Sunteți pe pagina 1din 1791

Tulburrile circulaiei

sanguine
Prof.Univ.Dr. Mariana Aschie
1
Desfurarea circulaiei sanguine n condiii fiziologice
depinde de integritatea morfologic i funcional a
aparatului cardio-vascular, precum i de compoziia
sngelui circulant.
n funcie de caracterele lor dominante, aceste
tulburri pot fi sistematizate n cteva categorii
principale:
O prim categorie de tulburri circulatorii const n modificarea
masei sanguine dintr-un teritoriu anatomic. Cnd masa
sanguin este n exces putem vorbi de hiperemie, iar cnd
scade, prin reducerea sau suprimarea aportului de snge
arterial, vorbim de anemie local sau ischemie.
A doua categorie de tulburri circulatorii se caracterizeaz prin
apariia de procese obstructive vasculare, consecutiv unor
modificri n starea fizic sau n coninutul masei sanguine. Din
acest grup de tulburri fac parte tromboza i embolia.
Un al treilea grup de tulburri circulatorii se caracterizeaz
printr-o pierdere de mas sanguin din sistemul cardio-
vascular, denumit hemoragie.
2
Hiperemia

Hiperemia, din grecescul hiper = excesiv
i haima = snge
Hiperemia se caracterizeaz prin creterea
masei sanguine intravasculare dintr-un
anumit esut, organ sau teritoriu al
organismului.
Trebuie deosebit de pletora creterea
absolut a masei sanguine, n tot sistemul
circulator.


3
Clasificare
n funcie de sectorul vascular afectat, hiperemia
poate fi:
activ
pasiv
n funcie de evoluie, hiperemia activ poate fi:
acut
cronic
n funcie de evoluie, hiperemia pasiv (staza)
poate fi:
recent
veche
n funcie de teritoriul afectat, hiperemia pasiv
poate fi:
local
regional
generalizat

4
Hiperemia poate interesa sectoare vasculare diferite: arterial,
capilar, venos. De remarcat c att hiperemia arterial, ct i
hiperemia venoas sunt nsoite constant de hiperemie capilar.
Hiperemia activ const n creterea masei de snge n arteriolele i
capilarele lor eferente i intereseaz ntotdeauna un teritoriu limitat
din organismul uman. Poate avea un caracter fiziologic sau
patologic.

Fiziologic apare n multiple situaii, ca de exemplu:
n cursul activitii unor esuturi sau organe, ca hiperemia din
efortul muscular, hiperemia mucoasei gastro-intestinale n
perioada de digestie.
n stri neurovegetative particulare, cum sunt strile emotive.
n toate aceste condiii, creterea masei de snge se realizeaz
prin creterea debitului sanguin arterial i dilatarea arteriolelor
mici, locale, modificri datorate predominanei stimulului
neurovegetativ vasodilatator la nivelul arterelor din teritoriul
interesat.

5
Hiperemia activ patologic
Este cea mai frecvent tulburare circulatorie i,
spre deosebire de cea fiziologic, este nsoit de
manifestri clinice. Poate fi provocat de factori
multiplii i variai:
FACTORI FI ZI CI energie radiant, lovire, frecare,
caldur, frig etc.
FACTORI CHI MI CI alcool, cloroform etc.
FACTORI BI OLOGI CI (exogeni i endogeni)
virusuri, germeni microbieni i toxinele lor etc.
n aceste condiii patologice, dilatarea arteriolar
se datoreaz relaxrii musculaturii din peretele
arterial, fie n urma creterii stimulului vaso-
dilatator, fie a inhibiiei stimulului vaso-
constrictor.
6
Macroscopic
hiperemia activ se caracterizeaz n primul rnd
prin colorarea roie vie a esutului sau teritoriului
afectat, datorit excesului de snge arterial si
capilar, modificare denumit eritem. Hiperemia
activ se nsoete de creterea temperaturii
locale i de accentuarea amplitudinii pulsului
aterial.
Microscopic
n teritoriul hiperemiat capilarele sunt dilatate,
pline de hematii, individualizate.
n funcie de modul de evoluie, hiperemia activ
poate fi acut sau cronic.
7
Hiperemia activ acut
este o tulburare circulatorie reversibil i fr
consecine. Are semnificaie anatomo-clinic,
precednd sau nsoind numeroase stri
patologice de natur inflamatorie, ca: hiperemia
mucoasei faringiene n angin, eritemul cutanat
n arsuri, hiperemia conjunctival, n boli
infecioase.
Hiperemia activ cronic
se nsoeste de edem i tumefiere loco-
regional, deoarece n aceste condiii se produc
i modificri ale pereilor vasculari, secundar
prelungirii duratei tulburrii circulatorii i
hipoxiei consecutive. 8
Hiperemia pasiv sau staza sanguin
se caracterizeaz prin creterea masei sanguine
n vene i capilare, determinate de ncetinirea
i/sau reducerea cantitativ a fluxului sanguin
venos, n condiiile unei circulaii arteriale
normale.
Staza sanguin poate fi:
local - cnd intereseaz un organ sau un
teritoriu limitat din organism
regional cnd intereseaz un teritoriu mai
ntins
generalizat
9
Staza sanguin local este determinat de
cauze mecanice, care realizeaz un
obstacol n circulaia de ntoarcere.
Obstacolul venos const n micorarea sau
obliterarea lumenului unor ramuri
venoase, datorit fie unor procese
patologice proprii vasului (tromboze,
flebite), fie unor compresiuni extrinseci
care se exercit asupra vasului
(compesiuni determinate de tumori,
cicatrici retractile, aparate gipsate,
pansamente compresive).
10
Staza sanguin regional poate fi determi-
nat de:
procese patologice proprii venelor mari ce
se asociaz cu efecte obstructive
compresiuni exercitate asupra marilor
vene de ctre procese tumorale, anevrisme
aortice
obstacole n calea circulaiei venoase prin
dezorganizarea localizat a circulaiei
(ciroza hepatic nsoit de staza portal)
de natura neuroparalitic (hemiplegii,
paraplegii)
11
Staza sanguin generalizat apare n
insuficiena cardiac decompensat
i intereseaz toate organele i
esuturile corpului, cu afectarea
circulaiei de ntoarcere n totalitate.
12
Dup evoluie, staza sanguin poate fi
acut sau cronic.
Staza sanguin acut organul sau teritoriul
afectat capt o culoare roie-violacee,
uniform, denumit cianoz. Microscopic,
venele i capilarele sunt dilatate, pline cu
hematii aglutinate, cu colorabilitate inegal, ce
denot suferina celular produs de anoxie.
Staza sanguin cronic n care teritoriul
afectat prezint cianoz, tumefiere i greutate
mrit prin creterea masei sanguine i prin
edem. Secundar leziunilor distrofice i edemului
cronic poate apare scleroza local.
13
Forme particulare de staz sanguin
n raport cu mecanismul de producere
Hipostaza (congestia hipostatic)
intereseaz poriunile declive ale unui organ sau teritoriu
(zonele paravertebrale i bazale ale plmnilor).
se datoreaz aciunii gravitaiei asupra masei sanguine
intravenoase, n condiiile unui sistem venos destins i este
favorizat de reducerea stratului muscular de la nivelul
peretelui venos ce determin o scdere a capacitii
contractile a acestuia.
cedeaz prin modificarea poziiei corpului.
Hiperemia capilaro-venoas (descris de Moon)
apare n asfixii, arsuri i ocuri anafilactice.
intereseaz venele i capilarele i este determinat de
atonia pereilor vaselor.
se difereniaz de hipostaz prin mecanismul de producere,
n timp ce caracterele macro i microscopice sunt
asemntoare.
14
Plmnul de staz
Apare n afeciunile cordului stng (stenoza
mitral), fiind denumit i plmn cardiac
Staza pulmonar acut
Macroscopic plmnul este mrit de
greutate i volum, este cianotic, iar crepitaiile
alveolare sunt diminuate. La secionare se scurge
o cantitate mare de snge venos, precum i lichid
de edem.
Microscopic capilarele sunt dilatate, pline de
hematii aglutinate, iar n unele alveole se gsete
lichid de edem, cu rare celule alveolare i hematii.
15
Staza pulmonar cronic
Macroscopic
plmnul este mrit de greutate i volum, este cianotic cu zone
brune, consistena fiind crescut;
crepitaiile alveolare sunt diminuate;
la secionare se scurge o cantitate mare de snge venos,
precum i lichid de edem;
esutul pulmonar este mai dens, cu zone hipoaerate.
Plmnul este mrit de greutate i volum,
este cianotic cu zone brune;
-la secionare se scurge o cantitate mare de
snge venos.
16
Aspect microscopic de staz pulmonar:
- septurile alveolare apar ngroate
- intraalveolar se afl numeroase macrofage ncarcate
cu hemosiderin;
- n unele alveole se gsete lichid de edem, eozinofil
- pereii alveolari sunt ngroai.
Macrofage
incarcate cu
hemosiderina
Aspectul microscopic al plmnului de staz
dilatarea capilarelor i venelor, care sunt pline cu hematii
ngroarea septurilor alveolare i interlobulare, prin scleroza difuz
apar depuneri de hemosiderin
n alveole se gsete lichid de edem cu hematii sau resturi de hematii
dezintegrate, precum i numeroase celule alveolare i macrofage.
unele macrofage, denumite i celule cardiace, sunt mrite de volum,
uninucleate sau cu doi-trei nuclei, au citoplasma abundent i conin
granule de hemosiderin de culoare galben-cafenie.
bronhiile prezint capilare dilatate, leziuni distrofice ale celulelor
epiteliale, precum i scleroz, predominant peribronic.
17
Ficatul de staz
Se produce prin decompensare
cordului drept.
Macroscopic
ficatul apare mrit de volum si
greutate;
suprafaa este neted, capsula destins,
subire, transparent, lsnd s se vad
culoarea cianotic a parenchimului
hepatic;
la secionare se scurge o mare cantitate
de snge venos.
18
Ficat muscad:
parenchimul hepatic prezint un desen
lobular accentuat (aspect caracteristic
de ficat pestri).
acest aspect este realizat prin existena
unor zone punctiforme de culoare
negricios-violacee, ce corespund stazei
centro-lobulare, nconjurate de altele de
culoare brun sau glbuie, ce corespund
parenchimului lobulilor hepatici.
19
Ficat muscad
Aspect caracteristic de ficat pestri
20
Ficat muscad
Se evideniaz zone punctiforme de culoare negricios-violacee,
ce corespund stazei centro-lobulare, nconjurate de altele de
culoare brun sau glbuie, ce corespund parenchimui lobulilor
hepatici.
21
Ficat n cocard
n staza prelungit i intens n cuprinsul
lobulilor hepatici, zonele de cianoz
conflueaz nconjurnd insulele brune-galbui
de esut hepatic. La nivelul lobulului se disting
3 zone:
centrala, de culoare violacee, corespunztoare
venei centrolobulare dilatate;
mijlocie, de culoare glbui, corespunzatoare
distrofiei grase a hepatocitelor;
periferica, de culoare brun, corespunzatoare
parenchimului hepatic normal.

22
Ficat intervertit
mai persist doar cteva zone de parenchim hepatic
normal, restul parenchimului fiind atrofic, distrofic sau
necrotic. n stadiile finale, se asociaz scleroza
moderat (ciroza cardiac).
Aspect macroscopic de
ficat intervertit - mai
persist doar cteva
zone de parenchim
hepatic normal, restul
parenchimului fiind
atrofic, distrofic sau
necrotic
23
Microscopic leziunile variaz n funcie de
vechimea stazei sanguine
Ficat muscad
vena centrolobular i capilarele sinusoidale aferente
sunt dilatate, pline cu hematii;
hepatocitele prezente n imediata vecintate a venei
centrolobulare apar atrofiate prin compresiune.
Aspect microscopic de
ficat muscad, cu dilatarea
venei centrolobulare
24
Ficat n cocard
n zona pericentrolobular (n vecintatea venei
centrolobulare) hepatocitele apar atrofiate,
datorit dilatrii venei centrolobulare i
capilarelor sinusoidale.
n zona mediolobular, celulele sunt dotate cu
procese metabolice i oxidative intense, deci
deosebit de sensibile la hipoxie, i de aceea ele
prezint cele mai intense leziuni distrofice, sub
forma de distrofie gras.
n zona periportal, n care aportul de oxigen este
asigurat, celulele sunt indemne de leziuni i
prezint chiar procese de regenerare celular.
25
Ficat n cocard
Zona
mediolobulara
Zona
pericentrolobulara
Vena
centrolobulara
Aspect microscopic de ficat n cocard n care se evideniaz dilatarea
venei centrolobulare i leziuni de distofie gras n zona mediolobular
26
Ficat intervertit
se menine dilatarea venei centrolobulare
i a capilarelor sinusoide, ceea ce duce la
hipoxie cu atrofie i distrofie marcat a
hepatocitelor pericentrolobulare i medio-
lobulare, cu apariia consecutiv a
leziunilor necrotice;
celule hepatice cvasinormale persist n
jurul spaiului port, astfel nct lobulul
hepatic are o structur aparent inversat,
prnd centrat de spaiul port i nu de
vena centrolobular, de unde i denumirea
de ficat intervertit.
27
Ficat intervertit
Spaiul port
Vena
centrolobular
Microscopic se remarc dilatarea venei centrolobulare i atrofia i necroza
hepatocitelor din zona mediolobular, iar lobulul hepatic pare centrat de spaiul port.
28
Rinichiul de staza
Apare n staza generalizat de origine cardiac.
Afectarea renal este bilateral.
Macroscopic
rinichii sunt mrii de volum i greutate;
au suprafaa neted i capsula destins, transparent;
pe seciune parenchimul renal are o culoare roie
violacee, consistena este elastic, friabilitatea uor
crescut, se decapsuleaz uor;
corticala apare de culoare roie violacee, glomerulii cu
staz apar ca picheteuri intens colorate;
venele sunt dilatate, sub form de dungi fine, roii-
negricioase
medulara apare cianotic numai n staza intens i
prelungit
29
Staza renal
Rinichi mrit de volum i greutate, cu suprafaa neted i
capsula destins, transparent
30
Microscopic
capilarele glomerulare i peritubulare sunt dilatate;
lumenul lor este ocupat de hematii aglutinate;
n spaiile glomerulare i tubulare se indetific hematii
extravazate, epiteliile tubulare putnd prezenta leziuni
distrofice datorit hipoxiei.
Hiperemia capilarelor glome-
rulare cu reducerea spaiului
subcapsular i hematii extra-
vazate n spaiul subcapsular
31
Staza renal
capilarele glomerulare dilatate
capilarele peritubulare dilatate
Hiperemia capilarelor glomerulare i peritubulare
care sunt dilatete i pline cu hematii
32
Splina de staz
Apare n cursul stazei generalizate sau n staza
regional de origine portal.
Macroscopic
splina este mrit de volum i greutate, putnd ajunge la
500 g i mai mult;
suprafaa sa este neted i capsula transparent, lsnd
s se vad culoarea roie-violacee a parenchimului splenic;
consistea este crescut, iar la secionare se scurge snge
venos n cantitate crescut;
parenchimul prezint fibroza difuz cu reducerea pulpei
albe.
Microscopic
sinusurile pulpei roii sunt mult dilatate, pline cu hematii,
dar se gsesc i hematii extravazate.
pulpa alb este redus.
n stadiile cronice apare fibroza difuz a parenchimului,
care asociat cu dilatarea sinusurilor creaz aspecte fibro-
angiomatoase.
se produc hemoragii i secundar acestora apar depozite
importante de hemosiderin.
33
Evoluie i consecine
Staza sangvin acut cedeaz fr sechele, odat cu
dispariia cauzei ce a determinat obstacolul n circulaia de
ntoarcere.
n staza sangvin cronic dispariia cauzei i restabilirea
circulaiei venoase au ca urmare retrocedarea majoritii
modificrilor locale ca cianoza, edemul i tumefacia.
Persist ns n msura n care s-au produs scleroza si
depunerile de hemosiderin.
Evoluia stazei sangvine generalizate depinde de aceea a
tulburrii cardiace care o produce. Modificrile
morfopatologice cedeaz dup restabilirea funciei cardiace,
dar ntr-o perioad de timp dependent de intensitatea
acestor modificri.
Staza saguin constituie o condiie favorizant pentru
producerea trombozei. Ca urmare a acestor leziuni i a
edemului prelungit, n unele organe (plmn, ficat) se poate
constitui un proces de scleroz.
Staza sagvina generalizat de origine cardiac produce
tulburrile funcionale i modificrile morfologice cele mai
imporatante, datorit caracterului su generalizat, periferic
i visceral.
34
EMBOLIA
Reprezint obstrucia vascular produs de un
material vehiculat de sngele circulant, dar strin
de compoziia sa. Acest material este denumit
embol.
Embolul poate avea origine
endogen (trombi, esuturi moi, placenta, lichid
amniotic) sau
exogen (introducere de aer, grsimi lichide,
corpi strini ptruni n circulaia sanguin prin
perfuzie)

35
Dup caracterele fizice se deosebesc emboli solizi,
lichizi i gazosi.
Embolul poate fi septic sau aseptic.
Embolul solid: este constituit din trombi sau
fragmente de trombi detaate (trombembolia),
fragment de esut (placent, esut gras, mduv
osoas), grupuri celulare (celule neoplazice,
hepatice), corpi strini (impuriti, fragmente de
cateter), material necrotic ateromatos, cu cristale
de colesterol (leziuni ateromatoase).
Embolul lichid poate fi constituit din lichid
amniotic sau grsimi lichide de origine endogen
sau ptrunse accidental n circulaia sanguin.
Embolul gazos poate fi format din oxigen, azot,
aer.

36
n funcie de direcia de circulaie n torentul
sanguin, embolia poate fi:
Direct: embolul urmeaz sensul circulaiei sanguine
Paradoxal: embolul trece din circulaia venoas n cea
arterial (sau invers) fr a strbate reeaua capilar.
Asemenea embolii sunt realizate de vehicularea
embolului prin defecte septale cardiace persistente sau
prin traversarea de ctre microembol a capilarelor i a
unturilor arterio-venoase.
Embolia retrograd se produce prin vehicularea
embolului n sens contrar circulaiei sanguine.

37
Trombembolia
Este o embolie produs prin trombi
sau fragmente de trombi detaate,
urmate de tromboza local
secundar.
Incidena crete cu vrsta,
aproximativ 90% din cazuri aprnd
dup vrsta de 50 de ani.
38
Sursa trombilor
Originea venoas este constituit de
tromboflebita (mai frecvent ale
membrelor inferioare), pelvin i
intraabdominal.
Originea arterial este reprezentat
de tromboze dezvoltate pe leziuni
ateromatoase.
Originea cardiac are ca punct de
plecare trombii intracardiaci.

39
n funcie de calea vascular urmat de emboli, se
deosebesc trombembolii arteriale i venoase:
Trombembolia arteriala
are punct de plecare la nivelul trombozelor arteriale sau n
cordul stng
se localizeaz n special n arterele din rinichi, splin, creier,
extremiti inferioare, artere mezenterice
Trombembolia venoas
are punct de plecare pulmonar cel mai frecvent (arterele
pulmonare).

Embol localizat la nivelul unui
ram al arterei pulmonare, avnd
ca punct de plecare o tromboz
a circulaiei venoase profunde a
membrelor inferioare
40
Embolia prin material trombotic
poate interesa vasele mari sau mici,
poate fi unic sau multipl, n ultimul caz
producndu-se trombembolii multiple,
simultan sau succesiv.
Embolul de natur trombotic poate fi deosebit
de cheagurile cruorice ntruct este friabil, mat,
albicios i prezint striuri caracteristice, n timp
ce cheagul cruoric este lucios, elastic, fr
striuri.
Trombembolia vaselor mari este urmat de
tulburri clinice i pot produce chiar decesul
pacientului. Ele produc leziuni morfopatologice n
teritoriul tributar vasului afectat.

41
Embolia gras
Este determinat de distrugerile, traumatismele i de
interveniile chirurgicale ample ce implic traumatisme ale
prilor moi i oaselor.
Materialul vehiculat poate fi esutul gras sau grsimile
endogene.
Excepional, embolia gras a fost observat n cazurile de
steatoz hepatic (la alcoolici i diabetici cu distrugeri
hepatice) prin distrugeri de celule hepatice cu eliberare de
grsimi.
n patogenia emboliei grase se incrimineaz mobilizarea de
celule grase sau grsimi eliberate de ctre acestea, urmate
de ptrunderea lor direct n vasele sanguine deschise sau
prin intermediul cilor limfatice.
42
Embolia gras
Embolia gras exogen se produce prin introducerea
accidental de grsime n vasele sanguine.
Intereseaz ntotdeauna vasele mici i capilarele i este
localizat n special pulmonar (plmnul acioneaz n cele
mai multe cazuri ca un filtru eficient).

Embol reprezentat de mduva
osoas la nivelul circulatiei
pulmonare. Vacuolele
reprezint grsimea
43
Majoritatea embolilor au diametrul ntre 15 i 40, cei
din plmni fiind n general mai mari dect cei din
arterele mari ale circulaiei sistemice.
n marea majoritate a cazurilor embolia gras
rmne asimptomatic, iar materialul gras
emboligen este dispersat n globule mici ce sunt
fagocitate de macrofage sau nglobate de celulele
hepatice.
Localizrile cerebral i pulmonar sunt cele mai
grave, dei n majoritatea cazurilor embolia gras
pulmonar rmne asimptomatic. n creier, embolii
produc hemoragii peteiale mici, arii de necroz
ischemic i hemoragic sau necroz i
demielinizri.

44
Embolia cu lichid amniotic
Se produce n timpul travaliului, n special n
travaliile prelungite i traumatizante, nsoindu-
se de stare de oc i tulburri cardio-respiratorii.
Lichidul amniotic ptrunde n vasele uterine prin
zona periferic de inserie a placentei, n urma
presiunii crescute intrauterine produs de
contracia miometrului.
Embolia este localizat n arterele pulmonare
mici, iar microscopic lumenul vascular conine
epitelii pavimentoase, vernix caseosa, fire de pr
i mucus.

45
Embolia cu material
ateromatos
Are ca punct de plecare leziuni
ateromatoase aortice sau ale altor artere
mari i presupune ulcerarea acestor leziuni
Embolul este constituit din cristale de
colesterol i material amorf.
Embolii intereseaz arterele mici i n
special arterele renale, splenice, meningo-
cerebrale, ale extremitilor inferioare i
coronariene.
46
Embolia neoplazic
Se poate ntlnii n toate neoplaziile maligne
infiltrative. Embolul este constituit din grupuri de
celule neoplazice, se asciaz cu microtromboze,
fiind localizate cu predilecie n vasele mici.

Embolia cu mduv osoas
Apare n urma fracturilor sau traumatismelor
chirurgicale osoase. Embolul este constituit din
mduv hematogen asociat cu celule grase.
Localizarea cea mai frecvent este n arterele mici
pulmonare.

47
Embolia gazoas
Poate fi produs cu aer sau alte gaze.
Embolia cu aer se realizeaz n condiii foarte variate:
deschideri de vase sau deschiderea cordului n intervenii chirurgicale;
puncii intrapleurale i intraperitoneale;
toracoscopie sau laparoscopie;
pneumotorax, pneumoperitoneu.
n funcie de calea vascular urmat de aerul ptruns n circulaia sanguin se
recunoate embolia aeriana venoas i arterial.
n embolia aerian produs pe cale venoas sunt interesate arterele mici pulmonare
i capilarele pulmonare, dar aerul se poate gsi i n cordul drept i n vasele
cerebrale.
n embolia aerian arterial, distributia embolilor este mult mai larg, putnd
interesa arterele mici periferice (piele marmorat), areterele linguale cu paloarea
limbii, arterele retiniene, cerebrale, coronare.
Embila gazoas de decompresiune se produce la subiecii care sunt supui unor
treceri rapide de la o presiune ridicat la o presiune normal (chesonieri, scafandrii).
Mecanismul de producere - cantitatea i natura gazelor solubilizate n snge este
dependent de presiunea i compoziia atmosferei nconjuratoare. Decompesiunea
brusc produce eliberarea gazelor solubilizate care formeaz mici bule; acestea prin
confluare vor forma embolii gazoi i bule de gaze n esuturi, mai ales n esutul
gras.
Emboliile pot avea localizri foarte diferite (pulmonare, cerebrale, articulare,
hepatice, pancreatice, periferice).
Emboliile gazoase se asociaz frecvent cu emboliile grase, ntruct azotul este solubil
n grsimi.

48
Embolia septic
este constituit de emboli formai din
coloniile microbiene i fungice sau din
fragmente de esuturi i trombi ce conin
microbi sau fungi.
se produc n arterele mici i capilarele din
diferite organe sau esuturi, determinnd
pe lng fenomene obstructive i reacii
inflamatorii acute cu tendine supurative.


49
Embolia parazitar
Este determinat de larve i parazii ce infesteaz omul,
n special de nematode (Paragoninius, Echinoccocus
carinii).

Evoluia i consecinele generale ale emboliilor
Tulburrile hemodinamice depind de gradul de
obstrucie vascular, mrimea i localizarea vasului
interesat i de existena sau lipsa circulaiei colaterale.
Consecina producerii emboliei o constituie ischemia cu
toate consecinele posibile: infarct, gangrena,
ramolisment cerebral.
Cele mai grave i frecvente consecine apar n embolia
cerebral, pulmonar i coronarian.

50
TROMBOZA
Trombul este un coagul format intravascular sau intracardiac n timpul
vieii, pe seama constituenilor sanguini.
n producerea trombozei sunt implicai trei grupe de factori (triada lui
Virchow):
modificri vasculare i cardiace
tulburri hemodinamice
tulburri ale factorilor de coagulare

Triada lui Virchow: modificri ale endoteliului
vascular, tulburri circulatorii i ale factorilor de
coagulare
51
Modificri vasculare i cardiace
Modificrile vasculare constau n leziuni ale endoteliului cu dispariia
acestuia pe zone mai mult sau mai puin ntinse.
Astfel de leziuni apar n afeciuni vasculare ca ateromatoza, arterite
i flebite, n invazia neoplazic a peretelui vascular, n traumatisme
vasculare, etc.
La nivelul cordului modificri asemnatoare apar n endocarditele
septice i aseptice.
Leziunile endoteliale permit i favorizeaz adeziunea i agregarea
plachetelor sanguine.
n conditii normale endoteliul formeaza un strat continuu pe fata
interna a peretelui vascular, completat de existenta unui film
continuu (glicocalix) dispus pe fata sa endovasculara si constituit din
glicolipide, glicoproteine si proteoglicani.

52
Proprietatile netrombogene ale endoteliului se mai datoreaza existentei la
nivelul sau al unui activator al plasminogenului, precum si a unei
2
-
macroglobuline care actioneaza asupra proteazelor implicate in mecanismul
de coagulare.
Recent, un rol antitrombotic fundamental este atribuit prostaglandinei si
prostaciclinei sintetizata in peretele vascular si mai ales in zona intimala si
endoteliu.
Aceste caractere dispar in zonele lezate. Impiedicarea adeziunii plachetare
in conditii normale este dependenta si de faptul ca endoteliul vascular si
plachetele sangvine sunt dotate cu acelasi tip de sarcina electrica-negativa.
In condiii patologice n zonele lezate ale endoteliului sarcina electric se
modific, n timp ce plachetele continu s fie dotate cu sarcina electric
negativ.
n urma agregrii i adezivitii n esutul conjunctiv subiacent se elibereaz
adenozin-difosfat i tromboplastina tisular, factor ce intervine n adeziunea
i agregarea plachetar.

53
Tulburrile hemodinamice
Staza sanguin sau simpla ncetinire a circulaiei sangvine ntr-un teritoriu
vascular intervine n producerea trombozei prin 2 mecanisme.
modificarea dispoziiei elementelor figurate inclusiv a plachetelor n
curentul sangvin, cu tendina de marginaie a acestora. Ele ajung astfel
n numr mare n contact cu endoteliul vascular.
prelungirea perioadei de contact a plachetelor cu suprafaa endotelial
care creaz condiii favorizante pentru adeziune i agreagarea
plachetelor.
Staza sangvin favorizeaz producerea trombozei i datorit leziunilor
endoteliale secundare anoxiei ce o nsoete, iar n faza constituirii
trombului secundar pentru c permite creterea concentraiei locale de
trombin.
Condiii asemntoare pentru adeziunea i agregarea de plachete sunt
create de modificri ale sensului curentului sangvin, cum sunt micarea
rotatorie sau n vartej a acestuia aa cum se observ n anevrismele
vasculare sau cardiace, n varicele venoase, n ulceraiile ateromatoase, n
atriul stng n stenoza mitral.
54
Tulburrile factorilor de
coagulare
Intereseaz att plachetele ct i factorii plasmatici ce
intervin direct sau indirect n procesul de coagulare.
Numrul crescut de plachete constituie un factor favorizant.
Creterea brusc a numrului de plachete circulante se
asociaz i cu modificrile lor calitative.
Modificrile calitative plachetare, nsoite de creterea
adezivitii lor, mai apar n anoxie i n creterea
concentraiei CO
2
n snge, bolile inflamatorii, neoplazii,
infractul miocardic, embolia pulmonar, administrarea oral
de contraceptive.

55
Tulburrile factorilor de coagulare
Dintre factorii plasmatici, creterea cantitii de
fibrinogen i globuline favorizeaz adezivitatea
plachetar prin modificarea sarcinii electrostatice la
suprafaa acestora.
n producerea trombozei mai pot interveni i ali factori
ca scderea heparinei (factor anticoagulant) sau a
factorilor fibrinolitici, creterea cantitii de catecolamine
i ndeosebi a norepinefrinei, eliberarea de factori
stimulatori ai tromboplastinei sanguine sau de
tromboplastin tisular (din esuturile neoplazice i n
cursul travaliului), aportul de factori antifibrinolitici i
creterea coninutului sanguin n factori coagulani.

56
Mecanismul de formare al trombului

prezint o faz iniial de aglutinare i
agregare plachetar, cu formarea
trombului primar
o faz tardiv de constituire a coagulului
propriu-zis, denumit i tromb secundar.
57
Mecanismul de formare al trombului
Aderarea trombului la endoteliul capilar lezat.
58
Trombul primar
Este format dintr-o mas de plachete care ader de
esuturile subendoteliale ale peretelui vascular i ntre ele i
care atrage pe suprafaa ei leucocite circulante.
Conglomeratul plachetar elibereaz factorul 3 fosfolipidic i
ADP (adenozindifosfat) ce determin creterea adezivitii
plachetare, cu formare de tromboplastin activ.
Tromboplastina activ (n prezena ionilor de calciu)
convertete protrombina n trombina, cu formare de fibrin.
Sub aciunea factorului fibrino-stabilizator, fibrina se
transform din solubil n insolubil, ducnd la apariia
trombului propriu-zis.



59
Trombul secundar
Noi cantiti de plachete i fibrin se adaug la
trombul iniial
n ochiurile reelei de fibrin sunt cuprinse
diferitele elemente celulare sanguine: hematii,
leucocite, plachete.
Trombul va continua s creasc asemenea
bulgrelui de zpad

60
Localizarea trombozelor
Localizarea cea mai frecvent a trombozei este venoas,
urmat de localizarea arterial i cu incidena mult mai
redus, cea cardiac.
Tromboza venoas predomin la nivelul venelor
membrelor inferioare, venelor hemoroidale, venelor
mezenterice i la nivelul venei porte.
Tromboza arterial afecteaz mai frecvent arterele
coronare, cerebrale, renale, mezenterice, arterele
membrelor inferioare, artera splenic.
n ceea ce privete tromboza cardiac predomin
localizarea valvular (sub forma de vegetaii). Dintre
trombozele parietale sunt mai frecvente cele localizate n
atriul i ventriculul stng.
61
Macroscopic
trombul este aderent de peretele vascular sau cardiac i
are un caracter uscat, mat, friabil, cu suprafaa rugoas.
Prezena unui tromb la nivelul arterei coronare
care obiltereaz n totalitate lumenul vasului
62
Microscopic
n zona de fixare la peretele vascular, trombul este
constituit dintr-un material vascular, palid colorat, cu
dispoziie particular, n reea coraliform. Aceast
reea, a crei baz este ataat de peretele vasului, este
constituit din plachete alterate.
n contrast cu aceasta reea plachetar, se gsesc
numeroase leucocite, precum i fibrin condensat
liniile lui Zahn.
n jur i n ochiurile reelei coraliforme exist o reea
lax de fibrin, cu leucocite i hematii, n proporii
variabile n funcie de tipul trombului.
63
Trombembolism pulmonar
Pe seciune la nivelul pulmonului se remarc prezena de trombi
care ocup n totalitate lumenul vaselor pulmonare
64
Caracterele morfologice
Dup caracterele morfologice se deosebesc mai multe tipuri de
trombi:
a) Trombul alb: format din plachete i leucocite sau din plachete,
leucocite i fibrin
b) Trombul rou: ntotdeauna recent, este constituit n cea mai mare
parte dintr-o reea lax de fibrin n ochiurile creia se gsesc
numeroase hematii i rare leucocite.
c) Trombul mixt: stratificat, are o structur mai complex; prezint un
cap de culoare albicioas sau pestri, corespunznd poriunii sale
iniiale, puternic aderente de peretele vasului, un corp cu zone
albicioase i roii, dispuse succesiv, de asemenea aderent de
peretele vascular, i coada trombului, de culoare roie care
corespunde poriunii sale cea mai recent i este n parte liber n
lumenul vascular.
d) Trombul hialin: are caracter amorf, omogen datorit alterrii
componentelor sale.
65
Aspectul microscopic al trombozei coronariene; reeaua
coraliform face corp comun cu endoteliul vascular; n
ochiurile ei i la suprafa exista reea fin de fibrin ocupat
de elementele figurate ale sngelui, dintre care predomin
hematiile tromb recent (HEX40).

66
Particularitati morfologice ale trombului in
raport cu localizarea
Trombi arteriali: sunt mai frecveni cei albi i cei stratificai i, n comparaie
cu cei venoi, au un aspect mai compact.

Tromb arterial lumenul arterial este ocupat
n totalitate de un tromb organizat (coloraie
Hematoxilin-eozina)
Tromb arterial lumenul arterial este
ocupat n totalitate de un tromb
organizat cu prezena unui numr mic
de canale de recanalizare (coloraie cu
orceina)
67
Trombii venoi: sunt roii sau stratificai i
pot ajunge la dimensiuni apreciabile

Trombi arteriolo-capilari: sunt cel mai
adesea omogeni, hialini.

Trombi cardiaci: caracter vegetant i sunt
localizai pe valve.

68
Trombul poate fi recent sau vechi.
trombul recent : are un caracter
cvasiomogen, cu o zon aderent la
peretele vascular i care este de culoare
albicioas sau pestri
trombul vechi este aderent pe o ntindere
mai mare la peretele vascular sau cardiac
i se prezint ca tomb mixt sau organizat
conjunctiv


69
n funcie de gradul de obstruare a
lumenului vascular
trombul obliterant: care obstrueaz n
ntregime lumenul vascular
trombul parietal: care este aderent de
perete i care n funcie de mrimea sa
poate produce obstrucii pariale ale
lumenului vascular

70
Evolutia trombilor 1
Trombul poate evolua ctre dezintegrare i resorbie, sau dimpotriv
ctre organizare.
n stadiile incipiente, evoluia trombilor poate fi oprit iar agregatul
plachetar i chiar cel fibrinoplachetar dezintegrate.
agregatul plachetar poate fi dezintegrat sub actiunea curentului sangvin energic
ca in artere, precum i n urma aciunii fosfatazelor din plasm i din peretele
vascular.
conglomeratul fibrinoplachetar poate fi dezintegrat sub aciunea fibrinolizinei
plasmatice activate (rezultat din activarea precursorului plasmatic denumit
plasminogen) i a enzimelor proteolitice de origine leucocitar.
La scurt timp dup formare, masa trombului se retract prin
procesul de sinerez - apropierea filamentelor de fibrin, i
scurtarea prelungirilor pseudopodiale ale plachetelor.
Trombii parietali devin astfel mai compaci, iar n trombii obliterani
apar spaii sub forma de fisuri.

71
Evolutia trombilor 2
Pe de alt parte, n masa trombului au loc procese de
liz i dezintegrare, sub aciunea enzimelor leucocitare i
sitemului fibrinolitic.
Plasminogenul este ncorporat n masa trombului, iar
activarea sa sub influena unor activatori exo sau
endogeni, determin apariia fenomenelor de liz.
Fenomenele de liz favorizeaz formarea de lacune n
masa trombului i desprinderea de fragmente din tromb.
Terapeutic se utilizeaz activatori ai plasminogenului sau
ai precursorilor acestuia, ca streptokinaza si urokinaza,
care, fie produc liza att a fibrinogenului ct i a fibrinei
(streptokinaza), fie numai liza fibrinei (urokinaza).
72
Organizarea trombilor 1
Endoteliile din vecintatea prolifereaz i acoper progresiv
suprafaa trombului, fenomen evident mai ales la trombul parietal.
n trombul obliterant, endoteliile ptrund n acelai timp i n masa
acestuia, formnd noi canale vasculare.
Aceste canale se formeaz prin endotelizarea spaiilor create n
cursul fenomenelor de retracie i de liz suferit de masa
trombului.
Acest proces poart denumirea de recanalizare i permite
restabilirea parial a circulaiei, numai n cazul n care canalele
vasculare astfel formate strbat trombul n toat lungimea sa.
Inconstant, din vasa vasorum se pot forma i capilare de
neoformaie care strbat peretele vascular i ptrund n tromb.
esutul conjunctiv tnr astfel format nlocuiete progresiv masa
coagulului trombotic, n timp ce elementele constituitive ale acestuia
sunt treptat lizate i ndeprtate prin fagocitoz sau resorbie.

73
Organizarea trombilor 2
Trombul organizat se transform n cele din urm ntr-o mas
dens, fibroas.
Uneori poate suferi i procese de calcifiere distrofic (flebolii i
arteriolii).
Trombii parietali mici organizai conjunctiv i acoperii cu endoteliu
apar ca mici plci fibroase intimale, incriminate n geneza
aterosclerozei.
Trombul poate suferi i alte modificri, astfel nct infeciile
supraadaugate pot determina liza i necroza unor poriuni ntinse de
tromb, ramolirea trombului, att prin aciunea direct a toxinelor
microbiene ct i prin aportul crescut de polimorfonucleare
neutrofile ce elibereaz enzime proteolitice.
n trombii mici componentele constituitive pot suferi procese de
dezintegrare degenerativ, determinnd n cele din urm
omogenizarea structurii sale i transformarea n tromb hialin.
74
Tromb coronarian organizat conjunctiv, cu
depozite aciculare de colesterol (HEx40).

75
Tromb coronarian organizat conjunctiv, recanalizat
(van GiesonX40).

76
Consecintele trombozei
Acestea depind de gradul obstruciei vasculare (parial sau total),
de tipul vasului afectat i de existena circulaiei colaterale.
Tromboza arterial obstructiv brusc n condiiile unei circulaii
terminale sau ale unei circulaii anastomotice, produce ischemia
teritoriului tributar, cu constituirea de infarcte, gangren, sau
ramolisment (n funcie de localizare).
Tromboza venoas se repercuteaz asupra circulaiei de ntoarcere
i produce staza sanguin i infarctizare hemoragic.
O complicaie particular este produs de trombii liberi intraarteriali,
ca n stenoza mitral, care pot oblitera intermitent lumenul orificiului
mitral i pot produce fenomene de ischemie general, cu rsunet
mai ales cerebral.
77
SINDROMUL DE COAGULARE
DISEMINATA INTRAVASCULARA
(COAGULOPATI A DE CONSUM)

Sindromul de coagulare diseminat
intravasculara (CDI) este un proces de coagulare
acut, tranzitorie, care survine n arborele
circulator terminal, la nivelul capilarelor si
vaselor foarte mici.
Apare prin activarea anormal a procesului de
coagulare, n timp ce leziunile endoteliale sunt
inconstante.
78
Cauze
Cauzele CDI sunt foarte variate:
-intervenii chirurgicale mari, mai ales n chirurgia toracic,
chirurgia cardiac cu circulaie extracorporeal;
-cauze obstreticale, ndeosebi travaliul prelungit;
-ocul;
-boli infecioase i n special, infeciile cu germeni gram
negative;
-neoplazii;
-hemopatii ca leucemii, poliglobulii;
-cirozele hepatice;
-staze sanguine;
-afeciuni cu mecanisme imune.
79
Mecanismul de producere
Const n activarea factorilor de coagulare plasmatic, prin
eliberarea de tromboplastin din esuturi sau de activatori ai
tromboplastinei plasmatice.
Ca urmare se produc microtrombi sub form de conglomerate
placheto-fibrinoase intracapilare i n vasele foarte mici.
Formarea acestora atrage o scdere a numrului de plachete
sanguine i a factorilor de coagulare plasmatici. De aici i denumirea
de coagulopatie de consum utilizat pentru sindromul de coagulare
diseminat intravascular.
Este caracteristic scderea numrului de plachete sub
100000/mm
2
, scderea timpului de protrombin sub 50% i
scderea fibrinogenului sub 2g%, modificri care permit diagnosticul
diferenial cu sindromul fibrinolitic.
80
Macroscopic (clinic)
Sindromul CDI poate rmne inaparent
sau se manifest prin efectele procesului
de obstrucie vascular care determin
leziuni de necroz ischemic i prin
hemoragii secundare datorit scderii
factorilor de coagulare.
Adesea, prin asocierea acestor tulburri,
apar necroze hemoragice.
81
Localizrile
Localizrile principale ale CDI i manifestrile sale cele mai
importante sunt:
- Rinichi, cu necroz cortical bilateral, necroz tubular etc.;
- Sistemul nervos central, cu ramolismente i hemoragii perivasculare;
- Epifiza: necroze ntinse;
- Plmnii: focare de hipoaeraie, bronhoconstricie i hemoragie
intraalveolar;
- Tractul gastro-intestinal: necroze hemoragice intestinale,
enterocolita necrotico-hemorgic, ulceraii multiple;
- Ficatul: focare de necroz;
- Corticosuprarenale: necroza hemoragic difuz, focare de necroz i
hemoragie.
Exist i forme cu blocaj circulator brutal i zone ntinse, cu localizri
multiple, care produc scderea randamentului cardiac i stri de oc.


82
Microscopic

Este caracteristica prezena n capilare sau alte
vase foarte mici, de microtrombi constituii din
agregate plachetare i fibrino-plachetare, adesea
de aspect hialin, rareori gsindu-se i hematii i
leucocite.
Datorit dimensiunilor foarte reduse ale acestor
microtrombi, punerea lor n evidena nu este
posibil, uneori, dect electronomicroscopic.
83
Depozite intravasculare de fibrin
84
Afectare glomerular renal n cadrul coagulrii
diseminate intravasculare
85
Evoluia

Evoluia CDI depinde de intensitatea
(inclusiv ntinderea) procesului de
coagulare, precum i de localizarea i
caracterele tulburrilor secundare.
n formele de intensitate redus, evoluia
este favorabil, fr consecine deosebite.
n cazurile severe, nerezolvate terapeutic,
evoluia devine grav.
86
Bibliografie
1. Raphael Rubin, Strayer D.S. Rubins Patholgy; Clinicopathologic Foundations of
Medicine; ed. 5; 2008
2. Robbins and Cotran - Pathologic Basis of Disease 7th edition; editura Elsevier
Saunders, 2008
3. Rosai and Ackermans Surgical Pathology . 9
th
ed.
4. Heptinstalls pathology of the kidney sixth ed. 2007

87
INFARCTUL
Este o zona de necroza ischemica
Cauzele cele mai frecvente sunt tromboza si
embolia cu obliterarea acuta si completa a unei
artere
Mai rar poate fi produs de alte leziuni obstructive
ale arterelor cum ar fi:
Ateroscleroza, panarterita nodoasa
Modificarile morfologice care determina necroza
ischemica sunt determinate de anoxie si
acumularea de cataboliti locali.
Procesele degenerativ necrotice sunt comune
pentru toate tipurile de infarct
Localizarile infarctului
Cele mai frecvente: cord, splina,
rinichi, creier, plaman, imtestin
Mult mai rare: ficat, retina etc.
Tipuri de infarct
Infarct alb
Infarct rosu
Infarct recent
Infarct vechi
Infarct septic
Infarct aseptic
Cauzele lor sunt asemanatoare, iar
mecanismele de producere cu
particularitati
Dupa varsta
Dupa continutul microbian
Infarctul alb (anemic)
Se produce in organele cu circulatie terminala
Mecanism de formare:
Dupa cateva minute de anoxie celulele afectate
prezinta tumefiere mitocondriala, cu
permeabilizarea si ruperea membranelor celulare,
pierderea compartimentarii intercelulare si
difuziunea enzimelor mitocondriale si lizozomale
Intre 12-48 ore necroza devine completa, apare
distensie vasculara si permeabilizarea peretilor
vasculari cu extravazare de plasma si hematii
Infarctul rosu (hemoragic)
Apare in organele cu circulatie dubla
Mecanism de formare:
Scaderea brusca a presiunii sangvine locale,
dupa obstructia arteriala, duce la patrunderea
brutala de sange in teritoriul ischemiat din
circulatia dubla sau din cea colaterala fara
restabilirea unei circulatii locale
Sangele patruns in vasele destinse inunda in
final zona de infarct determinand caracterul
hemoragic
INFARCTUL
MIOCARDIC ACUT
DEFINIIE. Infarctul miocardic reprezint necroza
ischemic a unui teritoriu al miocardului, determinat
de scderea brusc a fluxului sangvin n artera
coronar care deservete teritoriul respectiv. n
majoritatea cazurilor, afeciunea de fond este
reprezentat de ateroscleroza coronarian.
Diagnosticul IMA se bazeaza pe;
Manifestarile clinice
Modificarile EKG
Teste paraclinice
Confirmarea diagnosticului, in caz de deces, este
anatomo-patologica.
Incidena infarctului miocardic este n continu cretere, mai ales
n rile puternic industrializate dar i n cele n curs de
industrializare.

Conform statisticilor AHA (American Heart Association, 2004), n
SUA infarctul miocardic ocup locul doi dup accidentele
cerebro-vasculare, iar n fiecare an sunt diagnosticate
aproximativ 500.000 cazuri noi de cardiopatie ischemic
dureroas, din care mai mult de jumtate prezint IMA.

La noi n ar, nivelul mortalitii prin infarct miocardic este de
45/100.000, cu o rat de cretere anual de 0,1.
Aspecte anatomo-patologice
Localizarea favorita a IMA este la nivelul ventriculului stang si
mai putin frecvent la nivelul ventriculului drept. Localizarile
atriale sunt exceptionale.

Cauzele cele mai frecvente sunt: tromboza arterelor coronare,
hemoragii la nivelul placilor de aterom, spasme persistente ale
coronarelor.

Morfologic, IMA este un infarct alb (anemic) reprezentat de o
zona de coagulare consecutiva anoxiei, dar poate fi si un
infarct rosu (hemoragic) prin patrunderea brusca a sangelui din
circulatia colaterala in teritoriul de necroza, ca urmare a
scaderii presiunii sangvine locale prin obstructia arteriala.

Complicatii: ruptura de perete liber, tromboza parietala,
anevrism parietal, ruptura de sept interventricular, embolii,
infarcte in circulatia sistemica.
Cauze IMA
Aspect macroscopic al
aterosclerozei coronariene; se
observa reducerea marcat a
lumenului arterial i ngrosarea
peretelui.
Plac de aterom constituit;
se observ interesarea intimei
i mediei cu prezena spaiilor
aciculare de colesterol i
zonele de calcificare n plac
(HEX40).
Artere coronare obstruate
de prezena de trombi roii,
cu suprafa rugoas,
puternic adereni la
suprafaa intern a vasului.
Aspectul microscopic al
trombozei coronariene; reeaua
coraliform face corp comun cu
endoteliul vascular; n ochiurile ei
i la suprafa exista reea fin de
fibrin ocupat de elementele
figurate ale sngelui, dintre care
predomin hematiile tromb
recent (HEX40).
Tromb coronarian
organizat conjunctiv, cu
depozite aciculare de
colesterol (HEx40).
Tromb coronarian organizat
conjunctiv, recanalizat
(van GiesonX40).
Aspecte macroscopice
Infarctul recent prezinta pe suprafata viscerala pericardica o
zona mata, albicioasa, constituita din depozite de fibrina (placa
laptoasa).
Zona de necroza apare pe sectiune ca o leziune palida, cenusie-
bruna, de contur si forma neregulate, relativ bine delimitata,
proeminenta pe suprafata datorita edemului fibrelor
miocardice, de consistenta ferma.
Aria de necroza este inconjurata de un chenar alb-cenusiu
reprezentat de lizereul leucocitar, la periferia caruia se gaseste
o zona de hiperemie-hemoragie.
Infarctul sechelar apare ca o zona cicatriceala, deprimata, alb-
sidefie, de consistenta crescuta, bine delimitata de tesutul din
jur.
Leziune ischemic transmural
cu localizare antero-lateral la
nivelul ventriculului stng.
Leziune subendocardic
circumferenial care
mbin aspectul de infarct
vechi cicatriceal cu
infarctul recent; este vorba
practic despre o extindere
a procesului de necroz.
Infarct miocardic recent mai
puin de 4 ore de la instalare;
esutul miocardic necrozat nu
se coloreaz la tratarea cu
albastru de nitro-tetrazolin;
este o metod util n
identificarea acestei leziuni.
Aspecte microscopice
Infarctul alb se constituie microscopic din urmatoarele zone:
Zona de necroza de coagulare (fibrele miocardice sunt balonizate,
intens acidofile, striatiile transversale devin indistincte, cu
omogenizarea citoplasmei si disparitia nucleilor)
Zona de infiltrat inflamator cu polimorfonucleare neutrofile ce
inconjoara aria de necroza (corespunde lizereului leucocitar)
Zona de hiperemie-hemoragie
In timp hiperemia scade, polimorfonuclearele neutrofile sunt
inlocuite de macrofage, lichidul de edem se resoarbe, iar
suprafata infarctului se deprima. In jurul infarctului apare un
tesut de granulatie cu proliferare de fibroblasti, capilare de
neoformatie si infiltrat inflamator cu limfocite, plasmocite si
macrofage. Tesutul de granulatie trimite prelungiri in interiorul
zonei de necroza, pe care o inlocuieste cu tesut conjunctiv.
Infarct miocardic recent. Se
observ aspectul vlurit al
fibrelor miocardice necrozate;
pe alocuri exist nuclei
(HEX40).
Infarct miocardic recent cu
necroza benzilor de contracie,
dispariia pe alocuri a nucleului i
zone de omogenizare a
citoplasmei (HEX200).
Necroz de coagulare evident la
12 ore de la instalarea
accidentului coronarian (HEX40).
Aspectul clasic al IMA la 72
ore; se evideniaz necroza de
coagulare delimitat de
infiltrat cu PMN i zona de
hiperemie-hemoragie (HEX40).
Aspect microscopic tipic de IMA n
intervalul 5-12 zile, cu necroz
acidofil, prezena unui amestec de
PMN i macrofage ncarcate cu
hemosiderin; se observ foarte
bine dispariia edemului precum i
a nucleilor (HEX200).
Aspectul microscopic al
infarctului miocardic la 14 zile;
se observ vasele de
neoformaie i fibroblatii
(HEX100).
Evidentierea esutului
conjunctiv fibros albastru cu
ajutorul coloraiei Masson -
(X40).
Diagnostic diferential
Infarctul rosu de miocard
Existenta unui mare numar de hematii printre fibrele miocardice pe
care le disociaza, fibrele musculare sufera in timp modificarile
caracteristice necrozei
La periferie sunt prezente macrofage incarcate cu hemosiderina
provenita din degradarea hematiilor


Infarctul miocardic vechi
Zona deprimata, alb-sidefie, de consistenta crescuta, reprezentata
microscopic de existenta unei cicatrici din fibre de colagen
Complicatiile IMA
Soluii de continuitate la nivelul muchilor
papilari
Ruptura septului interventricular, interatrial
sau atrioventricular
Tamponada cardiaca
Ruptura de cord
Trombembolism pulmonar
Edem pulmonar acut




Complicatiile IMA
Aspect macroscopic ce prezint
soluie de continuitate la nivelul
muchiului papilar anterior ntr-
un infarct antero-lateral.
Aspect macroscopic de ruptur de
sept interventricular soluie de
continuitate la nivelul 1/3 medii i
inferioare a septului, cu stabilirea
untului ntre cei doi ventriculi.
Aspect macroscopic de
tamponad cardiac; se obsev
prezena sngelui la nivelul
sacului pericardic.
Se observ soluie de
continuitate la nivelul 1/3
inferioare a peretelui
anterior al ventriculului
stng.
Aspect microsopic de necroz hemoragic ntr-un
infarct miocardic supraacut complicat cu ruptura
de perete liber(HEX200).

