MĂSURAREA PULSULUI ARTERIAL

Pulsul arterial - (lat. pulsus – lovire, izbire) reprezintă expresia expansiunii

laterale a pereţilor arteriali datorită impactului cu coloana de sânge circulant
expulzat prin sistolă ventriculară stângă.
Explorarea pulsului se face la nivelul arterelor superficiale, de regulă
bilateral. Factorii principali care determină apariţia pulsului sunt volumul
sistolic şi distensibilitatea pereţilor arteriali.
Tehnica de lucru – metoda palpatorie – constă din comprimarea unei
artere superficiale pe un plan dur, care se poate face la nivelul arterelor
temporală, carotidă, subclaviculară, axilară, brahială, radială, ulnară,
femurală, poplitee, tibială posterioară şi pedioasă. Arterele se comprimă cu
două sau trei degete cu presiune moderată, astfel încât presiunea exercitată
din afară să fie aproximativ egală cu presiunea din interiorul vasului.

Principalele puncte de explorare a pulsului arterial

 Măsurarea pulsului radial (cu 2 degete și cu 3 degete)

Măsurarea pulsului carotidian Măsurarea pulsului brahial

Măsurarea pulsului femual Măsurarea pulsului popliteu

Măsurarea pulsului tibial posterior Măsurarea pulsului pedios

 – metoda sfigmografică – (gr. sfigmos – puls) constă
din înregistrarea grafică a pulsului realizată cu ajutorul sifgmografului la
nivelul arterelor mari.
Există mai multe tipuri de sfigmografe – pneumatic, manometric,
foto-electric, electromecanic. Aparatul se aplică la nivelul arterei superficiale
la care se face determinarea printr-un sistem de benzi.
Sfigmograma normală este formată din
- o porţiune ascendentă, sistolică numită anacro-
tă (a), determinată de creşterea bruscă a tensiunii din
artere
- o porţiune descendentă sau diastolică, denu-
mită catacrotă (c), despărţită printr-o mică incizură denumită incizura
dicrotă, care marchează închiderea valvei sigmoide aortice.
Undele catacrotă şi dicrotă diferenţiază prin aspectul lor pulsul central
de cel periferic. Durata diastolei cardiace generale se măsoară de la incizura
dicrotă până la începutul următoarei unde anacrote. Restul ciclului cardiac
este sistola activă hemodinamic.
Interpretare – în aprecierea pulsului arterial interesează următoarele
caracteristici semiologice:
- frecvenţa (pe minut) – are valoare normală de 70 – 80 / min şi
variaţii în funcţie de vârstă, sex, stare psihică, tip de activitate, tip de sistem
nervos vegetativ, stare de antrenament.
Variaţiile pulsului în funcţie de vârstă se prezintă astfel :

VÂRSTĂ VALOARE PULS

La naştere 140 / min
1 an 120 / min
5 ani 100 / min
pubertate 80 / min
 - ritmul – în mod normal pulsul este ritmic, fără neregularităţi,
atât în repaus cât şi efort. Singura excepţie admisă şi considerată fiziologică
este aritmia respiratorie, respectiv accelerarea uşoară a pulsului în timpul
inspirului, comparativ cu expirul
- simetria – pulsul trebuie să fie simetric pe cele două hemicorpuri
- amplitudinea
- viteza – în mod normal viteza este de 5 – 9 m/sec - creşte odată
cu vârsta datorită scăderii elasticităţii pereţilor arteriali.

Pulsul arterial variază în mod fiziologic în funcţie de vârstă, sex, talie

greutate, altitudine, temperatura mediului, diferite stări ale organismului -
creşte în timpul digestiei, a efortului fizic, sarcină sau în diferite stări de
stress, şi scade în timpul somnului sau imediat după efortul fizic.