Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Plan transversal
Planul frontal
NOMENCLATURA ANATOMICA
Pentru marcarea punctelor si trasarea axelor si planelor de orientare a partilor corpului omenesc se folosesc urmatorii termeni: Verticalis- termen utilizat pentru a indica directia perpendiculara pe un plan orizontal a unei formatiuni anatomice; Horizontalis, termen folosit pentru denumirea unei axe, unui plan sau pentru a indica directia unei formatiuni anatomice cu traiect paralel cu solul sau mai exact cu suprafata unui lichid in repaus ; Medianus, termen rezervat pentru denumirea planului median al corpului (sau mai exact planul mediosagital) pe care il imparte in doua jumatati, dreapta si stanga. Se mai foloseste pentru a indica pozitia formatiunilor anatomice in mijlocul unei regiuni, sau denumirea unei linii care imparte o regiune in doua parti egale; Coronalis, termen folosit pentru a indica traiectoria in forma de coroana a unei formatiuni anatomice Sagitalis, termen rezervat pentru denumirea unui plan paralel cu planul median sau pentru raportarea formatiunilor anatomice in acest plan (lat. = in forma de sageata); Frontalis, termen rezervat pentru denumirea planului frontal care este perpendicular pe planul median si pe planul orizontal; Transversalis, termen rezervat pentru denumirea planului transversal sau orizontal care este perpendicular pe planurile median si frontal; in regiunea membrelor acest plan este perpendicular pe axa longitudinala a regiunii; Medialis, termen folosit in descrierile anatomice pentru a arata pozitia unei formatiuni mai aproape de planul median; Lateralis, termen utilizat pentru a indica pozitia unei formatiuni anatomice, mai indepartata de planul median; Intermedius, termen utilizat pentru a indica pozitia mijlocie a unei formatiuni,pentru denumirea unor nervi (N. intermedius) sau unor proeminente osoase (Crista sacralis intermedia); Anterior, termen folosit pentru a arata ca o formatiune se afla in fata alteia; toate formatiunile situate inaintea planului frontal sunt anterioare; Posterior, termen folosit pentru a arata ca o formatiune se afla inapoia alteia; se considera ca toate formatiunile situate inapoia planului sunt posterioare; Dorsalis, termen utilizat penntru partile posterioare ale trunchiului si gatului, termenul se aplica in egala masura si suprafetelor corespunzatoare ale capului (convexitatea craniului), mainii si piciorului;
Ventralis, termen foarte rar folosit in anatomia omului fiind inlocuit cu termenul de anterior, exceptii se intalnesc la nivelul sistemului nervos, radix ventralis nervi spinalis, nucleul ventral al talamusului; Internus, termen sinonim cu *profund*, indicand ca o formatiune se afla in interiorul unei structuri, el nu trebuie folosit in sens medial; Externus, termen sinonim cu *superficial* si utilizat pentru a arata ca o formatiune se afla situata intrun plan superficial alteia, el nu trebuie folosit in sens de lateral; Dexter, Sinister, termeni utilizati pentru a indica pozitia unei formatiuni anatomice la dreapta sau la stanga planului median; Longitudinalis, termen utilizat pentru a denumi axa lungimii corpului sau directia unei formatiuni in lungul unei regiuni a corpului omenesc; Transversus, termen folosit pentru a indica directia unei formatiuni de-a curmezisul unei regiuni; Caudal, termeni rar folositi in anatomia omului, au sensul de superior si inferior Superior, Inferior, termeni utilizati pentru a indica pozitia unor formatiuni de-a lungul axei longitudinale a corpului sau membrelor sau in planurile sagitale; Superficiale, Profundus, termeni utilizati pentru a arata pozitia si directia unei formatiuni anatomice la suprafata unei regiuni (superficiale) sau in adancimea unei regiuni (profundus). Pentru orientarea si descrierea topografica a formatiunilor anatomice de la nivelul membrelor se vor utiliza urmatorii termeni: Proximalis si Distalis, pentru orientarea falangelor (acesti termeni nu se vor folosi in sens de superior si inferior la nivelul membrelor); Radialis si Ulnaris, pentru descrierea formatiunilor anatomice localizate la nivelul antebratului si mainii au sensul de lateral (radialis) si medial (ulnaris), acesti termeni au avantajul ca nu tin seama de orientarea spatiala a mainii cand descriem o formatiune anatomica; Tibialis si Fibularis, pentru descrierea formatiunilor anatomice localizate la nivelul gambei si piciorului, avand sensul de medial (tibialis) si lateral (fibularis); Palmaris, pentru descrierea formatiunilor din regiunea anterioara a mainii (Palma manus) Plantaris, pentru descrierea formatiunilor situate in zona fetei inferioare a piciorului (Planta) Pentru denumirea miscarilor membrelor se folosesc termenii: flexie- miscarea de apropiere dintre doua segmente (apropierea bratului de antebrat, strangerea pumnului, etc), extensia- miscarea inversa flexiei, adductia- este miscarea prin care un membru sau ambele membre se apropie de planul sagital (apropierea membrelor inferioare unul de altul, etc), abductia- miscarea inversa abbductiei (departarea membrelor de planul sagital), pronatia- miscarea de rotatie prin care antebratul se roteste in
asa fel incat mana este adusa cu fata palmei in jos, supinatia miscarea de rotatie prin care antebratul se roteste in asa fel incat mana este adusa cu fata palmei in sus.
Organismul omului indeplineste trei categorii de functii: Functia de relatie- prin care organismul stabileste legatura cu mediul de viata, integrandu-se in acesta. Realizarea acestor legaturi se face prn: sistemul nevos, organele de simt si sitemul osteomuscular. Functia de nutritie- asigura intretinerea vietii organismului prin hranire, circulatie, respiratie si excretie. Prin acestea se realizeaza schimbul de substante si de energie dintre organism si mediul, precum si transformarile care au loc in interiorul organismului, adica metabolism. Se realizeaza prin; sistemul digestiv, respirator, circulator, excretor. Functia de reproducerea- prin care se asigura perpetuarea speciei umane, realizata de sistemul genital femel si mascul.