Prima Pagina » Corpul Uman » Fiziologie Umana » Contractilitatea Inimii

Contractilitatea Inimii

Contractilitatea inimii (functia inotropa):

Articole Similare:

inShare

Contractilitatea inimii (functia inotropa):

Contractilitatea InimiiEste proprietatea miocardului de a dezvolta o tensiune intre capetele

fibrelor sale. Prin contractie creste presiunea din cavitatile inimii. Forta contractila a miocardului
este direct proportionala cu grosimea peretelui muscular fiind mai mare in ventricule decat in
atrii, mai mare la ventriculul stang decat la ventriculul drept.

Forta de contractie a inimii este direct proportionala cu lungimea initiala a fibrelor miocardice
produsa de umplerea diastolica; acesta reprezinta legea inimii studiata si stabilita de Starling.
Experimental el a constatat ca o intoarcere venoasa corespunzatoare, chiar marita si o rezistenta
a aortei marita, determina o umplere mai buna a cavitatilor inimii; fibrele cardiace se alungesc
prin “dilatare tonogena” si astfel sunt capabile ca, in sistola sa dezvolte o contractie mai mare,
realizandu-se un debit sistolic marit (la subiectii antrenati).

Se intalnesc situatii cand forta de contractie scade, sangele nu este expulzat in totalitate si are
loc dilatarea cavitatilor inimii-“dilatare miogena” cu pierderea elasticitatii si marirea timpului de
relaxare. In aceste conditii nu se mai realizeaza o adaptare a inimii la efortul prestat (la subiectii
sedentari).

Miocardul ca si muschiul striat transforma energia chimica inmagazinata in moleculele de ATP

(adenozin trifosfat), in energie mecanica. Refacerea ATP-ului are loc pe seama CP (fosfocreatina)
si a glicolizei. Miocardul poate utiliza si alte surse de energie in afara de glucoza, ca acidul lactic,
acizii grasi si corpii cetonici.

Articole Similare: