AXE PLANURI POZITII

Pentru a putea fi studiat un os în afara corpului, trebuie raportat la poziţia lui din organism,
deci trebuie pus în poziţie anatomică. Poziţia anatomică se face în funcţie de elementele
caracteristice ale osului, dar şi în funcţie de anumite axe şi planuri convenţionale ale corpului.

Superior
Plan frontal Plan sagital

Extremitatea proximală a
membrului
Marginea laterală Plan orizontal

Marginea medială Segment superior

sau cranial
Segment inferior sau
Secţiune orizontală
caudal
Faţa palmară a mâinii Faţa dorsală a mâinii
Extremitatea dorsală

a membrului superior

Faţa laterală
Faţa medială

Faţa dorsală a piciorului

Faţa plantară a piciorului

Fig. 11 - Principalii termeni anatomici generali care definesc planurile de orinetare ale
corpului uman - privire anterioară

Poziţia anatomică a corpului uman este verticală, cu membrele superioare întinse în

lungul corpului şi orientate cu palmele anterior (degetul mic lângă corp).

La om se descriu trei axe şi trei planuri. Cele trei axe sunt: axul longitudinal care
corespunde lungimii, axul transversal care corespunde lărgimii şi axul sagital sau
dorsoventral care corespunde grosimii. Axul longitudinal este vertical, celelalte două sunt
orizontale.
 Planurile fundamentale (principale) ale omului, în număr de trei, trec prin câte două din
axele descrise mai sus. Orientarea lor se face în raport cu direcţiile spaţiului.

Plan frontal Superior

Plan sagital

Faţa posterioară sau Faţa ventrală sau

dorsală a corpului anterioară a corpului

Sens cranial
Plan orizontal

Sens caudal

Plan sagital

Inferior
Fig. 12 - Principalii termeni anatomici generali care definesc planurile de orinetare ale corpului
uman - privire laterală

Planul mediosagital (planul de simetrie) este vertical, trece prin axele longitudinal şi
dorso-ventral, împărţind corpul omenesc în două jumătăţi simetrice, dreaptă şi stângă. Toate
planurile paralele cu el se numesc planuri sagitale.

Planul frontal principal este de asemenea un plan vertical, perpendicular pe

precedentul. El trece prin axele longitudinal şi transversal şi împarte corpul în două jumătăţi,
una dorsală (posterioară) şi alta ventrală (anterioară). Toate planurile paralele cu acest plan se
numesc planuri frontale.
 Planul transversal sau orizontal principal (ecuatorial), perpendicular pe primele două,
trece prin axele transversal şi dorso-ventral. El împarte corpul într-o porţiune superioară sau
cranială şi o porţiune inferioară sau caudală. Planurile paralele cu el se numesc planuri
transversale sau orizontale.

În anatomia descriptivă se mai întrebuinţează termenii medial şi lateral, cât şi termenii

proximal şi distal.

Termenul medial se întrebuinţează pentru a indica ceva ce este mai apropiat de planul
mediosagital, iar termenul lateral indică ceva mai depărtat faţă de acelaşi plan.

Termenii proximal şi distal se folosesc în special la studiul membrelor. Termenul

proximal indică ceva mai apropiat de rădăcina membrului, iar termenul distal, ceva mai
îndepărtat de rădăcina membrului.

Pentru membrul superior se mai întrebuinţează termenii: radial şi ulnar (cubital), palmar
(volar) şi dorsal, iar pentru membrul inferior: tibial şi fibular (peronier), plantar şi dorsal.

Termenul cranial (rostral sau superior) indică ceva existent deasupra planului orizontal,
deci mai apropiat de craniu, iar termenul caudal (caudat sau inferior) indică ceva situat sub
planul orizontal.

Termenul anterior (ventral) indică ceva situat anterior planului frontal, iar termenul dorsal
(posterior), ceva situat posterior planului frontal.

Termenul intern defineşte tot ce priveşte planul mediosagital, iar tot ce priveşte în afară se
defineşte prin termenul extern. În mod obişnuit intern este sinonim cu medial şi extern cu
lateral, cu condiţia ca termenii intern şi extern să nu indice gradul de profunzime. Pentru a
indica gradul de profunzime sau de superficialitate se folosesc termenii de interior (pentru un
element îndreptat spre interiorul corpului) şi exterior (pentru un element îndreptat spre
suprafaţa corpului).

ALCĂTUIREA SCHELETULUI
 Scheletul corpului este format din: scheletul trunchiului, scheletul membrelor
(extremităţilor) superioare şi inferioare şi scheletul capului (extremităţii cefalice).

Scheletul extremităţii cefalice

Clavicula
Omoplatul
Sternul
Coaste

Coloana vertebrală
Scheletul membrelor superioare
Sacrumul
Coxalul

Scheletul membrelor inferioare

Fig. 13 - Scheletul uman

Trunchiul osos este format în partea posterioară şi mediană dintr-un schelet axial
(skeleton axiale), reprezentat de coloana vertebrală de care se prind în regiunea toracală
coastele, articulate anterior cu sternul.

Scheletul membrului superior este legat de scheletul trunchiului prin centura scapulară,
formată din cele două oase: clavicula şi scapula (omoplatul).

Scheletul membrului inferior se leagă de coloana vertebrală prin centura pelviană,

formată din cele două oase coxale, care împreună cu sacrumul, cu care se articulează în partea
posterioară, formează scheletul bazinului (pelvisul osos).

Scheletul extremităţii cefalice sau craniul se află situat în partea superioară a corpului,
deasupra coloanei vertebrale. Scheletul extremitii cefalice

Clavicula
Omoplatul
Sternul
Coaste
 COLOANA VERTEBRALĂ
(columna vertebralis)

Coloana vertebrală sau rahisul constituie scheletul de sprijin al trunchiului şi al întregului

organism. Este situată în partea mediană şi posterioară a trunchiului şi este formată prin
suprapunerea a 33 - 34 piese osoase numite vertebre. Vertebrele poartă denumiri împrumutate
de la regiunile respective:

- vertebrele cervicale, în număr de 7 (C1 - C7), formează coloana cervicală;

- vertebrele toracale, în număr de 12 (T1 - T12, sau D1-D12), formează coloana

toracală (dorsală);

- vertebrele lombare, în număr de 5 (L1 - L5) formează coloana lombară;

- vertebrele sacrale în număr de 5;

- vertebrele coccigiene în număr de 4 - 5, corespund împreună cu cele sacrale

pelvisului.

Vertebrele cervicale, toracale şi lombare sunt libere, mobile, independente şi articulate

între ele, numindu-se vertebre adevărate, constituind coloana vertebrală propriu-zisă.

Vertebrele sacrale şi coccigiene, primitiv independente, sunt sudate la adult şi formează

două oase distincte, sacrumul şi coccisul. Fiind oase sudate între ele se mai numesc şi
vertebre false.

Vertebrele adevărate prezintă:

a. caractere generale, datorită cărora le putem deosebi de restul oaselor scheletului;

 b. caractere regionale, prin care vertebrele unei regiuni se deosebesc de vertebrele altei
regiuni;

c. caractere individuale, prin care se diferenţiază între ele vertebrele din aceeaşi
regiune; aceste caractere le prezintă în special vertebrele de trecere (de tranziţie) de la o
regiune la alta.
 CARACTERELE GENERALE ALE
VERTEBRELOR ADEVĂRATE

Vertebra (vertebra) adevarată este formată dintr-o masă osoasă anterioară numită corp
vertebral şi dintr-o porţiune posterioară numită arc vertebral. Arcul vertebral este legat de
corpul vertebral prin pediculii vertebrali. Între aceste trei elemente se găseşte gaura
vertebrală.

Corpul vertebral (corpus vertebrae) este porţiunea cea mai voluminoasă, prezentând
două feţe (facies intervertebralis), superioară şi inferioară, o suprafaţă circumferenţială şi
două margini.

Pediculii vertebrali (pediculus arcus vertebrae) prezintă marginea inferioară mai scobită
şi delimitează cu marginea superioară a pediculului vertebral subiacent (care este mai puţin
scobită), gaura intervertebrală (foramen intervertebrale) sau gaura de conjugare prin care
trec nervul rahidian şi vase.

Corpul vertebral

Pediculul vertebral
Gaura vertebrală

Procesul articular
superior

Procesul transvers Lama

vertebrală
Procesul spinos

Fig. 14- Vertebra tip - vedere superioară

Arcul vertebral (arcus vertebrae) este format din următoarele elemente:

 - procesele articulare (processus articularis) în număr de patru, două superioare
(processus articularis superior; zygapophysis superior) şi două inferioare (processus articularis
inferior; zygapophysis inferior) ce contribuie la articulaţia vertebrelor între ele;

- procesele transverse (processus transversus) în număr de două, unul drept şi altul

stâng;

- procesul spinos (processus spinosus) orientat posterior şi median.

- lamele vertebrale (lamina arcus vertebrae) sunt în număr de două, dreaptă şi stângă.
Ele unesc baza procesului spinos cu baza proceselor transverse.

Gaura vertebrală (foramen vertebrale) este cuprinsă între corpul vertebral, pediculii
vertebrali şi lamele vertebrale. Din suprapunerea tuturor găurilor vertebrale ia naştere canalul
vertebral (canalis vertebralis), care adăposteşte şi protejează măduva spinării şi învelişurile
sale.

Procesul articular
superior

Pediculul vertebral

Corpul vertebral
Procesul
spinos

Procesul articular
inferior

Fig. 15 – Vertebra tip - vedere laterală

CARACTERELE REGIONALE ALE VERTEBRELOR

VERTEBRELE CERVICALE

(vertebrae cervicalis)
 Corpul vertebrelor cervicale este mic, alungit transversal. Pe marginile laterale ale feţei
superioare a corpului vertebral se găseşte câte o proeminenţă osoasă numită proces uncinat
(processus uncinatus; uncus corporis) sau proces semilunar.

Gaura vertebrală este triunghiulară.

Corpul vertebral Tuberculul anterior

Tuberculul posterior

Pediculul vertebral
Gaura transversară

Procesul articular superior

Procesul spinos bifid Lama vertebral

(bituberculat)

Fig. 16 - Vertebra cervicală - vedere cranială

Procesul spinos este scurt şi are vârful bifid.

Procesele transverse au baza străbătută de gaura transversară (foramen

transversarium), iar pe faţa superioară prezintă un şanţ pentru nervul spinal cervical (sulcus
nervi spinalis).

Vârful procesului transvers se termină prin doi tuberculi: unul anterior (tuberculum
anterius vertebrarum cervicalium) şi altul posterior (tuberculum posterior vertebrarum
cervicalium).

Procesele articulare sunt două superioare, ce privesc posterosuperior şi două inferioare,

ce privesc anteroinferior.

Lamele vertebrale sunt patrulatere.

VERTEBRELE TORACALE
 (vertebrae thoracicae)

Corpul vertebral prezintă pe părţile laterale suprafeţe costale destinate să se articuleze

cu capul coastelor. Acestea sunt în număr de patru, câte două pe fiecare parte a corpului
vertebral, una superioară şi alta inferioară.

Gaura vertebrală este aproape circulară.

Procesul spinos de formă prismatic triunghiulară, este foarte lung şi foarte înclinat
inferior, având vârful unituberculat.

Procesul articular
superior
Feţişoara transverso-
costală
Faţeta costală superioară
Pedicul vertebral

Corpul vertebral
Procesul
spinos
Faţeta costală inferioară
Procesul articular
inferior

Fig. 17 - Vertebra toracală - vedere laterală

Procesele transverse sunt unituberculate şi prezintă pe faţa lor anterioară o suprafaţă

articulară pentru tuberculul costal (fovea costalis processus transversi).

Procesele articulare superioare privesc posterior, iar cele inferioare anterior.

Lamele vertebrale sunt pătrate.

VERTEBRELE LOMBARE
 (vertebrae lumbales)

Corpul vertebral este foarte voluminos şi are aspect reniform.

Gaura vertebrală are forma unui triunghi isoscel.

Procesul spinos este patrulater şi aproape orizontal.

Procesele costiforme sau costale (processus costalius) sunt omologul coastelor. Sunt
poziţionate în locul proceselor transverse, care sunt reprezentate de mici proeminenţe pe faţa
posterioară a proceselor costiforme, numite procese sau tuberculi accesorii (processus
accesorius vertebrarum lumbalium).

Corpul vertebral
Gaura vertebrală

Lama vertebrală
Pediculul vertetebral
Procesul costiform

Procesul accesor
Procesele articulare
superioare Procesul spinos

Fig. 18 - Vertebra lombară - vedere cranială

Procesele articulare sunt verticale, cele superioare au suprafeţele articulare concave,

privesc posteromedial şi au aspect de segment de cilindru gol, iar cele inferioare au suprafeţele
articulate convexe, privesc anterolateral şi au aspect de segment de cilindru plin.

Lamele vertebrale sunt patrulatere.

Pediculul vertebral Procesul articular superior

Procesul costal

Procesul accesor
Corpul vertebral
Procesul spinos

Procesul articular inferior

 Fig. 19 - Vertebra lombară - vedere laterală

Procesul articular superior

Procesul costiform

Lama vertebrală Procesul accesor

Procesul spinos Procesul articular inferior

Fig. 20 - Vertebra lombară - vedere posterioră

CARACTERELE INDIVIDUALE ALE VERTEBRELOR

Caractere individuale mai evidente prezintă vertebrele cervicale I, II, VI, VII, vertebrele
toracale I, IV, X, XI, XII şi a V-a vertebră lombară.

ATLASUL

(atlas)

Atlasul este prima vertebră cervicală, căreia îi lipseşte corpul vertebral.

Atlasul este alcătuit din două mase laterale (massa lateralis atlantis), care sunt unite între
ele, anterior şi posterior, prin două arcuri osoase, delimitând împreună gaura vertebrală.
 Tuberculul anterior
Cavitatea glenoidă
Arcul anterior
Gaura transversară

Procesul transversar
Şanţul arterei vertebrale

Arcul posterior Tuberculul posterior

Fig. 21 - Atlasul - vedere cranială

Masele laterale prezintă pe faţa superioară, suprafaţa articulară superioară (facies

articularis superior) sau cavitatea glenoidă a atlasului, destinată să se articuleze cu condilul
occipitalului.

Pe faţa inferioară prezintă suprafaţa articulară inferioară (facies articularis inferior) sau
faţeta axoidiană, care se va articula cu procesul articular superior al axisului.

Tuberculul anterior
Faţa articulară inferioară
Arcul anterior
Procesul transvers

Fovea dentis
Gaura transversară

Arcul posterior
Tuberculul posterior

Fig. 22 - Atlasul - vedere caudală

Arcul anterior (arcus anterior atlantis) prezintă pe faţa lui anterioară tuberculul anterior
(tuberculum anterius) iar pe faţa posterioară, prezintă o suprafaţă articulară ovalară, fovea
dentis, care se articulează cu dintele axisului.

Arcul posterior (arcus posterior atlantis) prezintă pe faţa sa posterioară tuberculul

posterior (tuberculum posterius).

Procesele transverse au vârful unituberculat.

Gaura vertebrală este împărţită de ligamentul transvers în două compartimente: unul

anterior, pentru dintele axisului şi celălalt posterior, care corespunde măduvei cu meningele
rahidian şi rădăcinilor medulare ale nervilor accesori (XI).

AXISUL
 (axis)

Axisul este cea de a doua vertebră cervicală.

Corpul axisului prezintă pe faţa lui superioară, un proces vertical numit dintele axisului
(dens axis) sau procesul odontoid al axisului. Dintele axisului prezintă o suprafaţă articulară
anterioară (facies articularis anterior), pentru arcul anterior al atlasului şi o suprafaţă articulară
posterioară (facies articularis posterior), pentru ligamentul transvers.

Procesele transverse sunt scurte şi vârful lor este unituberculat.

Faţa articulară
Dintele axisului
posterioară

Suprafaţa articulară
superioară

Procesul transvers

Procesul articular
inferior Lama vertebrală

Procesul spinos
Fig. 23 - Axisul - vedere cranială

A şasea vertebră cervicală - prezintă mai proeminent tuberculul anterior al procesului

transvers numit tuberculul carotidian (tuberculum caroticum vertebrae cervicalis VI) sau
tuberculul lui CHASSAIGNAC. Acest tubercul se poate palpa şi reprezintă punct de reper
pentru descoperirea arterei carotidei comune.

A şaptea vertebră cervicală sau vertebra proeminentă (vertebra proeminens) prezintă

procesul spinos mai lung ca la celelalte vertebre cervicale, punct de reper pentru numărarea
vertebrelor. Procesul spinos este unituberculat.

Prima vertebră dorsală prezintă corpul vertebral asemănător vertebrei cervicale. Pe faţa
superioară a corpului său are procese uncinate, caracteristice vertebrelor cervicale.

A patra vertebră dorsală prezintă pe partea laterală stângă o depresiune dată de

pulsaţiile aortei, amprenta aortică.
 Dintele axisului

Faţa articulară anterioară

Suprafaţa articulară
superioară

Corpul vertebral

Procesul transvers

Suprafaa articulară inferioară

Fig. 24 - Axisul - vedere anterioară

A zecea vertebră dorsală se deosebeşte de celelalte vertebre dorsale prin prezenţa unei
singure semifaţete articulare costale pentru capul coastei a zecea.

A XI-a şi a XII-a vertebră dorsală prezintă o singură faţetă articulară pentru capul
coastelor şi nu prezintă faţete articulare pentru tuberculul costal.

A cincea vertebră lombară are corpul vertebral mai înalt în partea anterioară decât în
partea posterioară, având aspect cuneiform.

SACRUMUL

(os sacrum)

Sacrumul este situat în partea posterioară a bazinului, inferior coloanei lombare,

deasupra coccisului şi între cele două oase coxale.

Sacrumul prezintă patru feţe (anterioară, posterioară şi două laterale), o bază şi un vârf.

Orientare. Se pune superior extremitatea mai voluminoasă, iar posterior faţa convexă.

Faţa pelvină (facies pelvica) sau anterioară este concavă şi prezintă pe linia mediană o
coloană osoasă ce provine din sudarea celor cinci corpuri vertebrale componente, ale căror
locuri de sudură sunt indicate de patru linii (creste) transversale (lineae transversae). La
extremităţile fiecărei linii transversale există câte o gaură sacrală anterioară (foramina sacralia
anteriora).

Faţa posterioară (facies dorsalis) prezintă:

- creasta sacrală mediană (crista sacralis mediana), rezultată din unirea proceselor spinoase
ale vertebrelor sacrale. Inferior creasta sacrală se bifurcă, formând coarnele sacrale (cornu
sacrale) ce vor delimita orificiul inferior al canalului sacral, numit hiatusul sacral (hiatus
sacralis).

- şanţul sacral (sulcus sacralis) care continuă inferior şanţurile vertebrale;

- creasta sacrală intermediară (crista sacralia medialis), formată de procesele articulare ale
vertebrelor sacrale;

- găurile sacrale posterioare (foramina sacralia posteriora);

- creasta sacrală laterală (crista sacralis lateralis), formată de procesele transverse ale
vertebrelor sacrale.

Feţele laterale (pars lateralis) prezintă, suprafaţa auriculară a sacrumului (facies

auricularis), destinată să se articuleze cu o suprafaţă asemănătoare de pe coxal şi
tuberozitatea sacrală (tuberositas ossis sacri).

Aripioara
sacrumului

Linie
transversală

Găurile
sacrale
anterioare

Coccisul
 Fig. 25 - Sacrumul şi coccisul – vedere anterioară

Orificiul superior Procesul articular

al canalului sacral superior

Creasta sacrală
laterală

Creasta sacrală
mediană

Şanţul sacral
Creasta sacrală
intermediară

Cornul sacral
Hiatul sacral

Cornul coccigian Unghiul lateral al coccisului

Fig. 26 - Sacrumul şi coccisul – vedere posterioară

Baza sacrumului (basis ossis sacri) prezintă:

- faţa superioară a corpului primei vertebre sacrale;

- orificiul superior al canalului sacral;
- o suprafaţă triunghiulară, numită aripioara sacrumului (ala ossis sacri);
- două procese articulare superioare (processus articularis superior), destinate
articulaţiei cu ultima vertebră lombară.
Vârful sacrumului (apex ossis sacri; apex ossis sacralis) se articulează cu coccisul.
 Procesul articular
al sacrumului
Faţa
auriculară

Creasta sacrală
mediană

Creasta sacrală
laterală

Unghiul lateral al
coccisului

Fig. 27 - Sacrumul şi coccisul – vedere laterală

COCCISUL

(os coccygis; coccyx)

Coccisul este situat dedesubtul sacrumului, cu care se articulează. Are o formă

triunghiulară, cu baza superior şi prezintă două feţe (anterioară şi posterioară), două margini, o
bază şi un vârf.

Orientare. Se pune superior extremitatea mai voluminoasă şi anterior faţa concavă.

Baza coccisului are o suprafaţă eliptică destinată să se articuleze cu vârful sacrumului.

Posterior acestei suprafeţe se găsesc coarnele coccisului (cornu coccygeum), care se
articulează cu coarnele sacrumului, contribuind astfel la delimitarea hiatusului sacral.

De pe părţile laterale ale coccisului pleacă două prelungiri numite unghiurile laterale ale
coccisului.
 Vârful coccisului se termină printr-un mic tubercul.

COLOANA VERTEBRALĂ ÎN GENERAL

Coloana vertebrală reprezintă scheletul axial al trunchiului, având o lungime în medie de

60 - 63 cm, la femeie şi 70 - 73 cm la bărbat.

Coloana vertebrală se împarte în patru segmente: cervical, toracal, lombar şi

sacrococcigian. Primele trei segmente reprezintă segmentul mobil sau articulat al coloanei
vertebrale, iar cel de al patrulea segment reprezintă segmentul fix al coloanei vertebrale.
 Coloana cervicală

Coloana toracală

Coloana lombară

Sacrum

A B C
Fig. 28 - Coloana vertebrală în întregime;
A – vedere posterioară; B – vedere laterală; C – vedere anterioară.

Coloana vertebrală nu este rectilinie. Ea prezintă curburi care se produc, unele în plan
mediosagital, curburile sagitale şi altele în plan frontal, curburile laterale (frontale).

Curburile sagitale sunt în număr de patru: cervicală, dorsală (toracală), lombară şi

sacrococcigiană. Curburile cervicală şi lombară au convexitatea anterior şi se numesc
lordoze (lordosis cervicis, lordosis lumbalis), iar curburile dorsală şi sacrococcigiană au
convexitatea posterior şi se numesc cifoze (kyphosis thoracica, kyphosis sacralis).

Curburile laterale se numesc scolioze (scoliosis) şi sunt mai puţin pronunţate ca cele în
plan sagital. În mod obişnuit întâlnim curburile cervicală şi lombară cu convexitatea la stânga
şi curbura toracală cu convexitatea la dreapta. Curbura toracală, numită şi principală, este
determinată de activitatea mai intensă a muşchilor membrului superior drept. Celelalte două
curburi sunt compensatorii. La stângaci curburile laterale sunt îndreptate în sens invers.

Coloana vertebrală poate prezenta şi curburi patologice ca urmare a exagerării curburilor

normale.

Conformaţia exterioară. Coloanei vertebrale i se descriu: o faţă anterioară, o faţă

posterioară şi două feţe laterale.

Faţa anterioară este formată de corpii vertebrali şi discurile intervertebrale.

Faţa posterioară prezintă pe linia mediană creasta spinală, formată din procesele
spinoase ale vertebrelor şi şanţurile vertebrale.

Feţele laterale sunt formate din: procesele transverse, pediculii vertebrali (care
delimitează găurile intervertebrale) şi părţile laterale ale suprafeţelor circumferenţiale ale
corpilor vertebrali.

Canalul vertebral (canalis vertebralis) sau rahidian rezultă din suprapunerea găurilor
vertebrale. El se continuă superior cu cavitatea neurocraniului prin gaura occipitală, iar inferior
se deschide prin hiatusul sacral.

Importanţa funcţională a coloanei vertebrale

Coloana vertebrală îndeplineşte un triplu rol: static, mecanic şi protector.

Rolul static. În staţiune verticală coloana vertebrală transmite bazinului şi de aici

membrelor inferioare, prin intermediul sacrumului, toată greutatea capului, trunchiului şi
membrelor superioare.

Rolul mecanic. Coloana vertebrală este formată din piese articulate între ele, care sunt
mobilizate de muşchii şanţurilor vertebrale, fiind astfel antrenată în mişcări numeroase şi variate
ale corpului.

Rolul de protecţie. Coloana vertebrală conţine în canalul rahidian: măduva spinării,

rădăcinile nervilor spinali şi meningele.
 SCHELETUL TORACELUI
(skeleton thoracis)

Toracele osos este o cavitate formată din:

- coloana vertebrală toracală, în partea posterioară şi mediană,

- coastele şi cartilagiile costale, pe părţile laterale şi

- sternul, situat anterior şi median.

STERNUL
(sternum)

Sternul este situat în partea anterioară a toracelui.

Are formă de sabie de gladiator şi este format din trei segmente: superior numit mâner
sau manubriu (manubrium sterni); mijlociu constituie corpul sternului (corpus sterni); inferior
numit apendicele sau procesul xifoid (processus xiphoideus).
 Orientare. Se aşează anterior faţa convexă a osului, iar superior extremitatea mai
voluminoasă.

În ansamblu, sternul prezintă: două feţe (anterioară şi posterioară), două margini laterale
şi două extremităţi (una superioară sau baza şi una inferioară sau vârful).

Faţa anterioară prezintă la nivelul liniei de sudură dintre manubriu şi corp un unghi
proeminent anterior, unghiul sternului (angulus sterni) sau unghiul lui LOUIS ce corespunde
celei de a doua articulaţii condrosternale. Deasupra apendicelui xifoid se găseşte o depresiune
numită foseta supraxifoidiană, uneori putând prezenta chiar o gaură supraxifoidiană.

Faţa posterioară sau mediastinală vine în raport cu organele din cavitatea toracică.

Extremitatea superioară sau baza prezintă pe linia mediană un şanţ numit incizura
jugulară (incisura jugularis) sau furculiţa sternală, care se observă sub piele. Ea reprezintă
limita dintre gât şi torace.

De fiecare parte a acestui şanţ se găseşte câte o suprafaţă articulară, incizura

claviculară (incisura clavicularis) destinată articulării cu extremitatea medială a claviculei.

Extremitatea inferioară sau vârful este constituită de apendicele xifoid, care rămâne
cartilaginos până la vârste foarte înaintate.

Marginile laterale prezintă fiecare câte 13 şanţuri, dintre care 7 sunt articulare, numite
şanţuri costale (incisurae costales), articulate cu cartilagiile primelor 7 coaste şi 6 nearticulare,
numite şanţuri intercostale.

Incizura jugulară
Incizura claviculară

Manubriul

Unghiul lui LOUIS

Corpul sternului
Şanţuri costale

şi intercostale
 Apendicele xifoid

(ensiform)

Fig. 29 - Sternul - vedere anterioară Fig. 30 - Sternul - vedere laterală

COASTELE
(costae)

Sunt arcuri osoase, în număr de 24 (12 pe partea dreaptă şi 12 pe partea stângă) ce se

desprind de pe părţile laterale ale coloanei vertebrale toracale şi care vin să se articuleze în
partea anterioară a trunchiului, prin intermediul cartilajului costal cu sternul.

Primele 7 perechi de coaste se numesc coaste adevărate (costae verae) deoarece se

articulează cu sternul prin câte un cartilaj costal.
 Ultimele 5 perechi se numesc coaste false (costae spuriae) deoarece nu ajung până la
stern. Acestea, la rândul lor, se împart în două grupe: coastele 8, 9, 10, se articulează cu
sternul prin intermediul cartilajului coastei a 7-a şi se numesc coaste false propriu-zise, iar
coastele 11 şi 12 rămân independente, neajungând la stern şi se numesc coaste flotante
(costae fluctuantes).

Coastele prezintă două porţiuni:

- o porţiune posterioară, osoasă, numită coasta propriu-zisă (costa) şi

- o porţiune anterioară, cartilaginoasă, numită cartilajul costal (cartilago costalis).

Unghiul posterior

Unghiul anterior Şanţul subcostal

Tuberculul costal

Extremitatea
Capul coastei cu feţe
anterioară
articulare

Fig. 31 - Coasta adevărată - vedere caudală

Coastele propriu-zise prezintă o curbură cu concavitatea spre interior şi această curbură

este accentuată în două puncte: unul puţin înaintea tuberozităţii, unde se formează unghiul
posterior al coastei şi celălalt în apropierea extremităţii anterioare, unde se formează unghiul
anterior al coastei.

Orientare. Se aşează lateral faţa convexă a coastei, posterior extremitatea care prezintă
mai multe proeminenţe şi suprafeţe articulare, iar inferior se aşează marginea care prezintă un
şanţ.

Oricărei coaste i se descriu un corp şi două extremităţi: posterioară şi anterioară.

Corpul coastei (corpus costae) prezintă: două feţe, una laterală convexă şi alta medială
concavă, precum şi două margini, superioară şi inferioară.

Marginea superioară este ascuţită iar marginea inferioară prezintă un şanţ numit şanţul
subcostal (sulcus costae).

Extremitatea posterioară prezintă trei porţiuni:

- capul coastei (caput costae) ce prezintă două suprafeţe articulare (facies articularis
capitis costae), superioară şi inferioară, dispuse în unghi, care se vor articula cu
suprafeţele articulare de pe feţele laterale ale corpului a două vertebre toracale vecine;
- colul (gâtul) coastei (collum costae) delimitează capul coastei de tubercul;
- tuberculul costal (tuberculum costae) se articulează cu procesul transvers al
vertebrei toracale corespunzătoare.
 Extremitatea anterioară a coastei prezintă o ancoşă în care se prinde cartilajul costal.

Cartilajul costal (cartilago costalis) este în continuarea coastei osoase. Primele şapte
perechi de cartilaje aparţin coastelor adevărate şi unesc aceste coaste cu sternul. Următoarele
trei perechi de cartilaje continuă coastele false propriu-zise şi se unesc cu cartilajul supraiacent,
formând arcul costal. Ultimele două perechi de cartilaje continuă coastele flotante şi se pierd în
musculatura peretelui abdominal.

CARACTERELE INDIVIDUALE ALE COASTELOR

Caractere individuale prezintă coastele I, II, XI, XII.

Coasta I (costa prima) prezintă corpul coastei cu feţele orientate superior şi inferior. Faţa
superioară a acestei coaste prezintă în porţiunea mijlocie, o ridicătură osoasă numită
tuberculul lui LISFRANC. Anterior tuberculului se află şanţul venei subclaviculare (sulcus
venae subclaviale), iar posterior tuberculului, şanţul arterei subclaviculare (sulcus arteriae
subclaviale).

Tuberculul costal
Faţă articulară cap

Capul coastei
Colul coastei

Tuberculul m. scalen anterior Şanţ pentru artera

(Lisfranc) subclaviculară

Şanţ pentru vena

subclaviculară

Fig. 32 - Coasta I - vedere cranială

 Coasta a II-a (costa secunda) se caracterizează prin aceea că cele două feţe ale corpului
privesc oblic, una superolateral şi cealaltă inferomedial.

Coastele I şi II nu au şanţ subcostal.

Coastele XI şi XII, prezintă la nivelul capului o singură suprafaţă articulară. Acestor

coaste le lipsesc tuberculii.

Coasta a XII-a se deosebeşte de coasta a XI-a prin faptul că îi lipseşte şanţul subcostal.

TORACELE ÎN GENERAL

Toracele este format posterior şi pe linia mediană de coloana vertebrală toracală, lateral
de cele 12 perechi de coaste şi cartilaje costale, iar anterior şi median de stern.

Toracele este o cavitate osteocartilaginoasă pentru protecţia aparatelor respirator şi

cardiovascular, dar asigură şi mobilitatea necesară funcţionării acestor aparate.

Toracele are forma unui trunchi de con, cu baza mare inferior. Dimensiunile şi forma lui
variază după vârstă, sex, constituţie, profesie şi în anumite stări patologice.

Toracelui i se descriu: o suprafaţă exterioară, una interioară, un orificiu superior, mai mic,
care corespunde vârfului şi un orificiu inferior sau baza, mai mare.