Aspect macroscopic de
trombembolism pulmonar; la
secionarea plmnului se
observ vase obstruate de
trombi roii, aderenti la pereii
vasculari.
Aspectul microscopic al
edemului pulmonar acut; se
observ hiperemie vascular
precum i prezena unui
material eozinofil care ocup
n totalitate spaiile alveolare
(lichid de edem) (HEX40).
Diagnosticul de infarct miocardic se bazeaz n
primul rand pe date clinice i paraclinice.
Rolul anatomo-patologului este de a certifica
prezena leziunii, a complicaiilor i de a corela
rezultatele obinute n urma examenului
morfologic cu datele clinice i paraclinice.
INFARCTUL PULMONAR

Reprezinta o zona de necroza a parenchimului
pulmonar datorata obstructiei unui ram arterial ce
iriga zona respectiva, prin embolie sau tromboza;
Localizarea predomina in lobii inferiori pulmonari;
Infarctul pulmonar este de tip rosu (hemoragic),
datorita dublei circulatii (pulmonare si bronsice),
caracteristica acestui organ;
Obstructia unui ram arterial pulmonar conduce la
scaderea presiunii sangvine in teritoriul
corespunzator, urmata de patrunderea brusca de
sange din dubla circulatie, inundand zona necrozata.
MACROSCOPIC
In infarctul recent zona afectata proemina la suprafata
plamanului; pleura este acoperita de un exudat fibrinos
Culoarea este rosie-negricioasa; consistenta este
crescuta; leziunea este bine delimitata
Pe sectiune are forma triunghiulara cu baza spre pleura
si varful spre hil, indicand artera obstruata
Crepitatiile alveolare sunt absente
La sectionare se elimina o cantitate redusa de sange; la
proba docimaziei fragmentele pulmonare cad pe fundul
vasului
Dupa 1-2 zile, datorita deshidratarii, infarctul se deprima,
devine mat, fin granular, cu limite nete
In faza de vindecare, infarctul apare ca o cicatrice
stelata, deprimata, dura si pigmentata.
MICROSCOPIC
In primele 48 ore, in zona de infarct, septurile alveolare
sunt dilatate si pline cu hematii, iar in alveole se constata
un numar mare de hematii si lichid de edem
Ulterior hematiile din alveole se alipesc si isi pierd
colorabilitatea, apare necroza de coagulare a septurilor
alveolare, iar in jurul necrozei se observa un infiltrat
inflamator initial de tip PMN neutrofile, apoi macrofagic
La periferie se gasesc macrofage incarcate cu
hemosiderina rezultata din degradarea hemoglobinei.
Alveole pline cu
hematii, inconjurate
de zone de necroza de
coagulare
Infarct pulmonar - arii de necroza de coagulare si zone
cu hemoragie
INFARCTUL RENAL
Reprezinta necroza tesutului renal prin
intreruperea irigatiei sangvine datorita
obliterarii, de obicei embolice, a arterei
renale sau a uneia dintre ramurile
acesteia.
Datorita circulatiei terminale la acest nivel,
este un infarct alb sau anemic.
Macroscopic
In infarctul recent, zona afectata proemina la
suprafata si are initial culoare roscata inconjurata de
un lizereu cenusiu
La periferie apare o zona de hiperemie-hemoragie
Zona de necroza are consistenta ferma, bine
delimitata, de forma piramidala, cu baza spre
capsula si varful spre hil
Ulterior devine deprimat, palid, alb-rozat, datorita
ischemiei si hemolizei
Infarctul vechi se evidentiaza ca o cicatrice
deprimata, neteda, ovala, alb-sidefie, dura
Zona de necroza este bine delimitata, de
forma piramidala, cu baza spre capsula si
varful spre hil

Microscopic
Zona de infarct are aspect de necroza
de coagulare in care se mai disting
contururile glomerulilor si tubilor,
citoplasma omogen acidofila, nucleii
sunt disparuti sau picnotici
In jurul zonei de necroza se afla un
infiltrat inflamator cu PMN neutrofile,
iar la periferie, zone de hiperemie-
hemoragie

Vase hiperemiate,
dilatate
PMN neutrofile
Necroza de
coagulare
INFARCTUL CEREBRAL
(RAMOLISMENTUL
CEREBRAL)
Generalitati
Reprezinta cea mai comuna leziune
vasculara a SNC, constatata la 25% din
necropsiile curente dupa 50 ani
Cauze
Scaderea debitului cardiac din cardiopatii
Tromboza arterelor cu modificari
aterosclerotice
Leziuni de endarterita obliteranta, luetica
sau tbc
Macroscopie
Dupa o etapa initiala extrem de scurta
de necroza de coagulare cu
intumescenta si marirea consistentei
locale.
Se constata succesiv etapele de
ramolisment alb, rosu (hemoragic),
galben si cu transformare
pseudochistica.
Ramolisment galben coloratia galbuie
a substantei cerebrale si extinderea
pigmentului in jur si in meninge
Ramolisment rosu datorat invaziei cu
sange
Ramolisment cerebral sechelar transformare
pseudochistica organizarea unei cicatrici la
perifeia zonei ramolite, acumulare de lichid
cefalorahidian intracavitar si resorbtia lui
Microscopie
Apar modificari celulare cu tigroliza
(distrugerea corpilor tigroizi),
tumefactia perikarionului, lichefierea
tecilor de mielina si hiperemie
periferica.
Dupa cateva ore se instaleaza edem
perineuronal.
Edem
perineuronal
Tumefactia
perikarionului
Infarctul intestinal
- Este produs prin obstructia arterelor mezenterice (cel mai
frecvent a arterei mezenterice superioare)
- Localizarea cea mai frecventa: jejun si ileon
- Etiologia infarctului intestinal:
Embolie arteriala prin tromb intracardiac ( in infarctul
miocardic) sau parietal aortic.
Tomboza venoasa descendenta (in ciroza hepaticacu
tromboza spontana) sau ascendenta (in inflamatii de
colon)
Mecanism de volvulus cu pensarea vaselor.
Hernie strangulata si invaginare de anse intestinale

Macroscopic
segmentul intestinal
afectat este de culoare
rosie inchisa-negricioasa
si are limite bine
conturate.
peretele intestinal este
acoperit de exsudat
fibrinos, este ingrosat,
negricios, friabil; pe transa
de sectiune apare de
culoare rosie-violacee
uniforma.


continutul intestinal este
hemoragic.
in cavitatea peritoneala
se gaseste lichid
hemoragic.
MICROSCOPIC
Se observa necroza
hemoragica:
- hematiile invadeaza
structurile necrozate
care nu mai sunt
vizibile
- In aproximativ 12- 15
ore apare lizereul
leucocitar neutrofil,
care invadeaza rapid
zona de necroza
Evolutia infarctului intestinal
- este foarte grava de la inceput se instaleaza
fenomene toxice;
- Initial apare o peritonita toxica (datorita trecerii
toxinelor microbiene prin peretele lezat); apoi
peritonita septica si daca nu se intervine
medical, apare gangrena cu rupturi de intestin
subtire sau peritonita fecala si exitus

Consecintele infarctului
Necroza tesuturilor vitale cord, creier
ce poate duce la moarte
Fenomene reactionale generale:
leucocitoza, febra
Hemoragii in funtie de teritoriul
afectat: hematurie, hemotorax,
hemoperitoneu
INFARCTIZAREA
Este un proces patologic asemanator
infarctului, dar produs prin obliterarea
venoasa cu staza brutala in teritoriul
retrograd, insotita de hemoragie
Este favorizata de staza sanguina
Localizari frecvente: splina, intestin, plaman
Zona de infarctizare are o delimitare mai putin
neta, si, de, de obicei, o intindere mai mare
decat infarctul
Intotdeauna prezinta caracter hemoragic
Consecintele sunt asemanatoare cu cele ale
infarctului.
Prof. Dr. Mariana Aschie
Definitie: iesirea sangelui din sistemul cardiovascular
Clasificare:
- exogena sau endogena
- de natura traumatica, chimica sau biologica.
Cauze in functie de intinderea hemoragiei, deosebim doua
categorii mari de cauze:
1) cauze care produc hemoragie prin leziuni limitate
2) cauze cu rasunet general, care produc hemoragie prin
tulburari generalizate
Traumatisme, plagi penetrante, fracturi
Procese patologice vasculare:
ateroscleroza,
anevrisme,
varice
Procese patologice cu extindere la vase:
tuberculoza cazeoasa si cavitara,
neoplazii maligne,
ulcerul gastric si duodenal,
ulceratii ale mucoaselor
Procese patologice cardiace:
infarctul miocardic
anevrismul cardiac

Hemoragie renala prin traumatism
Tamponada cardiaca
Ruptura peretelui vascular sau cardiac
in urma actiunii directe (ex: traumatisme)
prin scaderea rezistentei peretelui vascular sau cardiac datorita
afectarii lor de unele procese patologice:
anevrisme cauza frecventa a hemoragiilor spontane;
alterari ale stratului elastic al arterelor mari;
ateromatoza arteriala;
infarctul miocardic
!Hipertensiunea arteriala favorizeaza producerea de hemoragii
vasculare, in cazurile de scadere a rezistentei peretelui arterial.
Erodarea chimica a peretelui vascular ex: ulcerul gastric si duodenal,
in care erodarea vaselor din zona ulcerului este datorita actiunii
pepsinei si acidului clorhidric din sucul gastric.
Erodarea neoplazica apare consecutiv invaziei peretelui vascular de
catre tumorile maligne
Necroza peretelui vascular prin extinderea unui proces patologic de
vecinatate (ex.caverna tuberculoasa)
1. Tulburari ale factorilor de coagulare plasmatici
2. Tulburari plachetare cantitative si calitative
3. Modificarile vaselor mici cu caracter extins sau generalizat

Aceste tulburari pot fi:
ereditare
dobandite de natura:
Toxica
Toxiinfectioasa
Imunitara
Carentiala
hipoxica
Aceste cazuri se insotesc de tendinta la hemoragie si de tulburarea
mecanismelor de hemostaza- starea patologica care rezulta este
denumita diateza hemoragica sau sindrom hemoragipar

1) Dupa tipul vasului:
- capilara: eritrodiapeteza (extravazarea hematiilor prin
peretele capilar)
- venoasa
- arteriala
2) Dupa patogeneza:
- spontana- apare in absenta oricarui traumatism
- provocata
3) Dupa sediu si accesibilitatea la examenul clinic:
- externa - vizibila la examenul direct
- interna sediul este inaccesibil la examenul direct (sangele
extravazat se acumuleaza si ramane in interiorul corpului)
Hemoragii cu originea la ni velul unor mucoase sau organe, iar sangele este
eliminat pe cai naturale:
Epistaxisul hemoragie de origine nazala
Hemoptizia hemoragii de origine bronho-pulmonara, cu eliminarea sangelui pe
cale respiratorie; sangele este aerat, de culoare rosie.
Hematemeza hemoragie de origine gastrica sau esofagiana, cu eliminarea
sangelui pe caile digestive superioare; sangele este de culoare rosie daca
provine din esofag sau este eliminat dupa extravazare; daca a stagnat in
stomac, sangele este de culoare negricioasa, in zat de cafea, datorita
clorhidratului de hematina, care se produce in acest caz.
Melena hemoragie digestivacu eliminarea sangelui prin scaun; sangele este de
culoare negricioasa, fiind mai mult sau mai putin digerat iar hemoglobina
transformata in clorhidrat de hematina, methemoglobina.
Hematuria hemoragie a tractului urinar cu eliminarea sangelui prin urina
Menoragia hemoragia genitala feminina sub forma de menstre mai abundente si
prelungite.
Metroragia hemoragie genitala intermenstruala
Sunt denumite dupa cavitatea in care se acumuleaza sangele.
Hemopericardul hemoragie cu acumalare de sange in cavitatea pericardica.
Hemotoraxul hemoragie cu acumulare de sange in cavitatea pleurala.
Hemoperitoneul acumularea de sange in cavitatea peritoneala
Hematocelul acumularea de sange in cavitatea vaginalei testiculare
Hemartoza acumularea de sange intr-o cavitate articulara.

In aceste cazuri sangele acumulat este coagulat sau lichid, in functie de
cauza si vechimea hemoragiei.
In hemoragiile vechi se produc procese de organizare conjunctiva cu
formare de aderente sau simfize ale seroaselor.


Sunt urmate de acumularea de sange in lumenul organelor cavitare
Sunt denumite dupa organul in care se produc.

Hematosalpinx colectie sanguina in lumenul trompelor.
Hematometra colectie sanguina in cavitate uterina.
Hemocolecist colectie sanguina in cavitatea veziculei biliare.
Pot fi localizate in partile moi, viscere, mucoase, seroase, oase.
Clasificare in functie de cantitatea de sange extravazat:
Petesia hemoragie redusa, punctiforma, de origine capilara, intalnita indeosebi la
nivelul pielii, mucoaselor, seroaselor, meninge.
Echimoza hemoragie mai mare, aparand ca o arie infiltrata de sangele extravazat,
fara a proemina la suprafata pielii sau mucoaselor; originea este capilara sau la
nivelul vaselor mici.
Hematomul hemoragie mai importanta, sub forma unei colectii de sange,
localizata, de dimensiuni variabile, care produce tumefiere locala si compresie a
tesuturilor inconjuratoare. Sangele este de obicei coagulat.
Purpura hemoragie care se produce spontan in cursul diatezelor hemoragice
(sindroamelor hemoragipare). Variaza ca marime intre petesie si echimoza.
Poate apare in diferite tesuturi si organe ca pielea, mucoase, seroase, articulatii,
sistem nervos central.
Hemoragiile oculte hemoragii foarte reduse cantitativ, astfel incat exmenul
macroscopic poate sa nu le deceleze (Ex. hemoragii oculte digestive sau ale
tractului urinar)
Apoplexia forma particulara de hemoragie in focare multiple, eventual confluente.
Termenul se intrebuinteaza, in special, pentru hemoragiile cerebrale.

Purpura -Testicul
Mucoasa gastrica-
Petesie
Petesie - pericard
Purpura
Henoch Schoenlein
Metroragia
Echimoza
Prezinta o serie de particularitati si de forme imprimate de caracterul general
al tulburarilor care le genereaza si de factorul principal afectat
In general sunt multiple si adesea simultane.
Clasificare:
1. Spontane
2. Provocate
accidental
de acte medicale, uneori minore.
In functie de tulburarea predominanta:
I. Prin tulburari ale factorilor de coagulare plasmatica
II. Prin deficiente numerice si calitative ale plachetelor sanguine
III.Prin alterari ale vaselor mici

Consecinte locale
- constau in fenomene de compresiune ce apar in hemoragiile mai importante
- se resfrang asupra tesuturilor inconjuratoare, provocand eventual leziuni
distrofice sau atrofice ale acestora.
Exemple:
- Hemoragiile cerebrale produc pe langa fenomene de compresiune si leziuni
degenerative in substanta nervoasa. Apar tulburari functionale care ajung
pana la suprimarea unora din functii.
- Hemoragiile din cavitatile seroase produc compresiuni asupra organelor
invecinate precum si tulburari functionale, uneori deosebit de grave, de
natura neurorefloxa (Ex: hemopericard)
Consecintele generale
- depind in cea mai mare parte de cantitatea de sange pierdut, de viteza
sangerarii si durata acesteia.
Hemoragiile mari si acute
- se insotesc de stare de soc cu colaps;
- tegumentele, mucoasele si viscerele sunt palide si mai uscate decat in mod
normal
- hemoragiile ce intereseaza 40-50% din masa sanguina sau mai mult pot
produce moartea bolnavului
Mecanisme compensatorii- refacerea initiala a volumului sanguina pe
seama lichidelor tisulare este insotita de hemodilutie; apoi, prin
regenerarea de hematii intr-un ritm care depaseste pe acela al formarii de
hemoglobina este urmat de aparitia unei anemii hipocrome, care este
corectata progresiv. In conditiile unei maduve normale, volumul eritrocitar
poate fi facut in aproximativ 33 de zile.
Hemoragiile mici, repetate, inclusiv anemiile oculte sunt adesea urmate
de anemie feripriva, hipocroma, datorita pierderilor de fier din organism.

Prezinta numeroase analogii cu cele ale circulatiei sanguine, dar
caracterele anatomice si functionale proprii acestei circulatii imprima o
serie de particularitati tulburarilor sale patologice.
Astfel circulatia limfatica se deosebeste de cea sanguina prin aceea ca nu
se desfasoara intr-un sistem circulator inchis, ci ea incepe cu capilarele
limfatice la nivelul tesuturilor si organelor, continua cu venele limfatice,
pe traiectul carora se gasesc ganglionii limfatici, si se termina cu marile
trunchiuri limfatice colectoare, care se varsa in sistemul venos cav
superior. Circulatia limfatica poate fi, de aceea, influentata de circulatia
venoasa.
Limfa se formeaza prin patrunderea lichidului interstitial in capilarele
limfatice, cea mai mare parte a limfei fiind produsa insa in ficat.
Volumul de limfa prezinta variatii fiziologice si patologice.
Fiziologic, volumul limfei creste in starile de activitate a organelor
si tesuturilor, un exemplu tipic fiind acela al dilatatiei capilarelor
limfatice in cursul absorbtiei intestinale.
Patologic, cresterea volumului de limfa apare ca urmare a
cresterii cantitatii de lichid interstitial sau prin permeabilizarea
capilarelor limfatice.
Modificarea de volum nu produce, insa, edem atita timp cit drenajul
limfei este asigurat.
Cresterea presiunii venoase se repercuteaza asupra circulatiei
limfatice, incetinind drenajul acesteia in sistemul venos .

este produsa prin obstructia sau prin intreruperea cailor limfatice.
I) Obstructia cailor limfatice
CAUZE:
1) Infiltrarea cailor limfatice de catre tesuturi sau celule neoplazice si metastazarii
neoplazice masive a ganglionilor limfatici (cel mai frecvent)
- neoplaziile retroperitoneale (ascita chiloasa),
neoplaziile mamare din cadranele externe,
neoplasmul de prostata,
neoplaziile localizate in regiunea inghino crurala.
2) tromboza cailor limfatice cu trombi fibrinosi, hialini (limfa nu contine plachete sanguine).
3) compresiune, cu staza limfatica secundara, apare in cicatricele intinse, ca si in cele
produse dupa iradiere sau in sclerozele retroperitoneale.
II) Intreruperea cailor limfatice
- apare, cel mai frecvent, dupa mari interventii chirurgicale, cu extirpari de vase si
ganglioni limfatici mastectomiile largite, cu evidare axilara, cand se asociaza si si
procese inflamatorii ale cailor limfatice
- Intreruperea tranzitorie dupa fracturi ale membrelor, in special cele de la nivelul
coapsei.
Staza limfatica determina dilatarea vaselor si edem.
Clasificare
in functie de conditiile de producere - edem limfatic:
1. obstructiv,
2. inflamator,
3. idiopatic
4. congenital
1) Edemul limfatic obstructiv
apare in urma stazei limfatice, prin obstructie sau intrerupere de cai
limfatice.
conditiile de aparitie sunt aceleasi ca si pentru staza limfatica.
Cel mai frecvent este edemul dezvoltat in tesuturile moi, asa cum se
observa la nivelul extremitatilor si, indeosebi, la memmbrul superior dupa
mastectomia largita. In asemenea cazuri, membrul superior este tumefiat,
pastos, de culoare albicioasa. Edemul foarte acccentuat produce jena
functionala si durere.
Edemul limfatic obstructiv se poate prezenta si ca ascita chiloasa, in
tumorile retroperitoneale, sau ca pleurezie chiloasa (chilotorax) in
neoplaziile masive mediastinale.

2) Edemul limfatic inflamator
apare ca infectie primara sau secundara a cailor limfatice
se asociaza, de obicei, cu celulita si limfangita recidivanta.
Infectiile primare apar in infectiiIe cu streptococ si stafilococ.
Infectii secundare - apar in tromboflebite, ulcere variicoase, filarioza etc. Traumatismele constituie un
factor favorizant
este produs prin asocierea permeabilizarii capilarelor si vaselor limfatice cu staza limfatica
datorita trombozelor obstructive.
Localizarea cea mai frecventa este la membre. Regiunea afectata este tumefiata, caIda,
sensibila, iar ganglionii limfatici mariti de volum. Limfangiografic, s-a constatat, inconstant,
dilatarea vaselor limfatice si, incetinirea circulatiei Iimfatice.
Microscopic
In formeIe acute
vasele limfatice prezinta
tromboze,
discrete infiltrate inflamatorii
tumefierea endoteliului.
tesuturile inconjuratoare sint edematiate si adesea inflamate.
ganglionii limfatici regionali, mariti de volum, sint edematiati si cu infilltrat inflamator acut.
In formele recidivate se gasesc obstructii vasculare si infiltrate limfo-plasmocitare de-a lungul
vaselor limfatice, precum si scleroza tesutului conjunctivo-adipos inconjurator.
3) Edemul limfatic idiopatic (limfedemul precoce)
se intilneste mai ales la femei in a doua sau a treia decada a vietii.
apare dupa sarcini, traumatisme minore sau infectii trecatoare (mai ales genitale).
mecanismul de producere consta in insuficienta drenajului limfatic, care are ca
urmare retentia de proteine in tesuturi si apoi de apa
Macroscopic
afecteaza unul sau ambele membre inferioaare
se instaleaza, de obicei, progresiv
intereseaza membrul afectat in intregime sau, mai ales, portiunea sa superioara.
membrul afectat este tumefIat, aIbicios, pastos, iar prin cronicizare tesuturile
devin indurate.
Microscopic
vasele limfatice superficiale sint rare, iar cele profunde, dilatate.
adesea apar discrete infiltrate limfo-plasmocitare perivasculare.
tesuturile conjunctivo-adipoase superficiale si profunde sunt fibrozate, cu fibrele
elastice fragmentate si cu edem difuz, care disociaza structurile conjunctive.


4) Edemul limfatic congenital
forma simpIa - tulburare izolata la un singur membru dintr-o familie
forma heredo-familiala
afecteaza mai multi membri din generatii succesive (boala Milroy).
defectul genetic este transmis autosomal dominant, cu penetratie
ocazional incompIeta;
edemul este produs de staza limfatica datorita malformatiei vaselor
limfatice, care determina retentia de proteine si apa in tesuturi.
a) forma precoce apare la sugar
b) forma tardiva
apare de obicei la virsta de 10-20 de ani
se asociaza si cu alte malformatii
polidactilie,
sindactilie
Macroscopic - edemul limfatic congenital:
apare ca o tulburare progresiva si permanenta, localizata, indeosebi, la extremitatile
inferioare (elefantiazis);
poate fi uni sau bilateral
cuprinde membrul inferior in intregime sau numai partial.
membrul afectat este mult tumefiat, deformat, de culoare aIbicioasa, indurat.
intre fascia musculara profunda si grasimea subcutanata se gaseste un strat gros de
tesut moale, buretos, in "fagure".
Pielea este aspra si hiperpigmentata.
Limfangiografic si microscopic
malformatia vaselor limfatice subcutanate si profunde,
prezenta de vase hipoplazice dar cu predominanta vaselor dilatate, varicoase, asa
incit realizeaza aspecte de limfangiomatoza. Se vorbeste chiar de un hamartom
limfatic.
tesutul conjunctivo-adipos este mult redus fiind inlocuit de vasele limfatice ectaziate.
fibrele elastice sunt fragmentate, reduse; se gasesc si zone de fibroza.
epiteliul cutanat prezinta zone de atrofie si zone de hipertrofie

Definitie - revarsarea de limfa in:
1. cavitatea peritoneala (ascita chiloasa sau chiloperitoneu) sau
2. cavitatea toracica (chilotorax).
Se produce prin lezarea vaselor limfatice in neoplaziile cu invazie limfatica sau
prin traumatisme.
Diagnosticul diferential - extravazarea de limfa, produsa prin staza limfatica si cu care
se poate confunda cu usurinta.
Se mai descrie chilotoraxul spontan congenital si ascita chiloasa idiopatica cu etiologie
inca neelucidata
Macroscopic
Lichidul revarsat prin limforagie si acumulat in, cavitatile seroase are un aspect
caracteristic alb-laptos. Ajunge, de obicei, la cantitati importante si se reface rapid
dupa evacuare.
Examenul microscopic, pe frotiuri, arata numeroase picaturi si rare leucocite, cu
predominanta elementelor mononucleare

Mediul lichid al organismului este repartizat in:
1. sector celular
2. sector extracelular - compartimente:
a)intravascular,
b)interstitial sau mediul intern (Claude Bernard) - un ultrafiltrat
plasmatic constituit, in primul rind, din apa si electroliti. La nou-
nascut, lichidul interstitial reprezinta aproximativ 30 % iar la
adult 16 % din greutatea corporala si este cuprins in spatiul
interstitial (lacunar), demarcat de peretii capilari si membranele
celulare.
c)transcelular.
Circulatia interstitiala indeplineste multiple functii:
1.aportul de metaboliti si oxigen,
2.inlaturarea catabolitilor celulari,
3.comunicarea intercelulara etc.
Aceste functii sint realizate datorita:
schimburilor permanente dintre lichidul interstitial si plasma, pe de o
parte,
dintre lichidul interstitial si cel intracelular, pe de alta parte.
Schimburile cu plasma sanguina sint efectuate prin peretele capilar,
care se comporta ca o membrana semipermeabila. De aceea,
constitutia ionica a lichidului interstitial este sensibil asemanatoare
cu aceea a plasmei, cu mici diferente datorita prezentei unei cantitati
mai mari de proteine in plasma, unele dintre ele nedifuzabile, in mod
normal, prin peretele capilar.
Schimburile cu lichidul intracelular sint realizate prin intermediul
membranei celulare, dotata cu permeabilitate selectiva; concentratia
electrolitica a lichidului intracelular prezinta, de aceea, diferente
importante, printre care o concentratie mai mare de ioni de potasiu
(K+) fata de lichidul interstitial si fata de plasma.

Echilibrul dinamic dintre volumul si constitutia lichidului interstitial, in raport cu
celelalte sectoare si compartimente ale mediului lichid din organism, este
realizat de urmatorii factori:
permeabilitatea capilara,
presiunea hidrostatica sanguina si tisulara,
presiunea coloid-osmotica sanguina si tisulara,
factori renali
permeabilitatea glomerulara si
functia de reabsorbtie de la nivelul tubilor renali,
factori hormonali - in special hormonul antidiuretic si aldosteronul,
drenajul limfatic.
Eliminarile hidrice pe cale transcutanata (secretie sudorala), pulmonara si digestiva
pot influenta volumul si constitutia lichidului interstitial.
Dereglarea mecanismelor dependente de acesti factori se va repercuta asupra
circulatiei interstitiale, asupra cantitatii si compozitiei lichidului interstitial.

