberati direct in spatiul extracelular de unde se intorc si regleaza
activitatea celulelor care i-au secretat;

c. PARACRIN - hormonii sunt eliberati in spatiul extracelular, de unde vor difuza si vor regla activitatea
celulelor invecinate;
 d. NEUROCRIN- hormonii (peptide sau neurotransmitatori) , secretati de celulele nervoase sunt
transportati pana la celulele tinta printr-o sinapsa sau jonctiune neuromusculara;

e. SOLINOCRIN - hormonii secretati sunt eliberati direct in lumenul tractului respirator, gastrointestinal
sau genital.

Sinteza si secretia hormonilor este reglata prin mecanisme de feedback => reglarea nivelului secretiei unei glande
endocrine:
direct - de catre cantitatea circulanta a hormonului respectiv
indirect- printr-un alt hormon sau produs de metabolism.

Feedback-ul este de doua tipuri:

a. feedback pozitiv - determina eliberarea unei cantitati crescute de hormoni;

b. feedback negativ - determina reducerea cantitatii de hormoni eliberati.

Nivelurile reglarii neuroendocrine:

 nivelul hipotalamic

 nivelul hipofizar

 nivelul gonadal

 nivelul uterin

Nivelul HIPOTALAMIC

realizeaza integrarea sistemului nervos cu cel endocrin;

produce neuropeptide stimulatoare (RH) si inhibitoare (IH) pentru hormonii anterohipofizari sistemul
port hipotalamo- hipofizar;

produce ocitocina (Oxt) posterohipofiza, se prelinge pe tija pituitara.

GnRH
(gonadorelina)

stimuleaza eliberarea atat a FSH cat si a LH de la nivelul anterohipofizei;

circula numai in sistemul port hipotalamo- hipofizar;

nu are specificitate de specie;

este un decapeptid.

PRH si PIF

neurohormoni care controleaza sinteza si eliberarea de prolactina( PRL / LTH) anterohipofizara;

PIF, dupa ultimele studii, este reprezentat de dopamina ( prezinta importanta la carnivore unde ,
substantele dopaminergice pot fi folosite pentru inhibarea lactatiei sau in scop abortigen).
Ocitocina

produsa la nivel hipotalamic si stocata la nivelul posterohipofizei;

este un octapeptid.

Rol:

 induce contractii ale miometrului (sensibilizat in prealabil de catre estrogeni!);

 induce contractia miofibrilelor din structura glandei mamare.

Nivelul HIPOFIZAR

FSH

( hormon foliculostimulant)

- Este o glicoproteina

Rol:

 determina recrutarea, cresterea si maturarea foliculilor ovarieni, implicit si secretia de estrogeni;

 determina dehiscenta foliculara (ovulatia) impreuna cu LH.

LH
(hormon luteinizant)

- Este tot o glicoproteina

Rol:

 peak-ul de LH determina impreuna cu FSH dehiscenta foliculara (ovulatia);

 post-ovulatie, LH determina metaplazia luteinica a celulelor granuloasei si tecii interne, transformand

foliculii dehiscenti in corpi luteali vor secreta progesteron.

PRL/LTH
(prolactina)

- Tot de natura glicoproteica

Rol:

 induce si mentine secretia lactata;

 declanseza si mentine instinctul matern;

 la unele specii (catea) are rol in mentinerea activitatii corpilor galbeni progestativi si gestativi.

 Principlalul factor luteotrop la căţea

Nivelul GONADAL

Estrogenii
( 17-beta estradiolul, estrona si estriolul)

- Hormoni steroizi

produsi de catre foliculii ovarieni pe cale de maturare si de catre cei maturi sau de chisturile foliculare;

induc modificari de tip congestiv- proliferativ la nivelul segmentelor aparatului genital si al glandei
mamare;

atingerea unei anumite concentratii plasmatice determina un mecanism de feedback pozitiv lung la
nivel hipotalamic.

Comportamental, determina aparitia libidoului.