Suprafaţa exterioară sau exotoracele prezintă patru feţe:

- o faţă anterioară sau condrosternală, pe care se găsesc: sternul, articulaţiile

sternocondrale, cartilajele şi spaţiile intercondrale, articulaţiile condrocostale şi extremitatea
anterioară a coastelor şi a spaţiilor intercostale;

- o faţă posterioară sau dorsală, care prezintă: procesele spinoase ale vertebrelor
toracale, şanţurile vertebrale, procesele transverse, articulaţiile costotransversare şi
extremitatea posterioară a coastelor şi spaţiilor intercostale;
- două feţe laterale alcătuite din corpul coastelor şi spaţiile intercostale (spatium
intercostale) cuprinse între unghiul anterior şi unghiul posterior al coastelor.
 Orificiul superior al troracelui

Vertebra T1
Coasta I
Manubriul

Corpul sternului Spaţiul intercostal

Arcul costal

Cartilajul costal

Apendicele xifoid

Fig. 33 – Toracele – vedere anterioară

Fig. 34 – Toracele – vedere posterioară

 Suprafaţa interioară sau endotoracele prezintă tot patru feţe:

- faţa anterioară şi feţele laterale prezintă aceleaşi elemente constitutive ca şi cele ale
suprafeţei exterioare;

- faţa posterioară prezintă proeminenţele corpurilor vertebrale toracale de o parte şi de

alta a cărora se găseşte câte un şanţ numit costovertebral sau şanţul pulmonar (sulcus
pulmonalis), în care pătrunde marginea posterioară a plămânului.

Vârful sau orificiul superior (apertura thoracis superior) este delimitat anterior de
incizura jugulară a sternului, posterior de corpul vertebrei T1, iar lateral de marginile mediale ale
coastei I din dreapta şi din stânga.

Baza sau orificiul inferior (apertura thoracis inferior) este delimitată anterior de
apendicele xifoid, posterior de corpul vertebrei T 12, iar lateral de marginea inferioară a coastei
XII, de vârful coastei XI şi de marginile inferioare ale cartilajele coastelor X, IX şi VIII, care prin
cartilajul coastei a VII-a merg până la baza apendicelui xifoid.

Creasta spinală

Şanţul vertebral

Procesul transversar

Spaţiul intercostal

Unghiul costal
posterior

Scobitura costo-vertebrală (renală)

 MEMBRUL SUPERIOR

OASELE MEMBRULUI SUPERIOR

Membrul superior sau membrul toracic este format dintr-o porţiune care îl leagă
de trunchiul osos numită centura scapulară (centura membrului superior) şi o
porţiune în continuarea precedentei numită membrul superior liber. Scheletul
membrului superior liber este format la rândul său din trei segmente: scheletul
braţului, antebraţului şi mâinii.

CENTURA MEMBRULUI SUPERIOR

(cingulum pectorale; cingulum membri superioris)

Centura membrului superior formează scheletul umărului. Ea fixează membrul

superior de toracele osos prin articulaţia scapulohumerală şi este formată din
două oase: clavicula situată anterior şi scapula situată posterior.

CLAVICULA

Clavicula este orientată transversal, între manubriul sternului şi acromion.

Prezintă un corp şi două extremităţi.

Orientare. Se aşează lateral extremitatea turtită, anterior marginea concavă a

acestei extremităţi, iar inferior faţa osului prevăzută cu un şanţ.
 Corpul claviculei (corpus claviculae) prezintă două feţe (superioară şi
inferioară) şi două margini (anterioară şi posterioară).

Faţa superioară, la cele două extremităţi ale sale este rugoasă şi la

acest nivel prezintă inserţii musculare.
Faţa inferioară corespunde primei coaste. Prezintă în porţiunea ei mijlocie şanţul
subclavicular (sulcus musculi subclavii). Medial de şanţ se găseşte impresiunea
ligamentului costoclavicular (impressio ligamenti costoclavicularis), iar lateral de
şanţ se găsesc două proeminenţe rugoase: tuberculul conoidian (tuberculum
conoideum) şi linia trapezoidală (linea trapezoidea).

Marginea posterioară
Faţa
sternală

Extremitatea
Extremitatea Marginea anterioară laterală
medială

Marginea anterioară este concavă în treimea laterală şi convexă în două treimi

mediale.

Marginea posterioară este şi ea concavconvexă, dar în sens invers decât marginea

anterioară.

Extremitatea medială sau sternală (extremitas sternalis) este partea cea mai
voluminoasă a osului şi se articulează cu manubriul sternului şi primul cartilaj
costal.

Extremitatea laterală sau acromială (extremitas acromialis) este turtită

craniocaudal. Se articulează cu acromionul.
 Linia
Tuberculul conoidian
Marginea posterioară
trapezoidală Extremitatea
Şanţul subclavicular
medială

Faţa
Gaura Tuberozitatea costală
acromială Marginea anterioară
Extremitatea nutritivă
laterală

SCAPULA

Scapula sau omoplatul este situată la partea posterioară a toracelui.

Prezintă două feţe, trei margini şi trei

unghiuri.

Orientare. Se aşează posterior faţa

prevăzută cu o puternică spină, superior
marginea cea mai mică şi subţire, lateral (şi
puţin anterior) unghiul cel mai voluminos
(prevăzut cu o cavitate articulară).

Faţa posterioară (facies posterior) prezintă

o puternică lamă osoasă numită spina
scapulei (spina scapulae), ce împarte
această faţă în două fose: supraspinoasă
(fossa supraspinata), situată deasupra sa şi
subspinoasă (fossa infraspinata), situată
dedesubtul ei. Spina scapulei se continuă în
porţiunea laterală cu o prelungire liberă,
numită acromion. În partea medială, acromionul prezintă o suprafaţă articulară
pentru extremitatea laterală a claviculei.
Faţa costală (facies costalis) sau anterioară (facies anterior) prezintă o
concavitate, fosa subscapulară (fossa subscapularis).

Marginea superioară (margo superior) este subţire şi prezintă incizura scapulei

(incisura scapulae).

Marginea medială (margo medialis) sau vertebrală este orientată spre coloana
vertebrală.

Marginea laterală (margo lateralis) sau axilară este orientată spre axilă.

Unghiurile sunt: inferior (angulus inferior) sau vârful scapulei, superior (angulus
superior) şi lateral (angulus ilateralis).

Unghiul lateral este cel mai voluminous şi prezintă două elemente: cavitatea
glenoidală (cavitas glenoidalis), pentru articularea cu capul humerusului şi
procesul coracoidian (processus coracoideus).

La cele două extremităţi ale cavităţii se găsesc rugozităţi: cea inferioră este
tuberculul infraglenoidal (tuberculum infraglenoidale), iar cea superioară
tuberculul supraglenoidal (tuberculum supraglenoidale).

SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR LIBER

HUMERUSUL

Humerusul formează singur scheletul braţului.

Orientare. Se aşează superior extremitatea prevăzută cu un cap sferic, medial

suprafaţa articulară a extremităţii superioare, anterior şanţul profund şi alungit pe
care îl prezintă această extremitate.

Corpul (corpus humeri) prezintă trei feţe şi trei margini.

Faţa anterolaterală (facies anterolateralis) prezintă ceva mai sus de mijlocul ei o
rugozitate în formă de “V”, numită tuberozitatea deltoidiană (tuberositas
deltoidea) sau V-ul deltoidian.

Faţa anteromedială (facies anteromedialis) prezintă şanţul intertubercular (sulcus

intertubercularis).

Faţa posterioară (facies posterior) este străbătută oblic de şanţul nervului radial
(sulcus nervi radialis) sau şanţul de torsiune.

Cele trei margini sunt orientate anterior, medial şi lateral.

Epifiza sau extremitatea superioară, este unită cu corpul prin colul chirurgical
(collum chirurgicum) al osului. Ea este formată din: cap, col anatomic şi doi
tuberculi.

Capul humerusului (caput humeri) se articulează cu cavitatea glenoidală a

scapulei.

Colul anatomic (collum anatomicum) este un şanţ circular, care separă capul de
restul epifizei.

Tuberculul mare (tuberculum majus) sau trohiterul, este situat pe partea laterală
a capului şi prezintă feţişoare pentru inserţii musculare.

Tuberculul mic (tuberculum minus) sau trohinul, este situat pe partea anterioară a
epifizei.

Şanţul intertubercular (sulcus intertubercularis) sau şanţul bicipital, este vertical

şi prin el alunecă tendonul capului lung al muşchiului biceps brahial.

Epifiza sau extremitatea inferioară, este turtită şi recurbată posteroanterior. Din

aceasta cauză se mai numeşte şi paleta humerală. Epifiza distală prezintă un
condil şi doi epicondili.

Condilul humerusului (condylus humeri) prezintă, la rândul lui, două categorii de

formaţiuni: suprafeţe articulare şi fose.
Suprafeţele articulare sunt reprezentate de către: trohleea humerusului, capitulul
humerusului şi un şanţ intermediar.

Trohleea humerusului (trochlea humeri) are formă de scripete şi se va articula cu

scobitura trohleară a ulnei.

Capitulul (capitulum humeri) sau micul cap humeral, este o proeminenţă rotunjită
situată lateral de trohlee. Se articulează cu foseta capului radial.

Şanţul intermediar condilotrohleear separă trohleea de capitul.

Fosele sunt în număr de trei: fosa coronoidiană (fossa coronoidea) este situată
deasupra trohleei; fosa radială (fossa radialis) situată deasupra capitulului şi fosa
olecraniană (fossa olecrani) situată pe faţa posterioară a epifizei, deasupra
trohleei,.

Epicondilii sunt două proeminenţe osoase, una medială şi alta laterală care
servesc pentru inserţii musculare.

Pe epicondilul medial se inseră muşchii pronatori ai antebraţului, respectiv flexori

ai antebraţului, mâinii şi degetelor, iar epicondilul lateral dă inserţie muşchilor
supinatori ai antebraţului, respectiv extensori ai antebraţului, mâinii şi degetelor.

OASELE ANTEBRAŢULUI

Antebraţul are două oase paralele, unul medial, numit ulna, şi altul lateral, numit
radius. Aceste două oase se articulează prin epifizele lor, rămânând însă
distanţate la nivelul diafizei prin spaţiul interosos. Diafizele celor două oase sunt
prismatic triunghiulare, fiecare prezentând deci trei feţe şi trei margini. Diafizele
se privesc printr-una din marginile lor, numită margine interosoasă (margo
interossea).

ULNA

Ulna sau cubitusul este situat în partea medială a antebraţului.

Orientare. Se pune superior extremitatea mai voluminoasă, anterior scobitura
acestei extremităţi, iar lateral marginea cea mai ascuţită a osului.

Corpul (corpus ulnae) prezintă trei feţe şi trei margini.

Feţele sunt: anterioară (facies anterior), posterioară (facies posterior) şi medială

(facies medialis).

Marginile sunt: anterioară (margo anterior), posterioară (margo posterior) şi

laterală sau interosoasă (margo interossea).

Marginea interosoasă dă inserţie membranei interosoase, ce uneşte corpurile

celor două oase ale antebraţului. Superior se bifurcă şi delimitează o suprafaţă
triunghiulară în care este situată incizura radială a epifizei proximale.

Extremitatea sau epifiza superioară este formată din două proeminenţe osoase:
una verticală situată posterior numită procesul olecranian (olecranon) şi alta
orizontală şi anterioară numită procesul coronoidian (processus coronoideus).
Cele două proeminenţe circumscriu o cavitate articulară ce priveşte anterior,
numită incizura trohleară (incisura trochlearis) sau marea cavitate sigmoidă ce se
articulează cu trohleea humerusului.

Extremitatea sau epifiza inferioară prezintă două formaţiuni: capul (caput ulnae)
şi procesul stiloidian (processus styloideus).

Suprafaţa laterală a capului este articulară (circumferentia articularis), pentru

incizura ulnară a radiusului, iar faţa inferioară corespunde ligamentului
triunghiular al articulaţiei pumnului.

RADIUSUL

Radiusul este situat în partea laterală a antebraţului.

Orientare. Se aşează inferior extremitatea cea mai voluminoasă, posterior feţa
prevăzută cu şanţuri şi lateral procesul descendent al acestei extremităţi.

Corpul (corpus radii) este prismatic triunghiular prezentând trei feţe şi trei
margini.

Faţele sunt: anterioară (facies anterior), posterioară (facies posterior) şi laterală

(facies lateralis).

Faţa laterală vine în raport intim cu ramura profundă a nervului radial, iar
fracturile osului la acest nivel pot interesa nervul.

Marginile sunt: anterioară (margo anterior), posterioară (margo posterior) şi

medială sau interosoasă (margo interossea).

Marginea medială se bifurcă în partea inferioară a corpului, delimitând scobitura

sau incizura ulnară a radiusului (incisura ulnaris).

Extremitatea sau epifiza superioară este compusă din trei elemente: capul (caput
radium), colul (collum radii) şi tuberozitatea radiusului (tuberositas radii) sau
tuberozitetea bicipitală.

Capul prezintă pe faţa lui superioară o depresiune numită foseta capului radial
(fovea articularis) sau cupuşoara radiusului, care corespunde capitulului
humerusului. Circumferinţa capului (circumferentia articularis) se articulează cu
incizura radială a ulnei.

Extremitatea sau epifiza inferioară este comparată cu o piramidă patrunghiulară

trunchiată.

În partea medială se află incizura ulnară (incisura ulnaris) sau mica cavitate
sigmoidă a radiusului.

Partea laterală se prelungeşte cu procesul stiloidian al radiusului (processus

stiloideus).
Faţa posterioară prezintă creste verticale care delimitează şanţuri prin care
alunecă tendoanele muşchilor extensori. Una din aceste creste este mai
proeminentă, fiind numită tuberculul lui LISTER.

Baza sau faţa articulară carpiană (facies articularis carpea) se articulează cu

scafoidul în partea laterală şi cu semilunarul, în partea medială.

OASELE MÂINII - Scheletul mâinii este format din 27 de oase dispuse în trei grupe:
carpul, metacarpul şi oasele degetelor sau falangele.

CARPUL -Carpul este format din opt oase scurte (ossa carpi) dispuse pe două
rânduri; un rând superior, proximal sau antebrahial în care, începând de la police
în direcţia degetului mic, se găsesc patru oase: scafoidul, semilunarul, piramidalul
şi pisiformul; în al doilea rând, inferior, distal sau carpian se găsesc în aceeaşi
ordine alte patru oase: trapezul, trapezoidul, capitatul şi osul hamat.

Oasele carpiene au o formă aproximativ cubică, prezentând şase feţe, dintre care
două feţe sunt nearticulare: anterioară (volară sau palmară) şi posterioară
(dorsală) şi patru articulare cu oasele vecine: superioară, inferioară, laterală
(radială) şi medială (ulnară). Fac excepţie numai oasele de la extreme care au
numai câte o faţă articulară, laterală sau medială.
SCAFOIDUL (os scaphoideum) este cel mai lateral os al rândului întâi, se
articulează superior cu radiusul, inferior cu trapezul şi trapezoidul, medial cu
semilunarul şi cu osul capitat.
Medius
Index

III
Falangele distale II
Inelar
III
Falangele medii II IV

IV
Auricular
Police II III
Falangă distală V
I IV
police
V

I
V Falangele
proximale
II
III IV

I
Oasele
V
metacarpiene
Trapezoidul

Trapezul
Osul cu cârlig
Osul capitat
Scafoidul Pisiformul
Piramidalul
Semilunarul
Radius - epifiza distală
Ulna - epifiza distală

Fig. 49 - Oasele mâinii - vedere dorsală

SEMILUNARUL (os lunatum) se articulează superior cu radiusul, inferior cu osul
capitat şi osul cu cârlig, lateral cu scafoidul şi medial cu piramidalul.

PIRAMIDALUL (os triquetrum) se articulează superior cu capul ulnei (prin

intermediul ligamentului triunghiular), inferior cu osul cu cârlig, lateral cu
semilunarul. Faţa anterioară a osului prezintă o feţişoară articulară pentru
pisiform.

PISIFORMUL (os pisiforma) este situat înaintea piramidalului cu care se

articulează. Lateral prezintă un şanţ puţin profund pentru artera ulnară.

TRAPEZUL (os trapezium) este cel mai extern os din rândul al doilea; se
articulează superior cu scafoidul, inferior cu metacarpianul I, iar medial cu
trapezoidul şi metacarpianul II.

TRAPEZOIDUL (os trapezoideum) se articulează superior cu scafoidul, inferior cu

metacarpianul II, lateral cu trapezul şi medial cu osul capitat.

OSUL CAPITAT (os capitatum) numit şi osul mare, este cel mai voluminos os al
carpului; se articulează superior cu semilunarul, inferior cu metacarpienele II, III şi
IV, lateral cu scafoidul şi trapezoidul, medial cu osul cu cârlig.

OSUL CU CÂRLIG (os hamatum) se articulează superior cu semilunarul, inferior cu

metacarpienele IV şi V, medial cu piramidalul şi lateral cu osul capitat.

METACARPUL - Metacarpul constituie scheletul palmei şi dosului mâinii. Este

format din cinci oase lungi numite metacarpiene (ossa metacarpalia).
Numerotarea lor se face lateromedial, de la I la V. Ele se articulează superior cu
oasele celui de al doilea rând de carpiene, iar inferior cu primele falange ale
degetelor.

OASELE DEGETELOR
Degetele sunt în număr de cinci, numerotate lateromedial de la I la V. Fiecare
deget are câte un nume: police (pollex) sau degetul mare, indice (index) sau
arătător, medius (digitus medius), inelar (digitus anularis) şi degetul mic (digitus
minimus) sau auricular.

Oasele care formează degetele se numesc falange. Se găsesc în total 14 falange,

fiecare deget având câte trei falange, în afară de police care are numai două
falange. Sunt numite prima, a doua şi a treia falangă, dinspre metacarp spre
extremitatea degetului sau falangă, falangină, falangetă.

MUSCHII MEMBRULUI SUPERIOR

Muschii umarului
1.Deltoid - origini - pe treimea laterala a marginii laterale a claviculei.

- pe marginea laterala a acromionului

- pe buza inferioara a marginii posterioare a spinei scapulei

- insertia - pe tuberozitatea deltoidiana a humerusului.

2.Muschiul Supraspinos - origine - pe fosa supraspinoasa a scapulei

- insertie - pe fetisoara superioara de pe tuberculul mare

al humerusului

3. Muschiul Infraspinos - origini - in fosa infraspinoasa

 - pe fascia infraspinoasa

- insertia - pe fetisoara mijlocie a tuberculului mare a

humerusului

4.Muschiul Rotund Mic - origini - pe fata posterioara a scapulei

- pe fata profunda a fasciei infraspinoase

- insertie - pe fetisoara inferioara a tuberculului mare al

humerusului

5. Muschiul Rotund Mare - origine - pe unghiul inferior al scapulei

- insertie - pe creasta tuberculului mic al humerusului

6. Muschiul Subscapular - origine - in fosa subscapulara

- insertie - pe tuberculu mic al humerusului

Muschii Bratului
•REGIUNEA ANTERIOARA cuprinde :

-muschii flexori asezati pe 2 planuri - superficial - Muschiul Biceps Brahial

- profund - Muschii Coracobrahiali

- Muschiul Brahiali

1.Muschi Biceps Brahial - origine - pe scapula, din 2 capete distincte : capul lung si
capul scurt, se unesc la mijlocul bratului intr-un corp muscular
 - insertie - pe tuberozitatea radiusului

2. Muschii Coracobrahiali - origine - pe varful procesului coracoid

- insertia - fata medial a humerusului

3.Muschiul Brahial - origine - pe buza inferioara a tuberozitatii deltoidiene

- pe fata laterala si medial

- inseretia - pe baza procesului coronoid al ulnei

•REGIUNEA POSTERIOARA cuprinde :

1.Muschiul Triceps Brahial - un muschi voluminos fomat din 3 portiuni :

- 1 portiune lung

- 2 portiuni scurte

- originea - capul lung : pe tuberculul infraglenoidian al scapulei

- capul lateral : fata poserioara a humerusului, deasupra santului

nervului radial

- capul medial : pe fata posterioara a humerusului, dedesubtul santului

nervului radial

- insertia - pe fata posterioara, pe cele 2 margini ale olecraniului

Muschii Antebratului

•REGIUNEA ANTERIOARA cuprinde 8 muschi dispusi pe 4 planuri :

-primul plan - Muschiul Rotund Pronator

- Muschiul Flexor Radial al Carpului

- Muschiul Palmar Lung

- Muschiul Flexor Ulnar al Carpului

-planul II - Flexorul Superficial al Degetelor

-planul III - Muschiul Flexor Profund al Degetelor

- Muschiul Flexor Lung al policelui

-planul IV - M Pronator

1. Muschiul Pronator - originea - 2 fascicule - un fascicul humeral de pe fata

anterioara a epicondilului lateral

- un fascicul ulnar de pe fata mediana a

procesului coronoid al ulnei

- treimea mijlocie a fetei laterale a radiusului, pe tuberozitatea pronatorie

2. Muschiul Flexor Radial al Carpului - origine - fata anterioara a epicondilului

medial

- insertia – pe baza metacarpianului al doilea

3. Muschiul Palmar Lung - origine - pe fata anterioara a epicondilului medial

- insertia - pe aponevroza palmara

4. Muschiul Flexor Ulnar al Carpului - originea – prin 2 capete : unul humeral spre
epicondilul medial, unul ulnar pe marginea laterala a oleocraniului

- insertie – osul pisiform

5. Muschiul Flexor Superficial al degetelor - origine - porneste prin 2 capete :

- capul principal = humero-ulnar de pe fata anterioara a epicondilului medial si de

pe marginea mediala a procesului coronoid

- capul accesor= radial , pe marginea anterioara a radiusului in poriunea proximala

- insertia – pe partea mijlocie a falangei

medii

6. Muschiul Flexor Profund al Degetelor - origine-pe cele doua treimi proximale

ale fetelor anterioare si mediane ale ulnei

- insertia – pe fata falangelor distale

7. Muschiul Flexor Lung al Policelui - origine - pe fata anterioara a radiusului

- insertia - pe baza falangei distale a policelui

8.Muschiul Patrat Pronator - origine - treimea ainf a fetei anterioare a ulnei

- insertie - pe fata anterioara a radiusului.

•REGIUNEA POSTERIOARA a antebratului este formata din 8 muschi dispusi pe 2

planuri:

Planul superficial - Muschiul Extensor al Degetelor

 - Muschiul Extensor al Degetului Mic

- Muschiul Extensor Ulnar al Carpului

- Muschiul Anconeu

Planul Profund - Muschiul Lungul Abductor al Policelui

- Muschiul Scurtul Extensor al Policelui

- Muschiul Lungul Extensor al Policelui

- Muschiul Extensor al Indicelui

1.Muschiul Extensor al Degetelor - origine - epicondilul lateral humerus

- insertie - falanga proximala

2. Muschiul Extensor al Degetului mic - origine- epicondilul lateral al humerusului

- insertie- pe ultimile 2 falange ale degetului mic

3.Muschiul Extensor Ulnar al Carpului

- originea - pe epicondilul lateral prin capului humeral

- marginea posterioara a ulnei prin capul ulnar

- insertie - prin metacarpianul nr.5

4. Muschiul Anconeu - origine - pe partea postero-mediala a epicond lateral

- insertie - pe treinea proximala a fetei posterioare a ulnei

5. Muschiul Abductor Lung al Policelui - origine - pe fata posterioara a ulnei

 - pe fata post a radiusului

- insertia - pe baza metacarpianului nr. 1

6. Muschiul Extensor Scurt al Policelui - orgine - pe fata posterioara a ulnei

- pe fata post a radiusului

- insertie - pe fata falangeiproximale a policelui

7. Muschiul Extensor Lung al Policelui - origine - pe treimea mijlocie a fetei

posterioare a ulnei

- insertia - pe falanga distala a policelui

8. Muschiul Extensor al Indexului - origine - pe fata posterioara a ulnei

- insertia - pe falangele 2-3

REGIUNEA LATERALA are 4 muschi asezati pe 2 planuri :

-Plan Superficial - Muschiul Brahioradial

- Muschiul Lung Extensor Radial al Carpului

- Muschiul Scurt Extensor Radial al Carpului

- Plan Profund - Muschiul Supinator

1.Muschiul Brahioradial - origine - pe marginea laterala a humerusului

 - insertie - pe baza procesului stiloid al radiusului

2.Muschiul Lung Extensor Radial al Carpului - origine - pe marginea laterala a

humerusului

- insertie- pe baza metacarpianul nr. 2

3. Muschiul Scurt Extensor Radial al Carpului - origine - epicondilul lateral al

humerusului

- insertie - baza metacarpianul nr. 3

4. Muschiul Supinator - origine - pe suprafata rugoasa de sub incizura radial a

ulnei

- insertia - fata laterala a radiusului

MUSCHII MAINII

Exista muschi numai pe fata palmara si in spatiile interosoase . Fata dorsala

contine doar tendoanele muschilor superiori ai antebratului.Cei 19 muschi ai
palmei sunt grupati in 3 regiuni:

-regiune laterala/radial = eminenta tenara care cuprinde muschii ce deserves

degetul mare

-regiune medial/ulnara = eminenta hipotenara cu muschii ce deserves degetul

mic

-regiune mijlocie cu muschi interososi si lombricali

Muschii eminentei tenare sunt in nr de 4 asezati pe 3 planuri :

- plan I - Muschiul Scurt Abductor al Policelui

-plan II - Muschiul Opozant al Policelui (este asezat lateral)

- Muschiu Scurt Flexor al Policelui Medial

-plan III - Muschiu Abductor al Policelui

1. Muschiul Scurt Abductor al Policelui - origine - pe retinacului

- pe scapoid

- insertia- pe fata laterala a bazei falangei proximale a policelui

- pe sesamoidul lateral

2. Muschiul Opozant al Policelui - origine - pe retinaculul flexorilor

- pe osul trapez

- insertie - pe fata medial a metacarpianului nr. 1

3.Muschiul Flexor Scurt al Policelui

- origine - capul superfici pe retinaculul flexorilor

- capul profund pe randul distal al carpului

- insertia - pe sesamoidul lateral

-pe fata laterala a bazei falangei proximale a policelui

4. Muschiul Adductor al Policelui

- origine - pe capul oblic pe randul distal al oaselor carpiene

- pe capul transvers pe metacarp 3

- insertia - pe sesamoidul medial

- pe fata medial a falangei proximale a policelui

Muschii eminentei hipotenare - sunt in numar de 4 si asezati pe 3 planuri

- plan I - Muschiul Palmar Scurt

- plan II - Muschiul Flexor Scurt al Degetului Mic (asezat lateral)

- Muschiul Abductor al Degetului Mic

- plan III - Muschiul Opozant al Degetului Mic

1. Muschiul Plamar Scurt - origine - pe marginea ulnara a aponevrozei palmare

- insertie- pe fata profunda a pielii a eminentei

hipotenare

2.Muschiul Flexor Scurt al Degetului Mic

- origine- pe retinaculul flexorului

- pe osul cu carlig

- insertia- pe bagza falangei proximale a degetului 5

3.Muschiul Abductor al Degetului Mic

- origine - pe retinaculul flexorilor

- pe osul pisiform

- insertia - pe baza falangei prox a degetului mic

4.Muschiul Opozant al Degetului Mic

- origine - pe retinaculul flexorilor , pe carligul osului cu carlig, pe osul pisiform

- insertie - pe marginea ulnara a celui de al 5-ilea metacarpian

Muschii regiunii palmare mijlocii - regiunea este f din tendoanele muschilor

flexori , de muschii lombricali si de muschii interososi .

Muschii lombricali - sunt anexati tendoanelor flexorului profund al degetelor si

sunt si situati pe acelasi plan cu ele. Se numeroteaza de la police la degetul mic.

- origine - pe tendoanele flexorului profund al degetelor

- insertia - pe tendonul muschiului extensor destinat degetului respectiv

Muschii interososi - completeaza spatiile dintre metacarpiene si dupa sitautia lor,

sunt de 2 feluri : palmari si dorsali. Interososii palmari sunt in nr de 3 si ocupa
spatiile interosoase.

- origine -pe fata metacarpianului ce priveste axul mainii ( spatiile

interosoase 3 si 4)

- insertia - pe falanga proximala

Muschii interososi dorsali - ocupa intreg spatial interosos

 - origine - pe ambele metacarpiene ce delimiteaza spatiile interosoase

- insertia pe falanga proximala si pe tendonul extensorului

Inervatia Membrului Superior

Plexul Brahial = este format prin anastomozarea ramurilor ultimilor 4 nervi
cervicali (C5-C8) cu primul nerv toracal (T1)

•Ramul anterior al nervului C4 trimite o anastomoza catre nervul C5, dupa care se
anastomozeaza si cu nervul C6 formand trunchiul superior.

•Ramul anterior al nervului C7 ramane independent si formeaza trunchiul

mijlociu.

•Ramul anterior al nervului C8 se va anastomoza cu nervul T1 , si vor primi si o

anastomoza de la nervul T2, si vor forma trunchiul inferior.

Fiecare din cele 3 trunchiuri se va imparti intr-o ramura anterioara si una

posterioara.

Ramurile anterioare a trunchiului superior si ramura anterioara a trunchiului

mijlociu se vor uni si vor forma FASCICULUL LATERAL ( fasciculul
mediomusculocutan) . Din el se vor desprinde :

-Nervul Musculocutan

-radacina laterala a Nervului Median

Ramura anterioara a trunchiului inferior va forma singura FASCICULUL MEDIAL

(fasciculul mediocubitorahiocutan ) . Din el se se vor desprinde:

-Nervul Ulnar
-Nervul Cutanat Antebrahial Medial

-Cutanat Brahial Medial

-radacina mediala a Nervului Median

Ramurile posterioare ale ale tuturor celor 3 trunchiuri se vor uni si vor forma
FASCICUL POSTERIOR. Din el se vor desprinde: -Nervul Axilar

-Nervul Radial

Plexul Brahial este situat in axila. Traverseaza partea inferioara si laterala a

gatului. Are o forma aproape triunghiulara orientata catre ultimile 4 vertebre
cervicale si varful orientat catre axila.

Plexul brahial emite o serie de ramuri colaterale destinate muschilor umarului si

regiunii axilare. In raport cu orientarea lor, aceste ramuri sunt :

-anterioare - pentru muschiul mare si muschiul mic pectoral

- pentru muschiul subclavicular

-posterioare - nervii dorsali ai scapulei

- nervul torcic lung

- nervul suprascapular

- nervul subscapular pentru muschii posteriori ai umarului

- nervul scapular inferior

- nervul toraco-dorsal

- nervul mare rotund

Ramurile terminale ale plexului brahial sunt in nr de 7 si sunt impartite in 2
grupuri, in raport cu originea lor din cele 3 fascicule ale plexului brahial ( medial,
lateral, anterior) :

-Grupul Anterior va cuprinde: - Nervul Musculocutan

- Nervul Median

- Nervul Ulnar

- Nervul Cutanat Brahial Medial (doar senzitiv ce

inerveaza DOAR tegumentul membrului superior )

- Cutanat Antebrahial Median (doar senzitiv ce

inerveaza DOAR tegumentul membrului superior )

-Grupul Posterior va cuprinde : - Nervul Axilar

- Nervul Radial

NERVUL MUSCULOCUTAN = este un nerv MIXT cu originea in fasciculul lateral

( s.n lateral datorita pozitiei fata de artera axilara) al plexului brahial .

•Traiectul nervului = Initial este situate lateral si usor anterior de artera axilara,
apoi coboara pe marginea mediala a muschiului coracobrahial, traverseaza
muschiul, si se plaseaza intre muschiul biceps (anterior) si muschiul brahial
(posterior) . Va cobora in acest interstitiu muscular pana in fosa cubitala. La
nivelul santului bicipital lateral, devine subfascial si se imparte in ramurile sale
terminale. Datorita faptului ca traverseaza muschiul coracobrahial se mai
numeste si nervul perforant al coracobrahialului sau a lui Caserius.

•Ramurile laterale desprinse din nervul musculocutan sunt musculare si sunt

destinate muschilor coracobrahial, biceps brahial si brahial.
•Ramurile terminale sunt in numar de doua, anterioara si posterioara. Se
desprind din nervul musculocutan dupa ce acesta devine superficial, si ia numele
de nerv cutanat antebrahial lateral.

-ramura anterioara va cobora pana la nivelul gatului mainii si va inerva

tegumentul regiunii anterolaterale a antebratului, terminandu-se pe parte
laterala a eminentei tenare .

-ramura posterioara va merge pe fata posterioara a antebratului si va

inerva tegumentul acestei regiuni.

NERVUL MEDIAN = este format din 2 radacini, o radacina laterala si o radacina

mediala, ce provin din fasciculele radial si medial ale plexului brahial . Cele 2
radacini se unesc si formeaza un “V” anterior arterei axilare . Aceasta anastomoza
poarta denumirea de “Furca nervului median”

•Traiectul nervului: traverseaza partea inferioara a fosei axilare, se plaseaza

antero-lateral fata e artera axilara, dupa care coboara pe partea mediala a
bratului in teaca aponevrotica a pachetului vasculonervos, situate initial lateral
fata de artera brahiala, o icruciseaza apoi sub forma unui x alungit pentru a se
plasa medial de artera, in partea inferioara a bratului. Strabate fosa cubitala,
ajungand la antebrat, si plasandu-se pe axul vertical median al fetei anterioare, se
situeaza in teaca muschiului flexor superficial ala degetelor, fiind insotit pe tot
parcursul sau de artera nervului median. Ajunge mai apoi in regiunea palmara a
mainii, unde se imparte in ramurile sale terminale.