HEMORAGIA
Prof. Univ.Dr. Mariana Aschie
Definitie: iesirea sangelui din sistemul cardiovascular
Clasificare:
- exogena sau endogena
- de natura traumatica, chimica sau biologica.
Cauze in functie de intinderea hemoragiei, deosebim
doua categorii mari de cauze:
1) cauze care produc hemoragie prin leziuni
limitate
2) cauze cu rasunet general, care produc
hemoragie prin tulburari generalizate
Hemoragie renala prin traumatism
Tamponada cardiaca
HEMORAGIA PRIN LEZIUNI LIMITATE
MECANISME

Ruptura peretelui vascular sau cardiac
in urma actiunii directe (ex: traumatisme)
prin scaderea rezistentei peretelui vascular sau cardiac datorita afectarii lor de
unele procese patologice:
anevrisme cauza frecventa a hemoragiilor spontane;
alterari ale stratului elastic al arterelor mari;
ateromatoza arteriala;
infarctul miocardic
!Hipertensiunea arteriala favorizeaza producerea de hemoragii vasculare, in cazurile
de scadere a rezistentei peretelui arterial.
Erodarea chimica a peretelui vascular ex: ulcerul gastric si duodenal, in care
erodarea vaselor din zona ulcerului este datorita actiunii pepsinei si acidului clorhidric
din sucul gastric.
Erodarea neoplazica apare consecutiv invaziei peretelui vascular de catre tumorile
maligne
Necroza peretelui vascular prin extinderea unui proces patologic de vecinatate
(ex.caverna tuberculoasa)
HEMORAGIA PRIN TULBURARI GENERALIZATE
CAUZE

Tulburari ale factorilor de coagulare plasmatici
Tulburari plachetare cantitative si calitative
Modificarile vaselor mici cu caracter extins sau generalizat

Aceste tulburari pot fi:
ereditare
dobandite de natura:
Toxica
Toxiinfectioasa
Imunitara
Carentiala
hipoxica
Aceste cazuri se insotesc de tendinta la hemoragie si de tulburarea mecanismelor de
hemostaza- starea patologica care rezulta este denumita diateza hemoragica sau
sindrom hemoragipar

Clasificarea inflamatiilor
1) Dupa tipul vasului:
- capilara: eritrodiapeteza (extravazarea hematiilor prin
peretele capilar)
- venoasa
- arteriala
2) Dupa patogeneza:
- spontana- apare in absenta oricarui traumatism
- provocata
3) Dupa sediu si accesibilitatea la examenul clinic:
- externa - vizibila la examenul direct
- interna sediul este inaccesibil la examenul direct (sangele
extravazat se acumuleaza si ramane in interiorul corpului)
Hemoragii cu originea la ni velul unor mucoase sau organe, iar sangele este eliminat
pe cai naturale:
Epistaxisul hemoragie de origine nazala
Hemoptizia hemoragii de origine bronho-pulmonara, cu eliminarea sangelui pe cale
respiratorie; sangele este aerat, de culoare rosie.
Hematemeza hemoragie de origine gastrica sau esofagiana, cu eliminarea sangelui pe
caile digestive superioare; sangele este de culoare rosie daca provine din esofag sau
este eliminat dupa extravazare; daca a stagnat in stomac, sangele este de culoare
negricioasa, in zat de cafea, datorita clorhidratului de hematina, care se produce in
acest caz.
Melena hemoragie digestivacu eliminarea sangelui prin scaun; sangele este de culoare
negricioasa, fiind mai mult sau mai putin digerat iar hemoglobina transformata in
clorhidrat de hematina, methemoglobina.
Hematuria hemoragie a tractului urinar cu eliminarea sangelui prin urina
Menoragia hemoragia genitala feminina sub forma de menstre mai abundente si
prelungite.
Metroragia hemoragie genitala intermenstruala
HEMORAGIILE CAVITATILOR SEROASE

Sunt denumite dupa cavitatea in care se acumuleaza sangele.
Hemopericardul hemoragie cu acumalare de sange in cavitatea
pericardica.
Hemotoraxul hemoragie cu acumulare de sange in cavitatea pleurala.
Hemoperitoneul acumularea de sange in cavitatea peritoneala
Hematocelul acumularea de sange in cavitatea vaginalei testiculare
Hemartoza acumularea de sange intr-o cavitate articulara.

In aceste cazuri sangele acumulat este coagulat sau lichid, in functie
de cauza si vechimea hemoragiei.
In hemoragiile vechi se produc procese de organizare conjunctiva cu
formare de aderente sau simfize ale seroaselor.


HEMORAGIILE DIN ORGANELE CAVITARE
Sunt urmate de acumularea de sange in lumenul organelor
cavitare
Sunt denumite dupa organul in care se produc.

Hematosalpinx colectie sanguina in lumenul trompelor.
Hematometra colectie sanguina in cavitate uterina.
Hemocolecist colectie sanguina in cavitatea veziculei
biliare.
HEMORAGIILE INTERSTITIALE
Pot fi localizate in partile moi, viscere, mucoase, seroase, oase.
Clasificare in functie de cantitatea de sange extravazat:
Petesia hemoragie redusa, punctiforma, de origine capilara, intalnita indeosebi la nivelul
pielii, mucoaselor, seroaselor, meninge.
Echimoza hemoragie mai mare, aparand ca o arie infiltrata de sangele extravazat, fara a
proemina la suprafata pielii sau mucoaselor; originea este capilara sau la nivelul vaselor
mici.
Hematomul hemoragie mai importanta, sub forma unei colectii de sange, localizata, de
dimensiuni variabile, care produce tumefiere locala si compresie a tesuturilor
inconjuratoare. Sangele este de obicei coagulat.
Purpura hemoragie care se produce spontan in cursul diatezelor hemoragice
(sindroamelor hemoragipare). Variaza ca marime intre petesie si echimoza. Poate
apare in diferite tesuturi si organe ca pielea, mucoase, seroase, articulatii, sistem
nervos central.
Hemoragiile oculte hemoragii foarte reduse cantitativ, astfel incat exmenul macroscopic
poate sa nu le deceleze (Ex. hemoragii oculte digestive sau ale tractului urinar)
Apoplexia forma particulara de hemoragie in focare multiple, eventual confluente.
Termenul se intrebuinteaza, in special, pentru hemoragiile cerebrale.

Purpura -Testicul
Mucoasa gastrica-
Petesie
Petesie - pericard
Purpura
Henoch Schoenlein
Metroragia
Echimoza
HEMORAGII CARE APAR IN CADRUL SINDROAMELOR
HEMORAGIPARE (DIATEZE HEMORAGICE)
Prezinta o serie de particularitati si de forme imprimate de caracterul
general al tulburarilor care le genereaza si de factorul principal afectat
In general sunt multiple si adesea simultane.
Clasificare:
1. Spontane
2. Provocate
accidental
de acte medicale, uneori minore.
In functie de tulburarea predominanta:
I. Prin tulburari ale factorilor de coagulare plasmatica
II. Prin deficiente numerice si calitative ale plachetelor sanguine
III.Prin alterari ale vaselor mici

CONSECINTELE HEMORAGIILOR
Consecinte locale
- constau in fenomene de compresiune ce apar in hemoragiile mai
importante
- se resfrang asupra tesuturilor inconjuratoare, provocand eventual
leziuni distrofice sau atrofice ale acestora.
Exemple:
- Hemoragiile cerebrale produc pe langa fenomene de compresiune si
leziuni degenerative in substanta nervoasa. Apar tulburari
functionale care ajung pana la suprimarea unora din functii.
- Hemoragiile din cavitatile seroase produc compresiuni asupra
organelor invecinate precum si tulburari functionale, uneori deosebit
de grave, de natura neurorefloxa (ExEMPLU: hemopericard)
CONSECINTELE HEMORAGIILOR
Consecintele generale
- depind in cea mai mare parte de cantitatea de sange pierdut, de viteza sangerarii si
durata acesteia.
Hemoragiile mari si acute
- se insotesc de stare de soc cu colaps;
- tegumentele, mucoasele si viscerele sunt palide si mai uscate decat in mod normal
- hemoragiile ce intereseaza 40-50% din masa sanguina sau mai mult pot produce
moartea bolnavului
Mecanisme compensatorii- refacerea initiala a volumului sanguina pe seama lichidelor
tisulare este insotita de hemodilutie; apoi, prin regenerarea de hematii intr-un ritm care
depaseste pe acela al formarii de hemoglobina este urmat de aparitia unei anemii
hipocrome, care este corectata progresiv. In conditiile unei maduve normale, volumul
eritrocitar poate fi facut in aproximativ 33 de zile.
Hemoragiile mici, repetate, inclusiv anemiile oculte sunt adesea urmate de anemie
feripriva, hipocroma, datorita pierderilor de fier din organism.

TULBURARILE CIRCULATIEI LIMFATICE

Prezinta numeroase analogii cu cele ale circulatiei sanguine, dar
caracterele anatomice si functionale proprii acestei circulatii
imprima o serie de particularitati tulburarilor sale patologice.
Astfel circulatia limfatica se deosebeste de cea sanguina prin aceea
ca nu se desfasoara intr-un sistem circulator inchis, ci ea incepe cu
capilarele limfatice la nivelul tesuturilor si organelor, continua cu
venele limfatice, pe traiectul carora se gasesc ganglionii limfatici, si
se termina cu marile trunchiuri limfatice colectoare, care se varsa in
sistemul venos cav superior. Circulatia limfatica poate fi, de aceea,
influentata de circulatia venoasa.
Limfa se formeaza prin patrunderea lichidului interstitial in capilarele
limfatice, cea mai mare parte a limfei fiind produsa insa in ficat.
Volumul de limfa prezinta variatii fiziologice si
patologice.
Fiziologic, volumul limfei creste in starile de activitate a
organelor si tesuturilor, un exemplu tipic fiind acela al
dilatatiei capilarelor limfatice in cursul absorbtiei
intestinale.
Patologic, cresterea volumului de limfa apare ca urmare
a cresterii cantitatii de lichid interstitial sau prin
permeabilizarea capilarelor limfatice.
Modificarea de volum nu produce, insa, edem atita timp cit
drenajul limfei este asigurat.
Cresterea presiunii venoase se repercuteaza asupra circulatiei
limfatice, incetinind drenajul acesteia in sistemul venos .
STAZA LIMFATICA

Clasificarea edemului limfatic
in functie de conditiile de producere - edem limfatic:
1. obstructiv,
2. inflamator,
3. idiopatic
4. congenital
1) Edemul limfatic obstructiv
apare in urma stazei limfatice, prin obstructie sau intrerupere de
cai limfatice.
conditiile de aparitie sunt aceleasi ca si pentru staza limfatica.
Cel mai frecvent este edemul dezvoltat in tesuturile moi, asa cum se
observa la nivelul extremitatilor si, indeosebi, la memmbrul superior
dupa mastectomia largita. In asemenea cazuri, membrul superior
este tumefiat, pastos, de culoare albicioasa. Edemul foarte
acccentuat produce jena functionala si durere.
Edemul limfatic obstructiv se poate prezenta si ca ascita chiloasa,
in tumorile retroperitoneale, sau ca pleurezie chiloasa (chilotorax) in
neoplaziile masive mediastinale.

2) Edemul limfatic inflamator
apare ca infectie primara sau secundara a cailor limfatice
se asociaza, de obicei, cu celulita si limfangita recidivanta.
Infectiile primare apar in infectiiIe cu streptococ si stafilococ.
Infectii secundare - apar in tromboflebite, ulcere variicoase, filarioza etc.
Traumatismele constituie un factor favorizant
este produs prin asocierea permeabilizarii capilarelor si vaselor
limfatice cu staza limfatica datorita trombozelor obstructive.
Localizarea cea mai frecventa este la membre. Regiunea afectata
este tumefiata, caIda, sensibila, iar ganglionii limfatici mariti de volum.
Limfangiografic, s-a constatat, inconstant, dilatarea vaselor limfatice
si, incetinirea circulatiei Iimfatice.

Microscopic
In formeIe acute
vasele limfatice prezinta
tromboze,
discrete infiltrate inflamatorii
tumefierea endoteliului.
tesuturile inconjuratoare sint edematiate si adesea inflamate.
ganglionii limfatici regionali, mariti de volum, sint edematiati si cu
infilltrat inflamator acut.
In formele recidivate se gasesc obstructii vasculare si infiltrate
limfo-plasmocitare de-a lungul vaselor limfatice, precum si scleroza
tesutului conjunctivo-adipos inconjurator.

3) Edemul limfatic idiopatic (limfedemul precoce)
se intilneste mai ales la femei in a doua sau a treia decada a vietii.
apare dupa sarcini, traumatisme minore sau infectii trecatoare (mai ales genitale).
mecanismul de producere consta in insuficienta drenajului limfatic, care are ca urmare
retentia de proteine in tesuturi si apoi de apa
Macroscopic
afecteaza unul sau ambele membre inferioaare
se instaleaza, de obicei, progresiv
intereseaza membrul afectat in intregime sau, mai ales, portiunea sa superioara.
membrul afectat este tumefIat, aIbicios, pastos, iar prin cronicizare tesuturile devin
indurate.
Microscopic
vasele limfatice superficiale sint rare, iar cele profunde, dilatate.
adesea apar discrete infiltrate limfo-plasmocitare perivasculare.
tesuturile conjunctivo-adipoase superficiale si profunde sunt fibrozate, cu fibrele elastice
fragmentate si cu edem difuz, care disociaza structurile conjunctive.

Macroscopic - edemul limfatic congenital:
apare ca o tulburare progresiva si permanenta, localizata, indeosebi, la extremitatile
inferioare (elefantiazis);
poate fi uni sau bilateral
cuprinde membrul inferior in intregime sau numai partial.
membrul afectat este mult tumefiat, deformat, de culoare aIbicioasa, indurat.
intre fascia musculara profunda si grasimea subcutanata se gaseste un strat gros de
tesut moale, buretos, in "fagure".
Pielea este aspra si hiperpigmentata.
Limfangiografic si microscopic
malformatia vaselor limfatice subcutanate si profunde,
prezenta de vase hipoplazice dar cu predominanta vaselor dilatate, varicoase, asa incit
realizeaza aspecte de limfangiomatoza. Se vorbeste chiar de un hamartom limfatic.
tesutul conjunctivo-adipos este mult redus fiind inlocuit de vasele limfatice ectaziate.
fibrele elastice sunt fragmentate, reduse; se gasesc si zone de fibroza.
epiteliul cutanat prezinta zone de atrofie si zone de hipertrofie

LIMFORAGIA
Definitie - revarsarea de limfa in:
1. cavitatea peritoneala (ascita chiloasa sau chiloperitoneu) sau
2. cavitatea toracica (chilotorax).
Se produce prin lezarea vaselor limfatice in neoplaziile cu invazie limfatica
sau prin traumatisme.
Diagnosticul diferential - extravazarea de limfa, produsa prin staza limfatica si
cu care se poate confunda cu usurinta.
Se mai descrie chilotoraxul spontan congenital si ascita chiloasa idiopatica cu
etiologie inca neelucidata
Macroscopic
Lichidul revarsat prin limforagie si acumulat in, cavitatile seroase are un aspect
caracteristic alb-laptos. Ajunge, de obicei, la cantitati importante si se reface
rapid dupa evacuare.
Examenul microscopic, pe frotiuri, arata numeroase picaturi si rare leucocite,
cu predominanta elementelor mononucleare
Aceste functii sint realizate datorita:
schimburilor permanente dintre lichidul interstitial si plasma, pe de o parte,
dintre lichidul interstitial si cel intracelular, pe de alta parte.
Schimburile cu plasma sanguina sint efectuate prin peretele capilar, care se
comporta ca o membrana semipermeabila. De aceea, constitutia ionica a
lichidului interstitial este sensibil asemanatoare cu aceea a plasmei, cu mici
diferente datorita prezentei unei cantitati mai mari de proteine in plasma,
unele dintre ele nedifuzabile, in mod normal, prin peretele capilar.
Schimburile cu lichidul intracelular sint realizate prin intermediul membranei
celulare, dotata cu permeabilitate selectiva; concentratia electrolitica a
lichidului intracelular prezinta, de aceea, diferente importante, printre care o
concentratie mai mare de ioni de potasiu (K+) fata de lichidul interstitial si fata
de plasma.

Echilibrul dinamic dintre volumul si constitutia lichidului interstitial, in raport cu celelalte
sectoare si compartimente ale mediului lichid din organism, este realizat de urmatorii
factori:
permeabilitatea capilara,
presiunea hidrostatica sanguina si tisulara,
presiunea coloid-osmotica sanguina si tisulara,
factori renali
permeabilitatea glomerulara si
functia de reabsorbtie de la nivelul tubilor renali,
factori hormonali - in special hormonul antidiuretic si aldosteronul,
drenajul limfatic.
Eliminarile hidrice pe cale transcutanata (secretie sudorala), pulmonara si digestiva pot
influenta volumul si constitutia lichidului interstitial.
Dereglarea mecanismelor dependente de acesti factori se va repercuta asupra circulatiei
interstitiale, asupra cantitatii si compozitiei lichidului interstitial.

EDEMUL

PROF.UNIV.DR. MARIANA ASCHIE
Definitie
Acumularea de lichid la nivelul spatiului interstitial (intercelular si cavitati)
Edemul reprezinta un simptom care insoteste numeroase si variate afectiuni.

Denumiri particulare sunt utilizate pentru edemul produs in cavitatile seroase:
1. hidrotorax - edem in cavitatile pleurale,
2. Hidropericard - in cavitatea pericardica,
3. hidroperitoneu sau ascita - edem in cavitatea peritoneala.
Anasarca este un edem generalizat, interesand tesutul subcutanat si cavitatile
seroase.

CLASIFICAREA EDEMULUI
1. Edem acut
2. Edem cronic.
ETIOLOGIA- este foarte variabila, cauzele cele mai importante fiind:
1. insuficienta cardiaca,
2. staza sanguina locala,
3. afectiunile renale glomerulare si tubulare,
4. ciroza hepatica,
5. inanitia si denutritia,
6. inflamatiile,
7. socul anafiilactic si
8. tulburarile angioneurotice,
9. obstructia cailor limfatice,
10. afectiunile endocrine etc.
Patogeneza se explica prin mecanisme esentiale, care predomina in functie de conditiile etiologice, dar
care in numeroase cazuri actioneaza asociat:
I. Cresterea presiunii hidrostatice
II. Scaderea presiunii coloid- osmotice
III.Retentia de sodiu
IV. Cresterea permeabilitatii vasculare
V. Staza limfatica
I) Cresterea presiunii hidrostatice, astfel incat sa depaseasca presiunea coloid-osmotica in
zona capilaro-venoasa a patului vascular, ce determina cresterea transudarii de lichid din plasma si
acumularea progresiva de lichid in interstitii cu producerea edemului.
Exemple:
a) staza sanguina loco-regionala - obstructie venoasa, urmata de cresterea presiunii venoase ca in
tromboza venoasa, compresiuni pe vene etc.
b) staza sanguina generalizata - insuficienta cardiaca.
II) Scaderea presiunii coloid-osmotice ca urmare a reducerii concentratiei
proteinelor plasmatice.
Intrucat albuminele au un rol esential in determinarea presiunii coloid-
osmotice, scaderea lor sub 2,5 g la 100 ml plasma produce edem. In aceste
conditii, se acumuleaza progresiv un exces de apa in interstitii, prin reintoarcerea
insuficienta a acesteia in mediul intravascular, intrucat presiunea coloid-osmotica
nu mai poate contrabalansa presiunea hidrostatica.
Exemple:
nefroza,
ciroza hepatica,
inanitia,
denutritia.
Edemele au tendinta la generalizare
Lichidul de edem este sarac in proteine.


III) Retentia de sodiu in organism atrage dupa sine retentia de apa, atat intravascular cit si
interstitial. Intr-o prima etapa, in lichidul interstitial apare un exces de Na+ si o stare de hipertonicitate
ce determina retentia de apa, pana se ajunge la stare de normotonicitate (izotonicitate) si uneori chiar de
hipotonicitate a lichidului interstitial. Tulburarile hidroeletrolitice astfel produse au ca urmare
constituirea edemului.
Retentia de sodiu poate fi produsa prin:
mecanisme renale, care constau in tulburari de filtrare glomerulara, insotite de reabsorbtie tubulara
crescuta cu filtrare glomerulara scazuta, cu reabsorbtie de sodiu in limite normale.
factori extrarenali.
hipersecretia de aldosteron (insuficienta cardiaca, ciroza hepatica, nefroza), care accentueaza
reabsorbtia sodiului, la nivelul tubilor renali,
hipersecretia de hormon antidiuretic (insuficienta cardiaca), care accentueaza reabsorbtia apei la
nivelul tubilor renali.
secretia excesiva de estrogeni si progesteron
administrarea de ACTH, cortizon si hidrocortizon


IV) Cresterea permeabilitatii vasculare
Mecanisme:
1. in mod direct, prin actiunea agentilor patogeni asupra vaselor - poate fi interesat oricare tip de
vas (arteriole, capilare, venule), agresiunea exercitindu-se nemijlocit asupra acestora.
2. in mod indirect, prin actiunea unor mediatori chimici eliberati in teritoriul afectat sau in
tesuturile din jurul acestuia.
Asemenea mediatori chimici sint: histamina, serotonina, kininele, factorul globulinic de
permeabilitate , lizolecitina etc.
Sunt interesate, in mod particular, venulele - acest lucru explicandu-se prin existenta intre
celulele endoteliale de la nivelul lor, a unor sisteme jonctionale mai labile decat intre endoteliile
celorlalte vase sanguine
Exista situatii, ca in cresterea permeabilitatii tardive inflamatorii, cind demarcarea intre cele doua
mecanisme devine discutabila, ele parand chiar ca se asociaza.
Dintre componentele morfologice ale peretelui vaselor, endoteliul este componenta principala
cu rol de bariera in permeabilitatea vasculara. S-a constatat, astfel, ca dupa lezarea endoteIiului,
desi membrana bazala poate persista, permeabilitatea vasului afectat este crescuta.
Principalele mecanisme celulare care pot produce cresterea permeabilitatii endoteliale sunt
urmatoarele:
1) distrugerea endoteliului, cu pastrarea membranei bazale;
2) formarea de goluri (gap) intercelulare prin:
a) contractia celulelor endoteliale dotate cu miofilamente cu diametru de 40-70 A; in
aceste conditii celulele endoteliale proemina in lumen, prezinta cute si falduri ale
membranei celulare si nucleare iar nucleul devine rotund;
b) prin lezarea materialului jonctional, care creaza astfel comunicari intercelulare;
3) pierderea de lichid transcelular prin canalele transendoteliale. In conditii patologice se
presupune, fara a avea o demonstratie concludenta, ca aceste canale cresc in numar si
dimensiuni;
4) transportul activ transcelular prin veziculele de pinocitoza; in conditiile cresterii
permeabilitatii acestea devin mai numeroase si cresc in diametru.
Edeme produse prin cresterea permeabilitatii vasculare se intilnesc in:
inflamatii - sub actiunea unor factori toxici,
in socul anafilactic,
stari alergice,
urticarie,
astm etc.
Modificarile lichidului interstitial si, indeosebi, cresterea cantitatii de proteine si a sodiului,
pot accentua edemul datorita cresterii permeabilitatii vasculare.
V) Staza limfatica
apare prin obstructia cailor limfatice sau alte tulburari de drenare a limfei.
EXUDAT SI TRANSUDAT
Dupa continutul in proteine al Iichidului de edem, conditionat Ia rindul sau de mecanismul de producere,
se disting
I. edeme cu exsudat
II. edeme cu transudat.
Exsudatul
este un lichid de edem cu densitate peste 1018 si continut proteic peste 2 %
se produce prin cresterea permeabilitatii vasculare
inflamatii,
edem angioneurotic etc.
Transudatul
este lichidul de edem cu densitate sub 1015 si cu un foarte slab continut proteic (sub 2%);
este intotdeauna cIar, incolor sau foarte slab colorat - citrin.
se produce prin:
retentie de sodiu,
cresterea presiunii hidrostatice,
hipoproteinemie etc.

Edemele pot fi Iocalizate sau generalizate.
Edemele generalizate
devin evidente clinic cand retentia hidro-salina interstitiala a atins valori de 3-5 litri.
cel mai frecvent si mai intens afectate sunt tesuturile laxe:
tesutul conjunctiv subcutanat (indeosebi la pleoape, fata si membrele inferioare),
tesutul conjunctivo-adipos profund,
organele genitale externe,
cavitatile seroase,
mucoasele,
plaminul
creierul.
Macroscopic
teritoriul sau organul edematiat este marit de volum, tumefiat.
consistenta tesuturilor devine pastoasa, iar la presiune ramane godeu.
in tesutul lax profund edemul produce modificari particulare prin imbibitia cu apa si un aspect
gelatinos al acestora.
Edemul subcutanat :
la nivelul extremitatilor, reliefurile osoase sunt sterse.
culoarea poate fi alba (edeme albe) sau cianotica (edeme cianotice), in functie de
conditiile si mecanismele de producere
regiunea afectata este tumefiata difuz
consistenta este pastoasa
la presiune digitala ramaine o depresiune.
pe sectiune, tesutul este umed, translucid, lasand sa se scurga un lichid incolor sau palid-
galbui.
Edemele organelor parenchimatoase - ficatuI, rinichiul
se insotesc de o usoara crestere de volum a acestora, intrucat edemul se produce in
interstitiile conjunctive, slab reprezentate in aceste organe.
consistenta organelor este marita
culoarea palida
suprafata de sectiune are un aspect lucios si este mai umeda decat in mod normal.
In edemul pulmonar
plamanii sunt mariti de volum,
crepitatiile diminuate sau absente
la sectiune scurge un lichid rozat, spumos, datorita faptului ca este
amestecat cu aer.
In tesuturile laxe, microscopic
edemul produce disocierea si indepartarea structurilor fibro-
celulare, mai ales a celor situate perivascular, printr-un lichid cu
slab continut proteic;
vasele limfatice sunt dilatate.
in plaman, lichidul de edem se acumuleaza in lumenele alveolare,
pe care Ie ocupa in intregime sau partial si contine, inconstant,
hematii si celule alveolare descuamate
Edem cutanat
Edem la nivelul tesutului subcutanat
Edem pulmonar
1- membrana aveolara
2- lumenul alveolar
Se disting mai multe tipuri de edem, in functie de conditiile de producere si caracterele lor
anatomo-clinice.

I. Edemul cardiac
II. Edemul de staza
III.Edemele renale
IV.Edemul inflamator
V. Edemul de inanitie si denutritie
VI.Edemul limfatic

Tipuri de edem
I) Edemul cardiac
apare in insuficienta cardiaca
are tendinta la generalizare.
Mecanismul de formare a edemului si, respectiv, transudarea de lichid in spatiul extravascular s-a
explicat prin tulburarea circulatiei de intoarcere, insotita de cresterea presiunii hidrostatice venoase si
capilare si prin cresterea permeabilitatii capilare, secundara anoxiei. S-a constatat insa, ca edemul
precede aceste modificari, si ca, in general, exista o crestere de lichid extracelular (plasmatic si
interstitial) datorita retentiei renale de apa si sodiu. La randul sau, aceasta este determinata, probabil,
de secretia marita de aldosteron, si/sau de hormon antidiuretic, deoarece nu s-au constatat modificari
ale filtrarii glomerulare. Cresterea volumului plasmatic prin interventia factorului renal ar determina,
sau cel putin ar contribui, astfel la instalarea hiperpresiunii venoase si la declansarea fenomenului de
transudare.
Ca factor secundar, in producerea edemului cardiac, ar interveni si diminuarea drenajului limfatic.
Edemul cardiac
este un edem cianotic.
debuteaza, de obicei, la nivelul membrelor inferioare, fiind evident mai ales in regiunea maleolara; apoi
se extinde sub forma de ascita, hidrotorax, hidropericard, edem pulmonar si are tendinta la
generalizare.
II) Edemul de staza
este produs prin cresterea presiunii sanguine si hidrostatice in vene si capilare.
are caracter loco-regional
este un edem cianotic.
In tulburarile circulatiei portale, ca in ciroza hepatica, edemul se produce in cavitate a
peritoneala (ascita).
mecanismul de producere este mai complex:
cresterea presiunii sanguine in sistemul port,
hipoproteinemie
tulburari renale cu retentie de sodiu.
In acest fel se expIica, tendinta de extindere a edemului in aceasta afectiune.

