Sunteți pe pagina 1din 5

ORGANIZAREA GENERALA A CORPULUI UMAN

ELEMENTE DE ORIENTARE A CORPULUI UMAN


Corpul uman avand o simetrie bilaterala este tridimensional, adica prezinta trei axe si trei planuri. Axele corespund dimensiunilor spatiului si sunt urmatoarele: 1) Axul longitudinal- corespunde lungimii corpului si este dreapta care porneste din crestetul capului si ajunge pana in suprafata ocupata de talpi. 2) Axul sagital- sau antero-posterior are pozitie orizontala si corespunde grosimii corpului; 3) Axul transversal este tot orizontal dar orientat pe latimea corpului. Ca planurile de orientare sunt: 1) Planul frontal- este vertical si paralel cu planul fruntii, trece prin axul longitudinal si transversal, impartind corpul intr-o parte anterioara si alta posterioara. 2) Planul sagital- este vertical si in acelasi timp perpendicular pe planul frontal, trece prin axul longitudinal si cel sagital impartind corpul intr-o parte dreapta si una stanga. 3) Planul transversal- este perpendicular pe planul frontal, trece prin axul sagital si transversal, impartind corpul intr-o pateu superioara (craniala) si alta inferioara (caudala). Plan sagital

Plan transversal

Planul frontal

NOMENCLATURA ANATOMICA
Pentru marcarea punctelor si trasarea axelor si planelor de orientare a partilor corpului omenesc se folosesc urmatorii termeni: Verticalis- termen utilizat pentru a indica directia perpendiculara pe un plan orizontal a unei formatiuni anatomice; Horizontalis, termen folosit pentru denumirea unei axe, unui plan sau pentru a indica directia unei formatiuni anatomice cu traiect paralel cu solul sau mai exact cu suprafata unui lichid in repaus ; Medianus, termen rezervat pentru denumirea planului median al corpului (sau mai exact planul mediosagital) pe care il imparte in doua jumatati, dreapta si stanga. Se mai foloseste pentru a indica pozitia formatiunilor anatomice in mijlocul unei regiuni, sau denumirea unei linii care imparte o regiune in doua parti egale; Coronalis, termen folosit pentru a indica traiectoria in forma de coroana a unei formatiuni anatomice Sagitalis, termen rezervat pentru denumirea unui plan paralel cu planul median sau pentru raportarea formatiunilor anatomice in acest plan (lat. = in forma de sageata); Frontalis, termen rezervat pentru denumirea planului frontal care este perpendicular pe planul median si pe planul orizontal; Transversalis, termen rezervat pentru denumirea planului transversal sau orizontal care este perpendicular pe planurile median si frontal; in regiunea membrelor acest plan este perpendicular pe axa longitudinala a regiunii; Medialis, termen folosit in descrierile anatomice pentru a arata pozitia unei formatiuni mai aproape de planul median; Lateralis, termen utilizat pentru a indica pozitia unei formatiuni anatomice, mai indepartata de planul median; Intermedius, termen utilizat pentru a indica pozitia mijlocie a unei formatiuni,pentru denumirea unor nervi (N. intermedius) sau unor proeminente osoase (Crista sacralis intermedia); Anterior, termen folosit pentru a arata ca o formatiune se afla in fata alteia; toate formatiunile situate inaintea planului frontal sunt anterioare; Posterior, termen folosit pentru a arata ca o formatiune se afla inapoia alteia; se considera ca toate formatiunile situate inapoia planului sunt posterioare; Dorsalis, termen utilizat penntru partile posterioare ale trunchiului si gatului, termenul se aplica in egala masura si suprafetelor corespunzatoare ale capului (convexitatea craniului), mainii si piciorului;

