Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” Iasi

Prof. Diana Prodan

ANATOMIE SI FIZIOLOGIE UMANA

Sinteze, aplicaţii şi modele de subiecte pentru examenul de

Bacalaureat Biologie 2014

Caiet de lucru

Partea I

1
 TEMA 1 - ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN

Topografia organelor şi a sistemelor de organe

Planuri şi raporturi anatomice;

Convenţii şi terminologie folosite în anatomie

Poziţia anatomică normală

Prin poziţie antomică normală (PAN) se înţelege poziţia care se ia în considerare atunci
când se descriu diferitele elemente anatomice şi raporturile dintre ele. Este aleasă prin convenţie
internaţională şi are o deosebită importanţă, fiind indispensabilă pentru studiul anatomiei. La om,
pozitia anatomica înseamnă: ortostatism (subiectul stă în picioare), toate cele patru membre sunt
paralele între ele, privirea înainte, palmele orientate în faţă.

Axele si planurile de orientare ale corpului omenesc

Axele si planurile de orientare sunt elemente esenţiale pentru precizarea poziţiei segmentelor
care alcătuiesc corpul omenesc.

Corpul omenesc este tridimensional – cu 3 axe si 3 planuri, având simetrie bilaterala.

AXELE
Corespund matematic spatiului cartezian/ 3D in care cele trei dimensiuni fizice ale spațiului
sunt: — lungimea, lățimea și înălțimea, dispuse perpendicular una pe cealalta.
O axa reprezinta o linie dreapta imaginara in jurul careia un obiect se roteste si desemneaza un
plan de miscare.
Axele sunt folosite pentru a descrie cum are loc rotatia partilor corpului si miscarea.

• Axa longitudinala sau polara (verticala) este axa « nord – sud » a pozitiei anatomice sau axa
lungimii. Este cel mai lung segment de dreaptă ce se poate trasa imaginar în poziţie anatomică
normală a subiectului. Corespunde înălţimii în cazul corpului uman si are 2 poli: superior
(cranial) si inferior (caudal).

2
• Axa transversala (orizontala) este axa “est-vest” a pozitiei anatomice. Este orientata de la
dreapta la stânga şi perpendicular pe axa longitudinala. Este axa lăţimii corpului.

 Axa sagitala (antero-posterioara) este axa “din fata in spate” a pozitiei anatomice sau
axa grosimii. Aceasta este orientata antero-posterior (ventro-dorsal) şi este tot perpendiculara
pe cea longitudinala. Asadar are un pol anterior si unul posterior.

Relatia axe – planuri anatomice

Pentru a putea fi vizualizata si studiata structura organelor umane, corpul poate fi sectionat si
descris raportandu-ne la 3 planuri fundamentale de referinta: sagital, coronar (frontal) si
transversal. Planurile sunt descrise de doua axe – astfel, geometric vorbind, cele trei axe, doua
cate două, pot desemna 3 planuri. Cunoasterea planurilor anatomice este importanta in
descrierea organelor si pozitiei lor in corp, stabilirea raportului dintre organe, precum si în
înţelegerea mişcărilor în articulaţii.
Planul frontal sau coronar
- este paralel cu fruntea,
- are orientare verticala
- împarte corpul în două părţi: anterioara si posterioara.
- este format din axa longitudinala si axa transversala.
Exemple:
- gura este situata anterior, omoplatii sunt situaţi posterior
- mişcarea de abducţie este realizată în plan frontal

Planul sagital
- are orientare verticală
- împarte corpul in doua parti simetrice: dreapta si stanga - este planul simetriei bilaterale
- este format de axa longitudinala si axa sagitala.
- Traverseaza corpul dinainte – înapoi

Exemplu:
3
 - Sternul se găseşte pe linia mediana a toracelui;
- Mişcările de flexie se realizează în plan sagital;
- Emisferele cerebrale sunt separate sagital de şanţul interemisferic.

Planul sagital poate avea doua variante: planul median sau mediosagital (trece fix prin linia
mediana a corpului si il imparte in 2 parti egale) si planurile parasagitale, situate lateral fata de
planul mediosagital şi impart corpul in doua parti dreapta sau stanga dar nu simetrice.

Planul Transversal
- are orientare orizontala;
- împarte corpul in doua parti: superioara (cranială) şi inferioară (caudală);
- este format din axele transversala si sagitala.
Exemplu:
- ochii sunt situaţi superior faţă de gură;
- bărbia este situată inferior faţă de gură;
- rotaţia capului are loc în plan transversal;

PLAN FRONTAL PLAN SAGITAL PLAN TRANSVERSAL

4
5
 Termeni de direcţie şi de poziţie
De obicei se folosesc în contexte relative (pentru a indica poziţia sau situarea una faţă de alta a
unor elemente anatomice):

 Superior sau cranial - deasupra

unui plan orizontal.
 Inferior sau caudal - sub un plan
orizontal.
 Anterior sau frontal - în faţa unui
plan frontal.
 Posterior sau dorsal - în spatele
unui plan frontal.
 Proximal - doar pentru membre:
[mai] apropiat de trunchi; mai
apropiat fata de originea organului
respectiv sau fata de punctul de
atasare a unui membru de trunchi.
Ex. cotul este proximal fata de
incheietura mainii.
 Distal - doar pentru membre: [mai]
depărtat de trunchi. Ex. genunchiul
este situat distal fata de coapsa.
 Lateral - [mai] depărtat de planul
sagital.
 Medial - [mai] apropiat de planul
sagital.
 Volar - spre faţa palmară a mâinii.
 Plantar - spre talpă.
 Superficial: situat la suprafaţa
 Profund: situat către interiorul
corpului
 Ipsilateral: de aceeasi parte
 Contralateral: de partea opusa

Organizarea generală a organismului uman

Ca orice organism, şi cel uman este alcătuit din unităţile fundamentale ale lumii vii - celulele.
Acestea alcătuiesc ţesuturi, iar prin asocierea lor, diferite tipuri de ţesuturi alcătuiesc organele.
Organele pot fi asociate în sisteme sau aparate pentru îndeplinirea unei funcţii.
Corpul uman este alcătuit din următoarele părţi majore:

Cap
- conţine cea mai mare parte a sistemului nervos central şi cei mai importanţi analizatori;

6
- este alcatuit dintr-o parte craniană (neurocraniul) şi o parte facială (viscerocraniul).
Gât
- realizează legătura dintre cap şi trunchi;
- corespunde regiunii cervicale a coloanei vertebrale şi cuprinde regiunea cefei (nucală) şi gâtul
propriu-zis sau regiunea anterioară.
Trunchi
- conţine cavitatea toracică, cavitatea abdominală si cavitatea pelviana, cu viscerele din acestea.
- cavitatea toracală este separată de cavitatea abdominală prin muschiul diafragm.
Membre - inferioare (legate de trunchi prin centura pelviană) şi superioare (legate de trunchi
prin centura scapulară).
Un membru cuprinde doua parti: centura si membrul propriu-zis.
Membrele superioare se prind de trunchi prin centurile scapulare (omoplati + clavicule);
membrul superior are o portiune libera formata din regiunile anatomice braţ, antebraţ şi mână.
Membrele inferioare se prind prin centurile pelviene (oase coxale + sacrum şi coccis) iar
membrul liber cuprinde coapsa, gamba si piciorul.