III) Edemele renale
sunt produse prin mecanisme diferite, in functie de tipul afectiunii.
a) in glomerulonefrita acuta, edemul se produce prin:
retentia de sodiu si apa datorita tulburarii filtrarii glomerulare
reabsorbtia tubulara crescuta sau reducerea filtrarii cu reabsorbtie normala,
cresterea permeabilitatii capilare periferice
tulburari cardiace;
b) in nefroze, edemul apare datorita:
hipoproteinemiei
retentiei de sodiu prin reabsorbtie tubulara crescuta, produsa probabil prin hipersecretia
de aldosteron
In reabsorbtia crescuta de sodiu, in rinichi intervin si mecanisme intrarenale:
scaderea presiunii hidrostatice capilare si
cresterea rezistentei vasculare renale.
Edemele renale sunt edeme albe, care debuteaza, de obicei, la pleoape si fata, dar care au
tendinta la generalizare (mai ales in nefroze).


IV) Edemul inflamator
este localizat in regiunea afectata de procesul inflamator.
se datoreaza:
cresterii permeabilitatii venulelor si capilarelor,
tulburarilor circulatorii locale.
este constituit din exsudat bogat in proteine.
produce tumefierea regiunii inflamate si durere locala, datorita compresiunii pe care o
exercita asupra terminatiilor nervoase locale.

Edemele angioneurotice, anafilactice sau de tip Quincke
sunt produse prin fenomene de hipersensibilitate si eliberarea de histamina, determinand
cresterea permeabilitatii capilare.
au caractere de edeme albe
sunt localizate - cel mai frecvent fiind la:
fata (buze, pleoape),
piele
mucoasa respiratorie - nazala, laringiana, bronsica.
V) Edemul de inanitie si denutritie
se datoreaza
1. hipoproteinemiei, prin lipsa de aport,
2. tulburarilor tisulare rezultate din epuizarea rezervelor de lipide si
consumului de proteine tisulare.
este un edem alb
este evident mai ales la membrele inferioare si sub forma de ascita.


EVOLUTIA SI CONSECINTELE EDEMULUI

Evolutia edemelor depinde de cauzele determinante, care imprima, dealtfel, si
caracterul lor acut sau cronic.
Edemul acut
se poate resorbi sau se poate croniciza;
constituie, uneori, o leziune premergatoare sau insotitoare a altor procese
patologice, asa cum se observa in inflamatii.
poate produce tulburari functionale importante si grave cand este localizat
pulmonar (blocarea spatiului alveolar si a cailor respiratorii),
glotic si laringian (asfixie),
cerebral (hipertensiune intracraniana).
In unele din aceste cazuri poate constitui chiar cauza mortii bolnavului.


Hidrotoraxul si hidropericardul
produc compresiuni ale plaminului si respectiv ale cordului, cu
tulburari ale dinamicii lor functionale
hidrotoraxul mai poate produce si atelectazii de compresiune.
Ascita, datorita distensiei peretelui abdominal si compresiunii
diafragmuului, are, de asemenea, repercusiuni asupra dinamicii
toracice si respiratorii.
Edemul pulmonar ,mai ales cel cronic, constituie o cauza a
tulburarii functiei respiratorii, precum si o conditie favorizanta
pentru infectiile supradaugate.
Edemul cronic, se insoteste, adesea, de scleroza.

TULBURARI CIRCULATORII
Hiperemia
Hiperemia reprezinta cresterea masei sanguine intravasculare intr-un anumit
tesut, organ sau teritoriu al organismului.
In functie de sectorul vascular interesat se clasifica in hiperemie activa si pasiva
Hiperemia acti va consta in cresterea masei de sange in arteriolele si capilarele
lor eferente si intereseaza intotdeauna un teritoriu limitat din organismul uman.
Poate avea un caracter fiziologic sau patologic.
Staza (hiperemia pasiva) reprezinta cresterea masei sangvine la nivelul venelor si
capilarelor in conditiile unei circulatii arteriale normale.
Tipuri:
- locala
- regionala
- generalizata
Caracterele generale ale organelor de staza
- marite de volum si greutate
- consistenta crescuta
- cianotice
- capsula in tensiune
- la sectionare se scurge sange venos in cantitate variabila
- +aspecte macroscopice particulare, specifice fiecarui organ

Dupa evolutie, staza sanguina poate fi acuta sau cronica.
Staza sanguina acuta organul sau teritoriul afectat capata o culoare rosie-
violacee, uniforma, denumita cianoza. Microscopic venele si capilarele sunt
dilatate, pline cu hematii
Staza sanguina cronica in care teritoriul afectat prezinta cianoza, tumefiere si
greutate marita prin cresterea masei sanguine si prin edem. Secundar apar
leziuni distrofice si scleroza locala.
Microscopic apar macrofage incarcate cu hemosiderina, leziuni distrofice si
fibroza locala
Evolutia stazei:
Staza acuta cedeaza fara sechele odata cu disparitia cauzei ce a determinat
obstacolul in circulatia de intoarcere.
In staza sangvina cronica disparitia cauzei si restabilirea circulatiei
venoase au ca urmare retrocedarea majoritatii modificarilor locale ca
cianoza, edemul si tumefactia. Persista insa in masura in care s-au produs
scleroza si depunerile de hemosiderina.
Consecintele stazei:
Tromboza
Leziunile distrofice
Extravazari de hematii
Scleroza


Tromboza
Definitie: procesul de formare a trombilor
Trombul este un coagul intravascular sau intracardiac, format in timpul
vietii, din constituientii sangelui.
Diagnostic diferential:
- hematomul
- cheagul cruoric
- embolul
Patogenia trombozei este reprezentata de interactiunea a trei factori
triada Virchow
tulburari hemodinamice
tulburari ale factorilor de coagulare
modificari vasculare si cardiace



Clasificarea trombilor:
- varsta: recenti si vechi
- localizare: arteriali, venosi, capilari, intracardiaci
- culoare: albi, rosii, micsti
- grad obstructie vasculara: parietali si obliteranti
- prezenta/absenta factorului septic: trombi septici si aseptici

Macroscopic trombul este puternic aderent la endoteliu/endocard, rugos, friabil, mat
Dupa mecanismul de formare al trombului: tromb primar si tromb secundar
Tromb primar alcatuit din plachete
Tromb secundar (definitiv):
- plachete (retea coraliforma)
- retea de fibrina insolubila
- elemente figurate in proportii variabile
Consecintele trombozei:
Infarctul visceral ( infarct miocardic, ramolisment cerebral) in cazul trombozelor
arteriale
Infarctizarea in cazul trombozei venoase
Trombembolismul



Embolia
Reprezinta obstructia vasculara produsa de un material
vehiculat de sangele circulant, dar strain de compozitia sa.
Aceste material este denumit embol.
Embolul poate avea origine:
endogena (trombi, tesuturi moi, placenta, lichid amniotic) sau
exogena (introducere de aer, grasimi lichide, corpi straini patrunsi
in circulatia sanguina prin perfuzie)
Dupa caracterele fizice se deosebesc emboli solizi, lichizi si
gazosi.
Embolul poate fi septic sau aseptic.
In functie de directia de circulatie in torentul sanguin, embolia
poate fi:
Directa
Paradoxala
Consecinta producerii emboliei o constituie ischemia cu toate
consecintele posibile: infarct, gangrena, ramolisment cerebral.

Trombembolia
Este o embolie produsa prin trombi sau fragmente de
trombi detasate, uramte de tromboza locala secundara.
Sursa trombilor poate fi: arteriala, venoasa, cardiaca
Trombembolismul pulmonar are prognosticul cel mai grav.
Trombul porneste de la nivelul venelor membrelor
inferioare sau din micul bazin.
Factori de risc: pacienti imobilizati, interventii chirurgicale,
in post-partum
Macroscopic deschiderea arterei pulmonare evidentiaza
coaguli rosii asemanatori trombului detasat
Consecinte:
moarte subita prin embolism masiv al plamanului,
infarct pulmonar

Infactul
Definitie: necroza ischemica a unui teritoriu determinata de scaderea
brusca (completa si persistenta) a fluxului sangvin in artera care
deserveste respectivul teritoriu.
Cauze: tromboza, embolie, spasm arterial, ateroscleroza
Clasificare:
- dupa culoare: alb si rosu
- dupa varsta: recent si vechi
- prezenta/absenta factorului septic: infarct sepric si aseptic
Infarctul alb se produce in organele cu circulatie terminala (splina,
rinichi) sau cu anastomoze reduse: miocardul
Infarctul rosu apare in organele cu circulatie dubla (ficat, plaman) sau in
organe cu anastomoze boagate (intestin)


Infarctul miocardic
Definitie: necroza ischemica a unui teritoriu din miocard ca urmare a
scaderii bruste (obstructie completa si persistenta) a fluxului sangvin
la nivelul arterei coronare care deserveste zona respectiva
Localizare:
- mai frecvent la nivelul ventriculului stang, mai rar la nivelul
ventriculului drept, foarte rar la nivelul atriilor
Manifestari clinice: durere caracteristica cu caracter constrictiv,
transpiratii reci, temperatura corporala crescuta, extremitati reci
Macroscopic:
- placa laptoasa la nivelul pericardului
- zona bine delimitata cu aspect de harta
- culoare cenusie, aspect murdar
- contur accentuat cenusiu
- zona de hiperemie-hemoragie la periferie
- proeminenta pe suprafata de sectiune
- consistenta crecuta


Microscopie
- necroza de coagulare ( fibre miocardice balonizate cu acidofilie crescuta,
disparitia nucleilor)
- infiltrat cu PMN
- hiperemie-hemoragie
Evolutia infarctului miocardic acut:
Dupa 5-6 ore apare necroza de coagulare cu aspectul valurit al fibrelor
miocardice
Dupa 25 de ore macroscopic se observa focarele de necroza lejer
delimitate iar microscopic se evidentiaza leziuni de necroza a miocardului
cu acidofilie si tumefierea citoplasmei precum si disparitia nucleilor. Apare
infiltratul leucocitar neutrofil iar la periferie se evidentiaza vase hiperemice
Din zilele 5-6 PMN-urile sunt inlocuite treptat de macrofage
Din zilele 7-8 macrofagele cresc numeric si incepe proliferarea de vase de
neoformatie si fibre conjunctive
Dupa 14 zile in jurul necrozei apare lizereul rosu de tesut de granulatie
Dupa 6-8 saptamani apare cicatricea alba, ferma, sidefie
Infarctul pulmonar
Reprezinta o zona de necroza a parenchimului pulmonar datorata obstructiei unui ram
arterial ce iriga zona respectiva, prin embolie sau tromboza;
Localizarea predomina in lobii inferiori pulmonari;
Infarctul pulmonar este de tip rosu (hemoragic)
Manifestari clinice: durere toracica intensa, tuse, hemoptizie, temperatura corporala crescuta,
dispnee, transpiratii reci
Macroscopic:depozite de fibrina la nivelul pleurei
- forma piramidala/triunghiulara pe sectiune
- culoare rosie-negricioasa
- consistenta crescuta
- proeminent pe suprafata de sectiune
- docimazie fragmentele de tesut pulmonar cad la fundul vasului cu apa
Microscopic:
- necroza de coagulare la nivelul septurilor alveolare
- hematii si fibrina la nivelul spatiilor alveolare
- infiltrat inflamator la periferia leziunii
Evolutie
In primele 12-24 ore necroza hemoragica se caracterizeaza prin distrugerea septurilor alveolare cu
existenta de hematii la acest nivel, iar la periferie se gasesc PMN-uri si edem intraalveolar
Dupa 2-3 zile hematiile sunt inlocuite de macrofage si incepe procesul de organizare
Dupa 2-3 saptamani apare cicatricea stelata de consistenta ferma si pigmentata




Infarctul renal
Reprezinta necroza tesutului renal prin intreruperea irigatiei sangvine
datorita obliterarii, de obicei embolice, a arterei renale sau a uneia dintre
ramurile acesteia.
Datorita circulatiei terminale la acest nivel, este un infarct alb sau anemic.
Manifestari clinice: asimptomatic sau durere in lomba si hematurie
Macrosopic:
- bine delimitat
- forma piramidala/triunghiulara
- culoare cenusie-albicioasa
- contur accentuat
- hiperemie-hemoragie la periferia leziunii
Microscopic
- necroza de coagulare (in care se mai disting contururile glomerulilor si
tubilor, citoplasma omogen acidofila, nucleii sunt disparuti sau picnotici)
- infiltrat cu PMN
- hiperemie-hemoragie

INFARCTUL CEREBRAL
(RAMOLISMENTUL CEREBRAL)
Reprezinta cea mai comuna leziune vasculara a SNC, constatata la
25% din necropsiile curente dupa 50 ani
Cauze
Scaderea debitului cardiac din cardiopatii
Tromboza arterelor cu modificari aterosclerotice
Leziuni de endarterita obliteranta, luetica sau tbc
Macroscopic: ramolisment alb, rosu (hemoragic), galben si cu
transformare pseudochistica.
Microscopic apar modificari celulare cu tigroliza (distrugerea
corpilor tigroizi), tumefactia perikarionului, lichefierea tecilor de
mielina si hiperemie periferica.
Dupa cateva ore se instaleaza edem perineuronal.


Infarctul intestinal
Este produs prin obstructia arterelor mezenterice (cel mai frecvent a arterei mezenterice
superioare)
Localizarea cea mai frecventa: jejun si ileon
Etiologia infarctului intestinal:
Embolie arteriala prin tromb intracardiac ( in infarctul miocardic) sau parietal
aortic.
Tomboza venoasa descendenta (in ciroza hepatica cu tromboza spontana) sau
ascendenta (in inflamatii de colon)
Hernie strangulata si invaginare de anse intestinale
Macroscopic segmentul intestinal afectat este de culoare rosie inchisa-negricioasa si are
limite bine conturate;
peretele intestinal este acoperit de exsudat fibrinos, este ingrosat, negricios, friabil
Microscopic: Se observa necroza hemoragica:
- hematiile invadeaza structurile necrozate care nu mai sunt vizibile
- In aproximativ 12- 15 ore apare lizereul leucocitar neutrofil, care invadeaza rapid
zona de necroza
Evolutia este foarte grava de la inceput se instaleaza fenomene toxice;
Complicatii: peritonita septica si exitus
EDEMUL
PROF. DR . MARI ANA ASCHI E
EDEMUL
Definitie
excesul de apa in interstitii si cavitatile seroase, asociat sau nu cu cresterea
cantitatii de apa intravasculare si intracelulare.
Edemul reprezinta un simptom care insoteste numeroase si variate afectiuni.

Denumiri particulare sunt utilizate pentru edemul produs in cavitatile seroase:
1. hidrotorax - edem in cavitatile pleurale,
2. Hidropericard - in cavitatea pericardica,
3. hidroperitoneu sau ascita - edem in cavitatea peritoneala.
Anasarca este un edem generalizat, interesand tesutul subcutanat si cavitatile
seroase.

EDEMUL
CLASIFICARE
1. Edem acut
2. Edem cronic.
ETIOLOGIA- este foarte variabila, cauzele cele mai importante fiind:
1. insuficienta cardiaca,
2. staza sanguina locala,
3. afectiunile renale glomerulare si tubulare,
4. ciroza hepatica,
5. inanitia si denutritia,
6. inflamatiile,
7. socul anafiilactic si
8. tulburarile angioneurotice,
9. obstructia cailor limfatice,
10. afectiunile endocrine etc.
EDEMUL
Patogeneza se explica prin mecanisme esentiale, care predomina in functie de conditiile
etiologice, dar care in numeroase cazuri actioneaza asociat:
I. Cresterea presiunii hidrostatice
II. Scaderea presiunii coloid- osmotice
III. Retentia de sodiu
IV. Cresterea permeabilitatii vasculare
V. Staza limfatica
I) Cresterea presiunii hidrostatice, astfel incat sa depaseasca presiunea coloid-
osmotica in zona capilaro-venoasa a patului vascular, ce determina cresterea transudarii
de lichid din plasma si acumularea progresiva de lichid in interstitii cu producerea
edemului.
Exemple:
a) staza sanguina loco-regionala - obstructie venoasa, urmata de cresterea presiunii
venoase ca in tromboza venoasa, compresiuni pe vene etc.
b) staza sanguina generalizata - insuficienta cardiaca.
EDEMUL
II) Scaderea presiunii coloid-osmotice ca urmare a reducerii concentratiei
proteinelor plasmatice.
Intrucat albuminele au un rol esential in determinarea presiunii coloid-
osmotice, scaderea lor sub 2,5 g la 100 ml plasma produce edem. In aceste
conditii, se acumuleaza progresiv un exces de apa in interstitii, prin
reintoarcerea insuficienta a acesteia in mediul intravascular, intrucat
presiunea coloid-osmotica nu mai poate contrabalansa presiunea
hidrostatica.
Exemple:
nefroza,
ciroza hepatica,
inanitia,
denutritia.
Edemele au tendinta la generalizare
Lichidul de edem este sarac in proteine.


EDEMUL
III) Retentia de sodiu in organism atrage dupa sine retentia de apa, atat intravascular
cit si interstitial. Intr-o prima etapa, in lichidul interstitial apare un exces de Na+si o stare
de hipertonicitate ce determina retentia de apa, pana se ajunge la stare de normotonicitate
(izotonicitate) si uneori chiar de hipotonicitate a lichidului interstitial. Tulburarile
hidroeletrolitice astfel produse au ca urmare constituirea edemului.
Retentia de sodiu poate fi produsa prin:
mecanisme renale, care constau in tulburari de filtrare glomerulara, insotite de
reabsorbtie tubulara crescuta cu filtrare glomerulara scazuta, cu reabsorbtie de sodiu in
limite normale.
factori extrarenali.
hipersecretia de aldosteron (insuficienta cardiaca, ciroza hepatica, nefroza), care
accentueaza reabsorbtia sodiului, la nivelul tubilor renali,
hipersecretia de hormon antidiuretic (insuficienta cardiaca), care accentueaza
reabsorbtia apei la nivelul tubilor renali.
secretia excesiva de estrogeni si progesteron
administrarea de ACTH, cortizon si hidrocortizon


EDEMUL
IV) Cresterea permeabilitatii vasculare
Mecanisme:
1. in mod direct, prin actiunea agentilor patogeni asupra vaselor - poate fi interesat
oricare tip de vas (arteriole, capilare, venule), agresiunea exercitindu-se nemijlocit
asupra acestora.
2. in mod indirect, prin actiunea unor mediatori chimici eliberati in teritoriul afectat sau
in tesuturile din jurul acestuia.
Asemenea mediatori chimici sint: histamina, serotonina, kininele, factorul
globulinic de permeabilitate , lizolecitina etc.
Sunt interesate, in mod particular, venulele - acest lucru explicandu-se prin
existenta intre celulele endoteliale de la nivelul lor, a unor sisteme jonctionale mai
labile decat intre endoteliile celorlalte vase sanguine
Exista situatii, ca in cresterea permeabilitatii tardive inflamatorii, cind demarcarea
intre cele doua mecanisme devine discutabila, ele parand chiar ca se asociaza.
Dintre componentele morfologice ale peretelui vaselor, endoteliul este componenta
principala cu rol de bariera in permeabilitatea vasculara. S-a constatat, astfel, ca
dupa lezarea endoteIiului, desi membrana bazala poate persista, permeabilitatea
vasului afectat este crescuta.
EDEMUL
Principalele mecanisme celulare care pot produce cresterea permeabilitatii
endoteliale sunt urmatoarele:
1) distrugerea endoteliului, cu pastrarea membranei bazale;
2) formarea de goluri (gap) intercelulare prin:
a) contractia celulelor endoteliale dotate cu miofilamente cu diametru de 40-
70 A; in aceste conditii celulele endoteliale proemina in lumen, prezinta
cute si falduri ale membranei celulare si nucleare iar nucleul devine rotund;
b) prin lezarea materialului jonctional, care creaza astfel comunicari
intercelulare;
3) pierderea de lichid transcelular prin canalele transendoteliale. In conditii
patologice se presupune, fara a avea o demonstratie concludenta, ca aceste
canale cresc in numar si dimensiuni;
4) transportul activ transcelular prin veziculele de pinocitoza; in conditiile
cresterii permeabilitatii acestea devin mai numeroase si cresc in diametru.
EDEMUL
Edeme produse prin cresterea permeabilitatii vasculare se intilnesc in:
inflamatii - sub actiunea unor factori toxici,
in socul anafilactic,
stari alergice,
urticarie,
astm etc.
Modificarile lichidului interstitial si, indeosebi, cresterea cantitatii de proteine si a
sodiului, pot accentua edemul datorita cresterii permeabilitatii vasculare.
V) Staza limfatica
apare prin obstructia cailor limfatice sau alte tulburari de drenare a limfei.
EXUDAT SI TRANSUDAT
Dupa continutul in proteine al Iichidului de edem, conditionat Ia rindul sau de mecanismul de
producere, se disting
I. edeme cu exsudat
II. edeme cu transudat.
Exsudatul
este un lichid de edem cu densitate peste 1018 si continut proteic peste 2 %
se produce prin cresterea permeabilitatii vasculare
inflamatii,
edem angioneurotic etc.
Transudatul
este lichidul de edem cu densitate sub 1015 si cu un foarte slab continut proteic (sub 2%);
este intotdeauna cIar, incolor sau foarte slab colorat - citrin.
se produce prin:
retentie de sodiu,
cresterea presiunii hidrostatice,
hipoproteinemie etc.

CARACTERE GENERALE MORFOPATOLOGI CE
ALE EDEMULUI
Edemele pot fi Iocalizate sau generalizate.
Edemele generalizate
devin evidente clinic cand retentia hidro-salina interstitiala a atins valori de 3-5 litri.
cel mai frecvent si mai intens afectate sunt tesuturile laxe:
tesutul conjunctiv subcutanat (indeosebi la pleoape, fata si membrele inferioare),
tesutul conjunctivo-adipos profund,
organele genitale externe,
cavitatile seroase,
mucoasele,
plaminul
creierul.
Macroscopic
teritoriul sau organul edematiat este marit de volum, tumefiat.
consistenta tesuturilor devine pastoasa, iar la presiune ramane godeu.
in tesutul lax profund edemul produce modificari particulare prin imbibitia cu apa si
un aspect gelatinos al acestora.
CARACTERE GENERALE MORFOPATOLOGI CE
ALE EDEMULUI
Edemul subcutanat :
la nivelul extremitatilor, reliefurile osoase sunt sterse.
culoarea poate fi alba (edeme albe) sau cianotica (edeme cianotice), in functie
de conditiile si mecanismele de producere
regiunea afectata este tumefiata difuz
consistenta este pastoasa
la presiune digitala ramaine o depresiune.
pe sectiune, tesutul este umed, translucid, lasand sa se scurga un lichid incolor
sau palid-galbui.
Edemele organelor parenchimatoase - ficatuI, rinichiul
se insotesc de o usoara crestere de volum a acestora, intrucat edemul se
produce in interstitiile conjunctive, slab reprezentate in aceste organe.
consistenta organelor este marita
culoarea palida
suprafata de sectiune are un aspect lucios si este mai umeda decat in mod
normal.
CARACTERE GENERALE MORFOPATOLOGI CE
ALE EDEMULUI
In edemul pulmonar
plamanii sunt mariti de volum,
crepitatiile diminuate sau absente
la sectiune scurge un lichid rozat, spumos, datorita faptului ca este amestecat cu
aer.
In tesuturile laxe, microscopic
edemul produce disocierea si indepartarea structurilor fibro-celulare, mai ales a
celor situate perivascular, printr-un lichid cu slab continut proteic;
vasele limfatice sunt dilatate.
in plaman, lichidul de edem se acumuleaza in lumenele alveolare, pe care Ie
ocupa in intregime sau partial si contine, inconstant, hematii si celule alveolare
descuamate
Edem cutanat
Edem la nivelul tesutului subcutanat
Edem pulmonar
1- membrana aveolara
2- lumenul alveolar
TI PURI DE EDEM
Se disting mai multe tipuri de edem, in functie de conditiile de producere si
caracterele lor anatomo-clinice.

I. Edemul cardiac
II. Edemul de staza
III. Edemele renale
IV. Edemul inflamator
V. Edemul de inanitie si denutritie
VI. Edemul limfatic

TI PURI DE EDEM
I) Edemul cardiac
apare in insuficienta cardiaca
are tendinta la generalizare.
Mecanismul de formare a edemului si, respectiv, transudarea de lichid in spatiul extravascular s-
a explicat prin tulburarea circulatiei de intoarcere, insotita de cresterea presiunii hidrostatice
venoase si capilare si prin cresterea permeabilitatii capilare, secundara anoxiei. S-a constatat
insa, ca edemul precede aceste modificari, si ca, in general, exista o crestere de lichid
extracelular (plasmatic si interstitial) datorita retentiei renale de apa si sodiu. La randul sau,
aceasta este determinata, probabil, de secretia marita de aldosteron, si/sau de hormon
antidiuretic, deoarece nu s-au constatat modificari ale filtrarii glomerulare. Cresterea volumului
plasmatic prin interventia factorului renal ar determina, sau cel putin ar contribui, astfel la
instalarea hiperpresiunii venoase si la declansarea fenomenului de transudare.
Ca factor secundar, in producerea edemului cardiac, ar interveni si diminuarea drenajului
limfatic.
Edemul cardiac
este un edem cianotic.
debuteaza, de obicei, la nivelul membrelor inferioare, fiind evident mai ales in regiunea
maleolara; apoi se extinde sub forma de ascita, hidrotorax, hidropericard, edem pulmonar si
are tendinta la generalizare.
TI PURI DE EDEM
II) Edemul de staza
este produs prin cresterea presiunii sanguine si hidrostatice in vene si capilare.
are caracter loco-regional
este un edem cianotic.
In tulburarile circulatiei portale, ca in ciroza hepatica, edemul se produce in
cavitate a peritoneala (ascita).
mecanismul de producere este mai complex:
cresterea presiunii sanguine in sistemul port,
hipoproteinemie
tulburari renale cu retentie de sodiu.
In acest fel se expIica, tendinta de extindere a edemului in aceasta afectiune.

