Hemoragiile

Definiție

• În terminologia medicală, prin hemoragie se

înțelege ieșirea sângelui în afara sistemului
vascular, ca urmare a întreruperii continuității
pereților vasculari.
 Clasificare
1) După cantitatea de sânge pierdut:
●
până la 500 ml sânge pierdut;
Hemoragii mici ●
mai puțin de 10% din volumul sanguin circulant.

●
cu sânge pierdut între 500 și 1000 ml;
Hemoragii medii ●
între 10-20% din volumul sanguin circulant.

●
cu pierderi sanguine mai mari de 1500 ml;
Hemoragii mari ●
peste 30% din volumul sanguin circulant.

Hemoragii în care cantitatea mare de sânge se pierde

●

mortale într-un timp scurt.

• În raport cu timpul scurs de la producerea
accidentului până la apariția semnelor clinice de
hemoragie:
Hemoragii ●
evidențiate imediat.
primitive

Hemoragii care pot să se evidențieze după 1-2

●

zile, săptămâni sau chiar luni de la

secundare producerea lor.
• În funcție de comunicarea vasului selecționat cu
exteriorul:

Hemorag ●
în care vasul rupt comunică direct cu exteriorul;
●
exemplu: Hemoragii cu plăgi tăiate.

ii externe

●
când vasul erodat nu comunică direct cu exteriorul și sângele se poate

Hemorag
acumula la diverse nivele, în organism, exemple:
●
Hematoraxul = acumularea de sânge în pleură, se manifestă clinic prin durere
toracică și insuficiență respiratorie acută.
●
Hemoperitoneul = pătrunderea și acumularea sângelui în peritoneu și se
manifestă clinic prin semne de iritație peritoneală.

ii interne ●

●
Hemopericardul = prezența sângelui în pericard.
Hemartroza = determină acumularea sângelui în cavitatea articulară.
Hemoragia intracerebrală - determină semne de hipertensiune intracraniană.
 Hemoragii interne exteriorizate
• sunt hemoragii cu evoluție în doi timpi;
• sângele provenit dintr-un vas rupt, se adună într-o cavitate din interiorul
corpului, de unde este apoi evacuat pe căile naturale de comunicare ale
cavității cu exteriorul.

Exemple:
• Epistaxisul - hemoragie nazală exteriorizată prin nări;
• Hemoptizia - hemoragie bronhopulmonară exteriorizată prin expectorație cu
sânge roșu, spumos, aerat;
• Hematemaza - hemoragie digestivă superioară, exteriorizată prin vărsături cu
sânge roșu;
• Melena - o hemoragie digestivă care se exteriorizează pe care rectală, sângele
fiind negru;
• Hematuria - hemoragie la nivelul aparatului renal, exteriorizată împreună cu
urina;
• Metroragia - hemoragie uterină exteriorizată pe care vaginală.
 În funcție de vasul din care provine sângele deosebim:

Hemoragi Hemoragi Hemorag

i arteriale i venoase ii capilare
●
caracterizate prin
●
sângele țâșnește
curgerea continuă a ●
sunt hemoragii
sacadat, ritmat de
sângelui de culoare difuze, în plagă
sistola cardiacă;
roșu închis și cu neputându-se stabili
●
este roșu aprins, iar
debit mai mic decât cu precizie vasul
debitul hemoragiei
hemoragiile secționat.
este important.
arteriale.
 Semne clinice
Semnele clinice devin sugestive pe măsura instalării
șocului hemoragic (= TA sistolică scade sub 60 mm Hg);
Este un șoc hipovolemic în care se produce o peturbare
în reparația irigației globale. Acesta se manifestă clinic prin:

• paloare tegumentară cu piele rece și umedă;

• tahicardie, puls rapid și slab;
• hipotensiune arterială cu valori spre 0 mm Hg;
• sete de aer și polipnee;
• oligurie până la anurie;
• psihic: agitație, apoi apatie;
• manifestări vegetative de tipul: transpirații, greață, vărsături.
 Complicații

Complicații imediate

●
sunt reprezentate de suferințe tisulare, deoarece sângerarea duce la hipoirigație tisulară
cu hipoxie și anoxie locală.

Complicații tardive

●
sunt caracteristice hemoragiilor cronice cu debit mic și sunt reprezentate de anemii;
●
determină tot o suferință tisulară cu aport scăzut de oxigen și substanțe nutritive la țesuturi și
acumulare locală de metaboliți.
 Primul ajutor în hemoragii
• De el depinde salvarea bolnavului, sau
accidentatului.
• Se efectuează hemostaza provizorie și se
tentează compensarea hemoragiei prin
transfuzii și perfuzii.
 Hemostaza

●
constă în oprirea hemoragiei externe sau interne;
●
poate să se realizeze spontan sau terapeutic;
●
poate fi provizorie sau definitivă.

Hemostaza medicamentoasă
●
caută să potențeze menicanismele hemostazei spontane;
●
ea poate fi:

medicație aplicare locală

medicație
vasoconstrict de substanțe
hemostatică oare hemosatice
clorură
clorură sau
●
●
sau gluconat
gluconat de
de calciu
calciu
●
●adrenostazin
adrenostazin adrenalina
●
adrenalina
●

vitamina K
●
vitamina
●
K
●
●ergoment
ergoment gelasponul
●
gelasponul
●
Hemostaza chirurgicală

●
Hemostaza provizorie se obține prin comprimarea temporară a pereților vasculari, fie indirect prin
compresiunea pe un plan osos subiacent la distanță, fie direct prin compresiune locală la nivelul plăgii.
●
Compresiunea poate fi:

• compresiunea digitală la distanță;

• compresiune prin poziția segmentului lezat și flexie forțată;
• compresiune circulară prin garou;
• compresiune locală.
Compresiunea digitală la distanță

●
Este indirectă și se aplică în cazurile hemoragiilor din arterele mari;
●
Este folosită de urgență și poate salva viața accidentaților cu hemoragii primitive sau secundare, prin întreruperea fluxului sanguin către
locul plăgii vasculare. artera carotidă primitivă;
●
Vizează următoarele artere principale:
artera subclaviculară;
artera humerală;
artera femurală;
artera aortă abdominală.