Sistemele de organe
În raport de categoria de funcţii pe care o deservesc, la om există următoarele sisteme de organe:
 Pentru funcţiile de nutriţie:
Acestea sunt sistemele şi aparatele descrise
 Sistemul respirator clasic în învăţământul preuniversitar românesc.
 Sistemul digestiv În afară de acestea, tratatele de specialitate mai
descriu şi alte entităţi: Sistemul tegumentar,
 Sistemul circulator
Sistemul circulator limfatic (separat de cel
 Sistemul excretor cardiovascular), sistemul imunitar s.a.
 Pentru funcţiile de relaţie:
 Sistemul nervos
 Sistemul endocrin
 Sistemul locomotor (osteo-muscular)
 Pentru funcţia de reproducere:
 Aparatul reproducător masculin sau feminin

CAVITĂŢILE CORPULUI UMAN

7
 Cavitatile corpului sunt spaţii goale din cap si trunchi care contin organe vitale si le
asigură protectia, permiţându-le distensia fară a influenţa organele vecine.

A. Cavitatea dorsală – localizata în partea posterioară a corpului, este împărţită în :

1. Cavitatea craniană – formată de oasele craniului si adaposteste encefalul ;

2. Cavitatea vertebrala – este un canal format prin suprapunerea vertebrelor şi adăposteşte

maduva spinarii.

B. Cavitatea ventrala – localizată anterior are peretii formati din piele, muschi, ţesut conjunctiv,
oase si membrane seroase. Aceasta cuprinde:

1. Cavitatea toracica – situata superior fata de diafragm, cuprinde :

a. Cavitatile pleurale - spatiile ce delimiteaza fiecare plaman si sunt căptuşite de pleure ;

b. Mediastinul – o masa de tesut situată pe linia mediana a toracelui şi care separa cei doi
plămâni. Acesta include aorta si alte vase de sânge, esofagul, traheea, timusul si inima.

c. Cavitatea pericardica - este spatial in care se gaseste inima, marginită de pericard.

2. Cavitatea abdominala – este situata inferior fata de diafragm si cuprinde:

a. Cavitatea abdominala propriu-zisă: conţine viscerele - stomac, splina, ficat, vezica biliara,
pancreas, intestin subtire si cea mai mare parte din intestinul gros.

b. Cavitatea pelviană – este mărginită de oasele centurii pelviene şi conţine vezica urinară,
cecumul, apendicele, colonul sigmoid, rectul si organele reproducătoare interne la femeie şi la
bărbat.

Exerciţii de învăţare

8
1. Succesiunea corectă a nivelurilor de organizare ale organismului uman este:

(a) organ, sistem de organe, celule, atomi, tesuturi;

(b) molecule, ţesuturi, celule, organism, organ, sistem de organe;
(c) molecule, celule, tesuturi, organ, sisteme de organe, organism;
(d) organism, sisteme de organe, organe, molecule, celule.

2. Folosind termenii enumerati mai jos, completati spatiile libere din frazele urmatoare:

Anterior Superficial Distal

Superior Posterior Profund
Medial Inferior
Proximal Lateral

9
 (a) Inima este situată ………………. faţă de diafragm.
(b) Muschii sunt ……………….. faţă de piele.
(c) Umarul este ………………. faţă de cot.
(d) In pozitie anatomică, degetul mare este ……………………. faţă de arătător (index).
(e) Coloana vertebrală este situată ……………… faţă de regiunea scapulara.
(f ) Plamanii sunt ………………. fata de inima.
(g) Oasele coxale sunt ……………. fata de osul sacrum.
(h) Nasul este …………fata de obraji.
(i) Degetele de la picioare sunt …………fata de calcaie.
( j) Scalpul este .................... fata de craniu.
(k) Dermul este situat …………….. faţă de epiderm şi …………… faţă de hipoderm.
(l) Laringele este situat ……………….. fata de faringe.
(m) Esofagul este situat …………….. fata de trahee.
(n) Rinichii sunt situati in partea ………………….. a abdomenului.

3. Identifică sistemele de organe din care fac parte, fiecare dintre următoarele organe:

- timus:
- tiroida:
- ovar:
- pancreas:
- cavitatea nazală:
- prostata:
- laringe:
- ureter:
- ficat:
- colon:
- bronhii
- rinichi
4. Localizaţi pe desen regiunile abdomenului si notaţi câte două organe interne
corespunzătoare fiecărei regiuni !
5. Enumerati cavitatile trunchiului abdominal si câte 5 organe localizate în fiecare
dintre acestea.
6. Identificaţi planurile anatomice si axele corespunzătoare folosind desenul de mai jos:
7. Analizati imaginile şi stabiliţi planurile după care au fost realizate secţiunile:
a. b. c.

8. Identificaţi pe următoarea diagramă, cavităţile corpului uman si precizaţi în dreptul

fiecăreia, organele adăpostite de acestea.

MODELE DE SUBIECTE BACALAUREAT

 Topografia organelor şi a sistemelor de organe
Planuri şi raporturi anatomice;

I. ALEGERE SIMPLA
Alegeti litera corespunzătoare răspunsului corect. Este corectă o singură variantă de răspuns:

1. Planul frontal:
a) este paralel cu fruntea
b) este planul simetriei bilaterale
c) străbate corpul dinainte înapoi
d) trece prin axul sagital şi transversal

2. Planul simetriei bilaterale a corpului este:

a) frontal
b) orizontal
c) sagital
d) transversal

3. Axul longitudinal al corpului uman are doi poli:

a) anterior şi posterior
b) cranial şi caudal
c) drept şi stâng
d) medial şi lateral

4. Axul transversal al corpului uman are doi poli:

a) anterior şi posterior
b) cranial şi caudal
c) drept şi stâng
d) medial şi lateral

5. Planul frontal:
a) este orizontal
b) împarte corpul în doua jumătăţi: superioară şi posterioară
c) este vertical
d) este format de axa sagitala si longitudinală

6. Axul sagital al corpului uman:

a) este axul lăţimii
b) are un pol superior si unul inferior
c) are un pol anterior si unul posterior
d) este axul înălţimii;

7. Planul transversal:
a) trece prin axa sagitală şi longitudinală
b) împarte corpul în două jumătăţi simetrice
c) trece prin axa sagitală şi axa transversală
d) împarte corpul în două părţi: anterioară şi posterioară;

8. Cele trei planuri de simetrie ale corpului uman sunt:

a) planul frontal, planul coronar si planul transversal
b) planul coronar, planul sagital şi planul transversal
c) planul longitudinal, planul frontal si planul coronar
d) planul sagital, planul antero-posterior şi planul orizontal

9.Planul care împarte corpul în partea superioară şi parte inferioară este:

a) planul sagital
b)planul oblic
c) planul transversal
d)planul frontal

10. Planul care împarte corpul simetric, în partea dreaptă şi partea stângă este:
a)planul transversal
b) planul mediosagital
c)planul frontal
d) planul parasagital

11. Cavitatea abdominală este:

a) inferioară diafragmului
b) superioară diafragmului
c)contralaterală cavităţii toracice
d) ipsilaterală cavităţii pelviene.