Ventralis, termen foarte rar folosit in anatomia omului fiind inlocuit cu termenul de anterior, exceptii se intalnesc la nivelul sistemului nervos, radix ventralis nervi spinalis, nucleul ventral al talamusului; Internus, termen sinonim cu *profund*, indicand ca o formatiune se afla in interiorul unei structuri, el nu trebuie folosit in sens medial; Externus, termen sinonim cu *superficial* si utilizat pentru a arata ca o formatiune se afla situata intrun plan superficial alteia, el nu trebuie folosit in sens de lateral; Dexter, Sinister, termeni utilizati pentru a indica pozitia unei formatiuni anatomice la dreapta sau la stanga planului median; Longitudinalis, termen utilizat pentru a denumi axa lungimii corpului sau directia unei formatiuni in lungul unei regiuni a corpului omenesc; Transversus, termen folosit pentru a indica directia unei formatiuni de-a curmezisul unei regiuni; Caudal, termeni rar folositi in anatomia omului, au sensul de superior si inferior Superior, Inferior, termeni utilizati pentru a indica pozitia unor formatiuni de-a lungul axei longitudinale a corpului sau membrelor sau in planurile sagitale; Superficiale, Profundus, termeni utilizati pentru a arata pozitia si directia unei formatiuni anatomice la suprafata unei regiuni (superficiale) sau in adancimea unei regiuni (profundus). Pentru orientarea si descrierea topografica a formatiunilor anatomice de la nivelul membrelor se vor utiliza urmatorii termeni: Proximalis si Distalis, pentru orientarea falangelor (acesti termeni nu se vor folosi in sens de superior si inferior la nivelul membrelor); Radialis si Ulnaris, pentru descrierea formatiunilor anatomice localizate la nivelul antebratului si mainii au sensul de lateral (radialis) si medial (ulnaris), acesti termeni au avantajul ca nu tin seama de orientarea spatiala a mainii cand descriem o formatiune anatomica; Tibialis si Fibularis, pentru descrierea formatiunilor anatomice localizate la nivelul gambei si piciorului, avand sensul de medial (tibialis) si lateral (fibularis); Palmaris, pentru descrierea formatiunilor din regiunea anterioara a mainii (Palma manus) Plantaris, pentru descrierea formatiunilor situate in zona fetei inferioare a piciorului (Planta) Pentru denumirea miscarilor membrelor se folosesc termenii: flexie- miscarea de apropiere dintre doua segmente (apropierea bratului de antebrat, strangerea pumnului, etc), extensia- miscarea inversa flexiei, adductia- este miscarea prin care un membru sau ambele membre se apropie de planul sagital (apropierea membrelor inferioare unul de altul, etc), abductia- miscarea inversa abbductiei (departarea membrelor de planul sagital), pronatia- miscarea de rotatie prin care antebratul se roteste in

asa fel incat mana este adusa cu fata palmei in jos, supinatia miscarea de rotatie prin care antebratul se roteste in asa fel incat mana este adusa cu fata palmei in sus.

NIVELE DE ORGANIZARE IN CORPUL UMAN


La nivel infrastructural corpul omenesc este format din structuri chimice: atomi, ioni, molecule. Moleculele formeaza organitele celulare din interiorul celulelor. Grupe de celule similare formeaza tesuturi si acestea la randul lor formeaza organe. Organele se grupeaza in sisteme prin insumarea carora rezulta organismul ca intreg. Celula este unitatea de baza a materiei vii; la nivel celular se desfasoara toate functiile necesare mentinerii vietii. Fiecare celula prezinta o membrana care o separa de mediul inconjurator si o citoplasma in care se gasesc organite celulare comune si specifice, incluziuni, unul sau mai multi nuclei. Exista si celule anucleate (hematia adulta). Desi organismul uman se dezvolta dintr-o singura celula el va contine 75 trilioane de celule incluzand 200 de tipuri diferite. In timpul dezvoltarii embrionare celulele se divid si apoi se diferentiaza din punct de vedere structural si functional. Un tesut reprezinta un grup de celule asemanatoare, specializate in realizarea unor functii specifice. In organismul uman exista 4 tipuri de tesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular si nervos; acestea vor fi descrise pe scurt in finalul capitolului. Conceptia clasica a organizarii corpului omenesc include trei categorii de notiuni: organ, aparat si sistem. Un organ reprezinta o asociere a unor tesuturi diferentiate in vederea indeplinirii anumitor functii. Organele includ un grup de tesuturi cu rol diferit; prin insumarea acestor roluri rezulta functia organului. De exemplu, stomacul care este un organ cu rol in digestie are in structura peretelui sau tesut epitelial (mucoasa de tip cilindric unistratificat), tesut muscular (fibre musculare netede cu disptoziie longitudinala si circulara), tesut conjunctiv de suport, tesut nervos (plexuri nervoase vegetative in tunica submucoasa si musculara). Din punct de vedere atat anatomic cat si functional, organismul uman a fost organizat in sisteme si aparate. Diferenta dintre sistem si aparat nu este foarte clar, asupra acestui subiect existand destule confuzii si controverse. De foarte multe ori ele sunt utilizate ca sinonime. Discriminarea intre sistem si aparat se face pe baza faptului c sistemul contine structuri cu aceasi origine embriologic, pe cand aparatul are prti de origine embriologic diferit, dar si acest lucru este discutabil.

Organismul omului indeplineste trei categorii de functii: Functia de relatie- prin care organismul stabileste legatura cu mediul de viata, integrandu-se in acesta. Realizarea acestor legaturi se face prn: sistemul nevos, organele de simt si sitemul osteomuscular. Functia de nutritie- asigura intretinerea vietii organismului prin hranire, circulatie, respiratie si excretie. Prin acestea se realizeaza schimbul de substante si de energie dintre organism si mediul, precum si transformarile care au loc in interiorul organismului, adica metabolism. Se realizeaza prin; sistemul digestiv, respirator, circulator, excretor. Functia de reproducerea- prin care se asigura perpetuarea speciei umane, realizata de sistemul genital femel si mascul.