Progesteronul ( P4)

- De asemenea este un hormon steroid

 produs de corpul galben (ciclic , gestativ, persistent) sau de catre chisturile luteinice;

 induce modificari de tip secretor la nivel endometrial (EMBRIOTROFUL);

 dupa atingerea unei anumite concentratii, determina un mecanism de feedback negativ lung la nivel
hipotalamic, dar si disparitia instinctului genezic.

 La căţea cantitatea de progesteron este constantă indiferent de faza ciclului sexual !!!

Progesteronul = medicaţie contraceptivă pet-uri

 Blocarea axului hipotalamo-hipofizar prin FEEDBACK-UL NEGATIV LUNG

Alti hormoni cu rol in reproducere secretati la nivelul aparatului genital femel

Inhibina

produsa de granuloasa foliculilor antrali;

este un hormon peptidic.

Rol:

 feekback negativ asupra secretiei hipofizare de FSH si a celei hipotalamice de GnRH ;

 intervine in mecanismul atreziei foliculare.

Relaxina

produsa de corpul galben de gestatie, uter si de placenta;

este tot un hormon peptidic.

Rol:

 In asociere cu estrogenii si progesteronul participa la reglarea sensibilitatii uterului fata de ocitocina

 Determina modificari specifice- imbibitie gravidica.

  Se dozează la căţea începând cu ziua a 24- a de gestaţie

GONADOTROPINELE EXTRAHIPOFIZARE

Gonadotropina Corionica Ecvină (eCG, PMSG, SIG)

 secretată de corionul ecvin între a 40-a şi a 120-a zi de gestaţie

 are efect biologic similar cu al unui amestec de FSH si LH, cu predominarea efectului de tip FSH

Gonadotropina Corionica Umană (hCG)

 secretată de corionul primatelor şi al femeii, începând cu ziua a 7-a după fertilizare

 are efect biologic similar cu LH-ul

 NIVELUL UTERIN

 Prostaglandinele F2α

Substante cu proprietati de tip hormonal elaborate intr-o serie de tesuturi nespecializate in functie de
necesitatile organismului;

Prostaglandinele cu rol in activitatea de reproductie apartin grupelor E (ovar) si F (uter).

derivate din acidul arahidonic.

Rol:

 Stimuleaza secretia de prolactina (LTH) - PgE

 Induc luteoliza – PgF2 alfa

 La căţea corpul galben dispare prin îmbătrânire pentru că nu există secreţie de PgF2 alfa



 

CICLUL SEXUAL (gametogen,estral,ovulator)

Lantul de fenomene si procese care se succed si se repeta avand ca rezultat final eliberarea uneia sau mai multor
ovule apte pentru fecundare.

1.Perioada pregenitala: nastere- pubertate

2.Perioada genitala: pubertate-climacterium

3.Perioada postgenitala: climacterium-exitus

Pubertatea- varsta activarii gonadelor, in sensul initierii gametogenezei (primul estru si prima ovulatie la femele,
initierea spermatogenezei si aparitia caracterelor sexuale secundare la mascul)

Dupa frecventa ciclurilor sexuale, femelele se clasifica in :

1. Monoestrice (monociclice)-1 ciclu de calduri/an- anim. salbatice si catele de talie mare

2. Diestrice -2 cicluri de calduri/an- catele talie mijoci si mica

3. Poliestrice (policiclice)- de tip continuu- vaca, scroafa

- de tip sezonier- iapa, oaia, capra, pisica, bivolita

Fazele ciclului sexual

 Ciclul estral este divizat în fază foliculară şi fază luteală.

FAZA FOLICULARA (estrogeni)

PROESTRU: initierea foliculogenezei, clinic femela manifesta un interes crescut pentru mascul.

ESTRU: se dezvoltă foliculii dominanţi şi se secretă estrogenii, care induc receptivitatea sexuală.
Intensitatea maximă a modificărilor comportamentale este înregistrată în preajma ovulaţiei şi poate continua până
la 1-2 zile după ovulaţie.