II. Completaţi spaţiile libere din afirmaţiile următoare, astfel încât acestea să fie
corecte:
1. Planul transversal sau orizontal împarte corpul într-o parte … ............ şi una ............ .
2. Planul transversal sau orizontal trece prin axul ............. şi prin axul ............ .
3. Planurile verticale de simetrie ale corpului uman sunt ……………… si ………………. .
4. Planul frontal sau coronar trece prin axele …………….. si ……………….. .
5. Planul coronar împarte corpul în două părţi ……………….. si ………………… .
6. Planul sagital trece prin ……………………. şi ………………….. .
7. Planul simetriei bilaterale împarte corpul în ……………….. şi………………… .
8. Functiile de relatie sunt indeplinite de sistemele ……………… si ………………… -.
9. Functiile de nutritie sunt digestia, respiratia, ………………… si ………………. .
10. Regiunea trunchiului cuprinde regiunea toracala,…………………. si ……………. .
11. Membrele sunt legate de trunchi prin ……………………. si …………………. .

III.Citiţi, cu atenţie, afirmaţiile următoare. Dacă apreciaţi că afirmaţia este adevărată. Scrieţi în
dreptul cifrei corespunzătoare afirmaţiei, litera A. Dacă apreciaţi că afirmaţia este falsă, scrieţi în
dreptul cifrei corespunzătoare afirmaţiei, litera F şi modificaţi parţial afirmaţia pentru ca aceasta
să devină adevărată
1. Planul frontal trece prin axul longitudinal şi axul transversal al corpului.

2. Planul transversal împarte corpul într-o parte superioară şi alta inferioară.

3. Planul transversal împarte corpul într-o parte anterioară şi alta dorsală.

4. Diafragmul separă cavitatea toracică de cea abdominală.

5. Diafragmul separa cavitatea abdominala de cavitatea pelviana.

6. Corpul omenesc este alcătuit după principiul simetriei bilaterale, fiind un corp
bidimensional.

7. Planul care împarte corpul în două jumătăţi simetrice este planul sagital.

8. Planul frontal al corpului delimitează o parte ventrală (anterioară) şi una dorsală

(posterioară).

9. Cavitatea pelviana este situată între cavitatea abdominală şi cavitatea toracică.

10. Axul sagital participa la formarea planului transversal.

IV. A) Enumerati axele de simetrie si stabiliţi pentru fiecare câte două caracteristici.
B) Enumeraţi planurile de simetrie ale corpului omenesc si stabiliţi pentru fiecare:
dispunerea (vertical sau orizontal), axele care îl formează şi părţile rezultate în urma secţiunilor.

V. Alcătuiţi minieseuri* cu următoarele titluri :

- « Parţile componente ale organismului uman* »
- « Axele si planurile de simetrie ale corpului uman »
În acest scop, enumeraţi şase noţiuni specifice temei. Construiţi, cu ajutorul acestora, un text
coerent, format din maximum trei-patru fraze, folosind corect şi în corelaţie noţiunile
enumerate.
 * Eseu ştiinţific: Orice eseu ştiinţific trebuie sa aibă un argument (o introducere), un cuprins
şi o concluzie. Un eseu trebuie redactat corect şi să respecte cerinţele. Claritatea ideilor si
simplitatea sunt elemente cheie si necesare. Încercaţi pe cât posibil să gândiţi eseul vostru in
progresie logica – de la lucruri simple spre lucruri mai complexe, acolo unde este cazul.
Folosiţi noţiunile teoretice pe care le aveţi. Nu porniţi de la ideea ca un eseu trebuie să fie
ceva sofisticat! Nu complicaţi lucrurile, apelaţi la orice idee legata de subiect. Când redactaţi
un eseu ştiinţific este necesar să aveţi subiectul/ tema şi câteva informaţii. De regula
cerinţele sunt clare: vi se da o tema şi vi se cere să alcatuiţi un scurt eseu despre aceasta.

 Model: Tema eseului: Părţile componente ale organismului uman*

Etapa 1 : aveţi o temă dată, încercaţi să gândiţi tema mai întâi în manieră proprie! Conturaţi
pe ciornă câteva idei…introducerea, cuprinsul, concluzia…
În introducere aţi putea aminti cat mai pe scurt că organismul uman este format din celule,
tesuturi, organe etc. Sau mai poetic, aţi putea spune cum începe călătoria noastră ca fiinţe – de
la ovul si spermatozoid…
In cuprins aţi putea prezenta pe scurt părţile componente ale organismului uman: că este
alcătuit din cap, gât, trunchi şi membre. Tot aici aţi mai putea scrie pe scurt câte o caracteristică
despre fiecare : În regiunea capului se găsesc organe de maximă importanţă (creier, organe de
simţ), gâtul leagă capul de trunchi…. membrele se fixează la rândul lor de trunchi prin centuri.
In final, drept concluzie puteţi apela la ceva de genul : organismul uman este un tot unitar…si nu
poate funcţiona fără sistemele de organe/ organele de maxima importanţă etc.
Etapa 2: Reamintiţi-vă cerinţa! Tema o aveţi, idei - de asemenea. Acum enumerati 6
notiuni specifice temei şi cu acestea alcătuiţi eseul. Nimic mai simplu! Ce termeni specifici
puteti alege? În textul pe care il aveti deja, gasiţi: „celule”, „ţesuturi”, „cap”, „gât”, trunchi”
şi „tot unitar”. Am găsit 6 termeni, mai verificaţi o data daca sunt potriviţi - daca au legatura cu
tema…. Redactaţi singuri eseul!
MINIESEU 1
TEMA: Parţile componente ale organismului uman
TERMENI:

MINIESEUL:
MINIESEU 2
TEMA: Axele si planurile de simetrie ale corpului uman
TERMENI:

MINIESEUL:

FUNCŢIILE FUNDAMENTALE ALE ORGANISMULUI UMAN

FUNCŢIILE DE RELAŢIE
SISTEMUL NERVOS

TEMA 1 : Clasificarea sistemului nervos din punct de vedere topografic şi funcţional;

TEMA 2 : Sistemul nervos somatic: funcţia reflexă - actul reflex,
TEMA 3 : Funcţia de conducere - clasificarea căilor de conducere si rolul acestora;
TEMA 4 : Sistemul nervos vegetativ - clasificare, efecte ale stimulării simpaticului şi
parasimpaticului;
TEMA 5 : Noţiuni elementare de igienă şi de patologie: meningită, comă, hemoragii cerebrale.

