MĂSURAREA TENSIUNII (PRESIUNII) ARTERIALE

Tensiunea arterială (TA) reprezintă forţa exercitată de sânge asupra

pereţilor arteriali, nivelul ei fiind dependent de un complex de factori şi
mecanisme intercondiţionate – forţa de contracţie a miocardului (debitul
cardiac), elasticitatea pereţilor arteriali, rezistenţa periferică, volumul sanguin
total şi vâscozitatea sângelui.

Tensiunea arterială

Determinarea presiunii arteriale se poate face prin:

- metodă directă - intravasculară, folosită exclusiv experi-
mental
- metodă indirectă - nesângerândă.
Principiul metodei constă din comprimarea unei artere cu o presiune
cunoscută şi egalizarea acesteia cu presiunea necunoscută din vas. Compri-
marea se face cu ajutorul unei manşete pneumatice în care se pompează aer.
Materiale necesare - tensiometru
- stetoscop biauricular
Diferite modele de tensiometre – sfigmomanometru, tensiometrul electronic
(de pumn), tensiometru electronic, tensiometru cu mercur, stetoscop

Tehnica de lucru - tensiunea arterială se poate determina prin metodă

auscultatorie şi metodă palpatorie.

Măsurarea tensiunii arteriale

Măsurarea tensiunii arteriale - metoda palpatorie

Metoda auscultatorie - se aplică manşeta pneumatică a aparatului în

treimea inferioară a braţului şi se introduce aer în manşetă până la o presiune
apreciată ca fiind mai mare decât a subiectului de examinat (în general
aproximativ 200 mmHg). Se plasează capsula stetoscopului la nivelul plicii
cotului (artera brahială) şi se începe decomprimarea progresivă a manşetei.
Se notează momentul reapariţiei pulsaţiilor sau zgomotelor şi momentul
dispariţiei lor.
Momentul apariţiei primelor pulsaţii reprezintă valoarea maximă
sau sistolică a tensiunii arteriale, valoarea cea mai mare a presiunii arteriale
constatată în cursul unui ciclu cardiac. În mod normal valoarea TA sistolice
este de 100 - 140 mmHg.
Momentul dispariţiei pulsaţiilor reprezintă valoarea minimă sau
diastolică a tensiunii arteriale. În mod normal TA diastolică este de 55 - 90
mmHg (sau ½ din TA sistolică + 10 mmHg).

Tehnica măsurării tensiunii arteriale – metodă auscultatorie

Metoda palpatorie – se utilizează acelaşi aparat ca şi în metoda

anterioară. În timpul decomprimării manşetei se palpează pulsul la artera
radială a aceluiaşi membru superior. Când presiunea din manşetă depăşeşte
presiunea din vasul sanguin acesta este colabat şi pulsul nu se mai poate
percepe. Prin decomprimarea progresivă a manşetei este permisă reluarea
fluxului sanguin prin vas, moment în care începe să se perceapă pulsul radial.
Cu ajutorul acestei metode se poate măsura însă numai valoarea maximă sau
sistolică a tensiunii arteriale.
În afara celor două valori măsurate ale tensiunii arteriale se pot
calcula:
 - TA medie sau presiunea efectivă corespunde presiunii cu care ar
curge sângele în artere dacă circulaţia ar avea un regim constant şi nu unul
pulsatil. Ea se calculează după formula:

[(TA sist + TA diast) : 3] + TA diast

- TA diferenţială sau „presiunea pulsului” reprezintă diferenţa

dintre presiunea sistolică şi cea diastolică şi are valoare medie de 40 - 50
mmHg.
Tensiunea arterială variază în mod fiziologic în funcţie de vârstă, sex,
talie greutate, altitudine, temperatura mediului, diferite stări ale organismului
- creşte în timpul digestiei, a efortului fizic, sarcină sau în diferite stări de
stress, şi scade în timpul somnului sau imediat după efortul fizic.

Vârsta TA sistolică (mmHg) TA diastolică (mmHg)

(ani) minimă medie maximă minimă medie maximă
15 - 19 105 117 120 73 77 81
20 - 24 108 120 132 75 79 83
25 - 29 109 121 133 76 80 84
30 - 34 110 122 134 77 81 85
35 - 39 111 123 135 78 82 86
40 - 44 112 125 137 79 83 87
45 - 49 115 127 139 80 84 88
50 - 54 116 129 142 91 85 89
55 - 59 118 131 144 82 86 90
60 - 64 121 134 147 83 87 91

Variaţiile TA în raport cu vârsta (la adult)

 Variaţiile TA în raport cu vârsta (la copii)

Poziţia corectă la măsurarea TA cu tensiometrul

electronic pentru articulaţia pumnului

Pentru determinarea cât mai corectă a valorilor tensionale este esenţial ca

dimensiunile manșetei tensiometrului să fie optime pentru subiect. Alegerea
corectă a dimensiunilor manșetei se face în funcţie de dimensiunea
circumferinţei braţului, măsurată la jumătatea distanţei dintre umăr și cot.
Dacă aceasta este de 22 - 32 cm este utilă manșeta de dimensiuni medii (M),
cu care este prevăzut aparatul. Dacă circumferinţa este peste 33 cm (33 - 45
cm) este necesară o manșetă de dimensiuni mari (L).
Măsurarea TA - condiţii de determinare

Tensiunea arterială - clasificare