TI PURI DE EDEM
III) Edemele renale
sunt produse prin mecanisme diferite, in functie de tipul afectiunii.
a) in glomerulonefrita acuta, edemul se produce prin:
retentia de sodiu si apa datorita tulburarii filtrarii glomerulare
reabsorbtia tubulara crescuta sau reducerea filtrarii cu reabsorbtie normala,
cresterea permeabilitatii capilare periferice
tulburari cardiace;
b) in nefroze, edemul apare datorita:
hipoproteinemiei
retentiei de sodiu prin reabsorbtie tubulara crescuta, produsa probabil prin
hipersecretia de aldosteron
In reabsorbtia crescuta de sodiu, in rinichi intervin si mecanisme intrarenale:
scaderea presiunii hidrostatice capilare si
cresterea rezistentei vasculare renale.
Edemele renale sunt edeme albe, care debuteaza, de obicei, la pleoape si fata,
dar care au tendinta la generalizare (mai ales in nefroze).


TI PURI DE EDEM
IV) Edemul inflamator
este localizat in regiunea afectata de procesul inflamator.
se datoreaza:
cresterii permeabilitatii venulelor si capilarelor,
tulburarilor circulatorii locale.
este constituit din exsudat bogat in proteine.
produce tumefierea regiunii inflamate si durere locala, datorita compresiunii pe
care o exercita asupra terminatiilor nervoase locale.

Edemele angioneurotice, anafilactice sau de tip Quincke
sunt produse prin fenomene de hipersensibilitate si eliberarea de histamina,
determinand cresterea permeabilitatii capilare.
au caractere de edeme albe
sunt localizate - cel mai frecvent fiind la:
fata (buze, pleoape),
piele
mucoasa respiratorie - nazala, laringiana, bronsica.
TI PURI DE EDEM
V) Edemul de inanitie si denutritie
se datoreaza
1. hipoproteinemiei, prin lipsa de aport,
2. tulburarilor tisulare rezultate din epuizarea rezervelor de lipide si
consumului de proteine tisulare.
este un edem alb
este evident mai ales la membrele inferioare si sub forma de ascita.


EVOLUTI A SI CONSECI NTELE EDEMULUI
Evolutia edemelor depinde de cauzele determinante, care imprima, dealtfel, si caracterul lor acut sau cronic.
Edemul acut
se poate resorbi sau se poate croniciza;
constituie, uneori, o leziune premergatoare sau insotitoare a altor procese patologice, asa
cum se observa in inflamatii.
poate produce tulburari functionale importante si grave cand este localizat
pulmonar (blocarea spatiului alveolar si a cailor respiratorii),
glotic si laringian (asfixie),
cerebral (hipertensiune intracraniana).
In unele din aceste cazuri poate constitui chiar cauza mortii bolnavului.
Hidrotoraxul si hidropericardul
produc compresiuni ale plaminului si respectiv ale cordului, cu tulburari ale dinamicii lor
functionale
hidrotoraxul mai poate produce si atelectazii de compresiune.
Ascita, datorita distensiei peretelui abdominal si compresiunii diafragmuului, are, de
asemenea, repercusiuni asupra dinamicii toracice si respiratorii.
Edemul pulmonar ,mai ales cel cronic, constituie o cauza a tulburarii functiei respiratorii,
precum si o conditie favorizanta pentru infectiile supradaugate.
Edemul cronic, se insoteste, adesea, de scleroza.


Prof. Dr. ASCHIE MARIANA

1
LEZIUNI DISTROFICE
(CELULARE SI INTERSTITIALE)
DEFINITIE
Leziunile distrofice sunt leziuni patologice
elementare, care reprezinta expresia morfopatologica
a alterarilor metabolice survenite la nivel celular
si/sau tisular.

Pot apare in orice afectiune, fie congenitala, fie dobandita, datorita
perturbarilor metabolice care apar indiferent de cauza procesului
patologic
2
CLASIFICAREA LEZIUNILOR DISTROFICE
Tulburari ale metabolismului

I. PROTEINELOR
II. GLUCIDELOR
III. LIPIDELOR
IV. MINERALELOR
V. PIGMENTILOR

3
TULBURARI ALE METABOLISMULUI
PROTEINELOR
Sinteza proteinelor
este realizata prin participarea mai multor organite citoplasmatice:
ribozomi, reticulul endoplasmatic si aparatul Golgi.
Rolul major in sinteza proteinelor este dat de ribozomi, organite celulare
formate din doua subunitati, in structura carora se gaseste ARN
ribozomal, informatia necesara sintezei proteice fiind adusa in
citoplasma de un ARN mesager
Initial, aminoacizii folositi in sinteza sunt esterificati cu un ARN de transfer,
specific fiecarui aminoacid in parte. Sinteza propriu-zisa incepe de la
codonul de initiere din ARN-ul mesager legat de ribozom si se continua
cu adaugarea secventiala a cate unui aminoacid; sinteza se opreste la
nivelul citirii codonului de terminare din ARN-ul mesager
Proteinele se acumuleaza in cisternele reticulului endoplasmatic rugos, de
unde sunt transportate catre cisternele aparatului Golgi, care asigura
stocarea, cuplarea cu secventele polizaharidice pe care le sintetizeaza si
apoi excretia lor
4
TULBURARI ALE METABOLISMULUI
PROTEINELOR
CLASIFICARE
A) DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
Distrofii hidroprotidice citoplasmatice
Distrofia hialina
Distrofia ceroasa

B) DISTROFII PROTIDICE EXTRACELULARE
Distrofia hialina
Distrofia fibrinoida
Distrofia amiloida (amiloidoza)
Distrofia mucoida





5
DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
Alterari ale membranei citoplasmatice
- In cadrul aceste categorii este afectat gradul de hidratare celulara si,
consecutiv, starea coloida a proteinelor citoplasmatice
Cauze:
In functie de mecanismul de actiune a agentilor cauzatori se disting patru
tipuri de injurii:
1. Scaderea cantitatii de ATP (transportul ionilor de Na
+
si K
+
prin
membrana este un proces activ care necesita consum de ATP)
2. Pierderea permeabilitatii selective membranare (alterarea structurii
membranei celulare)
3. Cresterea Na
+
extracelular
4. Modificari de pH ale mediului extracelular

6
DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
Cauza cea mai frecventa de alterare a membranei citoplasmatice
este scaderea ATP
hipoxie,
insuficienta aportului de factori nutritivi,
unele toxice de natura biologica sau chimica.
In celula patrund sodiul si calciul, in timp ce potasiul si magneziul
parasesc celula. Modificarea concentratiei ionice intracelulare si
extracelulare este urmata de modificarea presiunilor osmotice si,
corespunzator, de o patrundere masiva de apa intracelular
gonflare celulara
Alterarile sistemului intracelular de membrane si pompe ionice
determina modificari de volum ale compartimentelor celulare:
condensarea mitocondriilor si
cresterea volumului ergastroplasmei.
7
DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
Daca procesul continua, apar tulburari majore ale permeabilitatii
membranare; moleculele mari, inclusiv enzimele, vor difuza din
celula spre mediul extracelular. Acest proces are loc si intre
compartimentele intracelulare.
Modificarile structurale observate la microscopul electronic:
Condensarea cromatinei nucleare
Dilatarea reticulului endoplasmatic
Condensarea compartimentului intern al mitocondriilor (in
scurt timp mitocondriile se balonizeaza)

Pana in acest stadiu modificarile sunt reversibile

8
TIPURI DE DISTROFII HIDROPROTIDICE
CITOPLASMATICE
In functie de gradul afectarii:

1) Intumescenta clara
2) Intumescenta tulbure
3) Distrofia granulara
4) Distrofie vacuolara

Toate aceste modificari sunt reversibile.
9
10
Intumescenta clara ( hidrops, edem celular)
Ex. nefroza osmotica
Microscopic
- celulele sunt marite de volum
- citoplasma transparenta, clara
- nucleii mariti de volum cu cromatina dezorganizata

Intumescenta tulbure
- apare in special la organele parenchimatoase (cord, ficat, rinichi)
- Macroscopic - organele sunt marite de volum, mai ferme, fara luciu
- la sectionare, parenchimul pare sa se omogenizeze
(aspect de carne fiarta)
- Microscopic
- celulele turgescente, cu numeroase granulatii de marimi
diferite in citoplasma
- se constata diferite grade de anizocorie






Distrofia granulara
- apare in stadiile mai avansate
- granulatiile intracitoplasmatice sunt
vizibile
- nucleii sunt picnotici

Distrofia vacuolara
- citoplasma tumefiata, palida, clar
conturata, cu putine granulatii
intracitoplasmatice si cu numeroase
vacuole mari, uneori acestea putand
masca nucleul
- celula capata un aspect spumos si
reticular

Distrofie granulovacuolara in celulele
epiteliale ale tubilor renali
Col HE, ob 40x
11
Distrofie
granulo-vacuolara renala
Celulele tubilor contorti
cu prezenta de granulatii
si vacuole
intracitoplasmatice
12
Distrofia hialina intracelulara
( degenerescenta hialina)
-Se caracterizeaza prin aparitia in citoplasma de teritorii omogene,
acidofile, usor refrigente, care se coloreaza histochimic de aceeasi
maniera cu proteinele
- au aspect:
- de picaturi sferice (cel mai frecvent)
- lanceolat
- retea perinucleara
Distrofia ceroasa
(degenerescenta Zencker)
- apare la nivelul muschilor striati (drepti abdominali, diafragm) in stari
infectioase grave (febra tifoida)
-tesutul muscular este foarte moale si friabil, cu spect ceros
- fibrele musculare isi pierd striatiile si au aspect hialin
13
DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE


Distrofie hialina- corp albicans ovarian,
stroma cu vase sanguine
Col HE, ob 10x
1) DISTROFIA HIALINA (degenerescenta
hialina)
- consta in transformarea elementelor care
alcatuiesc interstitiul intr-o masa
structurata, omogena, eozinofila.
- apare la nivelul cicatricelor, seroaselor,
fibroamelor uterine
Macroscopic:
- Hialinul apare albicios, translucid,
consistenta regiunii este crescuta.


14
2) DISTROFIA FIBRINOIDA
- a fost intens studiata in cazul reumatismului poliarticular acut
- apare frecvent in tesutul conjunctiv al valvelor cardiace sau al
miocardului si in testurile periarticulare.
- Mai poate apare si in periarterita nodoasa, lupusul eritematos
diseminat, dermatomiozita , placenta (mai ales in cazul hipertensiunii
de sarcina) etc
Microscopic:
- apar modificari la nivelul substantei fundamentalesi al fibrelor
colagene, care se edematiaza, capatand aspect omogen
- in interstitiu, se depune o substanta extrem de eozinofila, cu aspect
similar fibrinei
- in cazuri severe, cand tesuturile in care isi are sediul leziunea sufera o
distructie completa, se poate vorbi de necroza fibrinoida
Microscopia electronica si imunofluorescenta
- releva faptul ca la formarea leziunilor de distrofie fibrinoida participa
in mare masura fibrina exsudata
15
Distrofie fibrinoida placentara
Fibrinoidul
substanta eozinofila,
amorfa, cu resturi
nucleare si celulare
16
DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE
3) DISTROFIA AMILOIDA ( amiloidoza)
Definitie: depunerea unei substante omogene, amorfe in tesutul
interstitial.
Amiloidul:
- este o substanta de natura glicoproteica.
- histochimic este metacromatic cu violetul de metil
- se coloreaza cu Rosu de Congo si polarizeaza lumina dupa aceasta
colorare
- devina fluorescent dupa tratarea cu tioflavina T
- Microscopia electronica amiloidul este alcatuit din fibrile dispersate,
dispuse neregulate. Structura fibrilara permite persistenta
schimburilor nutritive in organelor afectate si, in plus,permite
absorbtia a diferite substante, fapt care ii confera o mare variabilitate
chimica

17
Structura amiloidului
Din punct de vedere chimic amiloidul este alcatuit din:
- fibrile proteice (95%)
- o glicoproteina (5%)
Din punct de vedere al componentei biochimice sunt descrise 15
forme distincte de amiloid, cele mai frecvente fiind:
tipul AL (amiloid light chain) contine lanturi de imunoglobuline - tip
kappa si lambda
tipul AA (amyloid associated) contine o proteina sintetizata de ficat, fara
structura imunoglobulinica


18
Clasificarea amiloidozelor
In functie de localizare :
I) Amiloidoze sistemice
Ereditare (familiale)
- sunt rare si se caracterizeaza prin fibre de amiloid de tip AA
- ex:febra mediteraneana familiala (tranzmitere autozomal recesiv)
- clinic : episoade febrile si poliserozite
polineuropatia amiloidozica familiala (tranzmitere autozomal
dominant)- se descriu depuneri de amiloid la nivelul nervilor periferici
Primare
sunt cele mai frecvente si se datoareaza in principal gamapatiilor
monoclonale (5 15% din pacientii cu mielom multiplu dezvolta
amiloidoza)
se caracterizeaza prin depunerea de amiloid de tip AL
depunerile de amiloid sunt localizate frecvent la nivelul miocardului,
limbii, tubului digestiv, peretilor arterelor, splina, ficat rinichi si mai rar
in peretii arborelui traheobronsic sau parenchimului pulmonar
masele de amiloid sunt uneori inconjurate de celule gigante de corp
strain si limfocite
19
Clasificarea amiloidozelor
Secundare
- se caracterizeaza prin depuneri de tipul AA mai ales la nivelul splinei,
ficatului si rinichilor
Cauze:
- frecvent : tuberculoza si infectiile cronice (Incidenta amiloidozei
secundare a scazut considerabil datorita tratamentului antituberculos si
introducerii antibioterapiei).
- mai rar: periarterita nodoasa, lupus eritematos diseminat,
dermatomiozitei, rectocolitei ulcerohemoragice, bolii Hodgkin, tumorilor
maligne (in special cele digestive
Localizarea la nivel hepatic:
o Macroscopic ficatul este marit de volum, de consistenta crescuta,
culoare cenusie, usor translucid
o Microscopic - initial amiloidul se depune intre endoteliul sinusoidelor si
celulele hepatice. (Datorita ingreunarii aportului de substante nutritive si
oxigen, hepatocitele degenereaza)

20
Clasificarea amiloidozelor
Localizarea la nivel renal
Amiloidul se depune la nivelul peretilor arteriolelor mici, in special a
arteriolelor aferente, precum si la nivelul glomerulilor, intre endoteliul
si membrana bazala a capilarelor
Functia renala poate fi grav afectata daca procesul este suficient de
extins, in final putandu-se ajunge la insuficienta renala sau uneori se
poate instala un sindrom nefrotic.
Localizarea la nivelul splinei
Macroscopic splina este voluminoasa, dura,elastica.
Microscopic - amiloidul se depune sub forma
nodulara, mai ales la nivelul arterelor penicilate din corpusculul Malpighi
(splina sagu)
difuz , la nivelul pulpei rosii (splina sunca).

21
Clasificarea amiloidozelor
II) Amiloidoze localizate
afecteaza un singur organ: faringe, plamani, vezica urinara, salpinge,
tiroida, cord, sistem nervos etc.
se formeaza noduli circumscrisi care, uneori, pot stimula veritabile
tumori
Depunerea de amiloid in cordul varstnicilor (amiloidoza cardiaca
senila), la nivelul ventriculilor (depunerea de transtiretina) sau la
nivelul atriilor (depozite de hormon natriuretic atrial) poate avea
manifestari clinice variate, de la manifestari minime, chiar
asimptomatice, pana la insuficienta cardiaca.
De asemenea, unele tumori depun amiloid, de exemplu:
carcinoamele medulare tiroidiene,
feocromocitoame,
tumorile insulelor pancreatice

22
Distrofie amiloida splenica
Material amorf, eozinofil, acelular cu
depunere interstitiala
Col. Violet de gentiana, ob. 5x
Amiloidoza splenica tipul difuz; col HE
A- depozite de amiloid dispus difuz
P pulpa rosie
23
24
Amiloidoza renala
Col HE
Distrofie amiloida renala;
Depunere de amiloid la nivelul
glomerulilor si tubilor contorti
Col. Rosu de Congo, ob 20x
25
Amiloidoza splenica tipul nodular (mai rar)
Amiloidul (A) se depune la nivelul pulpei
albe; col HE
Amiloidoza localizata:
carcinom medular tiroidian
Amiloidul este prezent doar in
interiorul tumorii
Amiloid la nivelul vaselor
Biopsie rectala
Ep- epiteliul glandular rectal
A - amilod
26
27
Amiloidoza hepatica
amiloidul se depune in
spatiile sinusoidale hepatice
(A); Hepatocitele (H) sunt
atrofice
Amiloidoza cardiaca
Amiloidul se acumuleaza in
peretii vaselor miocardice (V)
TULBURARI ALE METABOLISMULUI GLUCIDELOR
A) GLICOGENEZE
grup de afectiuni caracterizat prin acumularea anormala de glicogen in diferite
tesuturi.
s-au descris zece entitati, toate avand tranzmitere genetica autozomal recesiva
(exceptie tipul VIII de glicogenoza cu tranzmitere X-linkata), manifestarile clinice
depinzand de organele afectate
Cele mai frecvente:
tipul I boala von Gierke
Maladie rara, familiala, care se manifesta din copilarie si se datoreaza
absentei glucozo-6 fosfatazei care desfosforileaza glucoza-6 fosfat.
Glicogenul se depune in miocard, rinichi, ficat.
Acumularea la nivel hepatic se face atat in citoplasma, cat si in nucleul
hepatocitelor, determinand o hepatomegalie importanta, adesea insotita de
steatoza marcata
Tipul IV boala Andersen
Se caracterizeaza prin ciroza hepatica consecutiva depunerii la nivel
hepatocitar de molecule de glicogen ramificate, cu greutate moleculara mare.
Examenul histopatologic incluzii intracitoplasmatice hepatocitare mari, slab
eozinofile, omogene, similare celulelor groun glass observate in hepatita
cronica cu virus hepatitic B ( incluziile din boala Andersen au aspect diferit in
microscopia electronica si nu sunt pozitive imunohistochimic pentru Ag HBs)
28
TULBURARI ALE METABOLISMULUI GLUCIDELOR
B) MUCOPOLIZAHARIDOZE
Grup de afectiuni caracterizate prin acumularea de polizaharide cu
greutate moleculara mare (condroitin sulfat, acid hialuronic, keratan
sulfat, dermatan sulfat ) in organele parenchimatoase si in sistemul
nervos, de regula in macrofage; de asemenea se constata eliminarea
urinara a mucopolizaharidelor.
se clasifica in 7 categorii (tip I VI)
Tabloul clinic este relativ asemanator: afectarea sistemului osos si a
aparatului cardiovascular , hepatosplenomegalie, retard mental
Sunt afectiuni transmise autozomal recesiv (exceptie tipul II- boala
Hunter, cu tranzmitere X-linkata recesiva)
Se datoreaza unor defecte enzimatice la nivel lizozomal

29
TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR
I) Tulburari ale metabolismului trigliceridelor:
A) Steatoza
1. Steatoza hepatica
2. Steatoza extrahepatica
3. Sindromul Reye
4. Steatoza din hiperlipidemiilor plasmatice
B) Patologia tesutului adipos
1. Obezitatea
2. Lipomatozele
3. Citosteatonecroza
4. Granulomul lipofagic
5. Boala Weber- Christian (paniculita recidivanta)
II) Tulburari ale metabolismului colesterolului
III) Tulburari ale metabolismului lipidelor complexe
1. Gangliozidoze
2. Cerebrozidoze
3. Sulfatidoze
4. Sfingomielinoza (boala Niemann Pick)
30
STEATOZA
Este cea mai frecventa distrofie lipidica, caracterizata prin acumularea
excesiva de trigliceride in celule
Histopatologic
Acumularea de trigliceride pe preparatele prelucrate uzual (fixare cu formol,
deshidratare si includere in parafina) se evidentiaza indirect prin prezenta
unor vacuole optic goale, cu limite precis trasate, datorita dizolvarii
trigliceridelor in solventii folositi in cursul prelucrarii
Daca se efectueaza sectiuni la gheata, trigliceridele pot fi evidentiate prin
folosirea de coloranti liposolubili (Suddan)
CAUZE:
A. Aport crescut (hiperlipidemiile)
B. Tulburari metabolice:
1. Anoxia
2. Intoxicatiile metalele grele: arsenic, mercur, cloroform, tetraclorura de carbon
3. Tulburari ale metabolismului glucidic: la diabetici, in inanitie
4. Deficitul factorilor lipotropi necesari sintezei fosfolipidelor la nivel hepatic
31
Steatoza hepatica
Este cea mai frecventa forma de steatoza
Macroscopic:
Ficatul este difuz marit de volum, greutatea este mai mare decat cea
normala, consistenta redusa
La sectionare parenchimul hepatic are culoare galbena
Microscopia electronica - picaturile de grasime apar ca vezicule
transparente, nedelimitate de o membrana structurala

In functie de tipul si gradul afectarii, steatoza poate afecta:
Zona din jurul venei centrolobulare (zona acinara 3)
Zona intermediara (zona acinara 2)
Zona periportala (zona acinara 1)
Intreg lobulul steatoza panacinara
32
STEATOZA HEPATICA
Daca testul hepatic a fost prelucrat la
parafina si apoi sectiunile sunt colorate
cu hematoxilina- eozina, celulele apar
vacuolizate, transparente, cu citoplasma
dispusa la periferie si nucleii proeminand
intr-o portiune a inelului citoplasmatic
Vacuole optic goale,
intracitoplasmatice
33
STEATOZA HEPATICA
In cazul preparatelor sectionate la
criotom si colorate cu Sudan
celulele hepatice apar ca purtand
un numar mare de picaturi lipidice
colorate in rosu -portocaliu sau o
singura vezicula lipidica centrala
mare
34
STEATOZA EXTRAHEPATICA
Depozitarea, in conditii de distrofie, a lipidelor se poate produce in
diferite tesuturi, dar alterarile cele mai marcate se intalnesc in rinichi
si miocard, si in unele tumori.
Steatoza renala:
- Este intalnita in mod frecvent in asociere cu steatoza hepatica
- se caracterizeaza prin acumularea de picaturi lipidice in celulele
epiteliului contort proximal
La nivel miocardic:
- Miocardul apare tigrat, cu alternanta de zone grasoase si cu alte
cvasinormale
- apar striuri galbui la nivelul pilierilor, corespunzatoare acumularilor
de lipide in fibrele miocardice

35
SINDROMUL REYE
- maladie rara, dar care poate fi fatala
- se caracterizeaza prin steatoza hepatica si encefalopatie
- apare frecvent la copii sub patru ani si rar la adulti
- Etiopatogenie
infectii virale a cailor aeriene superioare cauzate de :
virusul gripal B,
virusuri paragripale,
varicela
infectii virale digestive
- Microscopic:
La nivel hepatic steatoza microveziculara
La nivelul encefalului edem
La nivel renal, miocardic si la nivelul musculaturii scheletice steatoza
microveziculara
36
PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS
I) OBEZITATEA
Definitie cresterea marcata a tesutului adipos subcutant si visceral.
! NU reprezinta o distrofie propriu- zisa, deoarece structura
tisulara si celulara nu sunt afectate
II) LIPOMATOZELE
Definitie afectiuni in care structurile normale constituente ale unui
tesut sau organ sunt inlocuite prin tesut adipos
Clasificare - in functie de mecanismul de producere
Fiziologic atrofia maduvei hematogene sau a timusului
Patologic lipomatoza pancreasului, suprarenalelor,paratiroidelor,
ganglionilor limfatici, muschilor scheletici

37
PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS
III) CITOSTEATONECROZA
Este rezultatul digerarii grasimii din tesutul adipos prin
intermediul unei lipaze
Apare in pancreas si in grasimea peritoneala in cazul
pancreatitei acute hemoragice, in cursul careia enzimele
pancreatice sunt activate intratisular
Fiziopatologie sub actiunea lipazei se produce scindarea
grasimilor neutre in acizi grasi si glicerina. Acizii grasi se
combina cu ionii de calciu rezultand sapunuri de calciu
insolubile
38

39
Macroscopic apar mici pete opace, albicioase (aspect denumit in pete de
spermantet) la nivelul tesuturilor peripancreatice, mezenter, epiploon

CITOSTEATONECROZA
Microscopic
zonele de precipitare a sapunurilor de calciu apar ca pete intunecate, de
forma neregulata, colorate de hematoxilina.
In teritoriile respective structurile celulare dispar sau se mentin sub forma de
detritus.
In jur apar histiocite care se incarca cu lipide fagocitate

Citosteatonecroza pancreatica
Col HE, ob 10x

PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS

Steatonecroza
- Poate apare si ca urmare a actiunii a diferiti agenti (traumatisme,
substante iritante, anoxie locala) la nivelul sanului, tesutului adipos
subcutanat etc

IV) GRANULOMUL LIPOFAGIC
in urma unui traumatism al panicului adipos, adipocitele sunt
distruse, iar lipidele eliberate de la nivelul lor sunt fagocitate de
histiocite; uneori histiocitele fuzioneaza, generand celulele gigante
plurinucleate TOUTON
Apare la nivelul sanului si in tesutul celular subcutanat.
40
TULBURARI ALE METABOLISMULUI COLESTEROLULUI
Hiperlipidemiile sunt insotite de depunerea de colesterol in peretii arterelor unde
favorizeaza dezvoltarea placilor de aterom si in celulele sistemului
reticulohistiocitar dand nastere xantoamelor
Placa de aterom aortica; detritusuri celulare,
lipide (in rosu), media distrofica
Col Scharlah, ob 10
41
Xantoamele
Sunt acumulari de histiocite cu citoplasma spumoasa,
datorita acumularii de picaturi fine de lipide
Uneori includ si celule plurinucleate incarcate lipidic,
inconjurate de o reactie inflamatorie si fibroza

42
Xantoamele sunt localizate
la nivel dermic in pleoape (xantelasma), la nivelul pliurilor
in tesuturile profunde tendoane, periost
TULBURARI ALE METABOLISMULUI COLESTEROLULUI
Acumularea locala de lipide poate avea loc si independent de cresterea
lipemiei plasmatice. Lipidele se pot depune in histiocite sau in alte tipuri de
celule
La nivel histiocitar procesul are loc :
in peretii abceselor, unde lipidele provenite din piocite sunt fagocitate de
histiocitele prezente in focarul inflamator
In focarele inflamatorii cronice din alveole pneumonie xantomatoasa
In infarctul cerebral unde lipidele provenite din degradarea mielinei sunt
fagocitate de histiocite si de nevroglii.
In nefroza lipoidica celulele tubulare renale se incarca cu picaturi de
lipide, in special esteri de colesterol, ca o consecinta a cresterii
permeabilitatii glomerulare care permite filtrarea de colesterol in spatiul
subcapsular.
Lipodistrofia intestinala (boala Whipple) se caracterizeaza prin
acumularea la nivelul mucoasei si submucoasei intestinale, in ganglionii
mezenterici si in alte viscere de grasimi neutre, lipide nesaturate, cristale
de colesterol si de acizi grasi.

