Clasificarea 

hemoragiilor se face după mai multe criterii:

A) După natura vasului lezat, se diferențiază:
• Hemoragia arteriala – sângele are culoarea rosu deschis si tasneste ritmic;
• Hemoragia venoasa – sângele are culoarea rosu inchis si se exteriorizează sub presiune
constanta, fara pulsații;
• Hemoragia capilara – este difuza neavând o sursa anume de sângerare, sângerează in pânză.
Rareori se întâlnesc tipuri pure de hemoragie. De cele mai multe ori, hemoragia este mixta, cu
predominanta uneia dintre ele.
B)- In funcție de sediul sangerarii, se deosebesc:
1) Hemoragia externa – cand sângele se scurge in afara printr-o plaga;
2) Hemoragia interna – cand sângele se acumulează intr-o cavitate anatomica in interiorul
organismului. După localizarea hemoragiei interne deosebim:

- hemotoraxul – acumularea sangelui in cavitatea pleurala;

- hemoperitoneul – acumularea sangelui in cavitatea peritoneala;
- hemopericardul – acumularea sangelui in cavitatea pericardica.
3) Hemoragia interna exteriorizata - este o hemoragie interna intr-un organ cavitar, urmata de
eliminarea sângelui la exterior pe cale naturala. In funcție de sursa sângerării, deosebim:
- Epistaxis – hemoragia mucoasei nazale;
- Hemoptizia –hemoragia a cărei sursa este la nivelul arborelui respirator. Sângele este roșu, aerat,
spumat, eliminat pe gura prin efort de tuse.
- Hematemeza – eliminarea pe gura, prin vărsături, de sânge amestecat cu cheaguri. Sângerarea își
are sediul in esofagul interior, stomac sau duoden. Când hemoragia este puternica, sângele este roșu,
nealterat, daca însa sângerarea este redusa si sângele stagnează in stomac, sângerarea are aspect de
„zaț de cafea”.
- Melena – consta in exteriorizarea sângelui acumulat in tubul digestiv ca urmare a unei hemoragii
digestive superioare, prin defecație. Scaunul melenic este negru, lucios, moale, de culoarea pacurei.
- Hemoragia oculta – consta intr-o sângerare digestiva de mica intensitate dar persistenta, ce nu
modifica aspectul scaunului, dar care prin eliminarea fierului, produce in timp anemie.
- Metroragie – sângerare de origine uterina, exteriorizata prin vagin, produsa in intervalul dintre
doua cicluri menstruale sau după menopauză;
- Menoragia – menstruație excesiv de abundenta si prelungita;
- Hematuria – sângerarea prin micțiune produsa la nivelul aparatului reno-urinar.
4) Hemoragia intratisulară – in urma căreia, prin acumulare locala de sange se produce un
hematom.
Dupa cauza generatoare a hemoragiei, se diferențiază:
• Hemoragii traumatice (accidentale sau chirurgicale);
• Hemoragii netraumatice, când sângerarea are loc in absenta unui traumatism (agresiune
chimica, tulburări trofice etc.).

C. După abundenta sângerării, hemoragiile pot fi:

1) de mica intensitate (de gravitate mică), când cantitatea totala de sange care s-a pierdut este
mai mica de 500 ml. Clinic: TA 100 mmHg; AV 100 b/min; Hb 10 g%; Ht 35%;
2) de gravitate medie, când cantitatea de sânge este intre 500 si 1500ml; cu tablou clinic
evident: 80 TA 100mmHg; 100 AV 120b/min; Hb=8-10 g%; Ht=30-35%; apar simptome clinice -
astenie, amețeli, chiar senzații de lipotimie.
3) de gravitate mare, însoțite de soc si colaps circulator, pierderea de sânge este continua si
depășește 1500 ml; clinic AV 120 b/min, apoi 160 b/min in faza decompensata, TA 80 mm Hg, Hb 7 g
% , Ht 25%, extremitățile sunt reci si transpirate.
4) Cataclismice, când ritmul pierderii de sânge este rapid (din vase mari), colaps vascular care
conduce la coma.
Simptomatologia pacienților cu hemoragie depinde de:
- cantitatea de sânge pierduta;
- ritmul sângerării;
- continuarea sau oprirea sângerării;
- condiția biologica a bolnavului;
- nivelul anterior al hemoglobinei (HB) si al hematocritului (HT).
O sângerare de mica intensitate nu are repercusiuni importante. Hemoragiile medii si grave sunt
insotite însă de tulburări din partea întregului organism, pacientul acuzând: astenie marcanta,
amețeli, lipotimie la trecerea in ortostatism, tulburări de vedere si echilibru, stare de agitație si
anxietate datorita lipsei de oxigen a creierului.
Se constata paloarea accentuata a tegumentelor si mucoaselor, transpirații reci, polipnee, tahicardie,
tensiunea arteriala are tendința de scădere, sete intensa, limba uscata, diureza in cantitate mica
(oligurie).
HEMOSTAZA