•Ramurile terminale sunt rep. de 3 nervi digitali palmari comuni ce vor da nastere
la randul lor, la primii 7 nervi digitali palmari proprii. Va da un ram muscular
pentru primii 2 lombricali, si un ram tenarian ce va inerva muschii eminentei
tenare ( scurtul abductor al policelui, opozantul policelui, fasciculul superficial al
scurtului flexor al policelui).

•Ramurile colaterale desprinse pe traiectul nervului sunt reprezentati de ramuri

musculare destinate muschilor anteriori ai antebratului, cu exceptia flexorului
ulnar al carpului, si 2 fascicule meiale ale flexorului profund al degetelor. Mai da
un ram vascular pentru artera brahiala, un ram articular pt articulatia cotului,
nervul diafizzar al humerusului, un ram comunicant cu nervul ulnar, nervul
interosos anterior si nervul cutanat palmar.

Artere + Nervi + 2 Vene Satelite = Pachet Vasculonervos

NERVUL ULNAR = se desprinde din fasciculul medial, si se intinde din axila pana in
regiunea palmara.

•Traiectul nervului : coboara initial la nivelul bratului, oblic, pe fata sa mediala,

pana in treimea inferioara a bratului, nivel unde trece posterior epicondilului
medial, trecand in santul epitrohleoolecranian, pana in treimea superioara a
ulnei, nivel la care revine pe fata anteromediala a antebratului, si coboara vertical
pana la nivelul osului pisiform, unde se imparte in 2 ramuri: un ram superficial si
un ram profund. La nivelul antebratului, are ca muschi satelit flexorul ulnar al
carpului, formand impreuna cu artera ulnara, fata de care este situat medial, si cu
2 vene satellite, pachetul vasculonervos ulnar.

•Ramurile terminale - ramul superficial coboara anterior eminentei hipotenare si

inerveaza muschii palmar scurt, si se imparte in 2 nervi digitali palmari comuni ce
vor da nastere ultimilor 3 nervi digitali palmari proprii pentru index si degetul mic.

- ramul profund insoteste ramul palmar profund al arterei

ulnare, patrunde in muschii eminentei hipotenare, inervand toti acesti 4 muschi
destinati degetului mic, da un ram ce inerveaza ultimii 2 muschi lombricali, ramuri
ce inerveaza muschii interososi palmari si dorsali, si un ram va merge catre
eminenta tenara, si va inerva fasciculul profund al scurtului flexor al policelui, si
adductorul policelui.

•Ramurile colaterale desprinse pe traiectul nervului sunt :

-ramuri musculare pentru muschiul flexor ulnar al carpului si 2 fascicule mediale

ale flexorului profund al degetelor

-ramuri articulare pt articulatia cotului

-ramuri vasculare pentru artera ulnara

-nervul cutanat dorsal al mainii, reprezentand un ram senzitiv ce inerveaza

treimea medial a fetei dorsale a mainii, si se imparte apoi pe fata dorsala a mainii
in 3 nervi digitali dorsali.

NERVUL CUTANAT BRAHIAL MEDIAL = provine din fasciculul medial al plexului

brahial,desprinzandu-se deasupra nervului cutanat antebrahial.

•Taiectul nervului : se afla la origine medial de nervul cutanat antebrahial si de

artera axilara, apoi se indreapta infero-medial coborand medial de vena axilara,
strabate fascia brahiala in partea superioara a bratului devenind superficial.
Coboara apoi pe fata mediala a bratuluipana la nivelul epicondilului medial. Va
inerva senzitiv partea medial a bratului, posterior de ramurile cutanatului
antebrahial medial. Inerveaza tegumentul partii inferioare a axilei.

NERVUL CUTANAT ANTEBRAHIAL MEDIAL= se desprinde din fasciculul medial al

plexului brahial . Coboara medial de artera axilara si ulterior medial de nervul
ulnar. La brat coboara anterior venei brahiale mediale (venei bazilice), sis pre
mijlocul bratului traverseaza fascia brahiala prin acelasi orificiu prin care vena
basilica devine profunda. Devine apoi superficial coborand alaturi de vena basilica
pana in fosa cubitala unde se imparte in 2 ramuri :

-ram anterior va inerva jumatatea mediala a tegumentului fetei anterioare a

antebratului

-ram posterior pentru tegumentul treimii mediale a fetei posterioare a

antebratului de la nivelul fosei cubitale pana la nivelul gatului mainii.

•Ramurile colaterale se distribuie tegumentului partii inferioare a axilei si regiunii

antero-mediale a bratului.
NERVUL AXILAR = isi are originea in fasciculul posterior al plexului brahial.

•Traiectul nervului - Initial se afla posterior de artera axilara si lateral de nervul

radial, mai apoi se indreapta infero-lateral , intalneste artera circumflexa
humerala posterioara cu care strabate patrulaterul birondohumerotricipital ,
inconjoara apoi colul chirurgical al humerusului si ajunge pe fata profunda a
muschiului deltoid unde se termina

•Ramurile terminale - sunt musculare, pentru muschiul deltoid.

•Ramurile colaterale - sunt destinate muschilor subscapular si rotund mic si da un

nerv cutanat al umarului ce se distribuie regiunii postero-laterale a umarului si
supero-laterale a bratului.

Acest nerv este destinat muschiului deltoid, muschiului rotund mare si mic si
muschiului subscapular.

NERVUL RADIAL = are originea in fasciculul posterior al plexului brahial.

•Traiectul nervului - traverseaza partea inferioara a fosei axilare, ajungand la

brat. Se indreapta oblic, inferoposterior si lateral, plasandu-se in santul nervului
radial de pe fata posterioara a humerusului, ajungand apoi in santul bicipital
lateral, unde se imparte in 2 ramuri terminale. Ca si raporturi, in fosa axilara este
situate posterior pachetului vasculo-nervos axillar, si medial nervului axilar.
Posterior nervului radial se afla muschii subscapular, mare dorsal si mare rotund.
La brat, se angajeaza in Fanta humero-tricipitala impreuna cu vasele brahiale
profunde . Ulterior in santului nervului radial este insotit de artera brahiala
porfunda, dupa care se plseaza intrecapetele lateral si medial ale tricepsului. Se
plaseaza ulterior in santul bicipital lateral, inconjurand epicondilul lateral. In
regiunea anterioara a antebratului, coboara vertical in grosimea muschiului
brahio-radial, lateral de vasele radiale. Ajuns in treimea inferioara a antebratului,
trece pe sub tendonul brahio-radialului, perforeaza fascia si trece in regiunea
dorsala a mainii, unde se termina prin 3 nervi digitali dorsali, din care se vor
desprinde 5 nervi digitali palmari proprii.
•Ramul posterior/profund este un nerv motor care va cobora pe fata posterioara
a antebratului, luand numele de nerv interosos antebrahial dorsal, ce va cobora
intre cele 2 planuri musculare din regiunea antebrahiala posterioara, dand ramuri
musculare pentru acesti muschi.

•Ramul terminal se gaseste pe fata dorsala a pumnului si a oaselor carpiene.

•Ramurile colaterale sunt reprezentate de nervii cutanat brahial posterior, ce se

va distribui tegumentului regiunii postero-mediale a bratului, posterior ervilor
cutanat antebrahial, medial si lateral.

•Ramurile musculare/profunde - pentru muschiul triceps brahial , anconeu,

brahioradial, lung extensor radial al carpului, scurt extensor radial al carpului
(muschii din regiunea laterala a antebratului)

•Ramul cutanat/superficial brahial lateral inferior pentru tegumentul regiunii

inferioare si laterale a bratului. Si un nerv cutanat posterior al antebratului ce se
va distribuii tegumentului din partea mijlocie a regiunii posterioare a antebratului.

Ramul anterior al nervul radial este superficial, si se numeste “cavalerul arterei

radiale” deoarece insoteste artera radial, si are situare laterala fata de artera.
Aceasta denumire provine inca din timpul burgheziei, atunci cand barbatii se
pozitionau pe marginea laterala a drumului, protejand femeia
 VASCULARIZATIA MEMBRULUI SUPERIOR

• VASCULARIZATIA ARTERIALA •

- incepe la nivelul arterei axilare, si se termina la nivelul arterelor digitale.

ARTERA AXILARA - Artera subclaviculara se continua cu artera axilara. La nivelul

mijlocului claviculei coboara strabatand in diagonal regiunea axilara, si se termina
la nivelul marginii inferioare a muschiului mare pectoral, unde se continua cu
artera brahiala.

•Muschiul pectoral mic incruciseaza in unghi drept artera axilara, in raport cu

acesta i se descriu arterei 3 portiuni :

- o portiune suprapectorala - In portiunea suprapectorala vine in raport cu vena

axilara in partea medial si cu fasciculele plexului brahial situate lateral de artera.

- o portiune retropectorala - In portiunea retropectorala are raport in partea

mediala vena axilara si cu fasciculul anteromedial al plexului brahial. In portiunea
laterala este fascicului anterolateral al plexului brahial. Posterior arterei se afla
fasciculul posterior al plexului brahial sau radiocircumflex.

- o portiune infrapectorala - In portiunea infrapectorala, artera vine in raport cu

ramurile terminale ale plexului brahial: in partea medial este cutanatul brahial si
anebrahial , si nervul ulnar .In partea laterala este nervul median, posterior este
nervul radial si circumflex, iar vena axilara este plasata in continuare medial de
artera.
Ramurile colaterale ale arterei axilare :

- Ramuri subscapulare pt muschiul subscapular

-Artera toracica suprema/superioara pentru muschii dintat anterior, primului

intercostal, portiunii superioare a muschilor pectoral mare si mic, si regiunii
mamare.

-Artera toraco-acromiala va vascularize muschiul deltoid, subclavicular, si

portiunea inferioara a celor 2 pectorali. -Artera subscapulara ce reprezinta ramul
colateral cel mai voluminos , se indreapta spre regiunea scapulara, unde prin
anastomoza cu arterele scapulara posterioara si suprascapulara, formeaza
reteaua arteriala periscapulara.

-Artera toracica laterala/ inferioara / mamara laterala

-Si 2 ramuri circumflexe humerale, anterioara si posterioara, ce se vor

anastomoza la nivelul colului chirurgical al humerusului , formand cercul arterial
perihumeral.

ARTERA BRAHIALA = artera humerala , continua artera axilara de la marginea

inferioara a muschiului mare pectoral, pana in fosa cubitala unde se bifurca in 2
ramuri terminale :

-ramul lateral va fi reprezentat de artera radiala

-ramul medial va fi reprezentat de artera ulnara

Ea este situata in regiunea brahiala anterioara, intre muschii biceps si brahial, si

este insotita pe tot traiectul ei de 2 vene satelite, si de nervul median situat initial
lateral , o incruciseaza intr-un X larg, trecand pe fata ei anterioara, apoi se
plaseaza medial de artera in treimea inferioara a bratului.
Ramurile colaterale ale arterei brahiale :

- Artera brahiala profunda = colaterala laterala, este ramul cel mai voluminous.
De la origine se indreapta inferolateral si posterior, trecand pe fata posterioara a
humerusului, se plaseaza in santul nervului radial, impreuna cu nervul radial. In
traiectul sau da un ram deltoidian, pentru muschiul deltoid, da artera nutritiva a
humerusului si 2 artere colaterale, mijlocie si radiala , ce participa la formarea
retelei arteriale a cotului.

- 2 artere colaterale ulnare, superioara si inferioara, ce vor participa la formarea

retelei arterial a cotului.

- Ramuri musculare pentru muschii anteriori ai bratului.

- Un ram deltoidian pt m deltoid.

- Un ram pt capul medial al tricepsului .

- Un ram numit artera nutritive a hummerusului atunci cand nu se desprinde din

artera brahiala profunda.

ARTERA RADIALA = reprezinta ramura de bifurcatie laterala a arterei brahiale,

intinzandu-se din fosa cubitala pana pe fata profunda a fetei palmare a mainii.
Initial artera are un scurt traiect oblic, inferolateral, dupa care devine aproape
verticala, coborand in regiunea antero-laterala a antebratului, pana la procesul
stiloid al radiusului, nivel la care il inconjoara, trecand pe fata dorsala a mainii,
dupa care traverseaza primul spatiu intermetacarpian, ajungand in regiunea
palmara unde se va anastomoza cu ramul profun al arterei ulnare si va forma
arcul palmar profund.

•Ca si raporturi - In partea anterolat a antebratului este acoperita de muschiul

brahio-radial care este satelitul areterei, de asemenea este insotita de 2 vene
radiale, precum si de ramul terminal anterior al nervului radial situate lateral de
artera ( cavalerul arterei radiale )
 - In partea inferioara a antebratului, artera radiala devine
subfasciala si se plaseaza in santul pulsului, intre tendoanele muschilor
brahioradial si flexor radial al carpului.

•La nivelul gatului mainii artera radiala se afla intr-o formatiune anatomica
''numita tabachiera'' , formata de tendoanele muschilor lung abductor al policelui,
scurt extensor al policelui , lung extensor al policelui .

Ramurile colaterale ale arterei radiale :

-Artera recurenta radial anterioara, care va participa la formarea retelei arterial a

cotului

-Ramul carpian palmar care se va plasa in regiunea palmara si se va anastomoza

cu un ram similar din artera ulnara

-Ram carpian dorsal ce se va anastomoza cu un ram similar din artera ulnara si va

forma arcada dorsala a mainii

-Ram palmar superficial care se va anastomoza cu terminarea arterei ulnare,

formand arcul palmar superficial

-Artera principal a policelui = artera princeps a policelui, ce ia nastere din artera

radiala la nivelul tabachierei anatomice si vascularizeaza policele .

ARTERA ULNARA = este ramul medial de bifurcatie a arterei brahiale, fiind mai
voluminoasa decat artera radiala, este situata in partea antero-mediala a
antebratului, intinzandu-se de la fosa cubitala pana pe fata palmara a mainii, unde
se termina prin anastomoza cu ramul palmar superficial al radialei, formand arcul
palmar superficial.

•La nivelul antebratului este situat in grosimea muschiului flexor ulnar al carpului
( muschiul satelit), fiind insotita de 2 vene satelite si de nervul ulnar situate in
partea medial a arterei .
Ramurile colaterale ale arterei ulnare :

-Ramul carpian dorsal ce se va anastomoza cu un ram similar din artera ulnara si

va forma arcada dorsala a mainii

-Ramul carpian palmar care se va plasa in regiunea palmara si se va anastomoza

cu un ram similar din artera ulnara

-Ramul palmar profund ce se va anastomoza cu terminarea arterei radiale

formand arcul palmar profund

• La nivelul regiunii palmare se intalnesc 2 arcade :

- Arcada palmara superficiala - se formeaza din terminarea arterei ulnare, si ramul

palmar superficial al arterei radiale. Se numeste arcada superficiala deoarece este
situata imediat sub fascia palmara superficiala, fiind o arcada cu concavitatea
orientate superior. Din concavitatea arterei nu se desprinde nici un ram collateral.
Din convexitate se desprind arterele digitale palmare comune, in numar de 4,
care au un traiect radial spre ultimele 4 degete. Fiecare artera ajunsa la comisura
interdigitala se va bifurca in 2 artere digitale palmare proprii ce vor vascularize
fata dorsala a ultimei falange , si matricea unghiala a ultimilor 4 degete .

- Arcada palmara profunda - se formeaza din anastomoza terminarii arterei

radiale cu ramul palmar profund al ulnarei. Este o arcada cu concavitatea
superioara, si este situate anterior extremitatii proximale a metacarpienelor si a
spatiilor intermetacarpiene. Este situata profund. Da ramuri colaterale din
concavitatea arterei si sunt ramuri ascendente sau articulare ce se distribuie
oaselor carpiene si articulatiilor dintre ele. Din convexitatea arcadei iau nastere
arterele metacarpiene palmare = arterele interosose palmare, pentru cele 4 spatii
intermetacarpiene . Artere ce se vor anastomoza cu arterele digitale palmare
comune ale arcului palmare superficial.
 • VASCULARIZATIA VENOASA •

Este reprezentata de vene superficiale si vene profunde in raport cu situarea lor

deasupra sau dedesubtul fasciei superficiale a membrului superior.

•Venele Profunde insotesc arterele , doua pentru fiecare artera, exceptand artera
axilara ce are doar o vena. Ele au aceiasi denumire cu arterele pe care le insotesc.

•Venele Superficiale reprezinta principalul sistem venos al membrului superior.

Aceste vene incep la nivelul degetelor si mainii, sunt foarte dezvoltate pe fata
dorsala a mainii, in timp ce pe fata palmara sunt reprezentate de o retea de mici
venule ce vor forma arcul venos palmar superficial. Reteaua venoasa superficiala
a fetei palmare a mainii se varsa in reteaua venoasa dorsala. Reteaua venoasa
dorsala a mainii se formeaza prin unirea venelor metacarpiene ce continua venele
digitale. De la nivelul policelui porneste vena cefalica a policelui ce se va
anastomoza cu portiunea laterala a retelei venoase dorsale a mainii si va forma
vena cefalica a antebratului sau vena radial superficiala.

De la nivelul degetului mic, porneste vena salvatela a degetului mic, ce se va

anastomoza cu portiunea mediala retelei venoase dorsale a mainii si va forma
vena bazilica a antebratului = vena ulnara superficiala. Din portiunea mijlocie a
arcadei venoase dorsale se va forma vena mediana a antebratului, ce va urca pe
fata anterioara a antebratului pana la nivelul fosei cubitale unde se imparte in 2
ramuri : vena medio-bazilica si vena medio-cefalica.

Vena Bazilica a antebratului va urca pe partea mediala a fetei anterioara a

antebratului, si la nivelul fosei cubitale se va unii cu vena mediobazilica formand
vena bazilica.

Vena Cefalica a antebratului va urca pe partea antero-laterala a antebratului pana

la nivelul fosei cubitale, unde se va unii cu vena mediocefalica formand vena
cefalica.
•La nivelul fosei cubitale, intre venele mediocefalica, mediobazilica, vena cefalica
si vena bazilica ale antebratului, se formeaza un ''M'' venos al fosei cubitale, sau a
lui Couriel ( anatomist francez) . La nivelul fetei anterioara a bratului urca cele 2
vene : vena bazilica pe marginea mediala si vena cefalica pe marginea laterala. In
partea superioara a bratului, vena bazilica va traversa fascia brahiala devenind
profunda si se va varsa in una din cele 2 vene brahiale . Vena cefalica va traversa
fascia brahiala la nivelul santului delto-pectoral si se va varsa in vena axilara .

MEMBRUL INFERIOR

OASELE MEMBRULUI INFERIOR

Membrele inferioare numite şi membrele abdominale sau pelviene, se detaşează
de pe părţile laterale ale bazinului. De la acest nivel coboară paralel unul cu altul
şi iau contact cu solul printr-o bază relativ largă, reprezentată de regiunea
plantară. Membrele inferioare sunt destinate staticii şi locomoţiei.

Oasele membrului inferior se împart în oasele centurii membrului inferior şi oasele

membrului inferior liber. Scheletul membrului inferior liber este format la rândul
sau din trei segmente: scheletul coapsei, gambei şi piciorului.

CENTURA MEMBRULUI INFERIOR - Centura membrului inferior este formată din

cele două oase coxale. Acestea se articulează între ele în partea anterioară, iar
posterior se articulează cu sacrumul, formând împreună peretele osos al unei
cavităţi numite pelvis (la formarea căruia participă şi coccisul).
COXALUL

Coxalul este un os plan format, până la pubertate, din trei piese distincte: ilionul,
pubisul (pubele) şi ischionul.

Orientare. Se aşează posterior marginea care prezintă o scobitură mare, lateral

faţa prevăzută cu o cavitate semisferică (acetabulul), iar inferior scobitura acestei
cavităţi.

Ilionul (os ilium; ilium) formează porţiunea superioară a osului şi prezintă un corp
(corpus ossis ilii) care participă la formarea acetabulului şi o porţiune superioară,
aripa osului iliac (ala ossis ilii).

Ischionul (os ischii; ischium) cuprinde porţiunea posterioară şi inferioară a osului;

el are un corp şi o ramură. La limita dintre corp şi ramură se găseşte tuberozitatea
ischiadică (tuber ischiadicum). 2

Pubisul (os pubis; pubis) reprezintă porţiunea anteroinferioară a osului; el are un

corp şi două ramuri: superioară (ramus superior ossis pubis) şi inferioară (ramus
inferior ossis pubis). Ramura inferioară a pubisului se uneşte cu ramura
ischionului, formând împreună ramura ischiopubiană (ramus ischiopubicus).

Coxalul, considerat în totalitate, prezintă două feţe, patru margini şi patru

unghiuri.

Faţa laterală prezintă în porţiunea sa mijlocie o cavitate mare, numită acetabul

(acetabulum). Dedesubtul acetabulului se găseşte un orificiu mare, numit gaura
obturată, iar deasupra acetabulului se găseşte suprafaţa gluteală a aripii osului
iliac.

Acetabulul sau cavitatea cotiloidă se articulează cu femurul. Circumferinţa

acetabulului poartă numele de marginea acetabulară (limbus acetabuli; margo
acetabuli) sau sprânceana acetabulară. Marginea acetabulară prezintă scobitura
sau incizura acetabulului (incisura acetabuli).
Suprafaţa interioară a acetabulului prezintă:

a. suprafaţa semilunară (facies lunata), care se articulează cu capul femural;

b. fosa acetabulului (fossa acetabuli), nearticulară;

Suprafaţa gluteală a osului iliac (facies glutea ossis ilii) sau aripa osului iliac (ala
ossis ilii), este străbătută de trei linii: linia gluteală anterioară (linea glutea
anterior), linia gluteală posterioară (linea glutea posterior) şi linia gluteală
inferioară (linea g lutea inferior) sau supraacetabulară.

Faţa medială este străbătută de linia arcuată (linea arcuata), sau linia nenumită,
ce o împarte în două porţiuni:

- fosa iliacă (fossa iliaca), situată deasupra liniei arcuate;

- suprafaţa sacropelvină (facies sacropelvica ossis ilii) situată dedesubtul liniei,

alcătuită la rândul ei din două formaţiuni anatomice: tuberozitatea iliacă
(tuberositas iliaca) şi suprafaţa auriculară (facies auricularis). Suprafaţa auriculară
este destinată articulării cu osul sacrum.

Inferior suprafeţei auriculare se găseşte o suprafaţă plană ce corespunde

acetabulului şi anterior acestei suprafeţe se află gaura obturată.

Marginea anterioară (margo anterior) este accidentată şi prezintă:

1. spina iliacă anterosuperioară (spina iliaca anterior superior);

2. o mică incizură, incizura nenumită;

3. spina iliacă anteroinferioară (spina iliaca anterior inferior);

4. o a doua incizură pe unde trece muşchiul iliopsoas;

5. proeminenţa rotunjită a eminenţei iliopubiene sau eminenţa iliopectinee;

6. suprafaţa pectineală (pecten ossis pubis), mărginită anterior de creasta

obturatoare şi posterior de creasta pectineală;
7. tuberculul pubian (tuberculum pubicum) sau spina pubisului;

8. creasta pubică (crista pubica), situată medial de tubercul.

Marginea posterioară (margo posterior) este la fel de accidentată ca şi cea

anterioară şi prezintă:

1. spina iliacă posterosuperioară (spina iliaca posterior superior);

2. o mică incizură nenumită;

3. spina iliacă posteroinferioară (spina iliaca posterior inferior);

4. incizura ischiadică mare (incisura ischiadică major);

5. spina ischiadică (spina ischiadica) sau mica spină sciatică;

6. incizura ischiadică mică (incisura ischiadica minor);

7. tuberozitatea ischiadică (tuber ischiadicum) pe care repauzează omul în poziţie

şezândă.

Marginea superioară (margo superior) sau creasta iliacă (crista iliacă) se întinde
de la spina iliacă anterosuperioară la spina iliacă posterosuperioară.

Marginea inferioară (margo inferior) se întinde între tuberozitatea ischiadică şi

unghiul pubisului, numindu-se şi ramură ischiopubiană. Prezintă o suprafaţa
ovală, suprafaţa pubiană sau simfizară (facies symphysialis), care se articulează
cu suprafaţa similară a pubisului de partea opusă formând simfiza pubiană

Unghiurile coxalului sunt:

- anterosuperior (spina iliacă anterosuperioară);

- posterosuperior (spina iliacă posterosuperioară);

- anteroinferior (unghiul pubelui);

- posteroinferior (tuberozitatea ischiadică).

PELVISUL OSOS

Pelvisul osos sau bazinul este format de cele două coxale, sacrum şi coccige. El
este situat cu aproximaţie la mijlocul corpului adultului.

Conformaţie generală. Are forma unui trunchi de con, cu baza mare superior şi cu
baza mică inferior.

Pelvisul osos prezintă: o circumferinţă superioară, o circumferinţă inferioară, o

suprafaţă exterioară (exopelvină) şi o suprafaţă interioară (endopelvină).

Circumferinţa superioară sau baza mare a pelvisului osos este formată, la rândul
ei de către baza sacrumului, creasta iliacă, marginea anterioară a coxalului şi buza
anterioară a marginii superioare a simfizei pubiene.

Suprafaţa exterioară (exopelvină) prezintă elementele anatomice de pe feţele

laterale ale celor două coxale şi de pe feţele dorsale ale sacrumului şi coccigelui.

Suprafaţa interioară (endopelvină) se caracterizează printr-un relief osos circular

numit linia terminală (linea terminalis), care delimitează strâmtoarea superioară
a pelvisului.

Pelvisul mare (pelvis major) sau porţiunea superioară aparţine topografic

abdomenului. El este format de cele două fose iliace ale coxalelor şi de aripioarele
sacrumului, fiind mărginit superior de circumferinţa superioară, iar inferior de
strâmtoare

Strâmtoarea superioară (apertura pelvis superior) este delimitată de către linia

terminală, alcătuită astfel: posterior de către promontoriu şi marginea anterioară
a aripioarelor sacrumului; pe laturi de liniile arcuate ale celor două coxale,
prelungite prin crestele pectineale; anterior de marginea superioară a simfizei
pubiene care continuă crestele pectineale.

Strâmtoarea inferioară a pelvisului (apertura pelvis inferior) sau baza mică a

pelvisului osos este formată anterior de marginea inferioară a simfizei pubiene,
posterior de vârful coccigelui şi lateral de cele două tuberozităţi ischiadice. Cele
două ramuri ischiopubiene alcătuiesc împreună un arc osos al cărui vârf este
situat la nivelul marginii inferioare a simfizei pubiene. Acest arc se numeşte arcul
pubian (arcus pubis) şi el delimitează un spaţiu numit unghiul subpubian (angulus
subpubicus). Atât arcul pubian cât şi unghiul subpubian au o deosebită
importanţă obstetricală.

Pelvisul mic sau excavaţiunea pelviană (pelvis minor) este porţiunea delimitată
de cele două strâmtori. În clinică se utilizează şi termenul de canal pelvian,
înţelegându-se prin aceasta pelvisul mic împreună cu cele două strâmtori ale sale.
Pelvisul mic este format posterior de faţa anterioară a sacrumului şi coccigelui,
lateral de suprafeţele plane ce corespund acetabulului (situate pe feţele mediale
ale coxalelor) şi de gaura obturată, iar anterior de faţa posterioară a simfizei
pubiene.

Strâmtoarea mijlocie este formată posterior de linia transversală dintre

vertebrele sacrale 4 şi 5, lateral de marginea superioară a ligamentelor
sacrospinoase şi de spinele ischiadice, anterior de o linie curbă ce se întinde de la
spinele ischiadice la treimea inferioară a feţei posterioare a simfizei pubiene.

FEMURUL

Femurul formează singur scheletul coapsei. Este îndreptat oblic superoinferior şi

lateromedial, astfel încât atunci când călcâiele sunt alipite, cele două femururi se
ating prin epifizele lor inferioare.

Orientare. Se aşează superior extremitatea cotită, medial suprafaţa sferică şi

articulară a acestei extremităţi, posterior marginea cea mai aspră a osului.

Femurul prezintă un corp şi două epifize.

Corpul (corpus femuris) prezintă trei feţe şi trei margini.

Feţele sunt: anterioară, laterală şi medială.

Marginile sunt: medială, laterală, şi posterioară.

Marginea posterioară este rugoasă, proeminentă şi se numeşte linia aspră (linea
aspera). În porţiunea superioară linia aspră se trifurcă dând:

- o ramură laterală, numită tuberozitatea gluteală (creasta muşchiului gluteu

mare);

- o ramură medială, numită şi creasta vastului medial;

- o ramură mijlocie numită şi creasta pectineului, pentru inserţia muşchilor cu

acelaşi nume.

În porţiunea inferioară linia aspră se bifurcă delimitând o suprafaţă triunghiulară

numită suprafaţa poplitee (facies poplitea). Pe această suprafaţă, deasupra
fiecărui condil, se găsesc rugozităţi, numite tuberculul supracondilian medial şi
lateral.

Epifiza superioară prezintă capul, colul şi două tuberozităţi numite marele şi

micul trohanter. Epifiza superioară este legată de corp prin colul chirurgical.

Capul (caput femoris) este articular şi reprezintă două treimi dintr-o sferă.
Prezintă foseta capului femural (fovea capitis femoris) pentru inserţia
ligamentului capului femural (ligamentul rotund).

Colul (collum femoris) formează cu diafiza unghiul de înclinaţie ce măsoară 125-

130°. Axul colului formează cu axul transversal al extremităţii inferioare (ce trece
prin condilii femurali) un alt unghi, numit unghiul de declinaţie, care măsoară în
medie 12°.Greutatea corpului se transmite de la bazinul osos la membrul inferior
liber prin colul femurului

Trohanterul mare (trochanter major) este o proeminenţă patrulateră ce prezintă

pe faţa lui medială fosa trohanterică (fossa trochanterica) sau foseta digitală.

Trohanterul mic (trochanter minor) este o proeminenţă mamelonată, situată la

partea posteroinferioară a colului.

Trohanterul mare şi mic sunt uniţi prin linia intertrohanterică (situată anterior) şi
prin creasta intertrohanterică (mai proeminentă ca precedenta, situată
posterior).
Epifiza inferioară este formată din două proeminenţe articulare puternice numite
condili. Anterior, cei doi condili converg spre o suprafaţă articulară numită
suprafaţa patelară, în timp ce posterior condilii sunt separaţi de o fosă adâncă
numită fosa intercondilară.

Condilii, sunt în număr de doi, dintre care unul medial (condylus medialis) sau
condilul tibial şi celălalt lateral (condylus lateralis) sau condilul fibular.

Pe feţele laterale prezintă câte o proeminenţă numită epicondilul medial

(epicondylus medialis) şi respectiv epicondilul lateral (epicondylus lateralis).
Deasupra şi posterior epicondilului medial se găseşte o altă proeminenţă,
tuberculul adductorului (tuberculum adductorium), pentru inserţia muşchiul
adductor mare.

PATELA

(patella) Patela sau rotula este

un os de formă triunghiulară
situat în tendonul muşchiului
cvadriceps femural, fiind
considerată un os sesamoid.

Orientare. Se pune superior baza

şi posterior faţa articulară.

Prezintă două feţe (anterioară şi

posterioară), două margini
(medială şi laterală), o bază şi un
vârf. Faţa posterioară se
articulează cu suprafaţa
patelară a femurului.
OASELE GAMBEI

Oasele gambei sunt în număr de două: tibia, osul mai voluminos şi mai puternic,
ce suportă greutatea corpului şi fibula, mai subţire. Aceste oase se articulează
proximal şi distal prin epifizele lor, fiind separate la nivelul diafizelor printr-un
spaţiu interosos, în care se găseşte membrana interosoasă.

TIBIA - Tibia este situată în partea medială a gambei. Formează cu femurul un

unghi deschis lateral. Prezintă un corp şi două epifize.

Orientare. Inferior se aşează epifiza mai mică, medial prelungirea ei, iar anterior
marginea cea mai ascuţită a osului.

Corpul (corpus tibiae) prezintă două uşoare curburi: care îi dau aspectul literei
“S”. Corpul prezintă trei feţe şi trei margini.

Faţele sunt: medială, laterală şi posterioară.

Faţa medială este în raport cu tegumentele, exceptând partea superioară unde se

inseră o formaţiune numită pes anserinus (laba de gâscă), formată din
tendoanele muşchilor croitor, gracilis şi semitendinos.

Faţa posterioară prezintă în porţiunea superioară linia oblică a tibiei numită şi

linia muşchiului solear.

Marginile sunt: anterioară (creasta tibiei), medială şi laterală (interosoasă).

Epifiza superioară este constituită din doi condili: condilul medial (condylus
medialis) şi condilul lateral (condylus lateralis). Condilii prezintă o faţă superioară
comună şi o circumferinţă.

- cavităţile glenoide ale tibiei ce corespund condililor femurali;

- eminenţa intercondilară (eminentia intercondylaris) sau spina tibiei, formată

din doi tuberculi (lateral şi medial);

- suprafaţa prespinală şi suprafaţa retrospinală.