TEMA 1 SN: CLASIFICAREA SISTEMULUI NERVOS:

SN indeplineste doua functii esentiale: integreaza organismul in mediul inconjurator si
coordoneaza activitatea tuturor tesuturilor, organelor si sistemelor de organe.

* Dupa localizare (topografic):

1. Sistem nervos central SNC (nevrax = ax cerebrospinal) – encefal si maduva spinarii

ENCEFALUL
Localizare: cutia craniana
Cuprinde:
Trunchiul cerebral: bulb rahidian, punte si mezencefal
Cerebelul
Diencefalul: Talamus, Metatalamus, Epitalamus,
Subtalamus si Hipotalamus
Emisfere cerebrale

MADUVA SPINARII
Localizare: canalul vertebral
Limite: de la vertebra cervicala 1 până la a doua vertebră lombara (C1 – L2)
 Substanta cenusie Vertebra

Substanta alba

Nerv spinal

Trunchi nervul spinal

Ganglion spinal Radacina posterioara

Piamater

Radacina anterioara
Arahnoida

Duramater

Anatomie

Maduva spinarii & nervii spinali

Nervul spinal

2. Sistem nervos periferic – SNP (nervi si ganglioni nervosi)

După origine nervii sunt:
- nervi spinali: 31 perechi
- nervi cranieni: 12 perechi
După functie:
 - nervi senzitivi
- nervi motori
- nervi micsti
Ganglionii nervosi sunt aglomerari de neuroni
dispusi pe traseul radacinilor nervilor.

* Dupa functie (rol):

Nervii spinali Structura unui
nerv
1. SISTEM NERVOS SOMATIC sau al vietii de relatie
- este implicat in controlul voluntar al mişcărilor corpului prin acţionarea muşchilor scheletici şi
recepţia stimulilor externi.
- asigura legatura organismului cu mediul extern
- transforma informatiile in senzatii, reactii de aparare sau adaptare.

2. SISTEM NERVOS VEGETATIV ( simpatic si parasimpatic) - controlează funcţiile

importante vieţii organismului (funcţiile vitale), ca de exemplu: activitatea cardiacă, presiunea
sanguină, procesul de digestie şi procesul de schimburi între organism şi mediu, excreţia etc.

TEMA 2 SN

FUNCŢIA REFLEXĂ A SISTEMULUI NERVOS SOMATIC

Reflexul (Actul Reflex) reprezintă reacţia de răspuns a organismului la acţiunea unui

stimul extern sau intern.
Arcul reflex reprezintă substratul anatomic al actului reflex, format din 5 componente:
receptor, cale aferenta, centrul nervos, cale eferenta, efector.
 Receptorul este terminaţia nervoasă liberă, celula specializata sau grupul de celule
capabile sa recepţioneze stimuli pe care sa ii transforme in impuls nervos. Unii receptorii sunt
celule epiteliale specializate, alţii sunt mici organe senzitive numite corpusculi sau, terminaţii
nervoase libere.
Tipuri de receptori
 Dupa locul de unde culeg informatiile:
Exteroceptori: primesc excitaţii de la exteriorul corpului;
Interoceptori (Visceroceptori): sunt localizaţi la nivelul organelor interne;
Proprioceptorii: se găsesc în muşchi, oase, articulaţii.
 Dupa natura stimulului: fotoreceptori, termoreceptori, chemoreceptori,
mecanoreceptori, algoreceptori, baroreceptori, osmoreceptori
 Dupa structura:
- Terminaţii nervoase libere
- Terminaţii nervoase încapsulate – corpusculi senzitivi

Terminatii nervoase Discuri Merkel Receptori din foliculii firului Corpusculi Meissner
libere de par

Corpusculi Pacini Corpusculii Ruffini

Fusuri neuromusculare Organe tendinoase

 Calea aferenta: este formata din dendrite si axoni si transmite informaţiile de la receptori
spre centrii nervoşi; Prin dendrite, influxul nervos este condus centripet iar prin axon, centrifug.
Centrul reflex: reprezentat de neuronii motori din substanţa cenusie a maduvei sau
encefalului. Acesta analizează informaţiile şi generează impulsuri sub formă de comenzi. Centrul
nervos realizează, practic, reflexul. Acesta are două compartimente funcţionale: unul senzitiv –
care primeşte informaţiile, si unul motor – care transmite comenzi la efectori.
Calea eferenta: este formata din axonii neuronilor motori si transmite comenzile la
efectori.
Efectorul: este un muşchi scheletic (pentru SN somatic) care răspunde prin contracţie –
execută comanda.

Reflexe medulare:
1. Reflexe somatice
Reflexele somatice sunt acelea care se realizează pe baza informaţiilor de la exteroceptori
iar efectorii sunt muşchii scheletici – voluntari.
După numărul de neuroni si de sinapse ale arcului lor reflex, reflexele somatice medulare
se clasifică în:
A. Reflexe monosinaptice (miotactice, osteotendinoase)
ROTULIAN, ACHILEAN, BICIPITAL, TRICIPITAL, PLANTAR.
- curpind doar 2 neuroni – o singura sinapsa dintre un neuron somatosenzitiv si un neuron
somatomotor;
- sunt rapide, limitate, nu iradiază.

B. Reflexe polisinaptice (nociceptive/ reflexe de flexie)

- au cel putin 3 neuroni, deci cel putin 2 sinapse. Arcul lor reflex are 1 sau mai mulţi
neuroni intercalari. Iradiaza (se răspândesc la mai multe grupe de muşchi) şi au timp de
latenţă (aşteptare) mai lung.