43
TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE
Lipodozele (dislipoidoze) se datoreaza acumularii de lipide sau
substante asemanatoare acestora lipoide.
Forme
Familiale - cele mai frecvente; cauza- deficit enzimat constitutional
Sporadice cauza necunoscuta
Fiziopatologie
Lipidele normale sau anormale se acumuleaza
in celulele sistemului reticulohistiocitar lipidoza generalizata
In anumite structuri ale sistemului nervos neurolipidoza
Clasificarea- in functie de :
Natura deficitiului enzimatic
Tipul de substanta acumulata in celule
Evolutia manifestarilor clinice

44
TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE
Cele mai frecvente tipuri de lipidoze SFINGOLIPIDOZE patru entitati
separate:
1. Gangliozidoze
2. Cerebrozidoze
3. Sulfatidoze
4. Sfingomielinoze
Gangliozidozele
Se datoreaza unui deficit de hexozaminidaza
in functie de importanta acestui deficit se recunosc patru categorii
cea mai cunoscuta - boala Tay Sachs ( idiotia amaurotica):se
manifesta din primele luni de viata prin retard psihomotor si prezenta
pe macula retiniana a unei pete de culoare rosie aprinsa.


45
TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE
Boala Gaucher
Se manifesta in general in copilarie, dar poate debuta si la adulti
Se tranzmite autozomal recesiv
Este determinata de lipsa de beta- glucozidaza din lizozomi
Clinic splenomegalie giganta , hepatomegalie, adenopatii
Se datoreaza acumularii de histiocite Gaucher celule de 20- 80
microni diametru, citoplasma clara, omogena sau fibrilara, datorata
supraincarcarii cu glucocerebrozide
Uneori se poate asocia cu perturbari biochimice mai complexe
gammapatie monoclonala, deficienta de factor IX

CEREBROZIDOZE
-Se caracterizeaza prin acumularea intracitoplasmatica de diferite derivate
de ceramide
46
TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE
Boala Gaucher hepatica- celule Gaucher cu
citoplasma cu aspect de hartie creponata.
Col PAS, ob 40x

Splina Gaucher- celule Gaucher
Col PAS, ob 40x
47
TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR
COMPLEXE
Sulfatidoze
- se datoreaza deficientei de
arilsulfataze
- Clinic : intarzierea dezvoltarii sau
degradarea progresiva a facultatilor
psihomotorii
Boala Niemann Pick splenica;
Celule Niemann Pick cu citoplasma spumoasa, limfocite
Col HE, ob 20x
Sfingomielinoza - boala Niemann - Pick
- se tranzmite autozomal recesiv
- decesul survine pana la atingerea
varstei de doi ani
- clinic
hepatosplenomegalie importanta,
poliadenopatii, atrofie cerebrala,
decalcificari osoase, intarzierea
dezvoltarii staturoponderale
48
INFLAMATIA

Prof. Univ. Dr. Mariana Aschie
1
GENERALITATI
DEFINITIE SI ETIOLOGIE
Inflamatia (flamma = flacara) este raspunsul direct al tesuturilor vascularizate la
agresiuni interne si externe:
infectii microbiene,
agenti chimici,
agenti fizici:
diferente de temperatura,
electricitate,
iradiere,
factori mecanici
tesut necrotic
reactii imune
hipersensibilitate la complexe imune
reactii autoimune.
Orice organ si tesut este susceptibil la inflamatie, gradul si natura acesteia
fiind in functie de:
bolnav (starea de sanatate, de nutritie, de imunitate)
de natura si severitatea noxelor.
2
GENERALITATI
Avantajele inflamatiei
1. localizeaza si izoleaza agresiunile tisulare,
protejand astfel tesutul sanatos vecin;
2. neutralizeaza si inactiveaza substantele
toxice produse de factori umorali si de
enzime;
3. distruge (Iimiteaza) cresterea micro-
organismelor infectioase;
4. prepara aria tisulara pentru vindecare si
reparare, eliminand tesuturile devitalizate si
resturile celulare.

3
GENERALITATI
Dezavantajele inflamatiei
1. durerea si edemul asociate inflamatiei dau diferite grade de
incapacitate morfologica si functionala;
2. poate duce la rupturi de organe (apendicita perforata),
hemoragii (marirea granulomului tuberculos) etc.
3. formarea de tesut cicatriceal excesiv, cu aderente,
contractura, cheloid;
4. formarea de fistule: abdominale, perirenale, bronhopleurale,
cu empiem pleural;
5. se poate propaga prin distrugerea tesutuiui sanatos vecin;
6. leziunile produse de inflamatie pot duce la dezvoltarea altor
leziuni inflamatorii: glomerulonefrita, artrita, reactii alergice
(bronsita alergica), miocardita, encefalita.

4
Celulele participante la inflamatie
I. Polimorfonucleare neutrofile
II. Polimorfonucleare bazofile
III. Polimorfonucleare eozinofile
IV. Mastocite
V. Macrofage
VI. Limfocite
5
I) Polimorfonuclearele neutrofile (PMN)
- sunt celule predominante in
inflamtia acuta, fiind
responsabile pentru
leucocitoza care apare in
perioada "in crisis" a
infectiilor acute.
Morfologie
- leucocite granulare cu
nucleu multilobat
granule fine
citoplasmatice care se
coloreaza utilizand
coloranti neutri
6
I) Polimorfonuclearele neutrofile (PMN)
Functii
1. in raspunsul inflamator, PMN-urile sunt primele care ajung in zona
lezata parasesc patul vascular prin diapedeza si sunt directionate
prin chemotaxie spre locul agresionat.
2. fagocitoza este activitatea majora a PMN-urilor:
inglobeaza bacteriile cu sub-etapele de liza prin eliberarea de enzime
lizozomale;
intracelular, lizozomii elibereaza:
mieloperoxidaze -principala enzima antibacteriana care actioneaza prin combinatia de apa
oxigenata
hidrolaze acide - actioneaza pe materii organice, inclusiv bacterii
proteaze - degradeaza proteinele, inclusiv elastina, colagenul, proteine din membrana bazala
lizozimul sau muramidaza (hidrolaza prezenta in PMN-uri si monocite),
proteinele cationice - inhiba cresterea bacteriana, producand chemotaxia monocitelor si creste
permeabilitatea vasculara
extracelular, enzimele lizozomale dau o iritatie inalta, contribuind la
macroscopia inflamatiei locale.

7
II) Polimorfonuclearele bazofile (PMB)
Morfologie
contin granulatii bazofile (in coloratia
Wright),
sunt incarcate cu histamina, heparina
si substante cu reactie lenta in SRS-A
(Ieucotrienele: C
4
, D
4
, E
4
).
Functii
1. se dezvolta in tipul I de
hipersensibilitate (hipersensibilitate
imediata, mediata cu IgE);
2. cand elibereaza histamina si alte
substante vasoactive, granulele
bazofile produc reactie anafilactica la
persoanele susceptibile;
3. au rol si in tipul IV de hipersensibilitate
(hipersensibilitate intarziata) ex: in
dermatita de contact.
8
III) Polimorfonuclearele eozinofile (PME)
Morfologie:
au nucleul bilobat in desaga
granulatiile citoplasmatice
sunt portocalii in coloratia Romanovsky si
rosu-orange in coloratia cu eozina
contin enzime hidrolitice (histaminaze,
care inactiveaza histamina, si arilsulfataza
B, care inactiveaza SRS-A substanta cu
reactie intarziata) si o proteina bazica
majora putin inteleasa (toxica pentru
paraziti);
distributia este fie in sangele periferic, fie
apar in tesuturi in reactii de
hipersensibilitate, in alergii si infectii
parazitare.
Functii
1. au capacitatea de a elibera un factor
chemotactic eozinofil (ECF) de tip IgE
(sintetizat si de mastocite) cu rol in
anafilaxie;
2. au si capacitatea de fagocitoza (functie
minora).


9
IV) MASTOCITELE
Seamana cu bazofilele ca structura si
functie: bazofilele sunt prezente
predominant in sangele periferic si la
locul inflamatiei, in timp ce
mastocitele se gasesc in tesutul
conjunctiv, inchizand" mici vase
sanguine
Morfologie: contin numeroase granule,
colorate metacromatic cu coloranti
bazici, acestea eliberand histamina,
heparina, SRS-A in tipul I de
hipersensibilitate (asemenea
granulatiilor bazofilelor) si ECF.
Functii: eliberarea de histamina sub
actiunea agentilor care determina
inflamatii (factori fizici, medicamente,
Ig, componente ale complementului -
C3a, C5a, proteine cationice etc.).
10
V) MACROFAGE
Sistemul de fagocite mononucleare sau sistemul macrofagic-monocitic,sau sistemul
reticuloendotelial este o retea extinsa de macrofage in tot organismul.
Morfologie - componentele celulare includ:
macrofage alveolare pulmonare
macrofage pleurale si peritoneale,
celule Kupffer,
histiocite din tesutul conjunctiv mezenchimal,
macrofage mezangiale renale,
macrofage fixe si mobile in limfoganglioni, splina sau in maduva osoasa.
Macrofagele tisulare se dezvolta din monocitele care parasesc sangele periferic
atunci cand este nevoie.
Monocitele deriva din precursori ai maduvei osoase.
Functii
1) Fagocitoza noxelor din tesuturi (microorganisme, resturi necrotice etc.) si rol in
omorarea celulelor tumorale prin:
a) endocitoza este primul pas in fagocitoza (membrana citoplasmatica a macrofagelor se
extinde in jurul particulelor, formand vacuole intracelulare) si pinocitoza (membrana
citoplasmatica a macrofagelor se extinde in jurul fluidelor extracelulare, formand
vacuole intracelulare).
11
V) MACROFAGE
b) digestia
reprezinta al doilea pas
consta in fagocitarea materialului din vacuole pe seama lizozomilor din macrofage, care contin
enzime asemanatoare PMN-urilor (proteinaze, hidrolaze acide, lizozim, MPO);
efectul bactericid este evidentiat mai ales fata de organismele incapsulate (mycoplasme,
salmonele, listerii, criptococi);
c) opsonizarea: macrofagele au receptori pentru moleculele Fc de IgG si pentru fractiunea
complement C3b, acestea ajutand macrofagele in fagocitoza prin opsonizarea microorganismelor
(microorganismele sunt acoperite de IgG sau C3b).
2) Functia imuna
Macrofagele sunt o componenta importanta a sistemului imun (de la initierea raspunsului imun pana la
interactionarea cu limfocitele timodependente)
3) Functia secretorie
Macrofagele elibereaza si alte substante in afara de IL-1:
Factorul stimulator al coloniilor si factorul de necroza tumorala care servesc la raspunsul imun
Interferonul alfa- ajuta in blocarea replicarii virale
Precursori ai prostaglandinelor care sunt in legatura cu IL-1 (efect pirogenic) induc semnele
fazei acute a inflamatiei, ca temperatura si leucocitoza in sangele periferic (deplasarea spre
stanga a formulei leucocitare cu o crestere a PMN-urilor imature).
4) Functia de vindecare si reparare:
- prin fagocitoza ajuta la eliminarea resturilor celulare
- elibereaza factori proliferatori ai fibroblastelor
12
VI) Limfocitele
Consideratii generale:
Limfocitele si toate derivatele lor se gasesc in toate tesuturile, in toate tipurile de inflamatie, in
special dupa agresiunea acuta a PMN urilor.
Toate limfocitele deriva din celulele stem din maduva osoasa. Celulele stem se diferentiaza in
limfocite la nivelul organelor limfoide primare (timus, maduva osoasa). De aici, migreaza pe cale
sanguina spre organele limfoide secundare ( splina, limfoganglioni si centrii germinativi limfatici din
tot corpul: inelul Waldayer, placile Peyer, apendice).
Tipuri de limfocite
1. Limfocite B
2. Limfocite T
3. Limfocite nude sunt limfocite citotoxice fara a avea criterii de diferentiere in Limfocite B sau
Limfocite T.
1. Limfocitele T
Sunt denumite dupa maturarea in timus
Se gasesc in ariile paracorticale ale limfoganglionilor, intre foliculi.
Ele reprezinta aprox 70% din sangele periferic
Functiile limfocitelor T (LT) in inflamatie:
1. Limfokinele produse si eliberate de LT atrag celulele (macrofage, bazofile) care servesc ca
mediatori nespecifici ai inflamatiei induc inflamatie locala
2. LT citotoxice lizeaza celulele tinta fara lezarea celulelor vecine- functie importanta in infectia virala
si in rejectia transplantului.
3. LT sensibilizate sunt responsabile pentru initierea hipersensibilitatii intarziate (hipersensibilitate de
contact sau hipersensibilitate de tip tuberculinic).

13
VI) Limfocitele
2. Limfocitele B
Se gasesc la periferia arilor corticale ale limfoganglionilor si in centrii germinativi ai
foliculilor secundari, cuprinzand aprox 15% din limfocitele circulante
Se pot diferentia spre producerea de Ig, luand numele de plasmocite. Fiecare
plasmocit produce un singur tip de imunoglobulina: Ig G, IgM, IgA,IgD si IgE
Functiile LB in inflamatie
1. Anticorpii neutralizeaza toxinele produse de bacterii
2. IgG functioneaza in opsonizare: aglutinarea anumitor bacterii cu stoparea multiplicarii
si a imprastierii acestora facand mai usoara fagocitarea lor de catre macrofage
3. Anticorpii specifici pentru suprafata antigenica a bacililor Gram negativi produc
bacterioliza in prezenta complementului.
3. Limfocitele nude tipuri:
a) Limfocite natural kiler (LNK) sunt importante in respingerea transplantelor de
maduva osoasa si sunt o forma de aparare de prima linie fata de infectiile virale si
fata de dezvoltarea tumorilor.
b) Limfocitele killer sunt capabile sa lizeze celulele tinta (target cells) acoperite de
anticorpi specifici- citotoxicitate mediata celular dependenta de anticorpi
c) Limfocitele activate killer morfologic si functional sunt asemanatoare cu LNK, dar
au un mai mare domeniu de celule tinta. Ele devin citotoxice sub stimularea cu IL-2,
limfokine care autoactiveaza LT
14
CLASIFICAREA INFLAMATIILOR
I) Clasificarea din punct de vedere etiologic
II) Clasificarea din punct de vedere al evolutiei
III) Clasificarea din punct de vedere morfologic

I) Clasificarea din punct de vedere etiologic
1. Inflamatii nespecifice leziunile sunt asemantoare indiferent de agentul etiologic
2. Inflamatii specifice aspectele macroscopice si microscopice difera pentru agentii
etiologici, realizand un tablou caracteristic util pentru diagnostic, nefiind nevoie de a
evidentia agentul cauzal: TBC, sifilis, inflamatii virale, rabie, citomegalovirus, herpes,
inflamatii microbiene - tularemie, bruceloza
II) Clasificarea din punct de vedere al evolutiei
1) Inflamatii acute
sunt de la inceput sub actiune microbiana;
infiltratul inflamator este format din PMN-uri si fibrina.
evolutia este scurta, se termina de obicei cu "restitutio ad integrum",
puroiul :
poate fi expulzat, se desica (cade crusta),
poate fi limitat de o membrana (abces)
difuzeaza in tesutul conjunctiv lax (flegmon),
poate persista (sechestru in osteomielita).
15
CLASIFICAREA INFLAMATIILOR
2) Inflamatii subacute:
clinic, aspectul este mai sters.
infiltratul inflamator este format din PMN-uri, limfocite, plasmocite;
poate avea acest aspect de la inceput sau se transforma in inflamatie
purulenta.
Exemplu:
1. epididimita gonococica - initial este o uretrita, apoi o inflamatie a epididimului
care nu are de obicei importanta clinica, prezentand asociere de PMN-uri si
plasmocite;
2. salpingitele (probabil gonococice) au spre extremitatea distala infiltrat
predominant acut, iar proximal o predominanta cronica, cu plasmocite;
3. inflamatiile micotice se asociaza de obicei cu infiltrat de tip subacut.

3) Inflamatii cronice
infiltratul inflamator este format din limfocite, plasmocite, histiocite,
macrofage, celule epitelioide, celule gigante de corp strain, multinucleate;
simptomatologia clinica este mult redusa,
evolutia este indelungata

16
CLASIFICAREA INFLAMATIILOR
In cadrul inflamatiilor cronice pot exista:
zone de necroza - care pot fi caracteristice: cazeum in TBC, goma in sifilis;
poate avea loc o proliferare a tesutului conjunctivovascular (proliferare granulomatoasa
asemanatoare mugurilor), care, prin maturizare, se transforma in tesut conjunctiv-fibros
(cicatrice).
De exemplu:
nefrita interstitiala este o inflamatie cronica sau,
in bronsita cronica, apare si o metaplazie epiteliala si o proliferare a
corionului cu elemente celulare infiltrate (dubla proliferare).
Inflamatia cronica se termina prin tesut fibros dens de scleroza: de exemplu, ciroza
(transformarea fibroasa hepatica determina o lobulatie anormala hepatica) sau, in
cadrul inflamatiei productive tuberculoase, micii noduli TBC de pe seroasa peritoneala
se sclerozeaza.
Consecintele inflamatiei cronice sunt exemplificate in felul urmator: procesul de necroza
se elimina si zona sufera un proces de scleroza:
la nivelul ficatului, prezenta de gome sifilitice da aspedul de "ficat legat in sfori";
la nivelul corticosuprarenalei, scleroza, dupa eliminarea de cazeum, distruge
parenchimul cu aparitia bolii Addison;
dupa infectii gonococice apar stenoze cu aspect moniliform pe canalul deferent si
stricturi ureterale;
ulcerul cicatrizat da stomacului aspectul de clepsidra etc.
17
Clasificarea inflamatiilor din punct de vedere
morfologic
Inflamatii predominant exsudative:
- predomina exsudatul cu PMN-uri;
- evolutia este acuta: inflamatia seroasa, inflamatia fibrinoasa, inflamatia purulenta
sau inflamatia hemoragica;
- etiologia este predominant bacteriana, cu evolutie nespecifica.
Inflamatii predominant alterative:
predomina leziunile distrofice, alterative, necrozante;
evolutia poate fi acuta, subacuta sau cronica;
etiologia:
1. inflamatii nespecifice
2. inflamatii specifice grave:
inflamatia catarala,
inflamatia necrotizanta,
inflamatia gangrenoasa (putrida)
inflamatia ulcerativa.
Inflamatii predominant proliferative:
o predomina tesutul de granulatie
o evolutie:
cronica nespecifica sau cu specificitate limitata, sau
inflamatie cronica de corp strain, specifica.

18
Nomenclatura
Sufixul " ita" denumeste o inflamatie acuta;
Sufixul " oza" denumeste o -
inflamatie cronica (tuberculoza)
distrofie pura (miocardoza).

Mai exista termeni consacrati, mai putin corecti, dar larg utilizati:
angina,
pneumonie,
pleurezie,
rinita,
furuncul,
abces,
flegmon,
empiem.

19
INFLAMATIA ACUTA
Definitie
Inflamatia acuta reprezinta o crestere brusca a circulatiei si
celularitatii cu ajutorul unei varietati de mediatori chimici, in
urma actiunii directe a unor factori externi sau interni.
Fiziopatologie
Procesele dezvoltate in inflamatia acuta sunt, in ordinea aparitiei:
1. vasodilatatia, care produce caldura locala si congestie;
2. cresterea permeabilitatii vasculare, care produce edem local;
3. influx de PMN-uri;
4. influx de monocite - macrofage;
5. fagocitoza;
6. eliberarea de enzime intracelulare din fagocite.

20
Inflamatia acuta
Modificari vasculare timpurii
(N- neutrofile)
Inflamatia acuta - formarea timpurie a exudatului
F fibrina; N- neutrofil

21
INFLAMATIILE ACUTE
Semnele cardinale clasice ale inflamatiei (descrise de Celsus):
1. congestie (rubor),
2. caldura locala(calor),
3. tumefiere (tumor),
4. durere (dolor),
5. (+/-) tulburari in functionalitate (functio laesa).
Modele morfologice:
- raspunsul inflamator este caracterizat prin formarea unui exsudat (mixtura a fluidului continand
celule si proteine) care contine proteine in exces peste 3 g/I si are o greutate specifica de
peste 1015 g/l.
Clasificare
Exista patru tipuri majore de exsudat in inflamatia acuta, in functie de agentul etiologic si
structura tesutului in care se dezvolta procesele inflamatorii:
1. seros,
2. purulent,
3. fibrinos,
4. hemoragic
Exista si forme de trecere sau predominant alterative.

22
Inflamatia seroasa
Reprezinta etapa initiala a tuturor inflamatiilor exsudative
Caracteristic - continutul apos: este redus cantitativ ca celularitate si
proteine fata de continutul altor tipuri de exsudat.
se gaseste:
in special, in tesutul conjunctiv (Iichid fara structura, colorat palid cu
eozina, care dilacereaza fibrele conjunctive formand flictene, bule);
pe seroase (in cavitatile naturale lichid serocitrin in pleura, pericard,
peritoneu, efuziuni articulare si fluid spinal)
pe mucoase (catarul seros).
! poate fi exemplificat si prin fluidul din arsurile termale de grad secundar,
cutanate.
Evolutia inflamatiei seroase poate fi :
fie "restitutio ad integrum",
fie spre inflamatia serofibrinoasa
in cadrul colectiilor de lichid la nivelul cavitatilor seroase,
in lichidul serocitrin, apar depozite de fibrina, galbuie

23
Exudatul (inflamatia) catarala
Definitie
Reprezinta o forma de pasaj intre inflamatiile predominant exsudative si
cele predominant alterative, deoarece in exsudat se intalnesc si celule
epiteliale descuamate din mucoase;
Caracteristic - continut inalt de mucus;
alterarea epiteliilor cu descuamarea lor,
prezenta de exsudat (seros, seromucos, mucopurulent),
in corion: edem, vasodilatatie si infiltrat inflamator.
Exemple:
1. rinite alergice
2. bronsite
3. enterite toxice (dupa actiunea arsenicului, mercurului sau a vibrionului
holeric); diareea apoasa este severa, bolnavul putand sa decedeze ca
urmare a pierderilor masive si brusc instalate de Iichide si de potasiu;
hidratarea bolnavului se poate face si pe cale orala
24
Inflamatia catarala- alveolita catarala
(exudat seros cu celule epiteliale
descuamate) HE x 10
Inflamaite acuta pulmonara-
pneumonie lobara
F- fisura interlobara; in stanga
tesutul pulmonar prezinta obliterarea
spatiilor alveolare de catre celule
inflamatorii, in special neutrofile, si
fibrina; in dreapta fisurii interlobare
prezinta modificarile caracteristice ale
inflamatiei acute timpurii exudat
seros in alveole
Pneumonie lobara
C- capilare dilatate
M- macrofage;
Spatiul alveolar ocupat
de un exudat inflamator
bogat in neutrofile
25
Inflamatia fibrinoasa
Definitie
este caracterizata de mari cantitati de proteine (albumina, fibrinogen)
din plasma, cu depozite vizibile de coaguli de fibrina.
Macroscopic,
aspectul este comparat cu "Iimba de pisica", "tartina cu unt desprinsa
de cealalta felie", prin prezenta depozitelor albicioase depuse neregulat
si aderente.
Microscopic,
- la coloratia uzuala HE, aspectul este al unei retele fine, slab acidofila.
Examenul de microscopie electronica evidentiaza structuri fibrilare
cu striatii transversale si periodicitate coaxiala (diferenta fata de fibrele
de colagen).
Evolutie: coagulul exsudat :
o se poate resorbi,
o se poate organiza (aparitia de tesut de granulatie) si formarea de cicatrice
consecutiva
26
Inflamatia fibrinoasa pleurezie serofibrinoasa
(aspect macroscopic)
Pleurita fibrinoasa
27
Pericardita fibrinoasa
Inflamatie fibrinoasa- pericardita acuta
Ex- exudat; P- pericard; My- miocard; F- tes. Adipos
pericardial
28
Localizarile inflamatiei fibrinoase
1) pe seroase:
pleurezie fibrinoasa tuberculoasa,
pleurezie fibrinoasa uremica cu germeni piogeni,
pleurezie parapneumonica, metapneumonica, cu germeni piogeni,
pericardita fibrinoasa reumatismala, TBC, uremica,
peritonita fibrinoasa (in jurul unor organe abdominaIe inflamate: colecistita,
apendicita), avand scopul de a impiedica extinderea inflamatiei spre marea cavitate.
2) la nivelul alveolelor pulmonare in pneumonii bacteriene:
- initial se produce o alveolita serofibrinoasa cu retea laxa de fibrina care umple spatiile
alveolare (prehepatizatie);
- apoi in ochiurile retelei sunt exsudate, hematii (faza de hepatizatie rosie sau alveolita
fibrinohemoragica), apoi PMN-uri (faza de hepatizatie cenusie sau alveolita
serofibrinoleucocitara).
3) La nivelul mucoaselor se exemplifica doua varietati inflamatorii exsudative fibrinoase :
I. difteria
II. dizenteria
29
Pulmon
hepatizatie rosie
Hepatizatie rosie
(HE)x 75
Pulmon
Hepatizatie cenusie
Pulmon
Hepatizatie cenusie

30
Inflamatia fibrinoasa
Bacilul difteric
este cantonat la nivelul istmului gatului, determinand pe mucoasa respiratorie pseudomembrane care
se pot extinde pe amigdale, pilieri, faringe faringoamigdalita difterica pseudomembranoasa.
Extinderea la nivelul laringelui determina laringita obstructiva sau crup difteric.
Macroscopic
falsele membrane - pete albicioase, slab ancorate, care se detaseaza usor, dupa indepartare
ramanand mici exulceratii (ulceratii superficiale);
falseIe membrane plutesc la suprafata apei;
Microscopic
falsele membrane sunt constituite din fibrina, PMN-uri alterate, colonii microbiene si celule epiteliale, cu
leziuni distrofice in necroza si necrobioza.
Evolutia inflamatiei crupoase:
PMN-urile actioneaza asupra fibrinei producand o dezlipire a depozitelor fibrinoase, care pot ajunge in
plaman eliberandu-se prin expectoratii: sputa "in zeama de prune", si este partial resorbita pe cale
limfatica. 0 alta cale evolutiva este spre organizarea fibrinei cu transformarea in tesut conjunctiv, cu
formarea de bride sau simfize (sinechii) care pot duce la obliterarea cavitatilor (seroase sau la nivelul
epiteliului malpighian al faringelui).
Clinic
- bacilul difteric elibereaza o toxina care de la locul de fixare difuzeaza, avand tropism pentru:
1. miocard - Ieziuni distrofice protidice si lipidice si infiltrat inflamator interstitial, dand insuficienta
cardiaca
2. tesutul nervos - Ia nivelul membrelor si in periferie poate da, in general, leziuni toxice si fenomene de
nevrita si paralizii - pareza valului palatin.