Incizura intercondilară

Cavitatea glenoidă

laterală

Tuberozitatea tibiei

Cavitatea glenoidămedială

Tuberculul lui GERDY

Faţa laterală

Marginea medială

Marginea anterioară

Marginea laterală

Faţa medială

Maleola tibială

Circumferinţa prezintă în partea laterală o feţişoară articulară pentru capul fibulei

iar în partea anterioară tuberozitatea tibiei (tuberositas tibiae). În partea
anteroexternă a circumferinţei se află o proeminenţă, tuberculul lui GERDY,
destinat inserţiilor musculare.

Epifiza inferioară prezintă suprafaţa de articulare cu talusul (în partea inferioară)

iar lateral incizura fibulară (incisura fibularis) pentru articularea cu fibula. Medial,
epifiza inferioară se prelungeşte cu maleola medială (malleolus medialis), ce se va
articula cu talusul.
FIBULA - Fibula sau peroneul, este situată în partea laterală a gambei. Prezintă un
corp şi două epifize.

Orientare. Se aşează inferior epifiza turtită, medial feţişoara articulară pe care ea

o prezintă, posterior marginea epifizei care prezintă o fosă.

Corpul (corpus fibulae) prezintă trei feţe şi trei margini.

Feţele sunt: laterală, medială şi posterioară.

Faţa medială prezintă o creastă longitudinală numită creasta medială (crista

medialis) pe care se inseră ligamentul (membrana) interosos.

Marginile sunt: anterioară, laterală şi medială.

Epifiza superioară este reprezentată de capul fibulei (caput fibulae), legat de corp
printr-un col (collum fibulae). Capul prezintă o feţişoară articulară (facies
articularis capitis fibulae) pentru tibie. Superior, se prelungeşte cu un vârf (apex
capitis fibulae) sau procesul stiloidian.

Epifiza inferioară este formată de maleola laterală (malleolus lateralis) sau

fibulară. În partea medială, maleola prezintă o feţişoară articulară (facies
articularis malleoli) pentru tibie şi talus şi o excavaţie profundă numită fosa
maleolei laterale (fossa malleoli lateralis).

OASELE PICIORULUI - Oasele piciorului sunt reprezentate de 26 oase, dispuse în

trei grupe: tarsul, metatarsul şi oasele degetelor.

TARSUL- Tarsul este un masiv osos care ocupă jumătatea posterioară a piciorului
şi este format din şapte oase scurte dispuse în două rânduri:

a. un rând posterior cu două oase suprapuse: talusul deasupra şi calcaneul

dedesubt;

b. un rând anterior cu celelalte cinci oase: navicularul, cuboidul şi trei

cuneiforme.
Oasele tarsului pot fi grupate şi în două rânduri anteroposterioare: un rând
medial ce cuprinde talusul, navicularul şi cele trei cuneiforme şi un rând lateral în
care se găsesc calcaneul şi cuboidul. Cele şapte oase ale tarsului formează o boltă
concavă inferior, pe care se sprijină întreaga greutate a corpului.

TALUSUL (talus) este situat în vârful masivului tarsian, fiind interpus între oasele
gambei, calcaneu şi navicular. Este format dintr-un cap, un corp şi un col ce
uneşte primele două porţiuni.

Orientare. Se aşează înainte capul, în sus trohleea, lateral faţa articulară

triunghiulară.

Faţa superioară prezintă trohleea talusului (trochlea tali), prelungită medial cu

feţişoara maleolară medială (facies malleolaris medialis) şi lateral cu feţişoara
maleolară laterală (facies malleolaris lateralis). Ea se articulează cu scoaba
gambieră (formată de epifiza distală a tibiei, maleola medială şi maleola laterală).
Feţişoara maleolară medială are forma unei virgule iar cea laterală este
triunghiulară.

Faţa inferioară prezintă trei feţişoare articulare(annterioară, mijlocie şi

posterioară) pentru articularea cu calcaneul. Între feţişoarele calcaneene
posterioară şi mijlocie se delimitează şanţul talusului (sulcus tali)

Capul talusului (caput tali), situat în partea anterioară, se articulează cu

navicularul

CALCANEUL (os calcis) este cel mai voluminos os al tarsului, fiind situat
dedesubtul talusului la partea posteroinferioară a piciorului, formând
proeminenţa călcâiului.

Orientare. Se aşează în sus faţa prevăzută cu trei feţişoare articulare, posterior

extremitatea cea mai voluminoasă, medial faţa cu un şanţ adânc.
Faţa superioară prezintă trei feţişoare talare pentru articularea cu talusul şi
şanţul calcaneului (sulcus calcanei) care împreună cu şanţul talusului formează un
canal numit sinus tarsi.

Faţa anterioară se articulează cu cuboidul iar faţa posterioară răspunde călcâiului

(calx), iar în jumătatea inferioară dă inserţie tendonului lui ACHILLE.

NAVICULARUL (os naviculare) sau scafoidul este situat pe partea medială a

piciorului, cuprins între capul talusului, cuboid şi cele trei cuneiforme.

METATARSUL - Metatarsul este format din cinci oase metatarsiene (ossa

metatarsi; ossa metatarsalia). Numărătoarea lor se face dinspre marginea medială
spre cea laterală a piciorului, de la I la V.

Metatarsienele sunt oase lungi şi pereche, prezentând un corp, o bază şi un cap.

Baza (basis ossis metatarsi) sau extremitatea posterioară, se articulează cu

oasele tarsului.

Capul (caput ossis metatarsi) sau extremitatea anterioară, se articulează cu

falanga proximală.

OASELE DEGETELOR (ossa digitorum pedis)

Degetele sunt în număr de cinci, numerotate de la I la V, de la marginea medială

la cea laterală a piciorului. Degetul I poartă numele de haluce (hallux), iar degetul
V de deget mic (digitus minimus).

Oasele care formează degetele se numesc falange (phalanges). În total sunt 14

falange, fiecare deget având câte trei falange, cu excepţia halucelui care are
numai două falange. Falangele sunt: proximală, mijlocie şi distală.

Falanga proximală se articulează cu metatarsienele, iar cea distală corespunde

unghiei.
 MUSCHII BAZINULUI ( MUSCHII PELVITROHANTELIERI )

Dupa asezarea lor fata de bazin, si fata de articulatia coxo-femurala, se impart in 2

grupe:

-grupul anterior=interior, format de muschii iliopsoas mare , iliac, iliopsoas mic

-grupul posterior = exterior, cuprinde un numar de 10 muschi, asezati pe

suprafata exterioara a pelvisului (opturatorul intern si piliformul au migrat spre
interiorul pelvisului )

GRUPUL ANTERIOR :

1. Muschiul Iliopsoas Mare

- origine - pe fata laterala a ultimei vertebre toracice

- pe fata primelor vertebre lombare

- insertia - pe trohanterul mic

2. Muschiul Iliac - origine - in fosa iliaca

- insertia - pe trohanterul mic

3.Muschiul Iliopsoas Mic

- origine - pe corpul vertebral T12-L1 si pe discul intervertebral dintre ele

- insertie - pe fascia iliaca , pe eminenta iliopubiana ( pe arcada iliopectinee)

GRUPUL POSTERIOR :

Muschiul Fesier Mare

- origine - pe ligamentul sacro-pubial

- pe creasta iliaca

- pe partile laterale ale osului sacru si a osului coccis

- pe fascia toraco-lombara

-insertie - superior si superficial pe tractul iliotilial

- porfund pe tuberozitatea gluteala

- distal pe fascia laterala

Muschiul Fesier Mijlociu (gluteu mijlociu)

- origine - pe campul osos cuprins intre linia gluteala aterioara si cea posterioara
al aripii iliace

- pe portiunea corespunzatoare crestei iliace

- pe fascia profunda a fasciei

- insertie -pe fata laterala, pe trohanterul mare

Muschiul Fesier Mic (gluteu mic)

- origine - pe campul osos al fetei gluteale situate intre linia gluteala anterioara si
cea inferioara

- insertie - pe trohanterul mare

Muschiu Extensor al Fasciei Laterale - origine - pe spina iliaca antero-superioara

- insertie - pe tractul iliotibial

Muschiul Piriform ( muschiul piramidal al bazinului )

- origine - in interiorul pelvisului, pe fata anterioara a sacrului, in vecinatatea

gaurilor sacrate 2,3,4

- insertie - pe trohanterul mare, pe marginea lui superioara

Muschiul Obturator Intern

- origine - in interiorul pelvisului, pe fata mediala a membrane opturatoare, pe

periferia osoasa a gaurii obturate

- insertie - pe trohanterul mare, pe fata lui mediala

Muschiul Geaman Inferior + Muschiul Geaman Anterior = Triceps Coxal

- originea - superior, pe spina sciatica

- inferior, pe tuberozitatea ischiatica

- insertie - pe tendonul obturatorului intern

Muschiul Patrat Femural - origine - tuberozitatea ischiatica

- insertie - pe creasta intertrohanteriala

Muschiul Obturator Extern

- origine - pe fata laterala al cadrului osos al gaurii opturate si pe membrane

opturatoare

- insertie - in fundul fosei trohanteriene

 MUSCHII COAPSEI

Dupa asezare si actiune se impart in 3 grupe: - grupul anterior - muschii extensori

: muschiul croitor si cvadriceps

- grupul medial - muschii adductori

- grupul posterior - muschii flexori

(ischiocrurali ) - muschiul biceps femural, muschiul semitendinos, muschiul
semimebranos

GRUPUL ANTERIOR :

1.Muschiul Croitor - origine - pe spina iliaca anterosuperioara

- insertie - pe fata mediala a tibiei sub epicondilul medial al

tibiei, alcatuind aici planul superficial al piciorului gastei

2.Muschiul Cvadriceps Femural poarta denumirea dupa cele 3 capete de origine

- Muschiul Vast Lateral

- Muschiul Vast Medial

- Muschiul Vast Intermedial

- Muschiul Dreptul Femural

3.Muschiul Drept Femural ( depaseste in sus articulatia coxofemurala fixandu-se
pe cocxal )

- origine - sunt 2 capete fixate pe coxal, unul vertical ,tendonul direct care se
prinde pe spina iliaca anteroinferioara, si un capat orizontal , tendonul reflectat,
care se prinde deasupra sprancenei acetabulare

- insertie - pe lama aponevrotica ce intra in costitutia tendonului terminal

4.Muschiul Vast Lateral este cel mai voluminous dintre vasti si cu situatia cea mai
inalta

- origine - pe trohanterul mare, pe buza laterala a liniei aspre

- insertie - pe tendonul comun al vastilor, pe tendonul dreptului femural

5.Muschiul Vast Medial - origine - pe toata intinderea linei aspre

- insertie - pe marginea mediala a patelei

6.Muschiul Vast Intermedial reprezinta portiunea profunda a cvadricepsului, este

situat direct pe corpul femurului

- origine - pe cele 2 treimi superioare ale fetelor laterala si inferioara a femurului

- insertie - pe tendonul cvadricepsului femural , tendonul terminal al vastilor

GRUPUL MEDIAL cuprinde 5 muschi asezati pe 3 planuri

- Planul Superficial - Pectineul , Adductorul Lung, Gracilis

- Planul Mijlociu - Adductorul Scurt din partea superioara

- Planul Profund - Adductorul Mare ( care cu cele 3 portiuni ale sale, ocupa singur
toata aria triunghiului )
1.Muschiul Pectiuneu - origine - pe creasta pectineala

- insertie - pe linia pectineala a femurului

2.Muschiul Adductor Lung - origine - pe suprafata unghiulara a pubelui, sub

tuberculul pubial

- insertie - pe interstitiul liniei aspre a femurului, in

linia mijlocie

3.Muschiul Adductor Scurt - origine - pe suprafata unghiulara , pe ramura

inferioara a pubelui

- insertiei - pe linia aspra a femurului

4.Muschiul Adductor Mare cel mai mare si cel mai posterior dintre muschii
regiunii

- origine - pe tuberozitatea ischiatica, pe ramura ischiopubiana

- insertie - pe femur, pe toata lungimea liniei aspre

- pe epicondilul medial, tuberculul abductorului

5.Muschiului Gracilis - origine - pe ramura inferioara a pubelui

- insertie - pe partea superioara a fetei mediale e tibiei

GRUPUL POSTERIOR

1.Muschiul Biceps Femural

- origine - portiunea lunga pe tuberozitatea ischiatica

- portiunea scurta pe intserstitiul liniei aspre, in jumatatea inferioara

- insertie - pe capul fibulei

- mai trimite 22 expansiuni fibroase la condilul lateral al tibiei, si la fascia

crurala

2.Muschiul Semitendinos

- origine - pe tuberozitatea ischiatica

- insertie - pe fata mediala a tibiei, intrand in constitutia piciorului gastei

3.Muschiul Semimebranos

- origine- pe tuberozitatea ischiatica

- insertie- are 3 ramuri - tendonul direct pe fata posterioara a condilului medial al

tibiei, tendonul recurrent formeaza ligamentul popliteu oblic al articulateiei
genunchiului , tendonul orizontal pe partea anterioara a condilului medial al
tibiei .
 MUSCHII GAMBEI

Se impart in 3 grupe:

- Grupa anterioara - muschiul tibial anterior ,muschiul extensor lung al halucelui,

muschiul extensor lung al degetelor, muschiul peronierul al treilea

- Grupa laterala - muschiul lungul si scurtul peronier

- Grupa posterioasa - flexorii pe 2 planuri - planul profund - tibialul post , flexorul

lung al halucelui,flexorul lung al degetelor,popliteul)

- planul superficial - muschiul triceps

sural format din gastrocnemian si solear si muschiul plantar

REGIUNEA ANTERIOARA

Muschiul Tibial Anterior

- originea - pe epicondilul lateral al tibiei ,pe fata lat a tibiei, pe membrana

interosoasa,pe fata profunda a fasciei crurale

- insertia - pe primul cuneiform ,pe baza primului metatarsian

Muschiul Extensor Lung al Halucelui

- originea -pe fata med a fibulei in port mijlocie si pe membrana interosoasa

- Insertia -pe a doua falanga a halucelui

Muschiul Extensor Lung al Degetelor:

-originea - pe fibula, marg ant , fata mediala si capul fibulei

- pe epicond lat al tibiei

- pe membrana interosoasa

- pe fascia crurala

-Insertia - pe fascia mijlocie pe a doua falanga si cele 2 fasc marginale pe a treia

falanga,luand parte la formarea aponevrozei dorsale a degetelor

Muschiul Peronier al treilea - originea - pe fata mediala a fibulei ,in jum ei

inferioara si pe port invecinata a membranei interosoase

- insertia - pe baza celui de-al 5-lea metatarsian

REGIUNEA LATERALA

1.Muschiul Peronier Lung - originea -pe capul fibulei si pe fata ei lat

- pe cele 2 septuri intermusculare

- pe fascia crurala

- insertia -pe baza primului metatarsian si pe primul

cuneiform

2.Muschiul Peronier Scurt - originea - pe fata laterala a fibulei, jumatatea ei

inferioara si pe cele 2 septuri intermusculare

- insertia -pe tuberozitatea metatarsianului 5

REGIUNEA POSTERIOARA

Plan superficial :

1.Muschiul Triceps Sural care este format din gastrocnemian si solear .

* Muschiul gastrocnemian-portiunea medial (gemenul medial) este mai lunga si

mai puternica decat cea laterala (gemenul lat )

- originea -pe fata cutanata a condilului femural corespunzator

- insertia -se face atat direct cu ajutorul unor fasc musculare,cat si prin
intermediul unui tendon(corpul muscular se termina brusc cu un contur foarte
caracteristic continuandu-se apoi cu tendonul lui Ahile)

*Muschiul solear

- originea -pe fibula ,pe fata post a diafizei ; pe tibie ,pe linia solearului si marg
med( in terimea mijl ) ; pe o arcada fibroasa ce se intended oblic intre cele 2 oase

- insertia -pe partea mijlocie a suprafetei posterioare a calcaneului

2.Muschiul Plantar - originea - pe condilul laeralt al femurului (port sup)

- insertia -pe marginea mediala a tendonului calcanean si pe

calcaneu

Planul profund:

1.Muschiul Popliteu

- originea -pe condilul lateral al femurului

- insertia -pe fata posterioara a tibiei (pe baza sup a liniei solearului si pe campul
osos de deasupra ei)
2.Muschiul Flexor Lung al Degetelor

- originea -pe fata posterioara a tibiei ,in treimea mijl , dedesubtul linie solearului

- insertia - pe falanga a 3-a

- pe lombricali si perforeaza tendonul flexorului scurt al degetului

3.Muschiul Tibial Posterior

- originea - pe membrana interosoasa

- pe partea invecinate ale celor 2 oase ( fata post a tibiei si fata mediala a
fibulei)

- insertia -pe tuberozitatea osului navicular si trimite expansiuni oaselor tarsiene

vecine si metatarsiene

4.Muschiul Flexor Lung al Halucelui - originea -fata post a fibulei ,cele 2/3 inf si pe
port invecinata a membr interosoase

- insertia -pe a 2-a falanga a halucelui

MUSCHII PICIORULUI

Grupul medial -3 muschi destinati halucelui : abductorul halucelui ,flexor scurt al

halucelui si adductorul halucelui

Grupul lateral - 2 muschi destinati deg mic : abductorul degetului mic si flexorul
scurt al degetului mic
Grupul mijlociu -flexorul scurt al degtelor este cel mai superficial, are raporturi
stranse cu aponevroza plantara

-patratul plantei si cei 4 lombricali formeaza cel de-al doilea plan

al lojei mijlocii impreuna cu tendonul flexorului lung al degetului pe care ei se
insera printr-un capat

Muschii interososi (3 plantari si 4 dorsali ) form stratul osteomuscular al

piciorului ,loja profunda in care se afla tendonul tibialului post si al peroneului
lung

- origine - pe oasele tarsiene; oasele metatarsiene si pe tendonul flexorului lung

al degetelor

- insertia - direct pe falange in cea mai mare parte

- indirect prin intermediul aponevrozei dorsale a degetului

REGIUNEA DORSALA

1.Muschiul Extensor Scurt al Degetelor

- originea - pe fata sup a calcaneului si pe retinaculul inf al extensorilor

- insertia - la nivelul articulatiei metatarso-falangiene si pe partea laterala a

tendonului extensorului lung (de pe degetul corespunzator )

2.Muschiul Extensor Scurt al Halucelui

- originea - pe fata superioara a calcaneului si pe retinaculul inf al extensorilor

- insertia - pe baza falangei proximale a halucelui

MUSCHII PLANTEI - 3 grupe (med ,mijl si lat )

Grup plantar medial -3 muschi pt haluce :

1.Muschiul Abductor al Halucelui

- originea - pe procesul medial al tuberozitatii calcaneului

- pe aponevroza plantara si pe retinaculul flexorilor

- insertia -pe sesamoidul medial si pe baza primei falange a halucelui

2.Muschiul Flexor Scurt al Halucelui

- originea - pe cuboid si cuneiform

- pe ligamenele si expansiunile tendinoase care se intind peste acestea

- insertia -pe fasciculul medial impreuna cu tendonul abductorului pe sesamoidul

med si pe baza primei falange ; fasc lat impreuna cu tend abductorului pe
sesamoidul lat si pe prima falanga

3.Muschiul Adductor al Halucelui

- originea - pe fasciculul oblic

- pe cuneiformul 3

- pe oasele si ligamentele profunde vecine(cuboid,baza metatars 3 sau

4 ) si ligamentul plantar lung ; fasc transvers pe capsulele ultimelor 3 sau 4
articulatii metatarso-falangie

- insertia -pe sesamoidul lateral si pe baza primei falange

Grup plantar lateral - 2 muschi :

1.Muschiul Abductor al Degetului Mic - originea - pe tuberozitatea calcaneului

- pe aponevroza plantara

- insertia - pe prima falanga a degetului

mic

2.Muschiul Flexor Scurt al Degetului Mic - originea - pe marele ligament plantar

- insertia - pe prima falanga a degtului

mic

Grup plantar mijlociu :

1.Muschiul Flexor Scurt al Degetului - originea - pe tuberozitatea calcaneului

- pe fata profunda a aponevrozei

plantare

- insertia - pe falanga a 2-a

2.Muschiul Patrat al Plantei - originea - pe calcaneu prin 2 fascicule ,unul medial

pe fata mediala si unul lat pe fata inferioara

- insertia - pe tend flexorului lung al degetelor

3.Muschii Lombricali - originea - pe cate 2 tendoane vecine ale flexorului lung ,cu
exceptia lombricalului 1 care se prinde numai pe tendonul celui de-al 2-lea deget

- insertia - pe baza primei falange a degetului corespunzator

4.Muschii Interososi - 7 muschi (3 plantari si 4 dorsali); umple spatiile dintre
metatarsiene

Interososii plantari : Originea- pe marginea med a metatarsienelor 3,5

Insertia -pe baza primei falange a degetului coresp

Interososii dorsali : Originea - prin 2 fascicule pe metatarsienele vecine

Insertia - pe prima falanga a degetului 2,5

INERVATIA MEMBRULUI INFERIOR

Inervatia senzitiva si motorie a membrului inferior este asigurata de plexurile

lombar si sacral . Ele alcatuiesc impreuna plexul lombrosacral .

PLEXUL LOMBAR se formeaza din ramurile anterioare ale primilor 3 nervi lombari,
si partial din ramul anterior al nervului L4 . Se formeaza dupa urmatoarea regula:
ramul ant an nervului L1 primeste o anastomoza de la al 12-lea nerv intercostal,
trimite un ram anastomotic catre L2 , si se imparte in 2 ramuri reprezentate de
nervii iliohipogastric si ilioinghinal.

•Ramul anterior al nervului L2 primeste un ram anastomotic de la L1 si da nastere

nervilor ceido-femurali si cutanat femural lateral, dupa care se imparte in 2
ramuri : un ram anterior si unul posterior.

•Ramul anterior al nervului L3 anastomozat cu L2 si L4, se va imparti intr-un ram

anterior si unul posterior .

•Ramul anterior al L4 , dupa ce primeste o anastomoza de la L3, se trifurca dand

un ram anterior, un ram posterior, si un ram descendent anastomotic pentru
nervul L5 cu care va forma trunchiul lombo-sacral, ce va participa la formarea
plexului sacral.
Ramurile anterioare ale nervilor L2,3,4 se unesc si formeaza nervul opturator.

Ramurile posterioare ale nervilor L2,3,4 se unesc si formeaza nervul femural .

Plexul lombar are o forma triunghiulara, fiind situat de a lungul corpurilor

vertebrelor lombare, anterior proceselor costiforme, intre fasciculele muschiului
psoas iliac.

Ramurilo colaterale sunt destinate muschilor psoas, iliac, pectineu, adductor

lung.

Ramurile vasculare pentru vasele femurale

Ramurile articulare pentru articulatia coxofemurala.

Ramurile terminale vor fi reprezentate de cele 6 ramuri :

Nervul Iliohipogastric - se ditrbuie portiunii antero-laterale a regiunii gluteale, dar

si tegumentelor regiunii pubiene.

Nervul Ilioinghinal - prin ramurile colaterale va inerva muschii transvers si oblic

intern al abdomenului

- prin ramurile terminale va inerva la barbati tegumentul

scrotului si portiunea proximala a organului genital extern, iar la femei va inerva
tegumentul labiilor mari si muntele pubian.

Nervul Genitofemur al va da 2 ramuri terminale:

- un ram femural pentru tegumentul anterior al coapsei ce acopera triunghiul

femural
- un ram genital medial ce inerveaza muschiul cremaster si tegumentul scrotului la
barbate, si tegumentul labiilor mari la femei .

Nervul Cutanat Femural Lateral - va inerva tegumentul regiunii anterolaterale a

coapsei si a regiunii gluteale .

Nervul Opturator se formeaza prin unirea ramurilor anterioare ale nervilor L2,3,4,
dupa care coboara pe fata muschiului opturator intern, iese din canalul opturator
si se termina prin 2 ramuri : un ram anterior ce vor inerva muschii adductor lung,
adductor scurt, gracilis, tegumentul din teritoriul condilului femural medial , un
ram posterior ce va inerva muschii adductor mare, scurt si opturator extern

Nervul Femural este cel mai voluminous ram al plexului lombar ce asigura
inervatia muschilor de pe fata anterioara a coapsei, a tegumentului de pe fata
anterioara si mediala a membrului inferior. Ia nastere prin unirea ramurilor
posterioare ale nervilor L 2,3,4 . Iese din bazin pe sub ligamentul inghinal, se
plaseaza pe fata anterioara a muschiului psoas, si ajunge la coapsa prin lacuna
musculara si imediat sub ligamentul inghinal se imparte in ramurile sale
terminale.

Ramurile colaterale sunt musculare, pt muschiul psoas, ilia, pectineu, abductor

lung.

Ramurile vasculare sunt pentru vasele femurale.

Ramurile articulare sunt pentru articulatia coxo-femurala

Ramurile terminale sunt musculare pentru muschii croitor si cvadriceps femural.

R cutanate anterioare ce vor traversa muschiu croitor si se vor ditribuii
tegumentului fetei anteromediale a coapsei.
Nervul Safen situate initial lateral de vasele femurale, se separa de ele la varful
triungh femural, pentru a patrunde in teaca vaselor femurale. Coboara cu aceste
vase pana la nivelul canalului lui Hunter (orificiul inferior al tecii vaselor femurale)
Traverseaza membrane vasto-aductorie si se imparte intr-un ram infrapatelar ce
se va ditribui tegumentului din regiunea anterioara a genunchiului, si un ram
gambier ce va cobora pe partea anteromediala a gambei, si impreuna cu vena
safena interna va inerva tegumentul acestei portiuni, si tegumentul din jurul
maleolei ajungand pana pe partea mediala a piciorului.

PLEXUL SACRAT se formeaza prin unirea trunchiului lombosacrat cu ramurile

anterioare ale primilor 3 nervi sacrali si cu o anastomoza de la nervul S4. Trunchiul
lombosacrat care s-a format prin unirea ramului anterior al nervului L5 cu ramul
anastomotic al nervului L4, se va unii in partea posterioara a vaselor iliace, cu
ramul anterior al nervului S1. Ramul anterior al nervului S2 se va imparti intr-un
ram superior si unul inferior pentru ramurile supra si subadiacente. Ramul
anterior al nervului S3 se va imparti intr-un ram superior si unul inferior, si ramul
anterior al nervului S4 se va imparti intr-un ram superior ce se va uni cu nervul S3,
si un ram inferior ce se va anastomoza cu S5 participand la formarea plexului
coccigian.

LOCALIZARE - profund la nivelul bazinului, pe fata anterioara a muschiului

piriform . Este in raport cu vasele hipogastrice, si cu vasele gluteale superioare ,
ischiatice si interne .

Ramurile Colaterale sunt reprezentate de :

Nervul Gluteal Superior ce va inerva muschii glutei mijlociu si mic

Nervul Muschilor PATRAT FEMURAL si GEMENI INFERIOR , iese din bazin prin
incizura ischiatica mare si vor inerva muschii cu acelasi nume

Nervul Muschiului Piriform pentru muschiul piriform

Nervul Gluteal Inferior va iesi din bazin prin incizura ischiatica mare si va inerva
muschiul mare gluteu

Nervul Opturator pentru muschiul opturator

Nervul Cutanat Femural va inerva muschiul gluteu mare, si va da ramuri cutanate

pentru tegumentul din regiunea gluteala, sacrala si inerveaza scrotul la barbati si
labile mari la femei. Va cobora catre fosa poplitee, unde va inerva tegumentul din
aceasta regiune si va cobora pana in partea postero-superioara a gambei unde se
va anastomoza cu nervul perionier superficial.

Nervul Ischiatic este singurul ram terminal al plexului sacral ce iese din bazin pe la
nivelul marii scobituri ischiatice ajungand pe fata posterioara a coapsei, va cobora
pana in unghiul superior al unghiului popliteu, unde se va imparti in 2 ramuri :
Nervul Tibial si Nervul Peronier Comun. Nervul ischiatic are origine in toate
ramurile nervoase ale plexului sacrat, unirea acestor ramuri facandu-se la nivelul
marii incizuri ischiatice. In aceasta regiune gluteala este acoperit de muschiul
gluteu mare. Iese din bazin prin marea incizura ischiatica, trecand pe sub muschiul
piriform , ajungand pe fata posterioara a coapsei, unde este situat in interstitiul
dintre biceps din partea laterala, si semitendinos cu semimebranos din partea
medial. Pe traiectul sau este insotit de artera Nervului Ischiatic, ram din artera
gluteala inferioara. Mai vine in raport cu ramurile arteriale perforante ale arterei
femurale profunde.

Ramurile colaterale sunt articulare, pentru articulatiile coxofemurala si

articulatiile genunchiului .

Ramurile musculare destinate muschilor posteriori ai coapsei ( biceps,

semimebranos, smitendinos) si un ram muscular pentru muschiul abductor mare

Ramurile terminale sunt nervul peronier comun si nervul tibial .

Nervul Peronier Comun reprezinta ramul lateral de bifurcatie al nervuli ischiatic,
care de la origine coboara posterior capului fibulei, dispunandu-se pe colul fibulei,
intre insertiile superioare, originea muschiului peronier lung, nivel la care se
imparte in 2 ramuri terminale - nervul peronier profund si nervul peronier
superificial

Ramurile colaterale sunt :

- un ram articular pentru articulatia genunchiului , nervul cutanat sural lateral

pentru tegumentul fetei laterale a genunchiului si tegumentul portiunii laterale a
gambei

-un ram comunicant peronier care va merge pe marginea laterala a piciorului

- un ram care va inerva partea superioara a muschiului tibial anterior

Nervul Peronier Superficial = ramul de bifurcatie laterala a peronierului comun,

se indreapta inferior, aplicat pe fata antero-laterala a fibulei, coboara sub
muschiul peronieri , pana in treimea inferioara a gambei unde perforeaza fascia ,
devine subcutanat si se imparte in 2 ramuri terminale:

Ramuri colaterale sunt musculare pentru cei 2 muschi peronieri

Ram cutanate reprezentate de ramul maleolar lateral ce se ditribuie tegumentului

maleolei fibulare

Ramuri Terminale - Nervul cutanat dorsal medial ce va da nervii digitali dorsali ai

degetelor primii 5

-Nervul cutanat dorsal intermediar ce va da urmatoarii 2 nervi digitali dorsali ai

piciorului

Nervul Peronier Profund = tibialul anterior deoarece va cobora in regiunea

anterioara a gambei. Reprezinta ramul de bifurcatie medial al peronierului comun
ce va cobora pe membrana interosoasa din regiunea gambiera anterioara, avand
un traiect aprope vertical, este dispun initial intre extensorul comun al degetelor
si tibialul anterior, ulterior se plaseaza intre tibialul anterior si extensorul lung al
halucelui. El este insotit de vasele tibiale anterioare, in raport cu care se plaseaza
initial lateral, dupa care, in terimea mijlocie sau inferioara a gambei, le
incruciseaza pe fata sa anterioara, pentru a se plasa medial, Dupa ce trece pe sub
retinaculul extensorilor ajunge pe fata dorsala a piciorului si se indreapta spre
primul spatiu interdigital unde va da 2 ramuri intermediale , unul lateral si unul
medial .

Ramurile colaterale - sunt musculare pentru muschii anteriori a gambei ,tibial

anterior, extensor lung al degetelor, exetnsor lung al halucelui si peronierul 3.

Ramurile articular pentru fata anterioara a articulatiei talocrurale

Ramul Terminal Lateral = nerv pedios, se indreapta lateral, dispunandu-se pe fata

profunda a muschiului extensor scurt al degetelor, inervand acest muschi

Ramul Medial Terminal continua traiectul nervului peronier profund si se

anastomozeaza cu ramul mijlociu al peronierului superficial, furnizand nervii
digitali dorsali, al halucelui si al degetului 2

Nervul Tibial = reprezinta ramul de bifurcatie terminal al nervului ischiatic,

nomenclatura anatomica franceza denumeste segmentul superior ar nervului
tibial, cuprins intre originea sa dintre nervul ischiatic si arcada solearului, nervul
sciatic popliteu medial.

Traiect : nervul continua directia nervului ischiatic si coboara vertical din unghiul
superior, la unghiul inferior al fosei poplitee, dupa care patrunde pe fata
profunda a gastrocnemianului, si trece pe sub arcada muschiului solear. In partea
superioara a fosei poplitee, nervul este situate postero-medial de vena poplitee.
Nervul este incrucisat de crosa venei safene mici. In partea inferioara a fosei
poplitee, nervul este situat posterior vaselor poplitee. De la nivelul arcadei
solearului, nervul are o directie aproape verticala pana la nivelul santului medial al
calcaneului unde se termina cu cele 2 ramuri ale sale: nervii plantari mediali si
laterali. La gamba este acoperit de tricepsul sural si de fascia gambiera profunda.
In partea inferioara a gambei, nervul iese de pe fata profunda a tricepsului sural si
coboara subfascial, medial de tendonul lui Achile. La gatul piciorului, nervul se
ataseaza pe sub retinaculul flexorilor, fiind situate posterior vaselor, dar in aceiasi
teaca cu acestea, in intersitiul dintre flexorul lung al degetelor si flexorul lung al
halucelui.