2. Reflexe vegetative spinale: cardioaccelerator, pupilodilatator, vasomotor, pilomotor,

sudoral, motilitatea tubului digestiv, micţiune, defecaţie.
 REFLEXELE SOMATICE ALE TRUNCHIULUI CEREBRAL -
Bulb
Deglutitie, tuse, stranut, voma
Punte
Clipire, Mimica, Masticator
Mezencefal
Reflexe de orientare a capului in functie de sursa de lumina sau zgomot: reflexele oculocefalogir
acusticicefalogir
Statice si statochinetice (tonus muscular);

FUNCŢIA CEREBELULUI:
Arhicerebelul: reglarea echilibrului
Paleocerebelul: reglarea tonusului muscular
Neocerebel: coordonarea miscarilor fine

FUNCŢIA SCOARŢEI CEREBRALE:

La baza funcţionării scoarţei cerebrale stau reflexele necondiţionate si reflexele condiţionate.
Reflexele necondiţionate:
- Sunt înnăscute
- Sunt comune tuturor indivizilor speciei
- Sunt constante şi invariabile
- Se închid la nivele inferioare ale scoarţei cerebrale
- Se mai numesc instincte (alimentare, de apărare, de reproducere, materne etc.).
Reflexele condiţionate
- Sunt dobândite în cursul vieţii
- Sunt temporare – pot să dispară daca nu sunt repetate,
- Sunt individuale
- Se închid la nivelul cortexului
- Se formează pe baza celor necondiţionate prin repetarea concomitenta a doi excitanţi –
unul înnăscut si unul dobândit.
TEMA SUPLIMENTARA

SENZATII SI RECEPTORI
• Pentru declanşarea unei senzaţii sunt necesare 4 etape:
1. Receptorii sau organele de simt raspund la stimuli;
2. Informaţia este transformată în impuls nervos;
3. Neuronii senzitivi conduc impulsurile la SNC prin nervi;
4. O regiune din SNC trebuie sa traducă impulsurile nervoase in senzaţii (in special
cortexul cerebral);
CLASIFICAREA RECEPTORILOR
• Receptori simpli – pentru simţurile generale (sau somatice)
• Receptorii complecşi – pentru simţurile speciale
Caracteristici:
 Localizare: la suprafaţa corpului, în profunzime - in vasele de sânge, viscere, muşchi si
oase.
• Tipuri de stimuli: presiune mecanica sau întindere, variaţiile temperaturii, intensitatea
luminii, modificări chimice, distrugerea/rănirea ţesuturilor
• Adaptarea - intervine la aplicări prelungite ale unui stimul
• Structura – terminaţii nervoase încapsulate sau libere
LOCALIZARE
• Exteroceptori à stimuli externi
• Interoceptori à stimuli interni
• Proprioceptori à stimuli de poziţie & mişcare
TIPURI DE STIMULI
Tipul de receptor Stimul
• Mecanoreceptor à mecanic
• Termoreceptor à temperatura
• Fotoreceptor à lumina
• Chemoreceptori à chimic
• Nociceptori à durere
RECEPTORI CUTANATI - caracteristici
• Senzaţiile tactile: atingeri, presiune, vibraţii, scărpinat, gâdilat
• Senzaţii termice (rece si cald)
• Receptorii cutanaţi sunt foarte numeroşi pe vârful limbii, pe buze, degete si foarte putini pe
spate;
• Corpusculi Ruffini à atingeri grosiere, situaţi in profunzime, se adaptează mai greu
• Discuri Merkel à atingeri discriminatori, se adaptează greu, situaţi superficial,
necapsulaţi
• Rădacina firului de par à mişcarea firului de par
• Corpusculi Golgi à detecteaza mişcarea
• Corpusculi Meissner àse adaptează rapid
• Corpusculi Vater – Pacini à situati in profunzime, se adapteaza repede.

TEMA 3 SN: FUNCTIA DE CONDUCERE A MADUVEI SPINARII

Pe lângă funcţia reflexă, măduva spinării îndeplineşte şi funcţia de conducere. Aceasta

se realizează prin substanţa albă (alcătuită din fibre mielinice), pe cai lungi (de proiecţie) şi căi
scurte (de asociaţie sau intersegmentare).

Caile lungi pot fi : cai ascendente si cai descendente. Fasciculele ascendente sunt senzitive iar
cele descendente sunt motorii.

În măduvă există si fibrele scurte – intersegmentare si de asociaţie - care fac legătura între
diferite segmente ale măduvei.

A. Caile ascendente

- Sunt caile sensibilitatii generale a corpului: exteroceptiva, proprioceptiva si interoceptiva.

- Majoritatea au pe traseu 3 neuroni

1. CAILE SENSIBILITATII EXTEROCEPTIVE – sunt cai specifice lungi cu proiectie

corticala
- Sensibilitatea tactila grosiera (protopatica)- este condusa prin fasciculul spinotalamic anterior
- Sensibilitatea tactila fina – epicritica – fasciculul spinobulbar
- Sensibilitatea termica si dureroasa – fasciculul spinotalamic lateral

DETALII
 Calea sensibilitatii tactile grosiere (protopatice)

Gr. “protopathein = a simţi prima data proto- (primul)+ pathos (stare, simţ)

Receptorii se găsesc în piele (corpusculii Meissner şi discurile tactile Merkel).

Protoneuronul : in ganglionul spinal – dendrita este lungă şi ajunge la receptori iar axonul pătrunde
în măduva, în cornul posterior al substanţei cenuşii unde sinapsează cu deutoneuronul.
Deutoneuronul : este un neuron senzitiv din cornul psterior ; axonul acestuia trece în partea opusă a
măduvei, în cordonul anterior opus unde formează fasciculul spinotalamic anterior. Acesta urca
prin măduva, străbate trunchiul cerebral şi ajunge în talamus.
Al III-lea neuron se găseşte în talamus. Axonul său se proiectează in scoarţa cerebrală, în aria
senzitivă primară (somestezica I) din lobul parietal.

 Calea sensibilitatii termice si dureroase

Receptorii: se găsesc tot in piele: terminaţii nervoase libere (pt durere) şi corpusculi Krause (rece) si
Ruffini (cald).

Protoneuronul : în ganglionul spinal

Deutoneuronul : în cornul posterior (vezi sensibilitatea protopatică) – axonii au însă traseu diferit,
trec de partea opusă a măduvei dar în cordonul lateral din substanţa albă unde va forma fasciculul
spinotalamic lateral.
Al III-lea neuron se găseşte tot în talamus. Axonii săi au proiecţie corticală în aria somestezică I.

 Calea sensibilitatii tactile fine (epicritice)

Receptorii : în piele - ex. corpusculi Pacini (pentru stimuli tactili si vibraţii) şi corpusculi
Meissner (pentru atingeri)

Protoneuronul : in ganglionul spinal - Axonul acestuia intră în maduvă, în cordonul posterior de

substanţă albă de aceeaşi parte (nu mai intra în substanţa cenuşie!) unde iau naştere fasciculele
spinobulbare Goll (gracillis) şi Burdach (cuneat). Prin cordonul posterior, urcă spre trunchiul
cerebral, ajungând în bulb, unde fac sinapsa cu deutoneuronul.