OVULATIA- este un proces biologic ciclic, definit ca eliberarea ovulului apt pentru fecundare, de la nivelul
foliculului ovarian matur. Ovulatia se poate produce SPONTAN sau poate fi PROVOCATA neuroreflex prin act
sexual, la pisica, iepuroaica si camila.

FAZA LUTEALA (progesteron)

METESTRU- se caracterizează prin formarea corpului galben precum şi prin pregătirea endometrului în
vederea producerii nidaţiei, procese însoţite de disparitia libidoului.

DIESTRU- se caracterizeaza prin existenta CG (unul/mai multi) in stadiul de eflorescenta, perioada de

apogeu a sintezei pentru această adevărată glandă endocrină.

ANESTRU-perioada de repaus sexual.

Anestru fiziologic: inaintea pubertatii, sezonier, post-partum (puerperium) ,dupa climacterium

Anestru patologic : cauzat de o multitudine de factori externi si interni.

Schema profilului hormonal al ciclului sexual la iapă şi a evenimentelor ascociate (după Irvine C.H.G., 1981)
MODIFICARILE CAILOR GENITALE FEMELE
IN TIMPUL CICLULUI SEXUAL:
FAZA FOLICULARA

a. Ovarul- La nivelul tecii foliculare interne, ca urmare a acţiunii FSH, creşte sinteza estrogenilor, care
declanşează modificările specifice la nivelul tractusului genital femel . Foliculii maturi deformeaza usor suprafata
ovarului, au consistenta de vezicula cu lichid. La iapa se dezvolta numai la nivelul fosei de ovulatie.

Foliculi ovarieni, ovar in estru Falduri endometriale in estru, aspect endoscopic

bSalpinxul- este pregătit pentru a capta ovocita, apare hipersecreţie de fluid salpingian şi se intensifică
mişcările cililor.

c. Uterul- miometrul are un tonus crescut şi este contractil. Spre sfârşitul estrului uterul devine
erectil. La nivelul endometrului proliferează glandele uterine.

d. Cervixul- este intredeschis, permiţând pătrunderea a 1-2 degete, este flasc, edemaţiat. La
nivelul glandelor cervicale se evidenţiază o bogată secreţie de mucus clar, faldurile cervicale au aspect de
rozetă.

e. Vaginul- mucoasa vaginală este edemaţiată, se observă fenomene de cornificare (keratinizare a

celulelor superficiale), cariorexis şi carioliză . La carnivore frotiul vaginal colorat MGG sau HARRIS-
SHORR, poate fi realizat pentru stabilirea momentului ovulatiei, prin aparitia celulelor Schollen (celule
superficiale keratinizate si anucleate). La canide creste erectilitatea bulbilor vestibulari.

f. Vulva este edemaţiată, se observa congestie vulvara la speciile cu pielea nepigmentata

(scroafa), la comisura inferioară apare mucusul transparent sau usor sanguinolent la catea.

Femelele prezintă manifestari comportamentale specifice : in proestru manifesta un

interes crescut pentru mascul, dar nu accepta monta, in timp ce in estru accepta monta.In timpul estrului
apar modificari calitative ale laptelui la vaca: devine usor sarat, coaguleaza la fierbere.

a.Ovar- s-a produs ovulatia si apar 1/mai multi corpi galbeni ce isi incep secretia de progesteron

b.Salpinx-scad erectilitatea si motilitatea ciliara

c.Uter- Glandele sau criptele uterine se deschid (dantela uterina) si secreta laptele uterin
(embriotrof), necesar nutritiei embrionului pana in momentul placentatiei. Miometrul se relaxeaza, scade
receptivitatea pentru ocitocina.

d. Cervix- se inchide, creste consistenta, devine ferm. Mucusul cervical nu se mai secreta, iar cel
deja secretat se deshidrateaza formand un dop cervical la nivelul ostiumului cervico-vaginal.

e.Vagin- mucusul vaginal este putin, vascos, determina alipirea peretilor vaginali; scad congestia, edemul.

f.Vulva-la acest nivel secretiile sunt in cantitate foarte redusa, dispare edemul.
 Glanda mamara se mareste la femelele in calduri si regreseaza in lipsa gestatiei. La vaca secretia
de lapte este normala. La catea datorita progesteronemiei ridicate pot aparea gestatia falsa si lactatia
nervoasa.