Ramurile colaterale :

Ramuri musculare pentru muschii gastrocnemian, solear, popliteu, tibial

posterior, flexor lung al degetelor, flexor lung al halucelui

Ramuri articulare care iau nastere la nivelul gatului piciorului si sunt destinate
articulatiilor tibio-fibulara inferioara si talo-crurala.

Nervul Interosos al gambei merge cu vasele tibiale anterioare, dupa care se aplica
pe fata posterioara a membranei interosoase pe care coboara pana la nivelul
articulatiei talo-crurale. Da ramuri pentru articulatia tibio-fibulara superioara ,
filetele vasculare si filetele pentru membrana interosoasa

Nervul Cutanat Crural Medial coboara vertical pe fata posterioara a gambei, in

interstitiul dintre cele 2 capete ale gastrocnemianului . In treimea inferioara a
gambei traverseaza fascia gambiera devenind superficial si se anastomozeaza cu
ramul comunicant peroier al nervului peronier comun. Nervul da ramuri pentru
tegumentul regiunii gambiere posterioare si maleolare laterale.

Nervul Sural merge pe marginea laterala a tendonului lui Achile, trece posterior
de marginea maleolei fibulare si se intinde pe marginea piciorului pana la degetul
5, formand cel de al 5 lea nerv cutanat dorsal al piciorului care se termina cu
nervul digial dorsal lateral al degetului numarul 5 . Frecvent, cel de-al 5 ilea nerv
cutanat dorsal al piciorului, poate da un ram medial care va forma nervii digitali
dorsali mediali ai degetului 5 si laterali al degetului 4. In aceste situatii, nervul
sural furnizeaza ultimii 3 nervi digitali dorsali. Nervul peronier superficial
furnizand pe ultimii 7.

Ramuri colaterale:

Ramuri calcaneene mediale si laterale, care se vor distribuii regiunii mediala si

laterala ale calcaneului .

Ramurile articulare pt articulatia tibio-femurala inferioara , articulatia talo-crurala

si articulatia inter-tarsiana

Ramuri terminale sunt in numar de 2 :

Ramurile terminale ale nervului tibial sunt reprezentate de nervii plantari mediali
si laterali, bifurcatia nervului tibial avand loc fie retromaleolar medial, fie mai jos
in canalul calcanean.

Nervul Plantar Medial se indreapta antero-inferior si incruciseaza vasele tibiale

posterioare sau vasele plantare. Nervul este acoperit de adductorul halucelui si
insotit de vasele plantare mediale, fata de care se situeaza intai medial si apoi
lateral.

Ramurile colaterale:

Ramuri cutanate pentru tegumentul regiunii calcanene plantare mediale si

laterale.

Ramuri musculare pentru muschii adductor al halucelui, flexor scurt al halucelui,

flexor scurt al degetelor si patrat al plantei.

Ramuri articulare destinate articulatiilor vecine.

De regula, nervul plantar medial se termina prin bifurcare, intr-un ram medial si
unul lateral . Cele 2 ramuri dand nastere celor 3 nervi digitali plantari comuni.

•Ramul medial insoteste artera plantara mediala si se indreapta anterior de-a

lungul marginii mediale a tendonului lungului flexor al halucelui, constituind
primul nerv digital plantar care va da nervul digital plantar propriu al halucelui.

•Ramul lateral da 3 nervi digitali plantari comuni :

1.Primul merge pe marginea laterala a tendonului flexorului lung al halucelui,

inerveaza primul lombrical si la nivelul extremitatii anterioare al primului spatiu
interdigital, se bifurca formand nervii digitali plantari proprii, lateral al halucelui, si
medial al degetului 2.

2. Al doilea nerv digital comun se indreapta lateral spre al doilea spatiu

intermetatarsian, da un ram pentru al doilea lombrical si se bifurca la nivelul
extremitatii anterioare a spatiului 2 interdigital, furnizand nervii digitali plantari
proprii laterali ai degetului 2 si medial al degetului 3.

3. Al treilea nerv digital comun ajunge in al treilea spatiu intermetatarsian, si la

nivelul extremitatii anterioare al celui de-al treilea spatiu interdigital determina,
furnizand nervii digitali plantari proprii laterali ai degetului 3 si mediali al celui de
al patrulea deget. Acest nerv se anasomozeaza cu nervul plantar lateral. Nervul
plantar median se comporta asemanator cu cel de la nivelul mainii

Nervul Plantar Lateral este ramul de bifurcatie …..lateral. El incruciseaza artera

plantara laterala pe fata sa anterioara, si la nivelul extremitatii proximale al
metatarsianului cinci se imparte in cele 2 rauri ale sale: superficiala si profunda.

Ramurile colaterale:

Ramuri musculare pentru muschiul flexor scurt al degtelor, patrat plantar

portiunea sa latera, abductor al degetului mic si flexor scurt al degetului mic.

Ramuri vasculare pentru vasele plantare laterale

Ramuri terminale:

Ramul superficial care se indreapta anterior de-a lungul muschiului flexor scurt al
degetului mic, si se imparte in 2 ramuri secundare : mediala si laterala. Ramul
medial reprezinta cel de-al patrulea nerv digital plantar comun, care la nivelul
extermitatii anterioare al celui de al patrulea spatiu interdigital se imparte in cei 2
nervi digitali plantari proprii: lateral al degetului 4 si medial al degetului 5. Ramul
lateral constituie nervul digital plantar propriu lateral al degetului 5.

Ramul Profund se termina in grosimea adductorului halucelui si inerveaza ultimii 2

lombricali : adductorul halucelui si muschii interososiplantari si dorsali .

Nervul Plantar Lateral se comporta asemanator nervului ulnar la mana.

 Vascularizatia MEMBRULUI INFERIOR

ARTERELE MEMBRELOR INFERIOARE

Membrul inferior are vascularizatie arteriala asigurata de ramurile extrapelvine

ale arterei iliace interne si de sistemul arterial femural. La vascularizatia peretilor
bazinului participa si ramurile intrapelvine parietale ale arterei iliace interne .

Ramurile parietale extrapelvine ale arterei iliace interne sunt in numar de 4 :

- obturatorie ce iese din bazin prin santul obturator

-gluteala superioara

-gluteala inferioara ies din bazin prin incizura ischiatica mare

-pudentala interna

Ramurile perietale intrapelvine ale arterei il pelvine sunt 2 :

- artera ilio-lombara

- arterele sacrale laterale

Sistemul Arterial Femural

Artera femurala contine o artera iliaca externa , incepe la nivelul inelului femural
si se termina la nivelul hiatului tendinos, nivel la care se continua cu artera
poplitee. Directia este oblica, infero-medial si posterior. La origine este
superficiala, acoperita doar de fascie, mai apoi devine din ce in ce mai profunda
pe masura ce se apropie de hiatul tendinos. In regiunea anterioara a coapsei,
artera se gaseste in teaca vaselor femurale, formata de dedublarea fasciei lata
( fascia coapsei ce inconjoara ca un manson coapsa prezentand ingrosari si
dedublari ce formeaza teci pt nervi si oase ). Teaca prezinta la cele 2 extremitati
cate un orificiu, superior ce corespunde lacunei vasculare si inferior reprezentat
de hiatul tendinos al adductorul mare, prin care se realizeaza comunicarea cu fosa
poplitee. Portiunea superioara/ nervul femural este delimitat astfel :

anterior - ligamntul inghinal

posterior - ligamentul pectineal = ligamentul lui Cooper

lateral - arcul iliopectineal

medial - ligamentul lacunar a lui Gimbernat . La acest nivel, artera femurala este
situata lateral iar vena femurala este situate medial de artera ( vena safena mare
se varsa in vena femurala ).

Portiunea mijlocie este situate superior muschiului croitor, fiind formata anterior
de foita profunda a tecii croitorului.

Portiunea inferioara = Canalul lui Hunter, se intinde pana la orificiul inferior al

vaselor femurale. La acest nivel vena femurala este situate posterior arterei .

Ramurile colaterale :

- artera epigastrica superficiala / artera subabdominala devine superficiala si se

ramifica in peretele superficial anterior , pana in vecinatatea ombilicului .

- artera circumflexa iliaca superficiala se distribuie tegumentului periferic

abdominal, lateral de teritoriul arterei epigastrice.

- arterele pudentale ( rusinoase ) externe sunt in numar de 2 : superioara si

inferioara in raport cu situatia lor fata de crosa venei safene mari. Dau ramuri
scrotale anterioare sau radiale anterioare la barbate, si artere inghinale la femei.

- artera femurala profunda este un ram voluminos al arterei femurale care asigura
prin ramurile sale vascularizatia aproape in intregime a muschilor si tegumentelor
coapsei. Din artera femurala profunda iau nastere urmatoarele ramuri colaterale :
 • circumflexa femurala medial

• circumflexa femurala laterala

• arterele perforante ( sunt in numar de 3 , ultima

reprezentand terminarea arterei femurale profunde . Toate ajung pe fata
femurala a coapsei )

Anastomoza dintre cele 2 artere circumflexe realizeaza o retea in jurul colului

anatomic al femurului .

- artera descendenta a genunchiului se deschide din artera femurala la nivelul

canalului lui Hunter. Perforeaza membrana vasto-adductorie si se indreapta intr-
un ram safen ce insoteste nervul safen pana la jumatatea gambei, si ramuri
articulare pentru reteaua articulara a genunchiului.

Artera poplitee continua artera femurala si datoreste numele datorita situartii

sale profunde, in regiunea poplitee, pe fata posterioara a genunchiului. Artera
incepe la nivelul inelului abductorului mare, traverseaza fosa poplitee si se
termina la nivelul arcadei solearului, unde se continua cu artera tibiala anterioara
si posterioara .

In partea superioara a regiunii poplitee, artera situata cel mai profund este
dispusa medial fata de linia medial . Vena poplitee este situate postero-medial
fata de artera poplitee, si la acest nivel primeste vena safena mica ( vasele fiind
situate intr o teaca comuna, iar nervul ramane subfascial )

Ramurile colaterale :

- artera superolaterala a genunchiului

- artera superomediala a genunchiului

- artera mijlocie a genunchiului

- artera infero-laterala a genunchiului

- artera infero-mediala a genunchiului

- arterele surale ( in numar de 2 : una medial si una laterala )

Artera poplitee participa prin artera superomediala, superolaterala, inferomediala

si inferolaterala a genunchiului la formarea retelei articulare a genunchiului .
Artera mijlocie a genunchiului asigura vascularizatia articulatiei genunchiului.

Arter Tibiala Anterioara = reprezinta ramul anterior de bifurcatie al arterei

poplitee

Originea ei se afla la nivelul arcadei solearului, se indreapta anterior si ajunge in

loja anterioara a gambei, unde coboara pana la marginea inferioara a retinaculului
extensorilor,continuandu-se cu artera dorsala a piciorului. Artera este situata
profund, pe membrana interosoasa, fiind acoperita pe toata lungimea sa de
muschiul tibial anterior si de muschii extensori. In traiectul sau este insotita de 2
vene incluse in aceiasi teaca vasculara. Nervul peronier profund este situat initial
lateral fata de artera, apoi o incruciseaza si trece medial.

Ramurile colaterale :

- artera recurenta tibiala posterioara ( care participa la reteaua arterial a

genunchiului )

- ramul circumflex al fibulei = artera recurenta peroniera posterioara

- artera recurenta peroniera anterioara

- artera recurenta tibiala anterioara ( participa la reteaua arterial a genunchiului)

- artera maleolara antero-laterala

- artera maleolara antero-mediala

Artera Dorsala a Piciorului continua directia arterei tibiala anterioara, de la
nivelul margini retinaculilor, find situata pe fata dorsala a piciorului, mergand
pana la nivelul primului spatiu intermetatarsian, pe care il strabate pentru a se
anastomoza cu terminatiile plantare radiale . Este insotita de 2 vene satelite si de
portiunea terminala a nervului peronier scurt situat medial de artera .

Ramurile colaterale :

- artera tarsiana laterala

- arterele tarsiene mediane

- artera arcuata = artera dorsala a metatarsului descrie o arcada cu concavitatea

posterior, anastomozandu-se cu artera plantara laterala . Din convexitate sa se
desprind arterele metatarsiene dorsale, corespunzatoare ultimelor 3 spatii
metatarsiene, fiecare artera da nastere la 2 artere digitale dorsale ale degetelor
adiacente

- artera metetarsiana a primului spatiu

- ramul plantar profund care reprezinta portiunea terminala a arterei dorsale a

piciorului ce se anastomozeaza cu artera plantara laterala.

Artera Tibiala Posterioara continua traiectul arterei poplitee, reprezinta ramul

posterior de bifurcatie a acesteia. Incepe la nivelul arcadei solearului si se termina
posterior maleolei tibiale, unde se bifurca , continuandu-se cu cele 2 artere
plantare. Pe traiectul sau strabate 3 regiuni : gambiera, retromaleolara mediala si
santul calcanean . In regiunea gambiera artera este situata profund pe fata
posterioara a tibiei, fiind insotita de 2 vene satelite si de nervul tibial , situate
lateral de artera. Anterior se afla muschiul tibial posterior, iar posterior se afla
muschiul solear .

Ramurile colaterale :
- artera peroniera / fibulara se termina la partea inferioara a gambei , la nivelul
marginii inferioare a membranei interosoase. Se termina prin artera peroniera
anterioara si posterioara, ramuri maleolare si ramuri calcaneene

- ramuri maleolare mediane

- ramuri calcaneene

Arterele Plantare imediat de la originea lor din artera tibiala posterioara, arterele
plantare se separa in unghi ascutit, pentru a se indrepta una spre marginea
mediala a piciorului si cealalta spre marginea laterala:

•Artera plantara mediala se indreapta anterior spre haluce si da nastere la ramuri

musculare, osoase si articulare . Se termina prin 2 ramuri :

- Ramul profund continua traiectul arterei plantare mediala ca artera

digitala plantara proprie a halucelui .

- Ramul superficial se termina prin 3 ramuri care se anastomozea cu

arterele metatarsiene plantare .

•Artera plantara laterala se indreapta antero-lateral si ajunsa la nivelul

extremitatii posterioare a celui de-al cincilea metatarsian, isi schimba directia si se
indreapta medial descriind arcul plantar, care la nivelul primului spatiu
intermetatarsian se anastomozeaza cu artera dorsala a piciorului.

Ramurile colaterale se desprind din convexitatea arcului plantar si sunt

reprezentate de 4 artere metatarsiene plantare ce se vor continua cu arterele
digitale plantare comune. Aceste artere se bifurca furnizand arterele digitale
plantare proprii ale degetelor adiacente.

VENELE MEMBRELOR INFERIOARE

Se pot impartii in 2 grupe :

- vene tributare venei iliace externe se impart in vene profunde si superficiale in

raport cu situatia lor deasupra sau dedesubtul fasciei superficiale

Venele profunde, cu exceptia venelor femurala si poplitee, sunt in

numar de 2 pentru fiecare artera . Ele iau numele arterei pe care o insotesc.

Venele superficiale, formeaza in tesutul celular subcutanat o retea

venoasa din care sangele se colecteaza in 2 vene mari : vena safena mare si vena
safena mica . Ele isi au originea in cele 2 retele venoase ale piciorului ( dorsala si
plantara) . Reteaua venoasa plantara este o retea subcutanata bogata formata din
numeroase vene mici. Aceasta retea a fost numita de Lejars, sandaua venoasa.
Anterior retelei plantare, de a lungul extremitatii dorsale a metatarsienelor, se
gaseste arcul venos plantar, cu concavitatea orientate posterior. In arcul venos
plantar se deschid venele metatarsiene plantare, care se formeaza prin confluarea
venelor digitale plantare . Cele 2 portiuni marginale ale arcului venos plantar se
continua cu venele plantare mediana si laterala.

- venele propriuz-zise

- venele tributare iliace interne sunt reprezentate de venele : gluteale

superioare , gluteale inferioare, pudentala interna si obturatorie

Reteaua venoasa dorsala a piciorului prezinta ochiuri largi, in partea sa anterioara

aflandu-se arcul venos al piciorului, orientat cu concavitatea posterior. In
convexitatea primeste venele metatarsiene dorsale, care se formeaza din venele
digitale dorsale ale piciorului. Din extremitatile arcului venos dorsal se formeaza
venele marginala, mediana si laterala, care se continua cu venele safene.

Vena safena mare/ mediana, incepe de la nivelul extremitatii mediale a arcului

venos dorsal a piciorului. De la origine trece anterior maleolei tibiale , urca
vertical pe fata mediala a gambei, inconjoara posterior condilul medial, si ajunge
la coapsa. La 3-4 cm sub ligamentul inghinal traverseaza fascia printr-un orificiu
propriu, hiatul safen, descriind o curba cu concavitatea inferioara, numita crosa
venei safene mari, si se varsa in vena femurala. Afluentii venei safene mari sunt :
vena safena accesorie, vena circumflexa iliaca superficiala , vena epigastrica
superficiala si venele pudentale externe

Vena safena mica/laterala ia nastere la nivelul extremitatii laterale a arcului

venos dorsal a piciorului, inconjoara meleola fibulara, trecand retro-maleolar
lateral si ajunge pe linia mediana a fetei posterioare a gambei. Aproximativ in
portiunea mijlocie a gambei, traverseaza fascia, si ajunge in regiunea poplitee, se
inflecteaza anterior, descriind o curba, crosa venei safene mici, pentru a se
termina in vena poplitee. Vena safena mica primeste afluenti care aduc sangele
venos de la nivelul regiunii plantare laterale, din regiunea calcaneana si din partea
postero-laterala a gambei.

RETEAUA LIMFATICA SUPERFICIALA : colecteaza limfa din structurile superficiale

ale membrului inferior. Incepe la nivelul piciorului , unde este foarte bine
reprezentata. La acest nivel se formeaza 3 colectoare limfatice care insotesc
venele superficiale :

1. vasele limfatice superficiale mediale merg impreuna cu vena safena mare si se

varsa in nodulii limfatici inghinali superficiali

2.vasele limfatice superficiale laterale se termina in vasele limfatice superficiale

mediale

3. vasele limfatice superficiale posterioare merg cu vena safena mica si se termina

in grupul superficial al nodulilor limfatici poplitei.
Nodulii limfatici inghinali superificiali sunt foarte variabili ( 4-20 noduli) , si sunt
situati in tesutul celular subcutanat, in jurul crosei vene safene mari. Ei sunt
impartiti in 4 grupuri :

-2 superioare lateral si medial

-2 inferioare lateral si medial

Grupul supero-medial primeste limfa de la organele genital externe ( anus,

regiune pubiana, perineala, partial de la uter )

Grupul supero-lateral colecteaza limfa din regiunea gluteala si portiunea

subombilicala a peretelui abdominal anterior

Nodulii din grupele inferioare colecteaza limfa de la membrele inferioare

Vasele limfatice care pleaca de la nodulii superficiali traverseaza fascia si merg la

nodulii inghinali profunzi , sau la cei iliaci externi, o mica parte.

Reteaua limfatica profunda colecteaza limfa din structurile subfasciale ale

membrului inferior ( muschi, oase, periost, articulatii ) . Vasele limfatice
profunde sunt satelite vaselor sanguine profunde. Se gasesc 3 grupuri de vase
limfatice profunde :

- grupul tibial anterior - este satelit al arterei tibiale anterioare si dreneaza limfa in
nodulul limfatic tibial anterior. Limfa de la acest nodul ca si cea a vaselor limfatice
tibial poasterior si peronier, este drenata in nodulii limfatici profunzi popliteei,
unde soseste si limfa de la nodulii poplitei superficiali.

- grupul tibial posterior

- grupul peronier/fibular care dreneaza limfa de la nivelul piciorului

Nodulii limfatici poplitei (in nr de 4-8) sunt superificiali si profunzi. Cei profunzi se
impart in 3 grupe :

- superficiali/ safeni laterali

- intermediali

- profunzi/ articulari

De la nivelul nodulilor poplitei iau nastere trunchiul limfatic femural, satelit

vaselor femurale, care dreneaza limfa in nodulii limfatici inghinali profunzi care
sunt in nr de 2-3 .

Ei sunt situati de a lungul venei femurale, nodulul cel mai jos situat este sub crosa
safenei mari, iar nodulul cel mai sus situat este nodulul lui Cloquet .

Nodulii limfatici inghinali profunzi colecteaza limfa din reteaua limfatica profunda
a membrului inferior si de la nodulii inghinali superficiali . De la nodulii inghinali
profunzi limfa este drenata in nodulii limfatici iliaci externi
 CAVITATEA TORACICA

Toracele este segmentul trunchiului situat intre trunchi si abdomen. Toracele este format din
peretele toracic si din cavitatea toracica ce contine organele toracelui.

Limitele sunt reprezentate de un plan oblic, dus la nivelul vertebrei C7 ce merge anterior pana
la furculita sternala.

Limita inferioara este reprezentata de o linie dusa prin baza apendicelui xifoid, de-a lungul
rebordului costal pana la discul intervertebral T12-L1 . Aceasta limita inferioara corespunde in
profunzime muschiului diafragm, ce separa cavitatea toracica de cavitatea abdominala.

Peretii cavitatii toracice sunt constituiti dintr-un schelet osos, reprezentand cavitatea /cusca
toracica, imbracati de o serie de muschi ce se prind pe oasele cutiei toracice, mobilizand-o in
respiratie.

In partea anterioara a cutiei toracice se afla muschiul mic si mare pectoral, muschiul
subclavicular, muschiul mare drept abdominal (se prind pe ultimile coaste , sunt muschi
expiratori ), muschiul mare dintat si muschiul mare oblic abdominal. In spatiile intercostale se
afla 2 muschi intercostali: extern si intern.

In partea posterioara a cutiei toracice se afla muschiul trapez, muschiul mare dorsal, muschiul
romboid si muschii scaleni ( inserati pe coasta 1 si 2, si sunt muschi inspiratori )

Pe fata interna a cutiei toracice se insera muschiul triunghiular al sternului, muschii subcostalii
si muschiul transvers abdominal in partea inferioara. Pe fata profunda a acestor muschi interni
se gaseste fascia endo-toracica dublata de pleura parietala.

Varful /orificiul superior al cavitatii toracice este delimitat de prima coasta si de marginea
superioara a sternului, posterior fiind vertebra C7. Acest orificiu superior permite comunicarea
cavitatii toracice cu regiunea gatului.

Baza toracelui este reprezentata in profunzime de muschiul diafragm, ce un muschi striat lat,
constituit din 2 portiuni: o portiune musculara si o portiune tendinoasa. Intre ele se creeaza
mici spatii numite punctele slabe ale diafragmului, prin care pot hernia organele dintr-o parte in
cealalta. La nivelul diafragmei exista niste orificii. Aceste orificii impreuna cu punctele slabe se
pot marii, iar organele pot migra catre torace si se produce hernia .
Cavitatea toracica este impartita in 3 loje :

- 2 loje laterale ocupate de plamani si acoperiti cu pleura sa - LOJE PLEORO-PULMONARE

- o loja pe linia mediana, intre cele doua loje pleuro-pulmonare - MEDIASTIN

Limitele MEDIASTINULUI :

- anterior - fata posterioara a sternului

- posterior - coloana vertebrala dorsala

- lateral -fetele interne (mediastinale) ale plamanilor acoperite de pleura

- inferior - diafragmul

- superior - comunica cu regiunea gatului

Exista un plan frontal ce trece prin bifurcarea traheei, imparte mediastinul in 2 regiuni:
mediastinul anterior si posterior.

Mediastinul anterior este subimpartit intr-o portiune superioara si una inferioara :

- mediastinul superior - timus, vasele mari de la baza inimii, aorta ascendenta, trunchiul
pulmonar, vena cava superioara, trunchiurile venoase brahio-cefalice, trunchiul arterial brahio-
cefalic

- mediastinul inferior - inima/cordul acoperit de pericard

Mediastinul Posterior - esofagul toracic, traheea cu bronhiile sale mari, portiunea orizontala a
crosei aortei, aorta descendenta, venele azigos, canalul thoracic, nervii vagi drept si stang ( ce
coboara de o parte si de alta a esofagului ) , lanturile simpatice latero-vertebrale
 APARATUL RESPIRATOR

Aparatul respirator este format din cai respiratorii si plamani .

Caile respiratorii sunt reprezentate de : cavitatea nazala, faringe, laringe, trahee, bronhii

Plamanii -au forma unui semicon

-au 2 fete : laterala/costala, medial/mediastinala

-au o baza/fata diafragmatica

-un varf

-sunt 2 la numar

- au 3 margini

- dimensiunile variaza in fct de sex/varsta/tip constitutional

- greutate de aproximativ 1300 g

Fata costala/laterala a plamanilor este cea mai intinsa si este strabatuta de santuri adanci
numite scizuri care impart plamanii in lobi. Aceasta fata vine in legatura cu fata medial a
coastelor si a spatiilor intercostale.

Plamanul drept are 2 scizuri ( oblica si orizontala ) ce delimiteaza 3 lobi: superior, mijlociu,
inferior.

Plamanul stang are 1 scizura ( oblica ) ce delimiteaza 2 lobi : superior si inferior.

Fata medial/ mediastinala vine in raport cu organele din mediastin. Pe ea se observa hilul
pulmonar prin care intra sau ies din plamani elementele pediculului pulmonar. Pediculul este
constituit din elemente anatomice ce fac legatura intre fata medial a plamanilor si mediastin.
Dupa rolul acestor elemente exista un pedicul functional reprezentat de bronhia principala,
arterele pulmonare si venele pulomare, si un pedicul vital ce cuprinde vasele bronsice, limfatice
si nervii plamanului. Acest pedicul pulmonar imparte fata mediastinala in 4 sectoare cu
rapoarturi diferite: segmental prehilar, retrohilar, suprahilar, si infrahilar .
Raporturile plamanului drept cu elementele mediastinului :

- prehilar - vine in raport cu vena cava superioara, vena cava inferioara, nervul frenic drept si
atriul drept acoperit de pericard

- suprahilar - vine in raport cu vena brahiocefalica si cu crosa venei azigos

- retrohilar - vine in raport cu vena azigos ,esofagul si nervul vag drept

- infrahilar - vine in raport cu ligamentul pulmonar drept, format prin reflectarea pleurei in
acest segment al plamanului

Raporturile plamanului stang cu elementele mediastinului :

- prehilar - vine in raport cu aorta ascendenta, nervul frenic stang, ventricului stang acoperit de
pericard

- suprahilar - vine in raport cu crosa aortei

- retrohilar - vine in raport cu aorta descendenta, esofagul si nervul vag stang

- infrahilar - vine in raport cu ligamentul pulmonar stang reprezentat de reflectarea pleurei in

acest segment al plamanului

Baza plamanului/ fata diafragmatica - vine in raport cu lobul drept al ficatului prin intermediul
diafragmului de pe partea dreapta, si in partea stanga cu lobul stang al ficatului, fundul
stomacului si cu splina .

Varful plamanilor depaseste prima coasta cu 5 cm si clavicula cu 2,5 cm , venind in contact cu

organele de la baza gatului ( cu artera si vena subclaviculara ) , cu nervii vagi, cu nervii frenici, cu
simpaticul cervical si cu trunchiurile plexului brahial .

Marginile plamanilor sunt 3 : anterioara, posterioara, inferioara. Ele separa fetele plamanilor.
 Structura Plamanilor

Plamanii sunt constituiti din: arbore bronsic, lobuli, ramificatiile arborelui bronsic, lobului,
ramificatiile vaselor pulmonare, nervi, vase limfatice. Toate aceste elemente se gasesc intr-o
atmosfera de conjunctiv.

Arborele bronsic intrapulmonar rezulta prin ramificarea intrapulmonara a bronhiei principale.

Bronhiile principale dreapta si stanga ajunse la nivelul hilului patrund in plaman si se impart
succesiv in bronhii lobare, segmentare si subsegmentare, din care deriva bronhiolele ce patrund
in lobulii pulmonari, si se continua cu bronhiolele respiratorii, si acestea cu ductele alveolare.

La plamanul drept , bronhia principala dreapta se imparte in 3 bronhii lobare : superioara,

mijocie , inferioara

Bronhia lobara superioara se distribuie lobului superior drept. Ea se imparte in 3 bronhii

segmentare: apicala, posterioara si anterioara , care corespund celor 3 segmente ale acestui lob
ce poarta acelasi nume.

Bronhia lobara mijlocie patrunde in lobul mijlociu unde se imparte in bronhiile segmentare
laterala si medial pentru cele 2 segmente ale lobului mijlociu: lateral si medial

Bronhia lobara inferioara se ditribuie lobului inferior. Din ea se desprind 3 bronhii ventrale si 4
bronhii dorsale:

•bronhiile segmentare ventrale se vor distribuii segmentului anterior

•bronhiile segmentare dorsale se vor distribuii astfel: prima este bronhia apicala a lobului
inferior ( bronhia lui Nelson), celelelate 3 se vor distribuii segmentului bazal posterior
(anterioara, posterioara, laterala, medial= infracardiaca )

La plamanul stang , bronhia principala stanga se imparte in 2 bronhii lobare: superioara si

inferioara. Bronhia lobara superioara stanga patrunde in lobul superior unde se imparte in 2
trunchiuri: superior si inferior.

- Trunchiul superior se imparte in 2 bronhii segmentare: apico-posterioara si anterioara pentru

segmentele respective.

- Trunchiul inferior se imparte in 2 bronhii segmentare lingulare: superioare si inferioare, care

se distribuie regiunii antero-inferioare a lobulului inferior stang. Bronhia lobara inferioara
stanga se imparte in 3 bronhii segmentare ventral si 4 dorsale cu aceiasi distributie ca la
plamanul drept.
Componenta parenchimatoasa cu elementele sale component este organizata in unitati
morfologice si morfofunctionale: lobi, segmente, subsegmente si lobuli pulmonari.

Lobii = unitati anatomice macrosopice acoperiti de pleura pulmonara, care se insinueaza la

nivelul scizurilor. Poseda pediculi bronhovascular propriu, anexat pediculului pulmonar.

Segmente = unitati morfologice functionale si anatomoclinice ale plamanului, reprezentate de o

portiune din parenchimul pulmonar tributara unei bronhii. Plamanul drept are 10 segmente iar
plamanul stang are 9 segmente.

Lobulii = unitati morfologice si functionale ale plamanilor unde se realizeaza schimbul de gaze.
Lobulul este un sac mic membranos cu peretii afractuosi avand o forma piramidala spre
periferie. Fiecare lobul pulomar prezinta un varf prin care patrunde in interior o bronhiola
supralobulara, care o data patrunsa ia denumirea de bronhiola infralobulara. In interiorul
lobulului, bronhiola intralobulara se ramifica din ce in ce mai mult, ultimile ramificatii ( 50-80
pentru fiecare lobul ) se numesc bronhiole respiratorii/ terminale/ acinoase . Acestea dau
nastere la ductele alveolare care prezinta numeroase umflaturi numite saci alveolari prevazuti
cu alveolele pulmonare.

Acinii = mici saci ovoidali suspendati de bronhiola respiratorie. Fiecare acin este format dintr-o
unitate central sferica numita vestibul. De pe peretii vestibulului se desprind 3-5 canale
alveolare care se termina fiecare printr-un fund de sac numit infundibul. Pe peretii canalelor
alveolare se gasesc niste depresiuni numite alveole pulmonare. Acestea sunt in numar foarte
mare ( 404 milioane in ambii plamani) si au rolul de a marii suprafata respiratorie care ajunge in
inspir obisnuit la 81. Peretii alveolelor sunt foarte subtiri, adaptati procesului de difuziune a
gazelor. In interior se gaseste un strat superficial format dintr-un singur rand de celule epiteliale
turtite cu divesre forme si discontinuitati. In afara lor se gaseste o lama subtire formata din
substanta fundamental si fibre reticulare, elastice si colagene, iar in afara lor, o retea de
capilare. In constitutia lobulilor pulmonari intra si testut conjunctiv, o parte dispunandu-se dea
lungul brohiilor intrapulmonare iar alta parte la periferia lobululi.

Interstitiul pulmonar = reprezinta tesutul conjunctivo-elastic care se gaseste printre

formatiunile aeriene si vasculo-nervose, care confera plamanilor elasticitate si extensibilitate.
Interstitiul pulmonar patrunde prin hilul pulmonar, insotind caile aeriene si vasculare, in
interiorul plamanilor, organizandu-se sub forma unor teci conjunctive peribronhovasuculare
pana la nivelul lobulilor pulmonari, care sunt inconjurati de o patura de tesul conjunctivo-elastic
denumit septul interlobular. De la acesta pleaca cateva lame incomplete pana la periferia
lobulilor, divizand-o intr-o serie de compartimente mici .
PLEURA

•Fiecare plaman are pleura sa.