Deutoneuronul: in bulb

Al treilea neuron: în talamus

 2.SENSIBILITATEA PROPRIOCEPTIVĂ
Căile sensibilităţii proprioceptive – sunt cai specifice
- Sensibilitatea proprioceptiva constienta: este condusă de fasciculul spinobulbar

- Sensibilitatea proprioceptiva inconstienta: fasciculele spinocerebeloase: direct (Flechsig)-

pentru partea inferioara a corpului si fasciculul spinocerebelos incrucisat (Gowers) pentru partea
superioara a corpului si membrele superioare.

 Calea sensibilităţii proprioceptive conştiente (Kinestezice)

Sensibilitatea kinestezică: simţul poziţiei şi mişcării în spaţiu - este transmisă pe căi similare cu cele
ale sensibilităţii epicritice – fasciculele spinobulbare.

Receptorii : corpusculi neurotendinoşi Golgi şi corpusculii Ruffini.

 Calea sensibilităţii proprioceptive inconştiente - de control a mişcării

- Este realizată prin doua tracturi - spinocerebeloase direct si încrucişat

Aceasta cale este formată din doi neuroni.
Receptorii : fusurile neuromusculare
Protoneuronii : în ganglionul spinal; dendrita este conectată cu receptorii iar axonul intră în măduvă,
în cornul posterior unde face sinapsă cu deutoneuronul. Axonii deutoneuronilor se comporta diferit,
formând două fascicule :
- fie trec în cordonul lateral de aceeaşi parte unde formează fasciculul spinocerebelos direct
(dorsal) – Flechsig – acesta urca spre trunchi dar la nivelul bulbului, prin pedunculii
cerebeloşi inferiori, ajunge la cerebel. Acest fascicul aduce informaţii proprioceptive din
regiunile inferioare ale corpului ;

- fie trec în cordonul lateral opus, formând fasciculul spinocerebelos încrucişat (ventral) –
Gowers. Acesta traversează trunchiul şi prin pedunculii cerebeloşi superiori ajunge în cerebel.
Fasciculul Gowers aduce informaţii din regiunea superioară a corpului şi membre.

3. Caile sensibilitatii interoceptive: sunt cai nespecifice, fiind reprezentate de fasciculele

spinotalamice si substanta reticulata.
B. CAILE DESCENDENTE
- sunt căi lungi, ale motilităţii
- au origine corticală sau subcorticală şi ajung la nivelul motoneuronilor din maduvă;
- cuprind doi neuroni: neuronul de comanda si neuronul de execuţie.

1. Caile motilitatii voluntare: cuprinde totalitatea fibrelor cu origine corticală care coordonează
motilitatea voluntară şi mişcările fine

 sunt fasciculele piramidale (corticospinale) cu originea in diferite regiuni ale cortexului

cerebral (arii motorii);

 Fasciculele piramidale sunt alcatuite din doi neuroni (bineuronale) –neuronul cortical
de comanda, central - situat în cortex şi neuronul de execuţie (inferior sau periferic)
situat in coarnele anterioare ale maduvei sau in nucleii motori ai nervilor cranieni).

Fasciculele piramidale au traseu descendent prin toate cele 3 etaje ale trunchiului cerebral dar
la nivelul bulbului se comporta diferit:
- 75% din fibre se incruciseaza, formând decusaţia piramidală, astfel ca fibrele provenite
din emisfera cerebrala dreapta trec in partea stanga iar cele provenite din emisfera stanga,
trec pe partea dreapta a bulbului. Aceste fibre vor constitui fasciculul piramidal
încrucişat sau lateral. (se gaseste in codonul lateral al maduvei).
- 25% din fibre nu se incrucisează in bulb si vor forma fasciculul piramidal direct sau
anterior (se gaseste in cordonul anterior de aceeasi parte al maduvei).

2. Caile motilitatii involuntare (automate) Coordonează motilitatea involuntară, automata si

semiautomata, tonusul muscular, echilibru precum şi in realizarea unor activităţi complexe
precum scrisul, mersul, înotul, cântatul la instrumente etc. Acestea cuprind totalitatea fibrelor cu
origine corticală şi subcorticală, care nu aparţin căii piramidale .

 Destinaţia tuturor cailor extrapiramidale o reprezinta neuronii motori din coarnele

anterioare ale maduvei.
Fascicule extrapiramidale:
- tectospinal – cu origine in mezencefal;
- vestibulospinal : cu originea in nuclei vestibulari din bulb;
- olivospinal – origine in olive bulbar
- nigrospinal: cu originea in substanţa neagră din mezencefal
- rubrospinal: cu originea ăn nucleul roşu din mezencefal
- reticulospinal: cu originea în substanţa reticulată.

Căile descendente:
FUNCTIA DE CONDUCERE A TRUNCHIULUI CEREBRAL

Trunchiul cerebral este o punte de legatură între etajele superioare ale nevraxului şi
măduva spinării, fiind traversat de toate căile ascendente şi descendente descrise la măduvă.
De asemenea, între nucleii trunchiului sau nuclei şi măduvă sau cortex, se formează fibre de
asociaţie. Trunchiul cerebral mai este conectat şi cu cerebelul prin pedunculii cerebeloşi care
conţin fibre aferente si eferente.
FUNCTIA DE CONDUCERE A DIENCEFALULUI
În talamus se găseşte o importantă staţie “releu” pentru fibrele ascendente provenite de la
măduvă, trunchi sau cerebel. Fibrele olfactive fac excepţie.
În metatalamus fac staţie fibrele optice şi auditive.

FUNCTIA DE CONDUCERE A EMISFERELOR CEREBRALE

Substanţa albă a emisferelor reprezintă 60% din masa emisferelor şi este formată din
fibre de asociaţie, comisurale şi de proiecţie - ascendente şi descendente.

Tabel sintetic - căile de conducere

Sensibilitatea Componenta Fascicul

Exteroceptivă Tactilă grosieră (protopatica) Spinotalamic anterior
Tactilă fină (epicritică) Spinobulbar Goll - Burdach
Termică şi dureroasă Spinotalamic lateral
Proprioceptivă Conştientă Spinobulbar Goll - Burdach