IAPA: poliestrica sezoniera, FOTOPERIODISM: inceperea sezonului ovulator se produce ca răspuns

la creşterea duratei zilei lumină, care influenţează în mod direct SNC-ul iepei si stimuleaza gradual şi
activitatea ovariană (lumina inhiba secretia de melatonina, melatonina actionand anti-FSH). Activitatea
sexuală ciclică are loc primăvara şi vara (în sezonul de montă), iar toamna şi iarna iepele se afla in anestru
sezonier.

OAIA & CAPRA- poliestrice sezoniere. Melatonina actioneaza anti-FSH, lumina stimuland la aceste
specii secretia de melatonina, sezonul de monta desfasurandu-se in intervalul toamna-iarna.

VACA- poliestrica de tip continuu. Ciclurile estrale se succed continuu in lipsa instalarii gestatiei, pe
tot parcursul anului. Mucusul de calduri este caracteristic, filant, clar, in cantitati mari 800-1000ml

comportament in estru mucus de calduri

SCROAFA- poliestrica de tip continuu. In estru prezinta “sindromul de imobilitate la vier si la

ingrijitor” (back pressure test)

ovare cu multiplii foliculi testarea scroafelor

CATEAUA- prezinta un ciclu monoestric/diestric . Depistarea estrului si a ovulatiei se face in urma

dozarilor hormonale sau a identificarii in frotiul vaginal a cel. Schollen. Instalarea gestatiei nu va modifica
lungimea ciclului sexual, urmatoarele calduri dupa parturitie aparand la 2-7 luni (anestru fiziologic).

PISICA- poliestrica sezoniera, ovulatia este provocata neuroreflex prin actul sexual, avand loc la 24
ore dupa acesta. Sezonul de monta se desfasoara cu predilectie intre lunile martie-iunie, atunci cand
lungimea zilei depaseste 12 ore (FOTOPERIODISM) . Se poate vorbi pe langa proestru, estru, diestru si
anestru si de o perioada numita interval interestral sau interestru, respectiv perioada cuprinsa intre
valurile foliculare succesive in lipsa actului coital (ovulatiei).

IEPUROAICA- poliestrica de tip continuu, cu o perioada de repaus la sfarsitul verii.

Specia
Reaparitia caldu
Pubert. Durata c.e P E M D Momentul ovulatiei
fatare

Iapa 21
3-4 4-8 3-6 6-10 24-48 ore inainte de
15-18 luni (9-33) La 8-14 zile “foa
zile zile zile zile sfarsitul estr.
zile

Vaca
20-21 2-3 5-6 11-12
9-15 luni 12-24 ore 12 ore dupa sfarsitul estr. 40-60-90 zile
zile zile zile zile

Oaia& 16-17 3 30 2 10-12

6-8 luni La sfarsitul estrului In sezonul urma
Capra zile zile ore zile zile

Scroafa 21 2 2-3 2 14-15

6-8 luni Aprox la ½ estrului la 7 z. dupa inta
zile zile zile zile zile

Cateaua
7-10 5-10 2-7
6-12 luni 5-10 luni 2 luni In timpul estrului 2-7 luni, anestru
zile zile luni
Pisica
Interestru urmat de P,E pana OV (la 10-12 ore post coit),
6-10 luni 3-4 zile 4-10 zile 1-2 luni dupa fat
apoi M,D (35 zile)

Iepuroiaca
12-17 sapt. 5-6 zile 3-10 zile 2/12/42 zile fct.