•Pleura, ce orice seroasa, este formata din 2 foite :

- viscerala ( care captuseste suprafata exterioara a plamanilor si la care adera)

- parietala ( care captuseste suprafata interioara a cutiei toracice si de care adera) .

Cele 2 foite se continua una cu alta, la nivelul hilului pulmonar delimitand intre ele o cavitate
pleurala ( virtuala in stare normala dar ce poate devein reala in stari patologice ). In cavitatea
pleurala se gaseste o lama subtire de lichid cu ajutorul caruia foitele pleurale pot aluneca una
pe alta, astfel pleura jucand rol in mecanismul respiratiei. Foita viscerala coboara pana in fundul
scizurilor, astfel incat intre cei 2 lobi se gasesc 2 foite viscerale pleurale. Foita parietala prezinta
aceleasi portiuni ca si fetele pulomare: costala , mediastinala, diafragmatica si domul pleural
(cupola pleurala).

Portiunea costala corespunde fetei externe plamanului si vine in raport cu partea interna a
costelor si a spatiilor intercostale

Portiunea mediastinala corespunde fetei mediastinale ale plamanului si vine in raport cu

organele din mediastin.

Dedesuptul pediculului pulmonar, pleura se reflecta formand ligamentul triunghiular

Portiunea diafragmatica a pleurei corespunde bazei plamanului si este in raport cu fata

superioara a diafragmului

Portiunea ce formeaza domul pleural captuseste varful plamanului. Fixat printr-un aparat
ligamentar si muscular de vertebre si de coasta 1 , domul pleural formeaza cu acestea foseta
supraretropleurala a lui Sebileau in care se gaseste ganglionul stelat. La nivelul marginilor
plamanului unde portiunea din pleura parietala inconjoara aceste margini, trecand de pe o fata
pe alta, se formeaza spatii unghiulare, numite funduri de sac pleurale = recesuri pleurale . In
total se formeaza la nivelul fiecarui plaman cate un fund de sac mediastinal anterior, posterior
si inferior (postodiafragmatic).

Recesul costomediastinal anterior corespunde reflexiei anterioara a pleurei costale cu cea

mediastinala.

Recesul costodiafragmatic se formeaza la restrangerea pleurei costale cu cea diafragmatica

VASCULARIZATIA PLAMANILOR - este dubla : functionala si nutritiva

Vascularizatia functionala = mica circulatie, este asigurata de vasele pulmonare si deserveste

functia respiratorie. Incepe in ventriculul stang prin trunchiul arterei pulmonare si se termina In
atriul stang prin cele 4 vene pulmonare. Trunchiul pulmonar transporta sange venos de la
ventriculul drept catre plaman, impartindu-se in cele 2 artere pulmonare (dreapta si stanga) ce
patrund in plaman prin hil si se impart succesiv, urmand toate ramificatiile bronhiilor pana la
lobului. Ajunse la lobuli se transforma in artere lobulare ce se ramifica formand reteaua capilara
din jurul alveolelor, de unde se va continua reteaua venoasa ce se va indrepta spre periferia
lobulilor formand venele perilobulare. Ele formeaza trunchiuri din ce in ce mai mari, rezultand
in final cele 4 vene pulmonare, cate 2 pentru fiecare plaman. Ele aduc sange cu oxigen de la
plaman in atriul stang.

Vascularizatia nutritiva este asigurata de vasele bronsice. In general arterele bronsice sunt 2
pentru plamanul stang si 1 pentru plamanul drept. Ele sunt ramuri din artra aorta toracica
descendenta ce patrund in plamani prin hil si se ramifica succesiv urmand ramificatiile arborelui
bronsic pana la lobuli . Arterele bronsice nu patrund in lobului. Ele aduc sange cu oxigen la
plamani. Venele bronsice iau sangele cu CO2 de la plamani si il duc la venele azigos.

INERVATIA PLAMANILOR este asigurata de plexul pulmonar format din :

- filete parasimpatice ce provin din nervul vag

- filete simpatice ce provin din primele 4 perechi de noduli toracali ai lantului simpatico

- primul nodul cervical inferior.

 INIMA

-este organul central situat in mediastin intre cei 2 plamani

-are o orientare usor oblica de la dreapta la stanga, astfel incat 1/3 inimii se afla la dreapta liniei
mediane si 2/3 se afla la stg liniei.

-are rolul de a trimite sangele oxigenat in tot organism si aspira sangele neoxigenat din vene.

-are forma unei piramide triunghiulare, con turtit, culcat pe diaphragm

- la adult are o greutate de 275 g, volum aproximativ egal cu marimea pumnului drept al
adultului.

Cordul este acoperit la exterior de o seroasa numita pericard. Acesta este format din 2 foite :

Pericardul Fibros = foita fibroasa = sacul inimii care leaga inima de organele vecine si o mentine
in pozitia ei anatomica. Are si rol de protective a inimii.

- are forma unui triunchi de con, cu baza inferior la diafragm, si varful superior
fixat pe vasele mari de la baza inimii.

- este fixat de elementele din jur printr-o serie de formatiuni fibroase ce

formeaza adevarate ligamente cum ar fi :

•ligamentele sterno-pericardice cel leaga pericardul de stern

•ligamentele vertebro-pericardice ce leaga pericardul de vertebra T3

•ligamentele freno-pericardice ce leaga pericardul cu diafragmul

• ligamentele cervico-pericardice ce leaga pericardul de fascia cervicala si de glanda tiroida

Pericardul Seros cu 2 foite foita parietala/externa ce tapeteaza fata profunda,interna a

pericardului fibros
 foita viscerala/interna ce constituie epicardul (primul strat al inimii).

Intre cele doua foite se afla linii de reflexive ce formeaza fundurile de sac pericardice. Exista
doua asemenea funduri de sac mari, denumite Fundul de sac al lui Haller si Sinusul transvers a
lui Thaille.

Cavitatea pericardica este o cavitate virtuala ce contine o pelicula fina de lichid ce favorizeaza
miscarile din timpul sistolei si diastolei .

Inima este un organ tetracameral, constituit din 2 atrii situate catre baza inimii si 2 ventricule
situate catre varful inimii. Fiecare atriu comunica cu ventriculul de aceiasi parte prin orificiul
atrio-ventricular, prevazut cu cate o valva : bicuspida si tricuspida. Atriile sunt complet separate
intre ele, la fel si ventriculele, astfel incat inima este constituita din 2 jumatati: inima dreapta ce
contine sange neoxigenat si inima stanga ce contine sange oxigenat.

CONFIGURATIA EXTERNA A INIMII : 3 fete, 3 margini, 1 baza, 1 varf

Baza - este orientate superior si la dreapta liniei mediane.

Varful - este situat inferior, corspunde ventriculului stang, este situat cam la nivelul spatiului 5
intercostal, pe linia medio-claviculara stanga, unde se percepe socul apexian ( bataile varfului )
inimii)

Pe suprafata inimii se gasesc o serie de santuri ce adapostesc vasele coronare :

- santul coronar/atrio-ventricular situat la limita dintre atrii si ventricule, este un sant circular,
ce inconjoara inima ca o coroana.

- santul interventricular situat pe ambele fete ( anterior si posterior) ce se uneste pe marginea

dreapta a inimii, in apropierea varfului, formand incizura varfului cordului

- santul interatrial, ce separa cele 2 atrii ( se vede la suprafata) vizibil mai mult pe fata
posterioara

Fetele - sternocostala = antero-superioara, ce vine in raport cu sternul, coastele si cu sinusurile

pleurale costo-mediastinale anterioare

- posterioara = diafragmatica, este aproape orizontala, vine in raport cu diafragmul si

prin el cu lobul stang hepatic si cu fundul stomacului.
 - stanga ( uneori considerata o margine) vine in raport cu fata mediala a plamanului
stang si cu pleura mediastinala

Marginile - dreapta - mai ascutita

- stangi - anterioara si poasterioara ce separa cele 3 fete

Proiectia inimii pe peretele toracic antero-lateral se face pe o suprafata numita arie cardiaca
inscrisa prin 4 puncte :

- 2 puncte superioare situate in spatiul 3 intercostal drept si spatiul 2 intercostal stang, cam la
un cm de marginile sternului

- 2 puncte inferioare - pe dreapta la nivelul articulatiei condro-sternale 5-6

- pe stanga la nivelul spatiului 5 intercostal, la 8 cm in afara liniei medio-

sternale.

Pe peretele posterior al toracelui, inima se proiecteaza la nivelul vertebrelor T4-T8 de aceea

aceste vertebre se mai numesc si Vertebrele Cardiace a le lui Jacomini .

CONFIGURATIA INTERNA A INIMII : 2 atrii si 2 ventricule

Atriile - sunt situate la baza inimii

- au forma cubica

- fiecare atriu are 6 pereti

- fiecare atriu prezinta o prelungire/diverticul numita urechiusa, dreapta si stanga.

- prezinta peretii mai subtiri decat ai ventriculelor

- fata lor interna este aproape neteda.

- cele 2 atrii sunt complet separate intre ele prin septul interatrial

Ventriculele - sunt situate spre varful inimii

- au o forma piramidal triunghiulara cu baza catre orificiul atrio-ventricular

 - au o capacitate mai mare decat a atriilor

- au peretii mai grosi, in special la nivelul ventriculului stang

- pe fata lor interna prezinta o serie de proeminente musculare de 3 tipuri :

•trabecule de ordin 1 = muschii papilari/pilieri - au o forma conica, inserati cu baza pe peretele

ventricular. Varful liber da insertie cordajelor tendinoase ce se prind pe valvele atrio-
ventriculare. Rolul lor este de a deschide si de a inchide orificiile atrio-ventrriculare.

•trabecule de ordin 2 = trabecule musculare - se insera prin ambele capete pe peretii

ventriculari, portiunea lor mijlocie ramanand libera

•trabecule de ordin 3 = reliefuri musculare ce adera pe toata intinderea lor de peretele

ventriculului

Cele 2 ventricule sunt complet separate intre ele prin septul inter-ventricular. Fiecare ventricul
prezinta la baza 2 orificii : orificiul atrio-ventricular si orificiul arterial.

Orificiile arteriale prezinta fiecare cate 3 valvule semilunare/sigmoide/in cuib de randunica, cu

concavitatea orientate catre artera, si pe marginea lor libera prezinta niste mici nodului .

STRUCTURA INIMII - inima este formata din 3 tunici : epicard, miocard, endocard

Epicardul este reprezentat de foita viscerala a pericardului seros. Este o foita neteda si lucioasa
care tapeteaza suprafata externa a inimii, iar la baza inimii trece peste vasele mari unde se
rasfrange .

Miocardul este de 2 tipuri :

Miocard de comanda = tesut nodal = excitoconductor, ce cuprinde :

• Nodulul sinoatrial :

- este situat pe peretele superior al atriului drept, langa orificiul venei cave superioare

- are 2-3 cm lungime

- porneste de la nivelul epicardului si se termina sub endocard .

• Nodulul atrio-ventricular :

- este situat pe planseul atriului drept, in apropierea septului inter-atria

Intre cei 2 noduli nu exista nici o legatura anatomica directa !

• Fasciculul lui Hiss :

- porneste de la nodulul atrio-ventricular

- este scurt

- este situat in septul interventricular si se imparte in 2 ramuri (dreapta si stanga) ce coboara

fiecare in grosimea peretelui ventricular. Fiecare ram se continua la nivelul peretelui ventricular
cu reteaua Purkinje situata subendocardic

Miocardul de executie = miocard adult = contractil , ce este constituit dintr-un schelet fibros pe
care se prind fibrele musculare striate de tip cardiac. Acest schelet fibros este constituit din 4
inele fibroase si 2 formatiuni conjunctive numite trigonuri fibroase : unul drept unul stang,
situate intre orificiile atrio-ventriculare si intre orificiile arterei aorte si pulmonara. De pe acest
schelet fibros pornesc :

- fibrele musculare striate ale atriilor, de forma circulara fibrele proprii fiecarui atriu

fibrele comune celor 2 atrii

- fibrele musculare striate ale ventriculelor, situate inferior, in forma de "U" :

- fibre proprii fiecarui ventricul

- fibre comune celor 2 ventricule

Deci musculatura atriala este complet separata de musculatura ventriculara.

Legatura anatomica si functionala dintre musculatura atriilor si musculatura ventriculelor, este

realizata de tesutul nodal/embrionar .
Endocardul tapeteaza fata interna a cavitatilor inimii si se continua la nivelul orificiilor vaselor
mari cu tunica interna/ endoteliul vascular.

VASCULARIZATIA INIMII :

Arteriala - este asigurata de arterele coronare dreapta si stanga, ce coboara in santurile de la

suprafata inimii, si au un caracter terminal (adica ramurile colaterale nu se anastomozeaza cu
ramurile vecine sau intre ele). Fiecare artera coronara vascularizeaza patrimea respectiva a
inimii.

Artera coronara stanga :

- vascularizeaza jumatatea stanga a atriului si a ventriculului stang

- vascularizeaza o parte din partea dreapta a inimii, adica peretele anterior al ventriculului drept
si cele 2/3 aterioare ale septului interventricular.

Artera coronara dreapta :

- vascularizeaza o parte din inima stanga, adica peretele posterior al ventriculului stang si 1/3
posterioara a septul interventricular .

Sistemul de comanda a inimii primeste ramuri din ambele artere coronare .

Venoasa - este reprezentata de venele superficiale si profunde.

Venele superficiale sunt : marea si mica vena coronara, care se varsa prin sinusul coronar in
atriul drept.

Venele profunde sunt costituite din vene cu dimensiuni mici ce de deschid direct in atriul drept

INERVATIA INIMII - este dubla, intrinseca, data de sistemul excitoconductor nodal/embrionar.

Nodulul sinoatrial avand rol de centru de comanda si extrinseca data de sistemul nervos
vegetative simpatic si parasimpatic care actioneaza pe sistemul excitoconductor. Exista 3 nervi
cardiaci parasimpatici : superior, mijlociu ,inferior - proveniti din nervul vag , din cei 3 ganglioni
cervicali ai lantului simpatic latero-vertebral .

Caracterele particulare ale atriilor si ale ventriculelor

Atriul Drept - primeste sangele venos al marii circulatii prin cele 2 vene cave, superioara si
inferioara, si sangele venos al inimii prin sinusul coronar. Prezinta 6 pereti :

- peretele medial - reprezentat de septul interatrial ce prezinta o depresiune numita fosa ovala
ce corespunde orificiului interarterial din cursul vietii intrauterine = orificiul lui Botalo prin care
in viata intrauterine cele 2 atrii comunicau intre ele. Dupa nastere acest orificiu se inchide,
ramanand aceasta fosa ovala marginita de un repliu numit limbul fosei ovale

- peretele lateral prezinta mici orificii musculare, care se numesc muschi pectinati

- peretele anterior prezinta orificiul atrioventricular drept prevazut cu valva tricuspida

- peretele posterior prezinta un repliu vertical numit crista interventricularis care delimiteaza 2
sectoare de circulatie a sangelui , pe de o parte sangele venos ce vine la atrii si pe de cealalta
parte sangele ce vine catre ventricul

- peretele superior prezinta orificiul venei cave superioare avalvular

- peretele inferior prezinta orificiul venei cave inferioare prevazut cu valvula lui Eustachio si
orificul sinusului venos coronar, prevazut cu valvula lui Tebesius

la nivelul intersectiei peretilor superiori, anteriori si laterali se afla orificiul de patrundere in

urechiusa dreapta.

Atriul Stang prezinte 6 pereti :

- peretele medial corespunde aceluiasi sept interatrial prezentand in locul fosei ovale, asa
numita valvula a lui Parchap care corespunde fosei ovale din atriul drept

- peretele anterior prezinte orificiul atrioventricular stang, prevazut cu valva bicuspida sau
mitrala

- peretele posterior prezinta orificiul de deschidere ale celor 4 vene pulmonare

- peretii superior si inferior sunt netezi

- peretele lateral prezinte orificiul de deschidere in urechiusa stanga

Ventriculele - au forma de piramida

- au o baza situata superior

 - au un varf situat inferior

- au 3 pereti la nivelul ventriculului drept

- au 2 pereti la nivelul ventriculului stang .

Ventriculul Drept :

- peretele anterior corespunde fetei sterno-costale, prezinta muschiul papilar sau pilier anterior

- peretele posterior corespunde fetei diafragmatice a inimii si prezinte muschiul papilar

posterior

- peretele medial corespunzator septului interventricular si prezinte muschiul papilar septal

Baza - prezinte orificiul atrioventricular drept cu valva tricuspida si orificiul arterial pulmonar
prevazut cu 3 valvule semilunare

Ventriculul Stang este prevazut cu pereti mai grosi :

- peretele lateral concav fetei pulmonare a inimii, prezinta muschiul papilar anterior

- peretele medial = interventricular, prezinta muschiul papilar posterior de la nivelul carora

pornesc aceste cordaje tendinoase ce se prind pe valvele atrio-ventriculare

Varful = este rotunjit si corespunde varfului inimii

Baza = prezinta 2 orificii : orificiul atrio-ventricular stang prevazut cu valve bicuspida/mitrala si

orificiul aortic prevazut cu 3 valvule semilunare/sigmoide

De la nivelul inimii pornesc 2 circulatii :

- Marea Circulatie / sistemica incepe in ventriculul stang prin artera aorta si se termina in atriul
drept prin cele 2 vene cave (superioara si inferioara). Arterele transporta sange oxigenat peste
tot in organism pana la nivelul capilarelor de unde este preluat sangele venos si adus in atriul
drept.

- Mica Circulatie / pulmonara incepe in ventriculul drept prin triunchiul pulmonary, ce se

imparte in 2 artere pulmonare, ce transporta sange neoxigenat catre plamani pana la nivelul
retelei capilare din jurul alveolelor, de unde venulele colecteaza sangele oxigenat si prin cele 4
vene pulmonare ajunge in atriul stang.

Aparatul excretor

Aparatul excretor este format din rinichi si caile urinare.

Rinichii - sunt organe pereche

- sunt situate de o parte si de alta a coloanei vertebrale corespunzatori ultimelor vertebre

toracale si primelor 2 vertebre lombare (L1,2)

- au o asezare usor oblica infero-lateral. Sunt mai apropiati superior, distanta dintre ei fiind de
3-4 cm, si mai indepartati inferior, cu o distanta de 6 cm

- dezvoltarea maxima o ating la aprox 25 de ani

- au o lungime de 25 cm , latime de 6 cm, si grosime de 3 cm

- cantitatea de sange din ei este de aprox 50 ml

- prezinte o mobilitate fiziologica coborand pana la 3 cm in inspir, si revenind in pozitie normala

in expir. Cu toata aceasta mobilitate, prezinta o serie de mijloace de mentinere in pozitie a lor :

• capsula fibroasa a rinichiului prezinta 2 foite : anterioara = mai subtire , aderenta

la peritoneul parietal posterior , deci rinichii sunt organe retroperitoneale ; posterioara = fascia
retrorenala, mai groasa. Aceste 2 foite, la nivelul marginii mediale a rinichiului sunt unite intre
ele prin tracturi conjunctive, ce impiedica difuzarea unei infectii de la un rinichi la celalalt.

Superior, cele 2 foite acopera glanda suprarenala si se unesc pentru a se insera pe fata
inferioara a diafragmului.

Inferior, cele 2 foite coboara neunite, formand un canal in care se poate angaja rinichul si
ureteral in caz de ptoza renala.
Intre fetele rinichiului, polul sau inferior si capsula fibroasa, se afla grasimea peri-renala care in
partea inferioara este intr-o cantitate mai mare , formand pernita adipoasa a rinichiului.

Intre fata posterioara a capsulei fibroase si peretele abdominal se afla grasimea pararenala a lui
Cerota.

• formatiunile subperitoneale = ligamentele hepato-renal, duodeno-renal si colo-

renal.

• vasele renale = au o lungime scurta si ancoreaza rinichii la aorta abdominala si la

vena cava inferioara.

• presa abdominala

Configuratia externa a rinichilor :

Datorita proeminentei coloanei vertebrale si a muschiului psoas , cele 2 fete ale rinichiului
sunt :

- fata antero-lat

- fata postero-mediala.

2 margini : medial si laterala

2 extremitati : superior si inferior

Raporturile acestor fete si margini sunt diferite la cei 2 rinichi.

Raporturile fetei anterioara a rinichilor :

Rinichiul drept vine in raport cu : - unghiul hepatic al colonulu

- fata viscerala a ficatului pe care isi lasa amprenta renala

- cu a doua portiune a duodenului, port descendenta

Rinichiu stang vine in raport cu : - partea stanga a colonului transvers

- ansele intestinale
- cu arcul vascular a lui TREITZ , reprezentat de vena mezenterica inferioara si artera colica
stanga superioara.

In etajul supramezocolic, aceasta fata vine in raport cu corpul pancreasului, splina si fata
posterioara a stomacului.

Raporturile fetei posterioare a rinichilor :

Are aceleasi raporturi la dreapta si stanga.

Ea incruciseaza coasta 12, si este in raport cu coasta 11, careia rinichiul drept ii atinge marginea
inferioara .

Raporturile abdominale sunt cu : - muschiul patrat al lombelor

- o parte din ramurile colaterale al plexului lombar : nervul iliohipogastric, Ilioinghinal si

genitofemural

Marginea laterala - Rinichiul drept - vine in raport la nivelul rinichiului drept cu fata viscerala a
ficatului si cu colonul ascendant

- Rinichiul stang - vine in raport cu splina si colon descendent

Marginea mediala prezinta hilul renal prin care se patrunde in sinusul renal, de aceea
raporturile acestei margini sunt suprahilare : - deasupra hilului vine in raport cu glanda
suprarenala

- la dreapta hilului, cu vena cava inferioara

- la stanga hilului, cu aorta abdominala

infrahilare : de la nivelul ambilor rinichi pornesc ligamentele inter-reno-

suprarenale, ce leaga rinichiul de portiunea incipienta a ureterului.
Colul superior al rinichiului vine in raport cu glanda suprarenala.

Colul inferior vine in raport prin intermediul grasimii pararenale cu muschiul psoas.

Rinichiul este constituit din 2 zone : - Zona corticala situata la periferie .

- Zona medulara situata in interior.

Acest parenchim renal este acoperit la suprafata de capsula proprie a rinichiului, care este o
foita subtire transparenta care de dezlipeste usor de parenchimul renal, si care la nivelul hilului
patrunde in sinus si se continua cu adventicea bazinetului si a calicelor mari.

Zona corticala este constutuita din :

- zona radiata formata din piramidele lui Ferrain de forma piramidala, cu baza catre medulara si
varful catre exterior

- zona convoluta reprezentata de substanta corticala dintre piramidele Ferrain.

Aceste 2 portiuni contin corpusculi renali si portiunile serosae ale tubilor uriniferi : tubul urinifer
contort proximal si tubul urinifer contort distal.

o piramida Ferain + substanta adiacenta = un lobul renal.

Zona medulara contine pana la 16 piramide Malpighi si are o culoare rosiatica din cauza
vascularizatiei. O piramida Malpighi este orientate cu baza spre corticala si varful spre sinusul
renal.

o piramida Malpighi + substanta medulara = un lob renal

Unui lob renal ii corespund aprox 500 de lobuli renali.

Unitatea morfofunctionala a rinichiului este nefronul. Fiecare rinichi contine 500.000 de

nefroni

Nefronul este constituit din corpusculul renal .

Corpusculul renal e format din capsula Bawman si glomerul renal.

Capsula Bawman are forma unei cupe cu 2 foite : una externa / parietala si una interna ce vine
in raport cu glomerulul. Capsula Bowman prezinta un pol vascular si un pol urinar la niv caruia
foita parietala se continua cu epiteliul tubului urinifer. Intre cele 2 foite se delimiteaza cavitatea
capsulara, nivel la care intre foita interna a capsule si peretele capilalelor se formeaza
membrane filtranta glomerurala.

Glomerulul renal este un ghem de capilare sanguine rezultate prin capilarizarea arteriolei
aferente. Glomerulu se va continua cu arteriola aferenta.

Tubul urinifer are o lung de 5-6 cm . Incepe la polul urinar ar corpusculului renal printr-o
portiune contorta, reprezentand tubul contort proximal situat in corticala. Se continua cu o
portiune descendenta, subtire, mai apoi cu o portiune ascendenta, acestea formand ansa
Henle. Bratul descendent coboara in medulara si bratul ascendant urca in corticala. Tubul
contort distal este un tub incolacit situat in corticala. Vine in contact cu corpusculul, mai precis
cu arteriola aferenta, formand aparatul jucstaglomerural ce secreta renina.

Tubul colector poate fi de ordinal 1 si 2 ,acestia din urma se deschid la nivelul papilelor renale.

Vascularizatia rinichiului este reprezentat de artera si vena renala.

Artera renala are origine in aorta abdominala, cea dreapta fiind mai lunga decat cea stanga, cu
un traseu prevertebral. In drumul sau catre hilul rinichiului da ramuri colaterale reprezentate
de :

-artera suprarenala inferioara

-ramuri ureterale superioare

- ramul nodulilor limfatici lombo-aortici

-un ram pentru capsula adipoasa a rinichiului

Ajunsa in hilul renal, se imparte in 2 ramuri : - ramul anterior = artera prepielica

- ramul posterior = artera retropielica

Uneori da o artera polara superioara pentru polul sup a rinichiului. Aceste ramuri se continua cu
arterele segmentare care patrund in parenchimul renal si se continua cu arterele interlobare ce
merg printre piramidele Malpighi.
Arterele interlobare alcatuiesc prin anastomoza arterele arcuate = suprapiramidale din care se
desprind:

- ramuri descendente pentru piramidele Malpighi

- ramuri ascendente reprezentate de arterele interlobulare, ce merg printre piramidele Ferrai

( in corticala) si dau nastere arteriolelor aferente ce vor forma corpusculul renal.

Rinichiul primest 25% din debitul cardiac de repaus.

Glomerulul se continua cu arteriola eferenta ce se va capilariza in jurul tubului urinifer, si se va

continua cu capilarele venoase din jurul tubului urinifer, nivel la care incep venele cu traiect
invers arterelor. Colecteaza in final in vena renala ce va iesi prin hil si se va deschide in vena
cava inferioara.

bazinet + calice mari = pielonul

Venele limfatice ale rinichiului conflueaza in 2 retele :

- una superficiala ce se va indrepta catre nodulii lombo- aortici

- una profunda = care la dreapta va drena in nodulii din jurul cavei inferioare

= care la stanga va drena catre nodulii din jurul aortei abdominale

Inervatia este vegetative provenita din plexul celiac sau din plexul solar.

Caile urinare se impart in : - Caile intrarenale ce sunt reprezentate de calicele mici si calicele
mari

- Caile extrarenale ce sunt reprezentate ureter, vezica urinara si

uretra.

Bazinetul se afla intre calicele mici si calicele mari si au o portiune intrarenala si una
extrarenala.
Calicele mici se afla in sinusul renal, se insera cu o extremitate la nivelul papilelor renale, iar
prin cealalta extremitatea conflueaza formand calicele mari. Sunt la fel de multe ca piramidele
Malpighi.

Calicele mari sunt 2-3 si prin confluare formeaza portiunea intrarenala a bazinetului.

Ureterul este un conduct situat intre pelvisul renal si vezica urinara, deschis pe peretele sau
postero-superior. Prezinta 3 ingustari si 2 portiuni mai dilatate intre aceste. Ingustarile sunt :

- 1 initiala= colul ureterului, situata la nivelul continuarii bazinetului

- 1 portiune mijlocie= stramtoarea iliaca, aflata la nivelul incrucisarii vaselor iliace

-1 terminala = vezicala, la nivelul peretelui vezicii urinare.

Cele 2 portiuni dilatate sunt superioara/abdominala si inferioara/pelvina.

Ureterul are 3 segmente : lombar, iliac si pelvin.

Ureterul iliac este ridicat de vasele iliace pe care le incruciseaza, descriind o curba cu
convexitatea anterior, care-l apropie de peretele abdominal anterior, nivel la care poate fi
palpat. Incrucisarea cu vasele iliace respecta legea lui Liusca conform careia ureterul drept
incruciseaza vasele iliace cam la 1-1,5 cm sub bifurcarea celor comune, iar cel stang incruciseaza
vasele iliace comune la 1 cm deasupra bifurcarii acestora.

Structura : la exterior tesut conjunctiv cu adventice, sub care se afla musculara cu fibre
lungitudinale musculare ce prezinta o peristaltica cu fibre proprii, sub care se afla mucoasa.

Raporturi : vasele genital sunt dispuse medial fata de ureter, dupa care-l incruciseaza si se
dispun lateral de la nivelul ureterului iliac

Vascularizatia - este data de ramuri ureterale superioare cu origine in artera renala: ramuri
ureterale mijlocii si ramuri ureterale inferioare cu origine in artera vezico-genitala

Inervatia este data de plexul lombo-aortic, hipogastric sau de cel spermatic.

Vezica Urinara

Este un organ cavitar, care prezinta : varful vezicii, corpul, fundul/baza si colul vezicii.
Este un organ pelvin situate posterior sinfizei pubiene si anterior organelor genital care o
separa de rect.

Mijloacele de fixare ale vezicii:

- uracul - un cordon fibros intins de la corpul vezicii la ombilic cu rol in suspendarea vezicii la
peretele abdominal anterior

- ligamentul ombilical medial - cordoanele fibroase ale arterelor ombilicale

- ligamentele pubo-vezicale - pornesc de la colul vezicii la fata posterioara a simfizei pubiene

- ligamentele vezico-genitale ( posterior ) - fac legatura intre fundul vezicii urinare si organele
genitale interne

- teaca viscerala vezicala - este conjunctivo-fibroasa-musculara , inveleste vezica urinara si o

fixeaza la planseul pelvin si ombilic ( a fost comparata cu o plasa )

- aripioarele vezicale - reprezinta expansiuni conjunctive de a lungul vaselor vezicale

Raporturi - vezica urinara are raporturi cu organele pelvine si prezinta 4 fete :

- fata anterioara - simfiza pubiana , ligamentele pubo-vezicale si insertia muschiuluii obturator

intern

- fata posterioara - este partial acoperita de peritoneu - peritoneul pelvin, colonel pelvin +
uterul ( la femeie)

In zona neacoperita de peritoneu : la barbat - cu canalul deferent, vezica seminala si rectul

subperitoneal

la femei - uterul , colul uterin , fata anterioara a vaginului

- fetele laterale (care sunt acoperite partial de peritoneu) - peritoneu, canal deferent si
cordonul arterei ombilicale

- baza vezicii - la femei - are raporturi cu fata anterioara a veginului care constituie un suport
pentru vezica urinara

- la barbati - are raporturi cu baza prostatei , veziculele seminale si canalele

deferente
Structura vezicii urinare :

La exterior - peritoneul nu acopera vezica in totalitate, ci numai o portiune din peretele

anterior, posterior si partea superioara a fetelor laterale. In portiunea neacoperita exista teaca
viscerala a vezicii urinare

Tunica musculara ce este impartita in 3 straturi - strat extern cu fibre longitudinale

- strat mijlociu cu fibre circulare

Submucoasa ce este formata din tesut conjunctiv, este absenta la nivelul trigonului .

Mucoasa care este de tip urinar. la nivelul ei se gasesc 3 orificii : 2 superioare care sunt postero-
laterale ( ureterale ) si unul inferior care este uretral. Intre cele 3 orificii se delimiteaza trigonul
vezical cu varful in jos, la nivelul careia se gaseste sfincterul intern neted al uretrei.

Vascularizatia vezicii urinare provine din mai multe surse:

Artere :

1. Artera vezicala superioara ce provine din artera ombilicala

2. Artera vezicala inferioara ce provine din artera iliaca interna

3. Artera vezicala posterioara ce provine din artera rectala mijlocie

4. Artera vezicala anterioara care provine din artera pudentala interna

Vene :

Venele anterioare se indreapta spre flexul venos a lui Santorini .

Venele posterioare si laterale se indreapta spre plexul vezico-genital .

Inervatia vezicii urinare este data de plexul hipogastric.

 Sistemul digestiv

Esofagul este un conduct musculo-membranos prin care trec alimentele din fari

Configurație exterioara

Limite:

- Superior - marg inf a fasciculului cricoidian, al constrictorului inf al faringelui

Variază in funcție de poziția capului, urca in extensie, coboară in flexie.

-Inferior - cardia, orificiul prin care esofagul se deschide in stomac

Traiect, situație, direcție: esofagul străbate regiunea gâtului, a toracelui, diafragma, ajunge in
abdomen și se termina in stomac.

Topografic i se descriu 4 porțiuni:

-cervicala

-Toracică/mediastinala

-diafragmatica

-abdominala

Esofagul descrie un nr mare de inflexiuni.

Unele din curbura esofagului sunt in plan sagital, celelalte in plan frontal.

In plan sagital, esofagul nu rămâne aplicat pe coloana vertebrală, ci se depărtează de ea

descriind o curba cu concavitatea anterior.