Inconştientă Spinocerebeloase – direct şi încrucişat

Interoceptivă Căi nespecifice Substanţa reticulata

Fasciculele spinotalamice

TEMA 4 : SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

Organele noastre interne precum inima, stomacul si intestinele sunt controlate de o parte
a sistemului nervos numit Sistemul Nervos Vegetativ (SNV) – (sin. Sistemul Nervos Autonom).
 SNV controleaza multe organe si muşchi din corpul omenesc. In multe situatii suntem
inconstienti de anumite “decizii” pe care le ia sistemul nostru nervos in mod involuntar, reflex.
De exemplu, nu observam cand vasele de sange isi modifica diametrul sau cand inima ne bate
mai tare.
SNV intervine in doua situatii majore pentru mentinerea homeostaziei (echilibrului) mediului
intern :
1.In stari limita ce ne cer imperativ: "lupta" sau "fugi" !!!
2. In stari obisnuite care ne permit sa "ne relaxam" si "sa mancam in liniste"
SNV regleaza activitatea:
Muschilor
o din piele ( cei ai firului de par, muschii netezi)
o din vasele de sange (muschi netezi)
o din ochi (iris) – intrinseci ai globului ocular
o din stomac, intestine si vezica urinara
o muschiul cardiac
Glandelor
SNV se imparte in 2 parti: SNV SIMPATIC şi SNV PARASIMPATIC
SN SIMPATIC intra in actiune in momentul in care organismul este pus in situatii limita
de “fuga si lupta”, situatii periculoase. Simpaticul isi are originea in maduva spinarii. Principalul
mediator chimic este adrenalina.
SN PARASIMPATIC intervine in situatii obisnuite si isi are originea in trunchiul
cerebral si in maduva sacrata. In trunchi, nervii cranieni III, VII, IX si X contin fibre
parasimpatice.
SNV este organizat structural la fel ca si cel somatic si are la baza functionarii sale tot
reflexele. Majoritatea organelor primesc o inervatie vegetativa dubla si antagonica. Cele doua
componente actioneaza complementar iar uneori exercita aceleasi efecte dar de intensitati
deosebite.
EFECTE SNV

Efectori EFECTE SIMPATIC EFECTE PARASIMPATIC

Ochi - Iris Contractie à midriaza (dilatarea pupilei)
Muschii radiari ai irisului -
Muschii circulari ai irisului - Mioza - Constrictia pupilei
Muschiul ciliar circular Relaxare à vederea la distanta Contractie à vedere de aproape
Glanda lacrimala Secretie redusa Stimuleaza secretia
Inima Stimulare à creste frecventa cardiaca Scaderea frecventei cardiace
Vase coronare Coronarodilatatie Coronarocontractie

Plamâni Bronhodilatator Bronhoconstrictor

Creşte frecvenţa respiratorie Stimulare secretie
Stomac/ intestin – Inhibitie Stimulare
Motilitate Contractie Relaxare
Sfinctere Inhibitie Stimulare
Secretie
Vezica urinara Relaxare Contractie
Sfincter Contractie Relaxare
Organe sexuale masculine Ejaculare Erectie
Ficat Glicogenoliza -
Pancreas Inhiba secretia sucului pancreatic Secretie
Acini
Stimuleaza secretia de insulina
Insule Langerhans
Glande salivare Secretie redusa vascoasa Secretie abundenta apoasa bogata
in enzime
Tesut adipos Lipoliza -
Glande sudoripare Secretie moderata Secretie
Vase de sange In principal vasoconstrictie in vasele Vasodilatatie vase tegumentare
tegumentare, viscere si partial muschi
Hipertensiune arteriala
Vasodilatatie pe vasele cerebrale si
coronariene si in muschii scheletici

TEMA 5 SN : Noţiuni elementare de igienă şi de patologie: meningită, comă, hemoragii cerebrale.

Afectiunea Simptome Cauze Tratament

Epilepsie Convulsii de la cateva Nu sunt deplin Nu exista tratament
secunde pana la cateva cunoscute. care sa vindece, dar
minute.
exista medicamente
care atenueaza
manifestarile.
Meningita Febra, cefalee, voma, Infectie virala si Vaccin pentru
(inflamatie a confuzie, somnolenta, bacteriana a prevenire, antibiotice
meningelui) intepenirea cefei, meningelui ;
si antivirale
convulsii, fotofobie. Cauze toxice,
alergice, factori fizici
si chimici
Encefalita Febra, dureri de cap, Inflamarea creierului Antiinflamatoare si
(inflamatia confuzie, convulsie, cauzata de virusul stricta recomandare
tesutului nervos halucinatii, ameteala, Herpes Simplex in
medicala ;
cerebral) pierderi de memorie etc. principal ;
Intepaturi ale unor Mortal in 50% din
insecte. cazuri.

Hemoragia Cefalee violenta, greturi, Hipertensiune Sub supravegherea

cerebrală (iesirea varsaturi, pierderea arteriala, malformatii medicului ;
sangelui din vasele cunostintei, coma, vasculare (anevrisme
Interzicerea
cerebrale in hemiplegie, dificultati in sau angioame).
tesuturi) vorbire, paloare, consumului de alcool,
accelerarea pulsului, cafea, tutun, droguri.
senzatie de sete.
Coma Pierderea cunostintei, Stare de inconstienta
(inhibitia profunda motricitatii cu pastrarea instalata imediat dupa
a activitatii functiilor fundamentale. o trauma cerebrala ;
nervoase Stadiul final al unor
superioare) boli, accidente si
intoxicatii.

APLICAŢII

1. Identificati si notati toate componentele arcului reflex pe urmatoarea

diagrama:
2. Realizati o comparatie intre caile de conducere piramidale si caile de
conducere extrapiramidale (asemanari si deosebiri);

3. Reprezentati grafic pe urmatoarea schema, caile ascendente medulare:

MODELE DE SUBIECTE BACALAUREAT
SISTEMUL NERVOS

I. ALEGERE SIMPLA
1. Stimularea parasimpatică produce: 6. Căile nervoase ascendente sunt fibre:
a) creşterea forţei cardiace a) comisurale
b) dilatarea bronhiilor b) de asociaţie
c) micşorarea pupilei c) motorii
d) scăderea secreţiei lacrimale d) sensitive

2. Este efect al stimulării sistemului 7. Conduc influxul nervos motor căile:

vegetativ simpatic: a) ascendente
a) contracţia bronhiilor b) descendente
b) contracţia muşchiului vezicii urinare c) senzitive
c) relaxarea musculaturii digestive d) senzoriale
d) vasoconstricţia coronariană
8. Fac parte din sistemul nervos central:
3. Stimularea SNV simpatic determină: a) cerebelul şi diencefalul
a) relaxarea muşchiului vezical b) ganglionii cranieni
b) constricţia bronhiolelor c) ganglionii spinali
c) micşorarea pupilei d) nervii spinali
d) relaxarea sfincterelor digestive
9. Pierderea cunoştinţei caracterizează:
4. Căile descendente medulare: a) anemia
a) conduc sensibilitatea b) coma
b) conectează diferite segmente medulare c) leucemia
c) deservesc motilitatea corpului d) meningita
d) transmit comenzi către receptori
10. Stimularea sistemului nervos vegetativ
5. Măduva spinării este componentă a simpatic produce:
sistemului nervos: a) contracţia muşchiului vezical
a) central b) dilatarea vaselor coronare
b) spinal c) diminuarea frecvenţei cardiace
c) periferic d) micşorarea pupilei ( mioză )
d) cranial

B. Scrieţi, pe foaia de raspuns, noţiunile cu care trebuie să completaţi spaţiile libere din
afirmaţia următoare, astfel încât aceasta să fie corectă.

