Anatomie

dr.Endre Bokor
Anatomia (ana=prin și tomein=tăiere) este o ramură a biologiei
morfologice care studiază forma și structura organismelor, ca și ale
părților lor componente.
Părţile corpului

Segmentele corpului uman sunt: capul, gâtul, trunchiul şi

membrele superioare şi inferioare.
• Capul reprezintă extremitatea cefalică. Capul este format din
viscerocraniu (scheletul feţei) şi neurocraniu (cutia craniană).
• Gâtul sau regiunea cervicală, leagă capul de trunchi. În regiunea
anterioară se găsesc, pe lângă elemente somatice (muşchi, fascii şi osul
hioid) şi organele gâtului: laringele, tiroida şi porţiunile superioare ale
traheei şi esofagului. Regiunea posterioară a gâtului, numită şi
regiunea nucală, este formată din vertebrele cervicale şi muşchii cefei.
• Trunchiul cuprinde trei părţi: toracele, abdomenul şi pelvisul, în
interiorul cărora se găsesc cavităţi. Acestea adăpostesc organele interne
– viscerele toracice, abdominale şi pelviene. Cavitatea toracică și
cavitatea abdomino-pelvină sunt separate prin muşchiul diafragm.
• În cutia toracică sunt adăpostite organe vitale: inima, vasele mari de
sânge, plămânii. La nivelul cavităţii abdomino-pelvine sunt localizate
organe digestive, ale sistemului urinar şi genital. În partea inferioară a
cavităţii abdomino-pelvine se găseşte perineul.
• Membrele sunt formate din centuri, care le leagă de trunchi şi din
porţiunile libere, membrele propriu-zise. Membrul superior se leagă de
trunchi prin centura scapulară, formată din omoplat şi claviculă. Partea
liberă a membrului superior este formată din braţ, antebraţ şi mână.
Membrul inferior se leagă de trunchi prin centura pelvină, formată din
osul coxal, care se articulează cu regiunea sacrală a coloanei
vertebrale. Partea liberă a membrelor inferioare este formată tot din
trei segmente: coapsa, gamba şi piciorul.
Pentru încadrarea şi exprimarea relaţiilor spaţiale ale corpului uman, cât
şi a părţilor sale componente, au fost unanim acceptaţi o serie de
termeni.
• Poziţia anatomică a corpului uman este cea de ortostatism (verticală),
în care:
• – capul şi privirea orientate anterior;
• – membrele superioare sunt lipite de părţile laterale ale trunchiului,
coatele se găsesc în extensie;
• – faţa palmară a mâinii este orientată anterior, în supinaţie;
• – membrele inferioare sunt perfect apropiate, şoldurile şi gambele în
extensie;
• – picioare sunt în unghi drept faţă de gambe.
• Primii termeni care trebuiesc lămuriți sunt dreapta și stânga. Acești
termeni se referă întotdeauna la poziția din punctul de vedere al
pacientului. Printr-o linie mediană (mijlocie) se înțelege o linie
verticală imaginară desenată din cap până la degetele picioarelor, care
separă corpul în jumătatea stângă și jumătatea dreaptă.
• Anterior și posterior → anterior sau ventral înseamnă partea din față
și posterior sau dorsal descrie partea din spate a corpului.
• Alți doi termeni frecvent folosiți sunt medial și lateral. Medial
înseamnă în apropierea liniei mediane corpului; lateral înseamnă
departe de această linie. În acest context, ochii sunt lateral față de nas,
brațele sunt situate lateral de torace, sternul este situat medial față de
coaste.
• Termenul proximal înseamnă în apropiere și distal înseamnă
îndepărtat. În cazul corpului, proximal înseamnă în apropierea
punctului în care brațul sau piciorul se leagă de corp. Distal înseamnă
mai îndepărtat de punctul de legătură. De exemplu, dacă femurul este
rupt, fractura aceasta poate fi proximală (capătul apropiat de sold) sau
distală (la capătul mai îndepărtat de șold), mâna este situată distal față
de cot iar cotul este situat proximal față de încheietura mâinii.
• Axe și planuri
• Corpul uman este o structură tridimensională ceea ce face posibilă
descrierea a trei axe şi trei planuri spaţiale principale. De regulă, axele
exprimă direcţia spaţială.
• Planurile se referă la secţiuni convenţionale sau reale ale corpului,
care precizează localizarea sau poziţia spaţială a uneia dintre
structurile corpului.
• Pentru precizarea poziției segmentelor care alcătuiesc corpul
omenesc se folosesc elemente de orientare, planuri și axe. Corpul
omenesc construit după principiul simetriei bilaterale. Este un corp
tridimensional, are trei planuri și trei axe.
 Axele
Corespund dimensiunilor spațiului și se întretaie în unghi drept.