In plan frontal: prezintă 2 curburi:

l Superioară- cu concavit la dreapta

l Inferioară- cu concavit la stânga

Dimensiuni: esofagul are in medie 25 cm.

Forma și calibru: variază după cum acesta este in starea de vacuitate sau de distensiune.

In starea de vacuitate, esofagul are aspectul unei panglici musculare.

In starea de distensiune, după ce esofagul a fost insuflat sau injectat cu apa, și mai ales după ce
i s a luat un mulaj cu ghips, el are o neregularitate de calibru.

Ø Prezintă porțiuni dilatate si porțiuni inconstante.

Se descriu următoarele zone îngustate: una in porțiunea inițială, alta la mijloc, a3a in porțiunea
terminala.

Sunt strâmtorile fiziologice: cricoidiana, bronhoaortica și diafragmatica.

Rezistența și dilatabilitate: foarte rezistent, el se rupe la presiunea unei coloane de 1m de Hg ,

este moale și se lărgește cu ușurintă, dar este puțin extensibil in sens longitudinal.

De aici dificultatea de a apropia segmentele rămase, după extirparea unei porțiuni mai lungi a
organului.

Mijloace de fixare: esofagul este menținut in poziția sa prin continuitatea cu faringele, cu

stomacul, oase si nervi, cu fascicule musculare, care plecate din esofag se fixează pe un taler
vecin

Raporturile esofagului: este învelit de un strat celular periesofagian, in acest țesut

periesofagian se dezvolta SEGMOANELE esofagului.

Prin intermediul acestui strat celular, esofagul vine in raport cu organele vecine

Porțiunea cervicala, se întinde de la vertebra C6 pana la un plan orizontal, care trece pe

marginea superioară a sternului și a vertebrei T2.

Topografic: se găsește situat in porțiunea subhioidiana.

Raporturile :

Anterior: traheea și cu originea bronhiei stângi.

Posterior: coloana vertebrală tapetata de mușchii prevertebrali

Lateral: lobii corpului tiroidian, nervii laringei recurenti și ceva mai la distanță mănunchiul
vasculo-nervos al gâtului și simpaticul cervical.

Porțiunea toracică: începe la nivelul orificiului superior al toracelui, coboară prin mediastin, și
tine pana la hiatusul esofagian al diafragmei.

Este împărțit in 2 segmente: limita separativa se găsește in dreptul C4, la acest nivel traheea se
bifurca, motiv pt care porțiunea supradiacenta a esofagului se numește SUPRABRONHICA, iar
cea subiacenta, segmentul SUBBRONHIC. Tot la acest nivel: esofagul trece printr-un defileu
format de 2 arcuri vasculare: arcul aortic și arcul venei Azygos, de aceea segmentul superior se
numește SUPRAAORTIC, iar cel inferior, INTER-AZYGOS-AORTIC.

Segmentul suprabronhic/supraaortic este in raport:

- anterior cu traheea și originea bronhhiei stângi,

- post cu coloana vertebrală,

- lateral cu pleurele mediastinale, fiind in raport de o mare valoare practica și chirurgicală atât
in segment suprabronhic, cât și in subbronhic.

Mai sus, esofagul vine in contact cu nervii vagi și laringieni recurenti. Ambii vagi trec înapoia
bronhiei, spre a se așeza mai jos spre laterala esofagului.

Segmentul subbronhic/intrrazygos aortic: T4- T11, are următoarele raporturi:

-anterior- pericardul cu nodurile limfatice traheobronhice inferioare,

- Posterior- coloana vertebrală, de care este separat prin vasele mari ale mediastinului (aorta
toracică cu arterele intercostale, vena Azygos și Hemiazygos și Ductul toracic).

Raportul cu aorta toracică are o mare importantă chirurgicală.

- Lateral- cu pleurele mediastinale

Porțiunea diafragmatica: esofagul străbate diafragma prin hiatul esofagian situat in stâlpul
drept al diafragmei.

Între pereții acestui hiat și esofag exista lame musculo-membranoase, care constituie mijloace
de fixare și alunecare in același timp a esofagului prin diafragma.

Porțiunea abdominala: se afla hiatul esofagian al diafragmei fiind ușor dilatat, din punct de
vedere anatomic și funcțional poate fi considerat ca o porțiune a stomacului, motiv pt care unii
autori o numesc VESTIBUL GASTROESOFAGIAN/ANTRUL CARDIAC.

Raporturile esofagului abdominal sunt următoarele:

-Anterior, ficatul(scobitura esofagului de pe lobul stâng)

- La dreapta: lobul caudat al ficatului

- Post: diafragma și aorta

- La stânga: fundul stomacului

Esofagul abdominal are raporturi importante cu peritoneul, acesta acoperă fata anterioara a
organului, trece pe fata lui stânga și se continua apoi pe partea anterioara a fundului
stomacului.

Spre dreapta, peritoneul formează OMENTUL MIC.

!! Fata posterioara a esofagului este lipsită de peritoneu.

 VASCULARIZATIA ARTERIALA A TUBULUI DIGESTIV

Vascularizatia tubului digestiv subdiafragmatic incepe la nivelul stomacului, si se continua cu

intestinul subtire ( duoden, jejun, ileon ) si intestinul gros ( cec, colon , rect ).

Vascularizatia arteriala provine din 3 surse mari : - trunchiul celiac

- artera mezenterica superioara

- artera mezenterica inferioara

Sunt ramuri din artera aorta abdominala si asigura cea mai mare parte a vascularizatiei arteriale
a abdomenului. Exceptie face rectul ce primeste un ram arterial din aorta iliaca interna in cele
2/3 ale sale.

Trunchiul Celiac se desprinde din artera aorta abdominala si se imparte in 3 ramuri :

- Artera/ramura gastirca stanga

- Artera/ramura hepatica

- Artera/ramura splenica

Vascularizatia stomacului este data de ramuri cu origine in arterele gastrica sanga, hepatica si
splenica. Fundul stomacului poate primi ramuri arteriale si din artera frenica inferioara.
Sfincterul piloric primeste ramuri vasculare din artera duodeno-pancreatica.

Artera Gastrica Stanga isi are originea in trunchiul celiac si se indreapta spre jonctiunea
esogastrica, nivel la care da un ram hepatic stang

un ram eso-cardio-tuberozitar anterior

Dupa care, se imparte in 2 ramuri terminale:- un ram anterior

- un ram posterior

ce vor merge pe fetele

corespunzatoare ale micii curburi gastrice, unde se vor intalnii cu cele 2 ramuri
corespunzatoare ale arterei gastrice drepte/ pilorice, ce isi are originea in artera hepatica. Se
anastomozeaza doar ramurile posterioare ale celor 2 artere. Prin anastomoza, se formeaza

arcada arteriala a micii curburi a stomacului, din convexitatea careia se desprind o serie de
ramuri pentru peretii stomacului.

Artera Hepatica se indreapta catre hilul ficatului. Inainte de a ajunge la hil, da un ram numit
artera gastro-duodenala.

Artera gastro-duodenala asigura vascularizatia regiunii pilorice a stomacului si a jonctiunii

piloro-duodenale. Se imparte in 2 ramuri terminale Artera gasto-epiploica dreapta

Artera pancreatico-duodenala superioara

Artera gastro-epiploica dreapta ce va merge de-a lungul marii curburi a stomacului si se va

anastomoza cu Artera gastro-epiploica stanga, ram din artera splenica, formand prin aceasta
anastomoza, arcada marii curburi gastrice . Aceasta arcada este situata la o distanta de 1-1,5
cm fata de peretele gastric. Din ea se desprind ramuri ascendente ( gastrice ) si descendente
( epiploice ) .

Duodenul si Capul Pancreasului sunt vascularizate de arterele pancreatico-duodenale :

- artera pancreato-duodenala superioara ce are originea in artera gastro-duodenala

- artera pancreato-duodenala inferioara ce are originea in artera mezenterica superioara

Cele doua artere se anastomozeaza intre ele, realizand 2 retele arteriale pancreatico-duodenale
anterioara si posterioara, care suprapuse spatial, realizeaza acest aspect al cifrei 8

Jejunul, Ileon, Ceco-apendicele si Jumatatea Dreapta a Colonului sunt vascularizate de artera

mezenterica superioara. Ea isi are originea pe fata anterioara a arterei aortei, sub trunchiul
celiac, si in functie de traiectul sau prezinta urmatoarele portiuni :

- portiunea retropancreatica

- portiunea inter-duodeno-pancreatica

-portiunea preduodenala
-portiunea intermezenterica ( situata in grosimea radacinii mezenterului )

-portiunea intramezenterica ( situata intre cele doua foite ale mezenterului )

Artera Mezenterica Superioara trece anterior fata de a3-a portiune a duodenului.

Artera Aorta Abdominala trece posterior fata de a3-a portiune a duodenului .

Cele 2 artere formeaza impreuna pensa arterial aortico-mezenterica

Arterea Mezenterica Superioara - de pe flancul drept al acestei artere se desprind urmatoarele

ramuri :

- artera pancreatico-duodenala inferioara

- artera colica dreapta superioara ce se indreapta catre unghiul drept al colonului unde da
nastere urmatoarelor ramuri :

• un ram ascendant ce va participa la formarea arcadei arteriale a colonului transvers

• un ram descendent ce va participa la formarea arcadei paracolice drepte

- artera colica dreapta mijlocie este un ram inconstant. Atunci cand exista, se imparte in 2
ramuri - ascendant

descendent, ce participa la formarea arcadei paracolice drepte

- artera ileo-colica ( ileo-biceco-apendiculo-colic) da:

• un ram colic ce participa la formarea arcadei paracolice drepte

• o artera apendiculara ce va vascularize apendicele vermiform

• 2 ramuri cecale anterioara si posterioara ce vor vascularize cecul

• un ram ileal ce va vasculariza ultima ansa ileala

De pe fata anterioara a arterei mezenterice superioare se desprinde artera colica medie, ce se

indreapta catre colonel transvers. In apropierea lui se imparte in 2 ramuri :
- un ram drept ce se va anastomoza cu ramul ascendant al arterei colicei drepte superioare

- un ram stang ce se va anastomoza cu ramul ascendant al arterei colicei stangi superioare

Astfel se formeaza arcada arteriala a colonului transvers.

De pe fata stanga a arterei mezenterice superioare se desprin arterele :

- artera pancreatica inferioara ce va vasculariza corpul pancreas

- arterele duodeno-jejunale ( una mai mare = artera unghiului dudodeno-jejunal)

- arterele jejuno-ileale (in numar de 12-15 ) ce vascularizeaza ansele intestinului subire. Aceste
artere se indreapta catre peretele intestinal, si se anastomozeaza intre ele prin vase transverse,
formand 3 arcade arteriale .Cea mai apropiata de peretele intestinal da 2 feluri de ramuri:

• ramuri scurte ce vascularizeaza peretele intestinal dinspre mezenter, adica acolo

unde cele 2 foite mezenteriale se indeparteaza una de celalta

• ramuri lungi ce vor vasculariza peretii intestinali din afara teritoriului mezenterial

Aceste ramuri arteriale terminale jejuno-ileale nu se anastomozeaza intre ele, spre deosebire
de ramurile gastrice. De accea, obstructia unui ram arterial produce necroza teritoriului deservit
= infarct mezenteric.

Artera Mezenterica Superioara se termina prin 2 ramuri :

- un ram drept ce se va anastomoza cu ramul ileal al arterei ileocolice, formand arcada arteriala
a ultimei anse ileale. Intre ramul drept terminal al mezentericei superioare si ramul ileal al
arterei ileocolice exista o zona slab vascularizata numita aria avasculara a lui Trev.

- un ram stang ce se va anastomoza cu ultima artera ileala.

Artera Mezenterica Inferioara vascularizeaza jumatatea stanga a colonului transvers, colonul

descendent, colonel sigmoid si portiunea superioara a rectului.

Artera mezenterica inferioara reprezinte de fapt ultimul ram colateral voluminos al arterei
aorte abdominale, desprinzandu-se din aceasta la nivelul vertebrei L3. Este situata initial in
mezocolonul descendent , o gasim apoi in grosimea mezocolonului sigmoid . Da urmatoarele
ramuri colaterale:

- artera colica stanga superioara cu un traiect ascendent catre unghiul splenic al colonului, nivel
la care se imparte intr-un ram ascendant ce va contribui la f arcadei colonului transvers

ram descendent ce se va anastomoza cu artera sigmoidiana

superioara, participand la formarea arcadei paracolice stangi

- artera colica medie stange ce poate exista inconstant si se va termina prin bifurcare. Ambele
ramuri vor participa la formarea arcadei paracolice stangi

- artere sigmoidiene care in general sunt in numar de 3 : superioara, mijlocie si inferioara. Pot fi
si in numar de 2-4. Se pot desprinde printr-un trunchi comun din artera mezenterica
superioara, sau separat. Se indreapta spre colonel sigmoid si in apropierea peretelui colic se
bifurca participand la formarea arterei paracolice stangi si a arcadei sigmoidiene. Dupa
emergenta ultimei artere sigmoidiene, artera mezenterica infferioara ia denumirea de artera
rectala superioara, vascularizand portiunea superioara a rectului. Restul rectului este
vascularizat de artera rectala mijlocie, ram din artera iliaca interna si artera rectala inferioara,
ram din pudentala interna.

Din arcadele paracolice stangi si sigmoidiane, se desprind :

- ramuri scurte ce vascularizeaza peretele colic din apropierea mezo-colonului

- ramuri lungi ce inconjoara peretele colonului, descriind bucle in jurul apendicelor epiploice,
dupa care vascularizeaza peretele colic .

VASCULARIZATIA VENOASA A TUBULUI DIGESTIV

Sangele venos din tubul digestive subdiafragmatic este tributar venei porte.

Cu exceptia jonctiunii ezo-gastrice care dreneaza sangele in venele frenice inferioare si de aici
in vena cava inferioara

Cu exceptia portiunii inferioare a rectului care prin venele rectale mijlocie si superioara,
dreneaza sangele in vena iliaca interna.
Vena porta se formeaza in abdomen prin unirea venei mezenterice inferioara, superioara si
vena splenica. Clasic, vena mezenterica inferioara se anastomozeaza cu vena splenica formand
trunchiul venos spleno-mezenteric care pe fata posterioara a colului pancreasului se va unii cu
vena mezenterica superioara dand nastere venei porte.

INERVATIA TUBULUI DIGESTIV

Este asigurata de plexul celiac / solar format din ganglioni nervosi si fibre nervoase.

Ganglionii plexului solar sunt in numar de 3 perechi:

- ganglionii semilunari (drept si stang) ce imbratiseaza prin concavitatea lor trunchiul celiac

- ganglionii aortico-mezenterici, situati in apropierea originii arterei mezenterice superioare

- ganglionii aortico-renali sit in vecinatatea arterei renale.

La acesti ganglioni sosesc fibre simpatice si parasimpatice.

Fibrele simpatico (aferente) sunt reprezentate de 3 nervi splanici :

-marele nerv splanic aunge in cornul lateral al ganglionului semilunar

- micul nerv splanic da ramuri pentru convexitatea ganglionului semilunar si se termina in

ganglionii aortico-mezenterici

- nervul splanic inferior, ce este mai mare decat micul nerv splanic, se term in ganglionii aortico-
renali putand da colaterale si pentru ganglionii aortico-mezenterici

Fibrele parasimpatice (aferente) sunt vagale, provenite din nervul vag drept ce va da :

- un ram drept ce va ajunge in cornul medial al ganglionului semilunar drept

- un ram stang ce va merge in cornul medial al ganglionului semilunar stang

Fibrele eferente sunt : - directe/scurte ce merg la glanda suprarenala si unele pot ajunge la
pancrea
 - indirecte/lungi ce merg pe vasele frenice,pe ramurile trunchiului celiac,
pe vasele renale, pe ramurile arterei mezenterice superioare, si pe vasele genital formand
plexuri nervoase.

Sub plexul celiac se mai gaseste un plex mai mic, numit lombo-aortic, ce se intinde pana la
bifurcarea aortei abdominale, si in constitutia caruia intre fibre de la ganglionii aortico-
mezenterici, aortico-renali,nervul vag drep, si primii 2 ganglioni simpatico lombari. Fibrele
eferente vor merge pe artera mezenterica inferioara si pe ramurile sale, asigurand inervatia
jumatatii stangi a colonului transvers, colonului descendent, sigmoid si portiunii superioare a
rectului.

Cavitatea Abdominala este tapetata de peritoneu .

PERITONEU = o membrana seroasa continua ce tapeteaza cavitatea abdominala si acopera

viscerele din cavitate. Peritoneul este construit din 2 foite :

- peritoneul parietal care in raport cu organele interne prezinta urmatoarele posibilitati :

• fie peritoneul acopera in totalitate un organ . Se numesc organe intraperitoneale

( stomac, splina etc )

• fie peritoneul trece prin spatele organului . Se numesc organe retroperitoneale

• fie peritoneul trece prin fata oraganului . Se numesc organe extraperitoneale

Din peritoneu se desprind o serie de formatiuni peritoneale ce poarta diferite denumiri :

- formatiuni peritoneale ce leaga un segment al tubului digestiv de peretele abdominal, si

poarta denumirea de MEZOURI :

• daca leaga intestinul subtire de peretele abdominal posterior se numeste MEZENTER

• daca leaga portiunile colonului de peretele abdominal posterior se numeste MEZOCOLON

Aceste mezouri contin intre foitele lor vase sanguine si limfatice.

- formatiuni peritoneale ce se numesc OMENTUR/ EPIPLOANE care leaga 2 segmente ale

tubului digestiv intre ele. Marele epiplon porneste de pe marea curbura gastrica si coboara ca
un sort, acoperind ansele intestinului subtire.

Micul epiplon care pornneste de pe mica curbura gastrica pana la fata

viscerala a ficatului.
- LIGAMENTELE unesc un viscer sau un organ intern cu peretele abdominal hepato-gastric.

Stomacul
Portiunea orizontala = portiunea pilorica

- Are limite: la stanga: linia care uneste incizura unghiulara cu sfincterul

antrului

la dreapta: santul duodenopiloric (unde se poate afla vena prepilorica,

vena inconstanta)

- Se imparte la randul ei in alte 2 segmente: antrul piloric si canalul piloric

Antrul piloric = vestibulul

= situat la dreapta stomacul, este usor dilatat

= poate fi separat prin unde peristltice de restul stomacului

Canalul piloric = segment cilindric, ingust sis curt

- Are o directive usor ascendenta spre dreapta si inapoi

Partea orizontala = mai ales functie mecanica evacuatorie si de aceea se numeste portiunea
sau canalul egestor

Pilorul = portiunea terminala, stramta astomacului

o Aprox. 5 cm lungime si contine sfincterul piloric

Forma stomacului la indivizii normostenici, in statiune verticala are forma lit. J majuscule.

Se distinge – curbura mica = liniara, neteda, fixa, cu incizura unghiulara

- Curbura mare = mobile

 - Incizura cardiala = cu o importanta deosebita in diagnosticul cancerului
cardiei

Stomacul este situat, impreuna cu ficatul si splina in etajul supramezocolic al cav. peritoneale,
adica deasupra mezocolonului transvers. El este ascuns in mare parte sub baza toracelui.

Stomacul este mentinut in locul sau, in primul rand, prin presa abdominala; in afara mijloc
functional extrem de important, la mentinerea sit. Organului mai contribuie: continutul
stomacului cu esofagul si cu duodenul, pediculuii vasculo-nervosi, diferitele formatiuni
peritoneale care il leaga de organelle invecinate, aderenta fetei posterioare a fundului
stomacului la peretele posterior al abdomenului.

Raporturile stomacului

Stomacul se gaseste in etajul abdominal superior si corespunde epigastrului si hipocondrului

stang. El este ascuns in cea mai mare parte in bolta diafragmei si de ficat.

Peretele anterior sau fata anterioara = fata chirurgicala

o Priveste inainte si putin in sus (peretele antero-superior)

- 2 portiuni – una raspunde peretelui toracic

- alta raspunde peretelui abdominal

Portiunea toracica este acoperita de diafragma si prin intermediul ei raspunde coastelor 5, 6, 7,

8, 9 din stanga si a spatiului intercostal respectiv. Sub denumirea de spatial semilunar al lui
Traube se defineste in clinica o regiune ca o calota cu covexitatea spre stanga si in sus, situata
pe partea anterioara a bazei hemitoracice stangi. Acest spatial este delimitat de 2 linii:

- Linia superioara intre extremitatea anterioara a cartilajului al 8 lea costal

stang si extremitatea anterioara a coastei a 11a stangi;

- Linia inferioara este rectilinie, fiind reprezentata de port. arcului stang

cuprins intre extremitatea liniei convexe

In acest spatiu se proiecteaza fundul si o portiune din corpul stomacului.

Portiunea abdominala este impartita in 2 zone:

- Zona laterala: este acoperita de fata viscerala a ficatului (lobul patrat si

lobul stang);
 - Zona mediala: vine in raport direct cu peretele muscular ant. al
abdomenului si are forma unui triunghi numit in clinica triunghiul lui
Labbe. Acest triunghi are o margine stanga formata de arcul costal stang,
o margine dreapta data de marginea inferioara a ficatului si o margine
inferioara formata de linia ce uneste al 9-lea cartilaj costal drept cu al 9-
lea cartilaj costal stang.

Peretele posterior sau fata posterioara: priveste inapoi si putin in jos (peretele postero-
inferior).

Form. peretele anterior al marelui diverticul al cavitatii peritoneala, num. bursa omentala : prin
intermediul acesteia, fata posterioara a stomacului vine in raport cu peretele abdominal
posterior si cu organelle care-l acopera. Totodata, datorita existentei bursei omentale, stomacul
se deplaseaza cu usurinta fata de organele situate inapoia lui; aceste organe sunt:

o corpul pancreasului, in portiunea mijlocie, avand o directive

transversala, pe care stomacul se odihneste, deprimandu-l usor.

o In sus si psre stanga se gaseste o zona prin care stomacul vine in

raport cu fata viscerala (fata gastrica) a splinei.

o In jos, dedesubtul pancreasului, fata posterioara a stomacului vine

in raport cu meocolonul transvers, iar prin intermediul acestuia cu
flexura duodenojejunala si cu ansele jejunale.

Curbura mare vine in raport, in cea mai mare parte a sa cu colonel transvers, de care este legat
prin ligamentul gastrocolic.

Curbura mica: raspunde lobului caudat si prin intermediul peritoneului posterior al vestibului
bursei omentale, curbura mica corespunde aortei, trunchiului celiac, venei cave inferioare si
plexului solar.

Fundul stomacului: prin intermediul diaframei, fornixul vine in raport cu inima, pleura si
plamanul stang.

Portiunea cardiaca: in raport cu impresiunea esofag. a ficatului.

Pilorul: stabileste, in general, aceleasi raporturi cu prima portiune a duodenului.

 Duodenul

Situatie.

Duodenul este situat profund, fiind aplicat pe coloana vertebrala. El se gaseste in parte
deasupra mezocolonului transvers, in parte dedesubtul lui. Datorita acestui fapt el se afla situat
in etajul superior, cat si in cel inferior al abdomenului. Raportat la zonele de topografie clinica al
peretului abdominal anterior, duodenul se proiecteaza in epigastru si zona ombilicala.

Mijloace de fixare

La fel ca toate viscerele abdomenului si duodenul este mentinut in pozitie prin presa
abdominala. Acestui mijloc i se adauca o serie de dispozitive anatomice: peritoneul,
mezocolonul transvers, coledocul si ductele pancreatice, vasele si nervii, muschii suspensori ai
duodenului.

Raporturile duodenului

- Duodenul inconjoara capul pancreasului

- Duodenul, pancreasul si ductul coledoc formeaza un complex de organe cu stranse

relatii anatomice si functionale; toate aceste trei organe vin in raport posterior cu fascia
de coalescenta retro-duodeno-pancreatica Treitz

- Mezocolonul transvers intretaie portiunea descedenta a duodenului astfel ca o parte a

organului este supramezocolica, iar alta submezocolica.

- Cu exceptia premiei portiuni, duodenul este extraperitoneal, fiind acoperit pe fata

anterioara de peritoneul parietal.

Portiunea superioara:

- Acoperita inainte in sus de ficati si vezica biliara

- Posterior – raport cu ductul coledoc, vena-porta, artera gastroduodenala

- In jos – raport cu capul pancreasului

Portiunea descendenta:
 - Fata anterioara incrucisata la jumatate de insertia mezocolonului transvers

- Inapoi are raport cu fata anterioara a rinichiului drept, cu pediculul renal (artera, vena,
pelvis renal, si partea superioara a ureterului) si cu vena ca o inferioara.

- Medial prin fata stanga are contact intim cu capul pancreasului

Lateral prin fata dreapta are raport similar cu fata anterioara: segnemtul supramezocolic cu
ficatul, pe care lasa o amprenta (impresiunea duodenala); in segmental submezocolic cu colonul
ascendant

Portiunea orizontala:

- Incrucisata pe fata anterioara de insertia mezenterului si de vasele mezeterice

superioare

- Inapoi – raport cu coloana vertebrala pe care se afla aorta si vena cava inferioara

- In sus cu capul pancreasului

- In jos cu ansele intestinului subtire

Portiunea ascendenta si flexura duodenojejunala se gaseste dedesubtul mezocolonului

transvers iar prin intermediul acestuia si a bursei omentale vine in raport cu peretele posterior
al stomacului; la stanga sunt in raport la distanta cu rinichiul stang.

- Unghiul duodenojejunal are o mare importanta in chirurgie pentru identificarea anselor

intestinale

Muschiul suspensor al duodenulu al lui Tretiz = fascicul de fibre musculare netede care
suspenda flexura duodeno jejunala la stalpul stang al diafragmei; prin aceasta, flexura duodenul
jejunala este aproape imobila si constituie unul din segmentele cele mai fixe ale duodenului.

Fascia retro-duodeno-pancreatica Tretiz = lama de tesut conjunctiv, o facie de

coalescenta intre organe care ii dau numele si pretelui abdominal posterior; are importanta
chirurgicala caci permite decolarea sau dezlipire pancreatica.
 Jejun si ileon
Jejun-ileonul este portiunea intestinului subtire cuprinsa intre flexura duodeno-jejunala si
valva ileocecala. Este legat de peretele abdomenului posterior prin mezenter motiv pentru care
este numit si intestin mezenterial.

Din punct de vedere functional, jejun-ileonul secreta sucul intestinal; aici se

completeaza digestia si e complteaza absortia.

Intestinul mezenterial are o forma cilindroida, usor turita, cu doua margini, una libera,
alta aderenta la medenter si doua fete; aceste difera dupa orientare si situatia anselor.

Jejunul-ileonul descrie un numar de 14-16 curburi, de semicercuri, numite anse

intestinale.

Diverticulul ileonului sau diverticulul Mekel este un apandice care se gaseste uneori (1-2%) pe
portiunea terminala a ileonului (la 80-100cm de valva ileocecala). Este un rest al ductului
omfaloenteric. Se poate inflama simultan o apendicita sau poate determina anumite forme de
ileus.

Situatie: intestinal mezenteric ocupa cea mai mare parte a etajului submezocolic si a
pelvisului. Se proiecteaza la suprafata abdomenului intre doua linii orizontale:

- Una superioara: trece la patru latimi de deget deasupra ombilicului

- Una inferioara: prin marginea superioara a simfizei pubiene

Jejunul-ileonul ocupa cea mai mare parte a abdomenului. Leziunile sale constituie cea mai mare
parte a plagilor abdominale.

Mijloacele de fixare a anselor intestinului sunt reprezentate de mezenter cu vasele sale si de

presa abdominala. Mezenterul suspenda masa intesinului de peretele abdomenului posterior.

Raporturi:

- Anterior cu peretele abdominal anterior de care este separat prin omentul mare

- Posterior: cu peretele abdominal posterior (coloana vertebrala lombara, muschiul patrat

al lombelor si iliopsoas) si organele de pe acest perete (duoden, rinichii, ureterele si
vasle mari)
 - Superior cu mezocolonul transvers (aceasta separa ansele din organelle din etajul supra
mezocolic)

- Lateral, in dreapta si in stanga: cu portiunea ascendeta, respectiv descendenta ale

colonului

- In jos: coboara pana in fosele iliace si in bazin (in pelvis vin in contact cu vezica, rectul,
uterul)

Intestin gros
Este a doua portiune a intestinului continuand intestinul subtire si se deschide la exterior prin
orificiul anal.

Dimensiuni. Prin dimensiune el se deosebeste de intesinul subtire, care este mai lung dar are un
diametru mai mic.

Traiect si diviziune. Intestinul gros inconjoara ca o rama intesinul subtire. Prin dispozitia pe care
o urmeaza el formeaza 3 laturi inegale ale unui patrulater caruia i se descriu mai multe
segmente.

In anatomie intestinul gros se imparte in cec, colon (cu subdiviziunile sale: ascendant,
transvers, descendent si sigmoid) si rect.

Intestinul gros incepe in fosa iliaca printr-o portiune dilatata, saculara, situata inferior de
varsarea ileonlui. Se numeste cec si are anexat apendicel vermiform. Urmeaza a doua portiune
mai lunga numita colon. Dispozitia acestuia in cavitata abdominala realizeaza “un cadru colic” in
interiorul caruia se gaseste masa anselor intestinale. La inceput ascendent, colonel se coteste
sub ficat, devenind transversal; apoi la nivelul splinei se coteste din nou si coboara in fosa iliaca
stanga si in final in pelvis. Se formeaza astfel cele 4 portiuni ale colonului. Ultima portiune a
intesinului gros este rectul care se deschide la exterior prin orificiul anal.

Conformatia exterioara:

Exista diferente intre intestinal mesenterial si intestinal gros:

1. Intesinul gors este mai scurt

2. El are un lumen mai larg.

 3. Are o asezare si o directive mai fixa.

Intestinul gros are unele particularitai morfologice, absolut caracteristice, care-l deosebește de
ansele jejun-ileonului. Aceste particularități sunt: teniile musculare, haustrele separate prin
șanțurile transversal și apendicele epiploice.

Teniile colonului = trei benzi musculare, late de aproximativ 0,5 cm. Pleacă de la inserția
apendicelui vermiform, se desfășoară de-a lungul cecului și a colonului și își pierd trăsăturile
distinctive la nivelul rectului continuând cu stratul muscular longitudinal al acestuia.

Tenia liberă este vizibilă pe toată traiectoria intestinului gros . la nivelul ei nu se insera nicio
formațiune peritoneală.

Tenia mezocolica corespunde inserției mezocolonului dorsal primar(embrionar)

Tenia omentala da insertie omentului mare pe colonel transvers.

Haustrele = port bombate spre exterior, ca niste emisfere ale peretelui instinului gros. Ele sunt
separate prin santuri transversale adanci, care proiemina in lumenul intestinului sub forma for
creste falciforme, numite plice semilunare.

Apendicele epiploice sau omentale = sunt nsite ciucuri grasosi, de culoare galbena cu forme
diferite simpli sau obulati, sessile sau pediculati, cilindroizi sau aplatizati. Format dintr-un invelis
peritoneal care contine o masa de grasime. Locul lor de insertie se afla la nivelul teniilor
intestinului gros.

CECUL SI APENDICELE
Cecul reprezinta partea cea mai dilatata a intesinului gros. Are lungimea de aprox. 5cm si forma
uni sac cu deschiderea orientata in sus.

- In mod obisnuit este situat in fosa iliaca dreapta

- Poate avea si o sitiuatie inalta, adica in fata regiunii lobare si a rinichiului drept, sau o
situatie joasa, cand poate cobora in calitatea pelvina
 - Pe suprafata cecului se observa cele 3 tenii musculare, ce pornesc din pct. de implantare
a apendicelui vermicular, punct ce se gaseste la 2-3cm sub orificiul de deschidere a
intestinului subtire.

Rapoarte

- Anterior: raport direct cu peretele abdominal anterior

- Posterior: - aplicat pe partile moi care ocupa fosa iliaca dreapta dispus pe 5 planuri:

 Peritoneu post.

 Tesut celulo-grasos: subperitoneal

 Fascia iliaca in grosimea tecii nervului femuro-cutanat si genito-crural

 Un strat celulo-grasos in grosimea cariua coboara nervul crural si

nervul iliac.

- Exterior: raport cu peretele lateral al abdomenului, prin intermediul spatiului parieto

colic drept.

- Interior: vine in contact cu ansele intestinului si indeosebi cu term. Ileon., aici se

implanteaza si apendicele

Fundul cecului se gaseste la unirea peretelui abdominal anterior cu fosa iliaca.

Apendicele vermicular: lung in medie de 7-9cm de forma tub – cilindrica, reprezentand de fapt
segmentul term. redus de calibru al cecului primitv care prin dezvoltarea peretelui extern, se
planseaza de la extremitatea insasi a cecului, intern.

La locul de implantare a apendicelui in cec, mucoasa formeaza o valvula numita valvula lui
GEELACH.

Corionul mucoasei ce captuseste apendicele e foarte bogat in tesutul limfoit, de unde si

denumirea de amigdala abdominala.