1. Sistemul nervos central este alcătuit din ............ şi ............ .

2. După localizare, sistemul nervos se clasifică în ............ şi ............ .
3. După funcţie, sistemul nervos se clasifică în ............ şi ............ .
4. Sistemul nervos vegetativ are două componente funcţionale: ............ şi ............ .
5. Căile lungi de proiecţie sunt ............ şi ............ .
6. Mărirea pupilei se numeşte ............ , iar micşorarea ............ .

C. Citiţi, cu atenţie, afirmaţiile următoare. Dacă apreciaţi că afirmaţia este adevărată,

scrieţi în dreptul cifrei corespunzătoare afirmaţiei, litera A. Dacă apreciaţi că afirmaţia
este falsă, scrieţi în dreptul cifrei corespunzătoare afirmaţiei, litera F şi modificaţi parţial
afirmaţia pentru ca aceasta să devină adevărată.

1. Sistemul nervos vegetativ coordonează activitatea organelor interne.

2. Stimularea parasimpaticului determină micşorarea pupilei.
3. Coma reprezintă starea de pierdere a conştienţei pe termen mediu sau lung.
4. Căile ascendente medulare conduc sensibilitatea.
5. Meningita este o boală infecţioasă.
6. Sistemul nervos vegetativ primeşte informaţii din mediul extern.
7. Sistemul nervos periferic este format din mǎduva spinării şi encefal.
8. Căile descendente conduc motilitatea, iar cele ascendente sensibilitatea.
9. Căile descendente conduc impusurile motorii comandate de scoarţă.
10. Căile sensibilităţii specifice conduc motilitatea.
11. Din punct de vedere funcţional, sistemul nervos se clasifică în somatic şi vegetativ.
12. Funcţia reflexă se realizează prin substanţa albă.
13. Arcul reflex reprezintă reacţia de răspuns la un stimul.
14. Stimularea simpaticului are ca efect mărirea pupilei (midriază).
15. Reflexul cardioaccelerator este declanşat prin stimularea simpaticului.
16. Fasciculele descendente transmit impulsuri necesare coordonării mişcărilor.
17. Hemoragiile cerebrale sunt produse prin ruperea unor vase de sânge din creier.
18. Centrii reflecşi primesc impulsuri nervoase senzitive şi descarcă impulsuri nervoase
motorii.
19. După localizare, sistemul nervos se clasifică în ……............ şi ............ .

D. ESEURI NESTRUCTURATE
În acest scop, enumeraţi şase noţiuni specifice temei. Construiţi, cu ajutorul acestora, un text
coerent, format din maximum trei-patru fraze, folosind corect şi în corelaţie noţiunile
enumerate.

1. “Reflexul – baza functionarii Sistemului Nervos”

2. Functia de conducere a maduvei spinarii
3. Rolul sistemului nervos vegetativ
4. Clasificarea topografica si functională a sistemului nervos.
5. Sistemul nervos realizeaza functia de relatie in stransa corelatie cu organele de simt
6. Conexiunile sistemului nervos cu glandele endocrine
7. Importanta reflexelor
8. Arcul reflex – substratul anatomic al reflexelor
9. Efectele SNV

E. INTREBARI STRUCTURATE:
 4. Numiti 3 componente ale arcului reflex si stabiliti pentru fiecare cate doua
caracteristici distinctive.
5. Enumerati doua tipuri de reflexe somatice spinale si stabiliti pentru fiecare cate 2
caracteristici structurale si cate un exemplu.
6. Precizati doua boli ale sistemului nervos la om si stabiliti o cauza, o manifestare si
o metoda de prevenire.
7. Dati doua exemple de cai ascendente; precizati fasciculele respective si
sensibilitatea condusa.
8. Enumerati trei organe, stabilind pentru fiecare efectele sistemului nervos
vegetativ.
9. Precizaţi efectele SNV asupra a trei organe de maximă importanţă.
10. Efectele SNV asupra a trei tipuri de vase de sânge.
11. Efectele SNV asupra a trei organe digestive.
12. Explicati ce se intampla la nivelul creierului, inimii, plamanilor, stomacului si
cailor urinare in situatii limita.

F. ESEURI STRUCTURATE

1. Alcătuiţi un eseu cu tema “Sistemul nervos realizează integrarea organismului“ după

urmatorul plan:

- definiţia actului şi arcului reflex;

- enumerarea componentelor arcului reflex; precizarea unui rol pentru fiecare component;
- clasificarea sistemului nervos din punct de vedere structural şi funcţional;
- localizarea ariilor de proiecţie corticală pentru sensibilitaţile: cutanată, vizuală, auditivă.
- caracterizarea a două boli ce afectează sistemul nervos: denumire şi două simptome.

2. Alcătuiţi un eseu cu tema „Reglarea nervoasă a funcţiilor vegetative” după următorul plan:
- enumerarea functiilor vegetative ale organismului uman si rolul acestora;
- denumirea componentelor sistemului nervos, din punct de vedere topografic
- două componente ale sistemului nervos vegetativ si rolul fiecareia;
- descrierea efectelor vegetative asupra inimii, muşchilor, pielii şi creierului, în condiţiile
stimulării sistemului nervos vegetativ.

3. Alcătuiţi un eseu cu tema „Functia de conducere a maduvei spinarii” după următorul plan:
- precizarea principalelor tipuri de cai de conducere medulare ;
- enumerarea principalelor fascicule ascendente si descendente si stabilirea rolului fiecaruia ;
- stabilirea sensibilitatilor deservite si cate o caracteristica pentru fiecare ;
- argumentati importanta legaturii dintre maduva spinarii si centrii nervosi superior ;
- precizati tipurile de nervi si cate o caracteristica pentru fiecare.

4. Alcătuiţi un eseu cu tema “Funcţiile sistemului nervos ” după următorul plan:

- denumirea şi definirea procesului care stă la baza funcţionării sistemului nervos;
- clasificarea sistemului nervos din punct de vedere structural şi funcţional;
- descrierea rolului sistemului nervos în coordonarea mişcărilor involuntare, menţionând
tipul de căi implicate şi un organ nervos;
- precizarea unui efect al stimulării sistemului nervos vegetativ parasimpatic asupra
miocardului, bronhiilor şi a musculaturii stomacului;
- caracterizarea a două boli ale sistemului nervos: denumirea bolii şi câte o cauză a
producerii fiecăreia.

5. Alcătuiţi un eseu cu tema „Sistemul nervos are rol in integrarea organismului în mediu”
după
următorul plan:
− clasificaţi sistemul nervos din punct de vedere funcţional;
− enumeraţi toate componentele sistemului nervos central;
− numiţi şi localizaţi zonele de proiecţie corticală ale segmentelor centrale pentru analizatorii:
vizual, auditiv şi cutanat;