ANATOMIE FUNCȚIONALĂ

Axele și planurile
de orientare în organismul uman

Ce sunt axele şi planurile anatomice

ale corpului uman?

Punctul de plecare în definirea lor îl constitue poziţia anatomică a corpului uman,

respectiv poziţia ortostatică sau verticală, particulară omului, cu membrele atârnând
lângă trunchi, cu capul şi ochii privind înainte şi cu fața palmară a mâinii orientată
anterior, în supinaţie. Corpul uman, ca toate corpurile și obiectele din natură, este
un corp tridimensional şi are simetrie bilaterală, ca atare, prezintă trei axe și trei
planuri spațiale principale (Fig. 1) și cinci axe secundare.

Axele exprimă de regulă direcţia spaţială (corespunzând dimensiunii spațiului)

și se întretaie în unghi drept, iar planurile se referă la secţiunile convenţionale sau
reale ale corpului, cu rol de precizare a situs-ului anatomic sau poziţiei spaţiale a
părţilor sale componente. Un plan trece prin doua axe.

Planurile anatomice ale corpului uman sunt suprafeţe care secţionează

imaginar corpul sub o infinitate de incidenţe; în funcţie de orientarea acestora faţă de
poziţia anatomică, există trei categorii principale de planuri anatomice:

 planul frontal;
 planul transversal;
 planul sagital.
Aceste planuri anatomice sunt utile pentru descrierea şi orientarea tuturor elementelor
anatomice. Fiecare organ îşi are propriile sale planuri. Pentru orientare se defineşte
o faţă anterioară şi una posterioară, o extremitate superioară şi una inferioară, o faţă
mediană şi una laterală etc. Axele anatomice principale sunt în număr de trei, după
cum urmează:

 axul longitudinal;

 axul transversal;
1
  axul sagital.

Fiecare plan de referinţă are un ax care trece prin centrul de greutate al corpului;
astfel, planurile medio-sagitale şi medio-frontale au un ax comun, vertical, denumit
axul longitudinal, iar planul medio-transversal are un ax transversal, orientat orizontal;
acesta din urmă se intersectează cu axul longitudinal la nivelul centrului de greutate.

Schema axelor şi planurilor de orientare în organismul uman

2
3
II. Planul frontal

Planul frontal este dispus vertical și este orientat paralel cu fruntea, trecând prin
axul longitudinal şi transversal; este perpendicular pe planul sagital; împarte corpul într-
o parte anterioară (ventrală) şi alta posterioară (dorsală), se notează cu (PF). .
Un exemplu: nasul este situat anterior, iar coloana vertebrală, posterior. .

..

III. Planul tranversal

Planul transversal, raportat la poziția ortostatică, este numit și plan orizontal. Este
dispus orizontal, paralel cu solul, cu linia umerilor și a bazinului, mai este perpendicular pe
planul frontal și sagital și trece prin axul sagital și transversal; împarte corpul într-o parte
superioară (cranială) şi o parte inferioară (caudală), se notează cu (PT). .
La partea superioară a corpului avem: cap, gât, bust, brațe și bazinul superior. .
La partea inferioară a corpului avem: membrele inferioare și partea inferioară a bazinului.

4
Un exemplu: nasul este situat cranial față de gură, iar genunchiul este situat caudal
față de sold.

IV. Planul sagital (planul median)

Planul sagital, denumit şi median, este dispus vertical și perpendicular pe linia

umerilor și a bazinului, împărțind corpul uman în partea dreaptă și partea stângă, formând
dou jumătăţi simetrice; de aici numele de planul simetriei bilaterale; formaţiunile corpului
mai apropiate de acest plan sunt mediale; cele mai îndepărtate se numesc laterale; toate
celelalte planuri paralele cu planul sagital şi paralele între ele se numesc parasagitale.
Totodata este perpendicular pe planul frontal străbătând corpul dinainte înapoi şi trece
prin axul longitudinal şi sagital, se notează cu (PS).
Un exemplu: ochii sunt așezați lateral față de nas și medial față de urechi.

5
 V. Axul longitudinal
Axul vertical sau longitudinal, în poziţie ortostatică, străbate corpul în lungimea sa
şi este perpendicular pe sol. El are:

⃝ un pol superior sau cranial, ⃝ un pol inferior sau caudal.

Axul longitudinal (axul corpului) porneşte din creştetul capului (vertex) şi cade în
centrul poligonului de susţinere a corpului (spațiul delimitat de suprafaţa tălpilor apropiate în
poziția stând).

6
 VI. Axul transversal
Axul transversal, la om în poziţie verticală dispus orizontal, este numit și axul orizontal.
E1 străbate corpul de la stânga la dreapta şi exprimă obişnuit lăţimea corpului, fiind paralel
cu bazinul din partea dreaptă în partea stângă. El are:

⃝ un pol stâng si ⃝ un pol drept,

7
 VII. Axul sagital

Axul sagital sau antero-posterior, numit si ventro-dorsal, corespunde grosimii

corpului. Iar punctul de intersecție cu axa transversală se numește ,, centru de greutate a
corpului’’. El are:

⃝un pol anterior sau ventral, ⃝şi altul posterior sau dorsal,

şi cade perpandicular pe axul vertical, transversal.

VIII.. AXELE SECUNDARE,

Pe lângă cele trei axe principale mai avem cinci axe secundare. Acestea sunt:

 Axa umerilor, ea unește articulațiile umerilor (scapulo-humerală).

 Axa longitudinală a brațului, ea unește articulația umărului cu mijlocul vârfului degetului
mijlociu.
 Axa longitudinală a palmei, această axă împarte mâna în două pe lungimea ei.
 Axa longitudinală a membrului inferior, este axa care unește articulația șoldului cu cea a
călcâiului.
 Axa longitudinală a tălpii, este axa care împarte suprafața tălpii în două pe lungimea ei.

8
Axa bratului si axa talpii