1. Hemostaza fiziologica (spontana):

- primara (formarea trombului trombocitar);

- secundara (formarea trombului trombinic).

2. Hemostaza artificiala:

- provizorie;

- definitiva.

Hemostaza fiziologica spontana este determinate de urmatorii factori:a) factorul vascular;b) factorul
cellular (trombocitar);c) factorul plasmatic (sistemul de coagulare si anticoagulare).In mecanismul
celular al hemostazei se deosebesc trei faze:

I- adeziunea trombocitelor;
II- agregarea trombocitelor:
a. faza initiala;
b. faza de agregare secundara;
c. faza de formare a eucosanoizilor.
III- formarea cheagului trombocitar.

Sisteme de coagulare (mecanismul plasmatic)

Procesul de coagulare a sangelui este format din trei faze:

faza I- formarea tromboplastinei tisulare;

faza II- trecerea protrombinei in trombina;

faza III- trecerea fibrinogenului in fibrina.

Pentru prevenirea coagularii intravasculare exista cateva mecanisme:

- in stare obișnuita toți factorii de coagulare se afla intr-o stare neactiva; pentru initierea acestui proces
este necesara activarea factorului Hageman (XII);

- in afara de procoagulanti exista si inhibitori ai procesului de hemostaza; inhibitorul universal ce

actioneaza la toate fazele hemostazei- heparina- este sintetizata de catre monocite (din ficat);

- sistemul fibrinolitic- este o parte component a sistemei de anticoagulare, ce e responsabila deliza

cheagului de fibrina.

Hemostaza artificial provizorie

1. aplicarea garoului;

2. compresie digitala;

3. flexiune maximala in articulatie;

4. pozitie elevata a membrului;

5. bandaj compresiv;

6. tamponarea plagii;

7. aplicarea pensei hemostatice pe vas;

8. suntare temporara.
Hemostaza artificiala definitiva

1. metode mecanice:

Ligaturarea vasului;

Ligaturarea vasului la distanta;

Suturarea vasului;

Tamponarea plagii;

Embolizarea vasului;

Anastomoza vasculara.

2. metode fizice:

Actiunea temperaturilor joase:

Hipotermie locala;

Criochirurgia.

Actiunea temperaturilor inalte:

Solutii fierbinti;

Diatermocoagularea;

Fotocoagularea laser;

3. metode chimice:

Preparate hemostatice locale:

Apa oxigenata;

Vasocostrictoare (adrenalina);

Inhibitorii fibrinolizei (acidul aminocaprolic) (intragastral);

Preparatele gelatinei (gelaspon);

Ceara (in neurochirurgie);

Preparate homeostatice cu actiune generala:

Inhibitorii fibrinolizei (acidul aminocaproic);

CaCl

Preparate ce accelereaza formarea tromboplastinei- decinon, etamzilat;

Preparate cu actiune specifica- pituitrina;

Analogii sintetici ai vitaminei K (vicasol)- contribuie la sinteza protrombinei.4. metode biologice:

Actiune locala:

Trombina;

Fibrinogen;

Taho-Komb;
Actiune generala:

Inhibitorii fibrinolizei (tarsilol, contrical);

Fibrinogenul;

Transfuzii de sange integral;

Transfuzii de plasma;

Masa trombocitara;

Plasma antihemofilica.