Hemostaza prin flexie forțată

●
Metoda asigură oprirea provizorie a hemoragiei prin presiunea pe care o
excercită un corp dur, interpus între segmentele de membru, asupra vasului lezat.
 Hemostaza prin poziția segmentului lezat

●
Ridicarea la verticală a unui membru poate opri o hemoragie mai puțin
importantă.

Compresiunea circulară

●
Are rolul de a comprima circular toate țesuturile închizând în acest fel toate lumenele vasculare și determinând oprirea hemoragiei.
●
Se realizează cu garoul înfășurat de 2-3 ori în jurul membrului accidentat.
●
Indiferent de gravitatea hemoragiei, garoul nu poate fi lăsat strâns mai mult de 2 ore.

Compresiunea locală
 compresiune digitală în plagă, metodă forțată care rareori îndeplinește
condițiile asepsiei;
Se realizează compresiv
 tamponamentul
●
la rândul eicuprin:
meșe sau comprese de tifon, după ce s-a făcut
toaleta mecanică și chimică a plăgii profunde;
 pansamentul compresiv, pentru plăgi superficiale cu sângerări capilare
abundente;
 pensarea provizorie a vaselor cu pense hemostatice.
În linii mari este vorba de următoarele măsuri:
 transfuzia sanguină;
 oxigenoterapia prelungită pentru a compensa în mare parte lipsa de masă
eritrocitară și hemoglobina vectoare a oxigenului.
 Şocul
●
definește un sindrom complex caracterizat prin hipovolemie acută
și perfuzie deficitară a țesuturilor și organelor vitale;
antrenează: hipoxia tisulară, acumularea locală de metaboliți acizi.
Şocul
●

●
este o insuficiență circulatorie acută ce implică o perturbare gravă și
durabilă a dinamicii microcirculației, rezultând o suferință viscerală
multiplă care pune problema prognosticului vital.

Colapsul ●
este caracterizat de prăbușirea bruscă, dar
tranzitorie a circulației;
periferic ●
dinamica microcirculației nu este afectată;
fluxul capilar nu este perturbat.
simplu
●
 Clasificare
• După cauză și după mecanismul de producere a insuficienței
circulatorii dosebim:
• Şocul hipovolemic
șocul hemoragic: cauzat de hemoragii în cursul cărora se pierde peste 15% din volumul
sanguin;

șocul prin arsuri: cauzat în special de pierderile plasmatice;

șocul prin deshidratare: cauzat de pierderile de apă și electroliți prin transpirații

exagerate, vărsături, diaree.
• Șocul cardiogen
șoc cauzat de scăderea funcției de pompă a inimii în afecțiuni miocardice grave;

șoc cauzat de obstacole de umplere sau golire a ventricolului stâng.

• Șocul septic - apare în cazul unor infecții cu
diverse localizări uneori inaparente clinic sau în
septicemii.
• Șocul anafilactic
șoc cauzat de accidente alergice medicamentoase, sau nemedicamentoase;

șoc după transfuzii incompatibile.

• Șocul neurogen
șoc produs de dureri intense sau emoții puternice;

șoc produs prin mecanisme complexe în traumatismele craniocerebrale sau medulare.

 Evoluţia şocului
• În evoluția șocului distingem o fază funcțională, șocul reversibil și
o fază a leziunilor morfologice ireversibile, șocul ireversibil.
Aspecte clinice
• Semnele cardinale de șoc sunt hipotensiunea arterială și
tahicardia.
• Hipotensiunea arterială se însoțește de vaiate manifestări
datorate irigaţiei insuficiente a țesuturilor.

• Manifestări cardiovasculare
 T.A. sistolică < 80 mm Hg indicând o scădere a volumului sanguin cu mai mult
de 30%;
 tahicardia este direct proporțională cu gradul hipovolemiei și este un semn
precoce și valoros;
 pulsul este rapid și slab, greu perceptibil.
• Manifestări cutanate  tegumentele sunt palide sau cianotice;
 extremitățile sunt reci și umede.

• Manifestări renale  debitul urinar orar este foarte redus, în

forme avansate chiar nul.

• Manifestări respiratorii  dispnee și polipnee.

• Manifestări digestive  dureri abdominale;

 tulburări dispeptice.

• Manifestări nervoase  agitație psihică sau mai frecvent

apatie, stare de torpoare;
 semne vegetative: greață, vărsături,
transpirații.
 Prim ajutor și atitudine terapeutică

• se instituie de urgență măsuri de resuscitare

cardiorespiratorie la cei ce prezintă stop
cardiorespirator.
• în șocul hipovolemic se recomandă decubitul dorsal în
poziție declivă, cu membrele inferioare ridicate pentru
favorizarea irigării creierului.
• în șocul cardiogen bolnavul stă cu capul și trunchiul
ușor ridicate.
• în cazul șocaților inconștienți se recomandă decubitul
lateral sau ventral pentru a evita obstrucția glotică.