In mod obisnuit apendicele coboara in lungul fetei interne a cecului, dar poate ocupa si alte
pozitii: latero-cecal, retro-cecal, sub-cecal, pre-cecal sau poate coboar in pelvis.

Cand cecul si apendicele sunt in pozitie normala rapoartele apendicelui sunt aceleasi cu ale
cecului si rasp. ext. cecului si interne anselor intestinale.
Deoarece mucoasa apendiculara se inflameaza usor de apendicita este necesar de a cunoaste
proiectia apendicelui pe peretele anterior al abdomenului.

Punctului LANZ = proiectia locului de implantare a apendicelui in cec pe peretele abdominal.

Corespunde unirii 1/3 dr. cu 2/3 stg. al liniei bi-spinale ant-sup. (etaj abdominal mijlociu)

Punctul dureros MAC-BURNEY = situat la mijlocul liniei ce uneste spina iliaca anterosuperioara
dreapta cu ombilicul. Reprezinta proiectia durerii abdominale pe peretele abdominal anterior.

Colonul ascendent
-segment fix, cuprins intre cec si unghiul drept sau hepatic al colonului, unghiul ce corespunde
coastei a 10-a dr.

- lunginea medie de 8-15cm si pe masura ce urca aproape vertical devine din ce in ce mai
profund

- se deschide ileonul printr-un orificiu situat pe peretele intern, orificiu ileocecal ce este
prevazut cu valvula ileocecala sau a lui Bauhin. Aceasta prezita doua buze, una superioara si una
inferioara ce se unesc prin extremitatile lor; rolul clasic al valvulei este de a nu permite
reintoarcerea materiei in ileon; rolul real este insa de a fragmenta materia ce intra in colon.

Rapoarte:

- Anterior = peretele abdominal antero-lateral

- Posterior = peretele abdominal posterior, captusit de peritoneul parietal posterior, de

care colonul este lipit prin fascia de acolare Toldt dreapta

- Exterior = peretele antero-lateral al abdomenului prin intermediul spatiului parieto-colic

drept

- Int. = ansele intestinale subtiri din spatiul mezonterico-colic drept

 Unghiul hepatic sau drept al colonului
Colonul ascendent ajuns in dreptul coastei a 10-a, sub ficat se continua cu colonul
transvers, formand un unghi care in mod obisnuit este ascutit; aceasta flexura este situata in
spatiul unghiului format in sus de ficat si anume lobul drept pe care lasa amprenta colica si de
rinichi indarat (inapoi-poesterior)

Colonul transvers
Colonul transvers se intinde intre colonul ascendent si cel descendent si reprezinta portiunea
mijlocie a colonului; are o directie oblic ascendenta, de la dreapta la stanga, intinzandu-se de la
coasta a 10-a dreapta la coasta a 8-a stanga; are o lungime de 50; cand depaseste aceasta
lungime poate lua forma literei V, U, B, etc.

Portiunea a doua a duodenului imparte colonul transvers in doua parti inegale:

- O portiune dreapta, fixa

- O portiune stanga, mobila mult mai lunga decat cea dreapta si care isi datoreaza
mobilitatea unui mezou ce o fixeaza pe peretele posterior al abdomenului numit
mezocolonul transvers.

Rapoarte

Anterior = peretele anterior al abdomenului prin intermediul marelui epiplon

Posterior = de la dreapta spre stanga vine in raport cu protiunea a doua a duodenului, capul
pancreasului, unghiul duodeno jejunal, fata anterioara a rinichiului stang si cu ansele
intestinului subtire.

Superior = marea curbura a stomacului, de care este legat prin intermediul ligamentului gastro-
colic

Inferior = ansele intesitnului subtire

Mezocolonul transvers. In lungul segmentului fix, mezocolonul este foarte scurt si il mentine
unit la paretele abdominal posterior. Incepand din stanga portiunii a doua a duodenului,
mezocolonul se alungeste progresiv, ajungand pana la 10-15cm, pentru ca pe masura ce se
aproprie de unghiul colic stang sa diminueze in inaltime si sa se continue cu ligamentul freno-
colic stang. Va prezenta doua margini (parietala + viscerala) si doua fete (superior + inferior).

Marginea parietala = incruciseaza succesiv de la dreapta la stanga portiunea a doua a

duodenului, fata anterioara a capului pancreasului, trece deasupra unghiului duodeno-jejunal si
se termina pe diafragma, unde se fuzioneaza cu ligamentul gastro – colic stang.

Marginea viscerala = se ataseaza anesi colice, mobile si urmeaza inflex. Acesteia

Fata superioara = formeaza partea inferioara a peretului inferior al cavitatii retro-stomacale

Fata inferioara = se sprijina pe ansele intestinale subtiri.

Mezocolonul transvers contine intre foitele sale aproape de marginea viscerala, o arcada
arteriala, arcada lui RIOLAN – formata din anastomoza arterei colice drepte superioare cu cea
stanga, la care uneoir se mai adauga un ram arterial inconstant, artera colica medie a lui
FRANTZ.

Unghiul splenic sau stang al colonului

Colonul transvers se uneste cu colonul ascendent printr-o flexura foarte ascutita numit unghiul
splenic al colonului.

Spre deosebire de unghiul hepatic, unghiul splenic este mult mai profund situat, este mult mai
ascutit, mult mai departat de linia medie si mult mia inalt situat, urcand pana la coasta a 8-a
stanga. Din aceasta cauza, reprezinta punctul cel mai inalat al colonului. Este fixat la peritoneul
parietal posterior prin fascia lui TOLDT stanga. De la el pleaca spre diafragm ligamentul colono-
frenic stang, pe care se sprijina splina, de unde si denumirea de unghiul splenic.
 COLONUL DESCENDENT
Colonul descendent se intinde de la unghiul splenic pana la creasta iliaca stanga unde se
continua cu colonul ileo-pelvin; are o lungime in medie de 12cm, este mai redus de calibru
decat cel ascendednt si mai profund situat. Este fixat la peretele abdominal posterior prin fascia
de acolare told stanga

Rapoarte:

- Anterior + lateral + posterior = identice cu ale colonului ascendent

- Int. = rinichiul stang

COLONUL ILIO-PELVIN SAU SIGMOID

Colonul ilio-pelvin = ultima portiune a colonului; se intinde de la creasca iliaca stanga pana la
nivelul vertebrei a 3-a sacrata, unde se continua cu rectul;

- Spre deosebire de celelalte segmente ale colonului, colonul ilio-pelvin este uniform
calibrat, cu haustre ce absenteaza. La acest nivel se formeaza doua tenii musculare,
anterioara si posterioara care isi pierd individualitatea pe masura ce se apropie de rect.

Distingem colonului ilio-pelvin doua segmnete:

- Un segmnet iliac, fix

- Un segmnet pelvin, mobil

Limita dintre aceste doua segmente este data de marginea int. a m. psoas stang.

Colonul iliac este curb, se intinde de la creasta iliaca stanga pana ala marginea int. a muschiului
psoas stang; este fixat in fosa iliaca stanga si are rapoarte identice cu ale cecului.

Colonul pelvin se intinde de la marginea int. a m. spatiu psoa stang pana la vertebra S3; este
fixat la peretele posterior al abdomenului printr-un mezou - mezocolonul pelvin care-i confera
mobilitatea. Lungimea sa variaza, poate fi foarte lung; coboara pana in pelvis avand rapoarte cu
vazica urinara sau poate foarte scurt.
 Mezocolonul pelvin sau sigmoid are forma triunghiulara, varful orientat in sus si baza in
jos pe colonul pelvin. Cele doua laturi, fixe numite si radacini sunt una dreapta si una stanga.

Radacina dreapta este dispusa vertical; pastreaza dispozitia sagitala a mezoului primitiv.

Radacina stanga este oblica de sus in jos si de la dreapta la stanga, de-a lungul muschiului
psoas; reprezinta limita inferioara de coalescenta a fasciei de acolare Toldt stanga. Intre aceste
doaua radacini sub mezou se delimiteaza un fund conic numit gropita intersigmoida. Intre
foitele mezocolonului pelvin se gasesc arterele sigmoide.

SPLINA
Este organ limfoid, abdominal, cu rol in producerea globulelor albe (limof-poieza), a globulelor
rosii in perioada embrionara, hematopoeza. Are rol in distrugerea hematiilor imbatranite
(functie hemolitica), metabolizarea fierului si al bilirubinei, alaturi de functia antitox. impotriva
germenilor infectiosi si functia endocrina

- Rezerva activ. pentru o parte din cantitatea de sange, indeplineste importante functii
hemodinamice, dereglarea sangelui circulant.

- Nu este un organ absolut indinspensabil vietii dar ablatia ei antreneaza multiple efecte
negative, imediate sau la distanta, intr-un procentaj deloc neglijabil.

Situatie. Splina este situata in partea stanga a etajului supramezocolic al cavitatii abdominale, in
spatiul subfrenic stang; ocupa o loja viscerala, loja splenica. Fata de peretele toraco abdominal,
splina corespunde hipocondrului stang.

Forma sa este cea a unui bob de cafea sau ovoid turtit, cu axul longitudinal orientat de
sus in jos si dinapoi inainte, paralel cu ultimele coaste nedepasind in sus coasta a 9-a si in jos
coasta a 11-a.

De o coloratie rosie inchisa, si o consistenta friabila (sfaramicioasa), splina prezita o

greutate de 180-200g la omul adult.

In unele cazuri intalnim absenta splinei sau prezenta unor spline supranumerare.

Mijloacele de fixare ale splinei in loja sa sunt urmatoarele:

 - Presa abdominala si tonicitatea muschilui peretului abdominal

- Pediculuii vasculo-nervosi

- Repliurile peritoneale ce fixeaza splina de organele vecine, epliplonul gastro-splenic,

epliplonul pancreatico-splenic, ligamentul freno-clonic stang, alc. un mijloc principal de
sustinere a splinei in poztita sa; ligamentul freno-splenic este un ligament suspensor ce
fixeaza splina de diafragma

Pozitia splineni fata de schelet

- Anterior = pe peretele toraco-abdominal, regiunea splenica se proiecteaza sub forma

unui patrulater delimitat astfel:

- superior, orizontal redusa prin coasta a 5-a stanga imediat sub mamelon

- inferior – rebordul costal stang

- int. (dr.) – linia parasternala stanga

extern (stg.)

- Posterior pe peretele toraco-abdominal, splina se proiecteaza sub forma unui ovoid cu

marele ax in lungul coastei a 10-a

Conformatia externa si rapoarte

Splina prezinta 3 fete, 3 margini, 2 extremitati

Fata externa sau fata diafragmatica este neteda, convexa, vine in raport cu muschiul diafragm si
peretele costal, iar prin intermediul acestora cu pleura si baza plamanului stang.

Fata posterioara = renala, concava corespunde rinichiului si suprarenalei stangi

Fata anterioara = gastrica, concava, prezinta inainte ce o spera de fata renala, 6-8 mici
depresiuni ce formeaza hilul splinei fiind locul de patrundere a vaselor si nervilor in interiorul
organului. Hilul splinei imparte aceasta fata in doua portiuni, una prehil. are raport cu stomacul
si alta retrohil. care corespunde cozii pancreasului si rinichiului stang.

Marginea superioara = ant. sup.

 - Separa fata diafragmatica de cea gastrica

- Prezinta scobituri care ii dau un aspect special

- In caz de hipertrofii ale splinei, ea depaseste rebordul costal

stang, se exteriorizeaza prin hiatusul gastro-frenic sau marea cavitatea peritoneala si poate fi
palpat.

Marginea inferioara = post – inferior, este rotunjuita si delimiteaza fata diafragmatica de cea
renala.

Marginea interna separa fata gastrica de cea renala. Se intinde intre cei doi poli ai splinei.

Extermitatea posterioara = postero-superior

- Polul superior al splinei; rotunjita si in raport cu coloana vertebrala,

coasta a 11-a si diafragmul si extremitatea anterioara = antero inferior, poate prezenta fateta
colica si corespunde fetei superioare a ligamentului frenocolic stang.

Rectul
Rectul este ultima protiune a intestinului gros.

Limite. Limita superioara este data de punctul de terminare a mezocolonului sigmoid. Limita
inferiaora este reprezentata prin orificiul anal.

Rectul continua colonul ilio pelvian, coboara prin pelvis, strabate perineul si se deschide la
exterior prin anus. El are doua portiuni:

- Una pelvina – mai lunga si mai larga numita ampula rectului

- Alta perineala – ingusta si mai scurta este canalul anal

Ampula rectala serveste la trecerea materiilor fecale inainte de expulzarea lor prin canalul anal.

Limita dintre cele doua portiuni ale rectului este data de marginiele mediale ale muschilor pubo
rectali, o portiune din muschii ridicatori anali.
Directia rectului nu justifica decat partial denumirea. El nu este drept, ci are un traiect usor
sinos, care descrie cateva inflectiuni. Totusi in comparatie cu alte segmente ale intestinului, el
are o directie mult mai rectilinie caract. care i-a conferit numele. Va avea astfel o serie de
curburi, unele in plan sagitar, altele in plan frontal.

Forma, conformatia exterioara si dimensiunea rectului variaza in raport cu gradul sau de

umplere. Cand este gol, rectul are un aspect aproape tubular, mai larg in portiunea ampulara,
turtit in sens antero poesterior, avand un diametru de 5-6 cm. In stare de distensie medie,
obsiunuita, rectul ia o infatisare fuziforma, cu o poritune mijlocie dilatala, ovoidala sau
piriforma, raspuns ampulei si cu cele doua extremitati ingustate. Extremitatea superioara
continua colonul silimoid, iar extremitatea inferioara este data de canalul anal.

Suprafata ext. a rectului prezinta un aspect fasciculat, carnos de culoare rosiatica. El se

deosebeste de colon prin lipsa teniilor musculare, a haustrelor, si a apendicelui epiploic. Rectul
este foarte extensiv., mai ales in portiunea sa ampulara. El este dilatat in mod lent, progresiv,
de materiile fecale.

Situatie si raporturi – vor fi studiate separat pentru cele doua portiuni ale rectului, ampula si
canalul anal.

Ampula rectala – situata in partea posterioara a excavatiei pelviene

- Ocupa aici o loja pe care i-o delimiteaza o serie de organe si seciuni anatomice.

- In interiorul acestei loji, ampula se gaseste invelita intr-o teaca fibroasa propiei, numita
fascia rectala; aceasta fascie este groasa, rezistenta, elastica, adeseoir infiltrata de
grasime si face parte din fascia viscerala a pelvisului; izoleaza recutl de organele
invecinate si de restul cavitatii pelviene si in acelasi timp il fixeaza in poztia sa.

Mijloacele de fixare sunt unele de sustinere, altele de suspensie

- Ampula rectala este sustinuta prin aderentele sale la planseul pelvian (muschii ridicatori
anali si fascilelor); pe de alta parte ea este suspendata prin continuarea cu colonul
sigmoid, de catre peritoneu, pediculii sai vasculari si de la merele fibroase care se
organizeaza in jurul pediculilor.

Raporturile ampulei rectale se realizeaza prin intermediul fasciei sale si sunt urmatoarele:
 - Fata posterioara: se muleaza in concavitatea sacrului si a coccigelui, pe ale caror pereti
laterali isi au originea muschii piriformi si coccigeni

- Fetele laterale: acoperite in cea mai mare parte de peritoneu; acesta se reflecta de pe
ele pe peretii laterali ai pelvisiului, formand doua santuri longitudinale, numite recesuri
pararectale; prin reflectia peritoneului, fetele laterale sunt impartite in doua segmente:

- Superior: acop de peritoneu; vine in raport cu colonul sigmoid si cu ansele intestinului subtire

- Inferior: acop. de fascia rectala, vine in raport cu plexul veg. Hipogastric inferior si cu lama
sacrorectogenitopubiana, in afara acestei lame se afla ureterul si vasele iliace interne.

- Fata anterioara are raporturi diferite la cele doua sexe.

- La barbat: peritoneul imbraca jumatatea superioara a acestei fete si se rasfrange apoi pe fata
superioara a vezicii urinare, formand excavatia retro-vezicala.

- La femeie: peritoneul trece de pe ampula rectala pe peretele posterior al vaginului si apoi pe

uter, coboara mai mult spre planseul pelvian decat la barbat, realizand astfel excavatia recto-
uterina sau fundul de sac a lui Douglas, mai adanca decat cea retro vezicala de la barbat si cu o
deosebit de mare importanta clinica.

Canalul anal cuprins in grosimea perineului; strabate diafragma pelvina, coboara prin perineul
posterior intre cele doua fose ischionale si se deschide la exterior prin anus.

Canalul anal are urmatoarele raporturi:

- Fata posterioara vine in raport cu ridicatorii anali, ligamentul anococcigian si prelungirile

posterioare ale foselor ischiorectale

- Fetele laterale dreapta si stanga urmeaza o buna parte a peretului medial a fosei
ischionalae respective.

- Fata anterioara prezinta raporturi diferite in functie de sex. Astfel, la barbat stabileste
raporturi dinspre superior catre inferior, succesiv cu varful prostatei, uretra
membranoasa, muschiul transvers profund al perineului, glandele bulbouretrale Cowper
si bulbul penisului. In partea superioara, intre traiectul rectului si al uretrei se
delimiteaza spatiul rectouretral ocupat de muschiul rectouretral. La femeie, canalul anal
vine in raport cu peretele posterior al vaginului, cu care delimiteaza spatiul rectovaginal
 PANCREASUL
Este o glanda voluminoasa cu dubla secretie externa si interna anextata duodenului. Prin
aspectul extern si prin structura sa, pancreasul prezinta asemanari cu glandele salivare, motiv
pentru care i s-a dat si numele de glanda salvara abdominala.

Forma pancreasului este neregulata. A gost comparat cu un ciocan, cu un echer de tamplar, cu

un carling sau cu o limba de caine. El este alungit in sens transversal si are o extremitate
dreapta mai voluminoasa, iar portiunea stanga mai subtiata ascutita. Este turtit in sens antero
posterior si este aplicat pe peretele posterior al abdomenului.

Pancreasul are o directie transversala, el nu este insa rectilin, ci usor ascendent de la dreapta
spre stanga. De asemenea prezinta o curbura cu concavitatea posterioara, determinata de
coloana vertebrala.

Culoarea pancreasului este roz cenusie, care devine rosie in timpul activitatii. La suprafata are
un aspect globulat. Consistenta lui este relativ ferma, dar elastica, ceea ce face ca organele din
vecinatate sa-si lase amprenta pe el. Este friabil, se rupe usor. Pe sectiune are aspect carnos.

Dimesiuni. Pancreasul este ceva mai voluminos la barbat decat la femeie, ajunge la
dimensiunile cele mai mari pana la 40 de ani, pentru ca dupa 50 de ani sa descreasca treptat.

Confomatia exterioara

Pancreasul este format din doua portiuni perpendiculare una pe alta. Portiunea dreapta,
orientata vertical este mai voluminoasa si se numeste cap. Portiunea orizontala, usor oblica in
sus si spre stanga se numeste corp; ea se temrina ascutindu-se prin coate. Intre cap si corp se
gaseste un segment mai ingustat numit col.

Capul = forma aproximativ circulara

Prezinta doaua fete: anterior si posterior

Din marginea stanga a portiunii inferioare a capului se desprinde o prelungire, care se

incurbeaza ca un carlig si se indreapta medial si in jos pe dinapoia vaselor mezenterice
superioare: se numeste procesul uncinat.

- Intre cap si procesul uncinat se formeaza o scobitura adanca = incizura pancreatica

Colul = segment mai ingustat cuprins intre doua incizuri una superioara si alta inferioara.

Corpul = forma de prisma triunghiulara

Prezinta 3 fete si 3 margini

Fata anterioara prezinta in vecinatatea capului o proieminenta joasa si rotunjuta

= tuberozitatea omentala. Spre stanga prezinta o depresiune larga si putin adanca, impresiunea
gastrica, in care se aseaza stomacul.

- Fata posterioara strabaduta de doua santuri pentru artera si vena splenica

- Fata inferioara priveste spre organele etajului submezocoli

- Marginele se formeaza prin unirea fetelor si sunt: superioara, anterioara si inferioara.

Coada = se continua fara o limita neta cu corpul, poate avea forme diferite si poate fi lunga sau
scurta.

Situatie. Pancreasul este situat profund in abdomen si este aplicat pe coloana vertebrala. La
dreapta lui se gaseste duodenul, iar la stanga splina. El este impartit prin insertia
mezocolonului, in doua portiuni: una supramezocolica (etajul superior al abdomenului si alta
sub mezocolica, etajul inferior al abdomenului).

Pancreasul ocupa astfel epigastrul, iar prin coada patrunde in hipocondrul stang.

Mijloace de fixare. Pancreasul este unul dintre organele cele mai fixe ale cavitatii abdominale. El
este mentinut in pozitia sa prin conex. cu duodenul, in care se deschid canalele sale excretoare;
prin peritoneu; prin fascia de coalescenta retro duodeno pancreatica Treitz; prin vase si nervi.
Acestora li se adauga si presa abdominala.

Raporturile pancreasului:

- Capul pancreasului = cuprins in concavitatea duodenului vine in raport cu ductul coledoc

- Pe fata posterioara a pancreasului se gaseste fascia de coalescenta retroduodeno

pancreatica Treitz
 - Pancreasul este impartit prin mezocolonul transvers in doua portiuni; cea mai mare
parte a sa se gaseste in etajul supra mejocolic

- Deoarece mezocolonul transvers inchide in jos bursa omentala, portiunea supra

mezocolica a glandei raspunde acestei cavitati.

Capul prezinta o circumfernita, o fata anterioara si o fata posterioara. Circumferinta vine in

raport cu concavitatea duodenului.

- pe fata anterioara a capului = vase gastro-omentale drepte si vasele pancreatico

duodenale anterioare.

- fata posterioara = raport deosebit de important cu ductul coledoc, care este aplicat pe
ea prin fascia de coalescenta retro-duodeno-pancreatica Treitz.

Colul pancreasului = inconjurat de vase

- In incizura superioara mai larga = colul arterei hepatice, din care pleaca artera gastro-
duodenala

- In incizura inferioara = vasele mezenterice superioare

- Fata anterioara = acoperita de portiunea pilorica a stomacului, de care separata prin

vestibulul bursei omentale.

- Pe fata posterioara se formeaza vena aporta, care urca apoi pe pediculul hepatic.

Corpul

- Fata anterioara = raport cu fata posterioara a stomacului, de care este despartita prin
bursa omentala a stomacului; aceasta fata este acoperita de peritoneul parietal al bursei

- Fata posterioara = neacoperita de peritoneu; in raport cu fascia duodenul pancreatica

Treitz; prin intermediul ei, corpul pancreasului vine in raport cu urmatoarele organe, de
la dreapta spre stanga: aorta, vena renala stanga, rinichiul stang, aretera si vena
splenica, grupul important al limfonoduluiui pancreatico splenic.
 - Fata inferioara = acoperita de peritoneul marii cavitati si prezinta trei impresiuni lasate
de organele cu care vine in raport de la dreapta la stanga: flexura duodeno jenunala,
ansele jejunale superioare si colonul transvers

- Marginea superioara = raport cu plexul celiac; parcurs in parte de artera splenica

- Marginea anterioara = raspunde insertiei mezocolonului transvers

- Marginea inveriaora = aplicata pe peretele abdominal posterior

Coada pancreasului = se indreapta spre splina, uneori cele doua organe vin in contact, alteori
raman indepartate; ele sunt legate prin ligamentul splenico renal.

FICATUL
Ficatul este cel mai voluminos viscer. Este un organ glandular cu functii multiple si importante
in cadrul economiei generale a organismului. Este studiat impreuna cu glandele anexe ale
tubului digestiv, datorita provenientei sale din epiteliul anse duodenale, a intestinului primar,
cat si faptul ca prin caile biliare extrahepatice isi varsa produsul de secretie ext-bila-duoden. Bila
intervine in procesul de digestie prin emuls. grasimilor.

Ficatul este un organ metab. deosebit de important. El intervine in metabolismul glucidelor,

proteinelor si lipidelor, in detoxifierea organismului prin neutralizarea substantelor toxice si
eliminarea lor ulterioara. De asemenea, sintetizeaza proteine plasmatice precum si unii factori
ai coagularii.

Greutate si dimensiune. Ficatul este un organ foarte vascularizat, caracteristicile lui morfologice
sunt conditionate in buna masura de cantitatea de sange pe care o contine. Ficatul este cel mai
greu viscer.

Culoarea ficatului. La omul viu este rosie bruna. Intensitatea culorii vairaza in raport cu
cantitatea de sange pe care o contine: un ficat congestionat, plin cu o cantitate mai mare de
sange, are u culoare mai inchisa. Privit cu lupa, el are un aspect granitat, fiind format din
numeroase granule. Fiecare granula reprezint un lobul hepatic.

Consistenta. Elasticitate. Plasticitate. Ficatul are consistenta mai mare decat celelalte organe
glandulare. El este dur, percutia lui da maitate. Este friabil si putin elastic, motiv pentru care se
rupe si se zdrobeste usor. Ficatul are o mare plasticitate, ceea ce ii permite sa se muleze dupa
organele invecinate.

Situatie. Cea mai mare parte a lui, aproximativ ¾ se gaseste in jumatatea dreapta a
abdomenului si numai restul ¼ se gaseste in jumatatea stanga. El raspunde deci hipocondrului
drep, epigastrului si unei parti din hipocondrul stang.

Aspect. Ficatul are un aspect lucios si este foarte neted. Numai versantul posterior al fetei
diafragmatice, care este lipsita de peritoneu are un aspect aspru, rugos. Ficatul este situat in
etajul supra mezocolic. El ocupa o loja – loja hepatica.

Mijloacele de fixare ale ficatului sunt multiple. El este mentinut la locul lui, ca toate organele
abdomenului, in primul rand, prin presa abdominala. De asemenea el este sustinut de suportul
elastic al celorlate organe abdominale.

Conforimatia exterioara si raporturi

Forma ficatului a fost comparata de Gllison, cu segmentul superior al unui eovoid orientat
transversal si sect. printr-un plan oblic de la dreapta spre stanga si de jos in sus. Segmentul
astfel obtinut are o fata superioara, convexa – fata diafragmatica si una inferioara, plana – fata
viscerala, precum si o extremitate dreapta voluminoasa si una stanga subtiata.

La exterior ficatul apare format din doi lobi, unul drept si altul stang. Separatia lor este indicata
pe fata diafragmatica a organului, prin insertia ligamentului falciform. Lobul drept este mult mai
voluminos decat lobul stang.

Fata viscerala:

- Pe aceasta fata se gaseste o regiune deosebit de importanta hiulul ficatului

- Fata este plana si priveste in jos inapoi si spre stanga.

- Se formeaza 3 santuri dispuse sub forma literei „H”: santul sagital stang si santul sagital
drept cu directia antero-posterioara iar al 3-lea sant este transversal si poarta numele
de hilul ficatului, pentru ca prin el trec elementele pedicului hepatic.

- Prezenta acestor 3 santuri imparte fata viscerala a ficatului in 3 zone; pe lat. santurilor
sagitale se gasesc doua zone marginale (dreapta si stanga) iar intre ele o zona mijlocie:
  Zona marginala dreapta corspunde lobului drept si prezinta 4 impresiuni
largi si putin adanci care isi iau numele dupa organele cu care vin in
raport:

1. Impresiunea colica – raport cu flexura colica dreapta

2. Impresiunea renala – raport cu 1/3 superioara a rinichiului

drept

3. Impresiuniea duodenala – raport cu flexura duodenala

superioara

4. Impresiunea suprarenala – raport cu fata anterioara a glandei

supra renale drepte

 Zona marginala stanga raspunde lobului stang si vine in raport cu fata

anterioara a stomacului pe care lasa impresiunea gastrica.

 Zona mijlocie este impartita de hilul ficatului in doi lobi. Lobul patrat
inaintea hiului si lobul caudat inapoia hilului.

Fata diafragmatica:

- Priveste in sus si inainte, de aceea multi autori o numesc fata superioara

- Este acoperita pe cea mai mare intindere de peritoneu, cu exceptia portiunii sale
posterioare care adera strans la diafragma

- Este convexa, patrunde in torace si se ascunde in cea mai mare parte sub cupola
diafragmei; numai o mica parte se pune in contact cu peretele abdominal anterior; de
aceea ii vom descrie o portiune toracica si una parieto-abdominala

 Portiunea toracica = raport cu peretele toracic prin intermediul

diafragmei

= tot prin indermediul diafragmei, mai vine in raport cu plamanii, pleurele inima
si cu pericardul; inima lasa o depresiune numita impresiunea cardiaca; raporturile cu aceste
organe au o deosebit de mare importanta clinica.

 Portiunea parieto – abdominala = forma triunghiulara, limitata de

arcurile costale drept si stang, de baza toracelui si de linia care
uneste extremitatea anteriaora a cartilagiului coastei a 10-a din
 dreapta cu extremitatea anterioara a cartilajului coastei a 8-a din
stanga.

Este intinsa si datorita convecsitatii sale ii se descriu partru portiuni orientate in directii
diferite ca 4 fete diferite, care se continua intre ele fara limite evidente; astfel avem 4
portiuni superior, anterior, dreapta si posterior.

 Portiunea superioara = aici se afla impreisunea cardica; vine in

raport prin intermediul diafragmei cu pleura si baza plamanului
drept, cu inima si pericardul si la extermitatea stanga cu pleura si
baza plamanului stang.

 Portiunea anterioara = vine in contact cu diafragma si prin

intermediul ei cu arcurile costale si cu procesul xifoid; mai jos vine
in contact direct cu peretele anterior al abdomenului. Prezinta
lobul drept care vine in raport cu arcul costal drept, format din
cartilajele costale 8,9 si 10 fara interpunerea pleurei. Lobul stang
care are raporutir foarte reduse cu peretele toracic la nivelul
cartilajelor costale 7 si 8.

 Portiunea dreapta = este rotunjita si raspunde coastelor 7 si 11.

Vine in raport succesiv de sus in jos cu: baza plamanului (in
dreptul coastei a 8-a) cu recesul costodiafragmatic (intre coasta a
8-a si a 10-a), cu diafragma dedesubtul coastei a 10-a.

 Portiunea posterioara = e mai ingusta decat celelalte parti;

prezinta lobul caudat si aria nuda. Aria nuda formeaza cea mai
mare parte acesti portiuni si ocupa partea dreapta si este
delimitata intre foitele ligamentului coronar. Lobul caudat
raspunde coloanei vertebrale (vertebre toracice a 10-a si a 11-a,
de care este separat prin stalpul drept al diafragmei. In dreptul
lobului caudat, in teritoriul ariei nude, e gasit santul VC, care trece
pe aceasta portiune de pe fata viscerala

Marginea inferioara este subtire si taioasa. Se indreapta oblig de jos in sus si de la dreapta spre
stanga fiind proiectata in epigastru. Prezinta doua scobituri.

Extremitati. Ficatul are doua extremitati:

 - Extremitate dreapta foarte voluminoasa, ocupa hipocondrul drept; este de fapt
portiunea dreapta a fetei diafragmatice

- Extremitatea stanga subtire si turtita; patrunde intre stomac si diafragma

VEZICA BILIARA
Vezica biliara sau colecistul este un rezervor anexat cailor de excretie a bilei, in care aceasta se
acumuleaza in invervalul dintre pranzuri. Ea este situata in fata vezicii biliare de pe fata
viscerala a ficatului.

Directia vezicii este aproximativ sagitala. In realitate, directia ei esti putin oblica de jos in sus
dinainte inapoi si de la dreapta la stanga.

Clasic colecistul este comparat cu o para, i se descriu 3 portiuni: fundul corpul si colul. Intre
aceste portiuni nu sunt limite separtate nete.

Fundul vezicii biliare = extremitatea ei anterioara

- Rotunjit in forma de fund de sac

- Raspunde incizurii cistice de pe marginea inferiaora a ficatului invelit in peritoneu si are

o mare mobilitate

Corpul vezicii biliare = partea ei aderenta la fata viscerala a ficatului

- Se ingusteaza treptat spre col

- Ultima sa parte este denumita infundibul

- Vine in raport in sus cu ficatul iar in jos cu colonul transvers si cu segmentul mezo-colic
al portiunii descendente a duodenului.

Colul = extremitatea profunda si ascutita a vezicii biliare

- Situat in stanga corpului vezicii, are forma conica si este sinos, descriind doua infelxiuni
 - Suprafata externa este neregulata, prezinta o serie de umflaturi, cea mai marre dintre
ele fiind numita bazinet si situat pe partea dreapta a colului, separata de corp printr-un
sant bine marcat

- In sus si la stanga vine in raport cu ramul drept a venei porte, iar in jos cu portiunea
superioara a duodenului

Mijloacele de fixare. Vezica biliara este mentinuta pe fata inferioara a ficatului de catre
peritoneu. Corpul ei adera la ficat prin tractul conjunctiv.