a). Axul longitudinal, axul

lungimii corpului, este
vertical la om și are doi
poli: superior (cranial) și
inferior (caudal). El
pleacă din creștetul
capului și merge până la
suprafața tălpilor și
spațiul dintre ele.
b). Axul sagital sau antero-
posterior este axul grosimii
corpului. Are un pol anterior și
altul posterior.
c). Axul
transversal corespunde
lățimii corpului. Este
orizontal și are un pol stâng și
altul drept.

În raport cu axele corpului,

structurile anatomice pot fi
descrise ca fiind situate:
superior-inferior, cranial-
caudal, anterior-posterior,
ventral-dorsal sau dreapta-
stânga.
• Planurile
• Prin câte două din axele amintite trece câte un plan al corpului. Planurile
reprezintă diviziuni imaginare care trec prin corpul uman în diferite direcții.
• a). Planul sagital sau median este planul imaginar care trece vertical dinspre față
spre posterior divizând corpul în cele două părți dreapta și stânga. Trece prin axul
longitudinal și sagital. Dacă planul sagital divide corpul în mod egal, trecând prin
linia mediană atunci vorbim de planul medio-sagital. Planul medio-sagital este
planul simetriei bilaterale.
• b). Planul frontal sau coronal este planul imaginar care trece vertical divizând
corpul în partea anterioară (ventrală) și posterioară (dorsală). Acest plan formează
un unghi drept cu planul sagital. Acest plan merge paralel cu fruntea și trece prin
axul longitudinal și transversal.
• c). Planul transversal este planul imaginar care trece orizontal și divide corpul
său oricare din componentele sale în parte superioară (cranială) și inferioară
(caudala). Trece prin axul sagital și transversal.
• Aceste axe și planuri se folosesc pentru precizarea poziției elementelor componente la nivelul fiecărui organ. În
raport cu cele trei axe şi planuri se mai pot utiliza în descrierea elementelor anatomice termeni ca:
• – medial – apropiat de planul median;
• – medius – la mijloc din trei elemente;
• – lateral – mai departe de planul median;
• – dorsal – în spate, posterior;
• – ventral – în faţă, anterior;
• – proximal – în apropierea trunchiului;
• – distal – la distanţă faţă de trunchi;
• – sagital – perpendicular pe suprafaţa corpului;
• – frontal – în plan frontal;
• – central – în centrul corpului;
• – cranial – spre extremitatea cefalică;
• – caudal – spre coccis;
• – radial – orientat spre radius;
• – ulnar – orientat spre ulnă, cubitus;
• – fibular – orientat spre peroneu;
• – tibial – orientat spre partea osoasă a gambei;
Anatomie topografică
Mișcări
• Mișcările produc modificarea poziției relative a corpului. Mișcările oaselor sunt
posibile datorită articulațiilor și mușchilor.

• Flexie și extensie. Flexia este mişcarea prin care două segmente ale unui membru
se apropie unul de altul iar extensia mişcare prin care două segmente ale unui
membru sau ale corpului se îndepărtează unul de altul. Ele se fac în jurul unui ax
transversal.
• Abducție și adducție, se fac în jurul unui ax anteroposterior. Adductia este
mișcarea de apropiere față de axul median al corpului, iar abducția este mișcarea
de îndepărtare față de același ax.
• Rotația este mișcarea în care axul în jurul căruia se realizează este în
lungul segmentului care se rotește. Poate fi internă sau externă, după
cum segmentul se rotește înăuntru (spre corp) sau în afară.
• Circumducția este mișcarea complexa care totalizează flexia, extensia,
abducția, adductia și le asocieaza cu rotația.
• Pronația este mişcarea prin care mâna, antebraţul, gamba sau piciorul
se rotesc în aşa fel încât degetul mare să se apropie de planul sagital
median;
• Supinația este mișcarea inversă, în care policele se rotește lateral,
palma privind în sus sau în față. Supino= culcat pe spate.
Mulțumesc