31
Inflamatia fibrinoasa
Dizenteria bacilara
este localizata pe ileonul terminal si colon;
Macroscopic
initial aspectul depozitelor de fibrina este de "pudrat de talc",
mai tarziu - aspect tipic de inflamalie ulcerativa:
zone de eroziune cu contur neregulat,
fundul de culoare rosie
marginile albicioase acoperite de fibrina.
Microscopic este acelasi aspect de exsudat fibrinos, descris anterior

Inflamatia necrotica
este o particularitate a inflamatiei fibrinoase;
se produce fibrina in exces, epiteliile se necrozeaza si tesutul modificat se
elimina rezultand ulceratii;
etiologia poate fi:
o bacteriana bacilul dizenteric
o ingerarea de substante caustice acide Ieziuni in esofag si stomac.

32
Inflamatia purulenta
(piogenica, supurata)
Definitie
- prezenta exudatului purulent
Macroscopic
lichidul are consistenta si culoare variabila in functie de agentul patogen:
puroiul pneumococic este bine legat, verzui;
puroiul stafilococic este galbui, usor filant (curge usor);
puroiul streptococic este cenusiu, murdar, grunjos etc.
Microscopic
puroiul contine mari cantitati de:
PMN-uri,
piocite globule de puroi, provenite din PMN-uri lipsite de nucleu, cu prezenta
de lipide si glicogen intramembranar,
detritus necrotic
colonii microbiene.
33
Inflamatia purulenta meningita acuta
Ex- exudat cu numeroase neutrofile; B- creier; A-
arahnoid
34
Inflamatia purulenta
Etiopatogenie
- infectiile microbiene pot avea poarta de intrare cutanata,
mucoasa, germeni vehiculati prin sange (bacteriemie, septicemie).
- exemplu la abcesele renale germenii ajung in glomeruli
evidentiindu-se mici focare circumscrise: abcese, predominant in
corticala (puncte galbene inconjurate de lizereu congestiv aparent
si eventuala supuratie - abcese de eliminare liniare pe traseul
tubilor renali).
Exsudatul purulent evidentiaza colectii circumscrise:
1. in tesuturi solide - abces,
2. in cavitati - empiem,
3. colectii difuze flegmon.

35
Inflamatia purulenta
Abcesul
- Abcesul este o inflamatie acuta purulenta localizata, ce prezinta perete de fibrina care il delimiteaza de tesuturile
din jur.
- bacteriile piogene realizeaza abcese prin diseminare de tip bacteriemic (septicemie), trombi septici, de la
plagi infectate, sau, mai rar, pe calea foliculilor pilosi sau furunculoza.
Etiopatogenie:
puroiul atrage PMNuri, cantitatea de puroi determinand presiuni pe tesuturile din jur: se produc leziuni
distrofice pe tesuturile vecine prin compresie si prin factori toxici. Afluxul PMN-urilor reprezinta un
masiv "manson" in jurul abcesului, cu aparitia membranei piogene, care nu este o realitate anatomica.
La periferie se constituie o reactie fibroblastica ("membrana") uneori realizandu-se inchistarea (retea
de fibrina si leucocite, avand concentric la exterior tesut de granulatie, care este inconjurata de fibre
conjunctive dense) membrana nu este generatoare de puroi (piogen: pia =puroi; gens-genesis =a
forma).
Evolutia abcesului:
tendinta naturala este de fistulizare, datorita:
cresterii tensiunii in interiorul abcesului
cresterii produselor rezultate din distructia celulelor si a afluxului de lichide in abces.
Inchistarea abcesului reprezinta constituirea unei capsule periferice prin transformarea colagena a
membranei piogene si repararea abcesului prin cicatrice.
Marimea abcesului variaza de la cativa milimetri (microabcesele din fundul glandelor
Lieberkuhn) pana la cativa centimetri (10- 12 cm in abcesul hepatic).

36
Inflamatia purulenta
Abcesul
Abcesul hepatic
- germenii piogeni ajung:
1. pe calea arterei hepatice abces periferic sub capsula Glisson, de obicei mare, fara membrana
piogena.
2. pe calea venei porte abcese Chauffard sau ficatul in burete", abcese multiple inconjurate de
membrana piogena
3. prin caile biliare puroiul are o tenta verde, cu membrana piogena
Abcesul renal
pot exista microabcese subcapsulare sub forma de mici pungi cu puroi pe suprafata renala.
Acestea pot conflua, dand abcese perirenale subcapsulare, care pot depasi capsula (abcese
paranefritice).
Abcesele cerebrale pot fi:
1. unice -focare de vecinatate datorate sinuzitelor sau otomastoiditelor
2. multiple (septicemice) care obisnuit difuzeaza in leptomeninge.
Abcesele osoase pot fi:
1. subperiostale
2. endosoase in cavitatea medulara, de obicei, posttraumatic.
Supuratia osoasa apare pe seama exsudatului inflamator, care da si o compresie pe vase cu necroza
osoasa; fragmentul osos, denumit "sechestru", pierde legatura cu osul, unde se dezvolta cavitatea
purulenta, care se numeste "cosciug"; sechestrul pluteste in masa de puroi si se asociaza frecvent
hiperostoze si perforatii in periost, pe unde se scurge puroi sau apar scurgeri de puroi doar sub
forma de pustule.

37
Inflamatia purulenta
Flegmonul
Definitie
este o colectie purulenta difuza care se extinde deoarece agentul cauzal este foarte
virulent si tesutul din jur opune o rezistenta slaba pe seama componentei
predominante a tesutului lax sau adipos (flegmonul planseului bucal, flegmonul
periamigdalian, flegmonul fesier) sau in jurul unor organe (apendicita flegmonoasa,
colecistita flegmonoasa, gastrita flegmonoasa etc.).
Procesul ulceros si flegmonos porneste de la mai multe puncte ale mucoasei, de la
nivelul criptelor mucoasei prin necroza epiteliala si reactie inflamatorie
fibrinoleucocitara.
Macroscopic
Ex. apendicita acuta flegmonoasa este caracterizata de:
apendice tumefiat cartonat, rosu, acoperit de depozite albe de fibrina;
mezoapendicele are edem si desen vascular accentuat;
mucoasa este foarte congestiva, groasa, presarata cu ulceratii cu fundul plat;
cavitatea apendiculara este ocluzata de coproliti sau samburi de fructe care sunt la
originea ulceratiilor prin compresie sau prin retentia secretiilor la acest nivel.
Microscopic se constata acelasi aspect, descris mai sus.
38
Apendicita acuta flegmonoasa
39
Aspect microscopic retea de fibrina cu PMN si piocite in
lumen si la nivelul straturilor peretelui apendicular
Retea de fibrina
Glande din mucoasa
PMN si piocite
infiltrat inflamator
Empiemul
-Este o forma speciala de
inflamatie purulenta a cavitatilor
naturale: piosalpinx, empiem
apendicular, empiem pleural,
peritonita cloazonata, in firidele
parietocolice, in regiunile
subhepatice,
-apare cand inflamatia unui organ
determina o reactie locala ce
limiteaza procesul inflamator
Empiem pleural
40
Inflamatia hemoragica
- este caracterizata de un exsudat
hemoragic care apare in
inflamatii cu leziuni vasculare
grave;
- exsudatul este format din fibrina si
hematii in cantitate mare
(diferentiere fata de hemoragie:
pe reteaua de fibrina apar
hematii - milioane, si leucocite
mii);
- apare in:
1. inflamatia pur virala
gripala,
2. in bacteriemia carbunoasa
pulmonara (dalac sau
antrax),
3. pesta pneumonica,
4. leptospiroze etc.
Inflamatie hemoragica a
cortexului adrenal
Pneumonie hemoragica
41
hemoragie
hemoragie
Inflamatia gangrenoasa
- este data de germeni anaerobi sau facultativi anaerobi (streptococi
in endometrite post-abortum sau post-partum), cu descompunerea
componentilor tisulari, antrenand un miros fetid caracteristic: pulpita
dentara sau gangrena pulmonara.
- exsudatul si produsul de necroza completa este inegal, astfel in
cat resturile tisulare seamana cu niste zdrente.
Macroscopic
- exsudatul care lizeaza apare negru albastrui (sange modificat);
- la nivelul plamanului diagnosticul de gangrena pulmonara se pune
cand in sputa apar resturi de fibre elastice;
asocierea fuzospirilara da "noma" sau gangrena obrazului.

42
Inflamatie gangrenoasa genitala
Inflamatie gangrenoasa musculara
Inflamatia este limitata la un singur
compartiment muscular (1), in rest
musculatura este intacta (2)
43
Inflamatiile alterative
- insotesc inflamatiile exsudative sau proliferative:
inflamatii catarale acute
angine ulceronecrotice,
inflamatii gangrenoase,
necroza din TBC,
sifilis
44
I NFLAMATI I LE PROLI FERATIVE
(GRANULOMATOASE)
Prof. Univ. Dr. Mariana Aschie
GENERALITATI
Inflamatia proliferativa
se caracterizeaza prin predominenta proceselor de proliferare in
focarul inflamator
In afara inflamatiilor proliferative propriu-zise, reactiile proliferative
sunt prezente, in diferite grade, in marea majoritate a proceselor
inflamatorii, insotind sau, cel mai adesea, urmand reactiilor alterative
si exudative.
- este vorba de un proces de reparare, in care se realizeaza:
fie o restabilire a structurilor normale,
fie procese de regenerare a elementelor parenchimatoase,
fie o cicatrice, prin proliferarea elementelor mezenchimale
Preponderenta proliferarii parenchimatoase sau mezenchimale este
conditionata de:
gradul de diferentiere a elementelor parenchimatoase interesate in
procesul inflamator
intinderea proceselor alterativ-necrotice

GENERALITATI
In inflamatiile proliferative propriu-zise, procesul intereseaza, de
asemenea, fie componenta parenchimatoasa, fie cea mezenchimala.
Proliferarea elementelor parenchimatoase din teritoriul
inflamat este mai rar intalnita.
- exemplu:
glomerulita proliferativa din unele glomerulonefrite - tabloul
histopatologic este dominat de reactia proliferativa a capsulei
proliferari epiteliale produse de unele virusuri:
condiloamele acuminate din regiunea genitala si perianala
verucile
molluscum contagiosum

GENERALITATI
Proliferarea elementelor mezenchimale
au rol dominant in majoritatea proceselor inflamatorii proliferative
constituie:
1. tesutul de granulatie
2. tesutul inflamator granulomatos
1. Tesutul de granulatie:
apare sub actiunea prelungita a unor diversi agenti patogeni
se formeaza prin proliferarea unui tesut conjunctiv tanar, bogat
vascularizat, caracterizat prin:
multiplicarea accentuata a fibroblastilor
prezenta de numeroase capilare de neoformatie, in lumenul carora
se gasesc numeroase leucocite polimorfonucleare si mononucleare
Suprafata acestui tesut este granulara (granulele fiind constituite din
capilare, aglomerari de fibroblasti si leucocite)
Apare ca o componenta caracteristica a inflamatiilor proliferative
nespecifice, dar poate constitui o faza a proceselor de organizare.

GENERALITATI
2. Tesutul inflamator granulomatos
Unele inflamatii proliferative sunt caracterizate printr-o participare
importanta a macrofagelor, care au tendinta de a se grupa in mici noduli,
fapt ce justifica denumirea de inflamatii granulomatoase sau granuloame.
Sub influenta unor agenti patogeni se produce o proliferare (acumulare) a
macrofagelor, fara modificari specifice ale aspectului morfologic
Sub influenta altor agenti, atat morfologia macrofagelor, cat si modul lor
de agregare confera tabloului histopatologic anumite caractere de
specificitate, permitand stabilirea unui diagnostic etiologic. Se defineste
astfel grupul inflamatiilor granulomatoase specifice.
2. Tesut ul i nfl amat or granul omat os
Modificarile cele mai caracteristice ale macrofagelor in inflamatiile
granulomatoase specifice sunt:
1. Formarea celulelor epitelioide macrofagele au:
citoplasma abundenta,cu limite neprecise
prelungiri citoplasmice, realizand contacte intercelulare
nuclei palizi.
aspectul lor morfologic aminteste de structura celulelor epiteliale, fapt ce justifica
denumirea data acestor elemente.
adeseori, ele se dispun nodular, realizand structuri denumite foliculi sau tuberculi.
Transformarea macrofagelor in celule epiteliale se produce sub actiunea agentilor
etiologici care nu pot fi fagocitati sau care au componente ce nu pot fi lizate complet de
enzimele hidrolazice ale diverselor tipuri de macrofage;
2. Formarea celulelor gigante - apar:
printr-un proces de fuziune a mai multor macrofage sau
prin diviziune nucleara neurmata de diviziune citoplasmica.
morfologia celulelor gigante este caracteristica pentru anumite tipuri de inflamatii
specifice.
CLASIFICAREA INFLAMATIILOR
PROLIFERATIVE
I. Inflamatii proliferative nespecifice
II.Inflamatii granulomatoase nespecifice sau cu
specificitate discutabila.
III.Inflamatii granulomatoase de corp strain.
IV.Inflamatii granulomatoase specifice.
I) INFLAMATII PROLIFERATIVE
NESPECIFICE
Se caracterizeaza prin proliferarea de tesut de granulatie la nivelul
partilor moi sau in tesutul conjunctiv interstitial al organelor
(localizare stromala).
Procesul proliferativ coexista de obicei cu procese alterative si
exsudative, evolutia fiind cel mai adesea cronica.
Macroscopic
organul sau teritoriul afectat apare marit,
consistenta crescuta, (diagnostic diferential cu procesele tumorale).
Microscopic, se constata aspectele obisnuite ale tesutului de
granulatie. Procesul inflamator evolueaza mai rar spre resorbtie,
evolutia obisnuita fiind catre scleroza cicatriceala, prin scaderea
numarului celulelor si al vaselor si cresterea componentei fibrilare
colagene.
In acest grup se includ o serie de afectiuni cum sunt:
nefritele interstitiale nespecifice,
miocarditele interstitiale nespecifice,
hepatitele cronice
II) INFLAMATII GRANULOMATOASE
NESPECIFICE sau CU
SPECIFICITATE DISCUTABILA
Caracteristic - aparitia macrofagelor in focarul
inflamator, a caror morfologie si mod de agregare
pot uneori sugera etiologia procesului, fara insa a
permite un diagnostic de certitudine.
In asemenea cazuri, coroborarea datelor morfopatologice
cu tabloul clinic si investigatiile paraclinice
(bacteriologice, serologice etc.) este obligatorie pentru
stabilirea naturii procesului inflamator.
CLASI FI CARE
1) granuloame infectioase
- febra tifoida
- tifos exantematic
- bruceloza
- tularemia
2) inflamatii granulomatoase de origine virala
- poliomielita
- rabia
- boala ghearelor de pisica
- limfogranulomatoza benigna
3) inflamatii granulomatoase de origine necunoscuta sarcoidoza sau
boala Besnier-Boeck-Schaumann
1. GRANULOAMELE INFECTIOASE
Febra tifoida.
este o boala transmisibila, din grupul salmonellozelor
caracteristic - din punct de vedere morfologic granulomul tific
- este localizat:
la nivelul formatiunilor limfoide ale intestinului subtire,
in limfoganglionii mezenterici si in alte teritorii ale sistemului reticulo-
histiocitar,
in viscere.
- histopatologic, este alcatuit dintr-o aglomerare de elemente reticulo-
histiocitare cu caractere macrofagice, unele dintre ele cu morfologie
modificata, care confera leziunii un oarecare grad de specificitate
cunoscute sub denumirea de celule Rindfleisch:
celule mari,
nucleu excentric,
citoplasma slab acidofila, granulara

Salmonela typhi (M.E)
Febra tifoida la nivelul intestinului
( ulceratii mucoase longitudinale)
Granulomul tifoid
1 celule Reinfleich
2 celule plasmocitare
si limfocitare
Granulomul tifoid
celule Reinfleich
1. GRANULOAMELE INFECTIOASE
Tifosul exantematic
este o rickettsioza cu tropism vascular,
leziunea (granulomul tifo-exantematic) este reprezentata de o vascularita
proliferativa de tipul endotelitei obliterante, asociata cu fenomene
proliferative ale celulelor adventitiale, constituind granuloame perivasculare
denumite noduli Popov-Frankel
Bruceloza
- este o zoonoza produsa de germeni din genul brucella (Brucella melitensis,
Brucella abortus, Brucella suis)
- caracteristic - aparitia granulomului brucelos :
localizat in teritoriile sistemului reticulo-histiocitar
topografia este de obicei perivasculara.
constituit din:
o celule epitelioide, cu dispozitie radiara sau neregulata, inconjurate de un
infiltrat polimorf (elemente limfoide, plasmocitare, polimorfonucleare
neutrofile si eozinofile)
o celule gigante.
necroza este rara.
1. GRANULOAMELE INFECTIOASE
Tularemia
este o zoonoza provocata de Pasteurella tularensis
leziune caracteristica este granulomul tularemic
localizat limfoganglionar si visceral (splina, ficat, rinichi,
plamin etc.).
organizarea sa este asemanatoare cu cea din
granulomul brucelos, cu deosebirea ca se supraadauga
necroza supurativa.
diagnostic diferential - cu tuberculoza diagnostic dificil
datorita:
prezentei unor celule gigante de tip Langhans si
existentei necrozei
2. INFLAMATIILE GRANULOMATOASE DE
ORIGINE VIRALA
2.1. POLIOMIELITA
2.2. RABIA
2.3. BOALA GHEARELOR DE PISICA
2.4. LIMFOGRANULOMATOZA BENIGNA

2.1. Poliomielita.
este o afectiune virala ale carei leziuni sunt cantonate in coarnele anterioare
ale maduvei.
initial - faza de inflamatie acuta nespecifica, cu hiperemie si exsudat cu
polimorfonucleare,
apoi - se instaleaza leziuni distrofice ale neuronilor motori, mergand pana la
moarte celulara, prin actiunea directa a virusului.
urmeaza constituirea leziunii granulomatoase caracterizata, la acest nivel,
prin proliferare nevrogliala avand rol macrofagic, care inconjura neuronii
lezati (proces de satelitoza) si ii fagociteaza (proces de neuronofagie) cu
constituirea unui nodul macrofagic de origine nevrogliala, denumit nodul de
neuronofagie
2. INFLAMATIILE DE ORIGINE VIRALA
2.2. RABIA
este o encefalomielita produsa de virusul rabiei
din punct de vedere morfologic prezinta doua caractere distincte:
constituirea nodulilor rabici descrisi de V. Babes, alcatuiti din proliferari
nevrogliale,
prezenta unor incluzii intraneuronale, cu precadere la nivelul cornului
Ammon, cunoscute ca incluzii Babes - Negri.
2.3. Boala ghearelor de pisica.
este o afectiune virala caracterizata printr-o adenopatie satelita teritoriului in
care s-a produs leziunea de inoculare.
in limfoganglionii sateliti se constata o leziune granulomatoasa, cu o zona
centrala de necroza supurativa, asemanatoare granulomului tularemic
cand leziunea intereseaza limfoganglionii inghinali, diagnosticul diferential
include si limfogranulomatoza benigna.
2. INFLAMATIILE DE ORIGINE VIRALA
2.4. Limfogranulomatoza benigna
(limfogranulomatoza veneriana, boala Nicolas
Favre).
este o afectiune virala
substratul histopatologic granulom cu tendinta
supurativa care se complica frecvent cu
fistulizarea, prin traiecte multiple ce se deschid
la tegument si care justifica denumirea de
limfoporadenita care a fost atribuita bolii de
vechii autori.


3. GRANULOAME DE CAUZA NECUNOSCUTA

Boala Besnier-Boeck-Scaumann
este o afectiune cu manifestari foarte variate:
cutanate (lupus pernio, descris de Besnier, sarcoide dermice, descrise de
Boeck),
ganglionare si medulare (granulomatoza epitelioida, descrisa de Schaumann)
viscerale (pulmonare, parotidiene, oculare etc.)
substratul histopatologic comun - nodul macrofagic de tip epiteloid, cu
marcata tendinta la fibroza.
celulele gigante de tip Langhans sunt uneori prezente, dar mai rare decit in
tuherculoza si prezentind adesea impregnari calcare (corpi Scaumann).
diagnosticul diferential cu tuberculoza:
pentru boala Besnier pledeaza:
dispozitia neregulata a elementelor epitelioide in nodul,
absenta in marea majoritate a cazurilor a necrozei de cazeificare
Etiopatogenia bolii - este inca obscura - o reticuloza granulomatoasa de tip
epitelioid, posibil de patogenie imunitara (reactie hiperergica a sistemului
reticulo-histiocitar la diverse antigene).
III) INFLMATIILE GRANULOMATOASE DE CORP STRAIN
este un proces inflamator granulomatos
dispozitie difuza sau cel mai adesea nodulara,
caracterizat prin prezenta de numeroase celule gigante, dispuse de obicei in
vecinatatea corpului strain care a determinat aparitia procesului celule gigante
de corp strain:
- dimensiuni apreciabile (50-150 ) si
- prezinta un mare numar de nuclei dispusi neregulat in citoplasma.
evolueaza constant spre fibroza.
corpii straini care determina aparitia acestui granulom pot fi:
1. de origine exogena - pudra de talc, materiale de sutura neresorbabile, substante
uleioase injectabile, diverse materiale introduse accidental prin plagi, pulberi inhalate
(siliciu, asbest, beriliu, care produc pneumoconioze)
2. de origine endogena
produse de dezintegrare lipidica, cu constituirea de lipogranuloame;
keratina, cu aparitia de reactii granulomatoase la nivelul chisturilor epidermice, in
epiteliomul Malherbe;
urati conducind la formarea tofilor gutosi;
colesterolul, amiloidul etc.
Inflamatie granulomatoasa de corp strain
G granulom format in peritoneu datorita
introducerii de particule de talc in timpul
interventiei chirurgicale
C celule gigante de corp strain
IV) INFLAMATII GRANULOMATOASE
SPECIFICE
1. TUBERCULOZA
2. LUESUL
3. LEPRA
1. TUBERCULOZA
este o boala infectioasa produsa de Mycobacterium tuberculosis (bacilul Kock)
- germene acido-alcoolo rezistent,
- evidentiabil pe frotiuri din produse biologice si pe sectiuni histologice -
prin coloratii specifice (tehnica Ziehl- Nielsen).
- poate fi izolat pe medii de cultura speciale
- se poate reproduce constant boala la unele animale de laborator
sensibile (cobaiul).
Caile de patrundere a germenilor in organism:
1. calea respiratorie
2. calea digestiva
3. calea cutanta
4. calea transplacentara
1. TUBERCULOZA
Morfopat ol ogi e

a) Aspect microscopic
primele reactii consecutive prezentei bacilului Koch in
tesuturi sunt reprezentate de alterarea structurilor celulare,
sub actiune directa a germenilor. Aceasta alterare
reprezinta un stadiu fugace, in care examenul
histopatologic nu evidentiaza modificari.
urmeaza modificarile:
1) exsudative,
2) alterative
3) proliferative

1. TUBERCULOZA - Morfopat ologie

a) Aspect microscopic
1) Leziuni exudative
- procesul exsudativ debuteaza cu fenomene nespecifice exsudatul de tip seros, sero-
fibrinos sau fibrinos.
- singurele elemente care diferentiaza procesul exsudativ tuberculos de procesele
similare din inflamatiile nespecifice sunt reprezentate de:
o prezenta bacililor Koch in exsudat
o disparitia rapida a polimorfonuclearelor; acestea sunt rapid distruse de bacilul Koch
(in conditiile unei acidoze locale) si inlocuite cu elemente macrofagice.
- in evolutia sa, procesul exsudativ poate urma cai diferite:
1. resorbtie - de obicei sub tratament tuberculostatic, mai rar spontan;
2. necroza de cazeificare - calea evolutiva obisnuita;
3. organizare fibroasa prin tesut de granulatie nespecific - proces de carnificare;
4. remaniere proliferativa, cu constituirea de foliculi tuberculosi (granulom specific).

1. TUBERCULOZA - Morfopat ologie

a) Aspect microscopic
2) Leziuni alterative.
- reprezinta, modalitatea cea mai frecventa de evolutie a leziunilor exsudative.
- in prezenta unui mare numar de bacili si sub influenta lipidelor din capsula ceroasa a
acestora se produce o dezagregare a complexelor lipido-protidice din constitutia
citomembranelor, urmata de alterari grave ale structurilor celulare, mergind pina la
necroza necroza de coagulare:
o denumita cazeum sau necroza de cazeificare, dupa aspectul macroscopic
o la ex. microscopic apare ca o zona acidofila, omogena sau uneori fin granulara, in care
nu se mai recunosc umbre celulare decat cu dificultate si numai in stadiile precoce de
instalare a necrozei
Evolutia zonelor de necroza cazeoasa poate avea loc catre:
1. inchistare prin tesut fibros, fara caractere de specificitate;
2. calcificare
3. osificare
4. remaniere proliferativa prin tesut de granulatie specific;
5. ramolire - prin fenomene exsudative nespecifice (imbibitie lichidiana si aflux de
polimorfonucleare in zona de necroza), care explica evacuarea cazeumului si constituirea
ulceratiilor si cavernelor tuberculoase
1. TUBERCULOZA - Morfopat ologie
a) Aspect microscopic
3) Leziuni proliferative.
alaturi de procesul de cazeificare, confera specificitate inflamatiei tuberculoase.
sunt reprezentate de foliculul tuberculos (foliculul Koster sau granulomul
tuberculos)
Este o formatiune nodulara constituita, de la periferie spre centrul leziunii din:
1. celule limfoide - asa-numita coloana limfocitara a foliculului tuberculos;
2. celule epitelioide - cu dispozitie de obicei radiara
3. celule gigante de tip Langhans
o elemente celulare mari, cu diametrul de 40-150 microni,
o cu o citoplasma acidofila, uneori granulara,
o numerosi nuclei dispusi la periferia citoplasmei, in coroana sau in potcoava;
o in citoplasma se pun in evidenta, prin coloratii specifice, bacili Koch fagocitati.

Foliculul tuberculos contine numeroase fibre de reticulina, prezenta lor explicand evolutia spre
scleroza a leziunii.


Sectiune printr-un ganglion
limfatic - cateva granuloame
fiecare fiind alcatuit din agregate
de celule epitelioide si inconjurate
de limfocite; granulomul din centru
prezinta cateva celule gigante
Celula giganta
Langhans
1. TUBERCULOZA - Morfopat ologie
a) Aspect microscopic
3) Leziuni proliferative
In dezvoItarea lor, foliculii au tendinta de a conflua (element important de
diagnostic diferential cu boala Besnier-Boeck-Scaumann, in care foliculii isi
pastreaza individualitatea).
Evolutia folicului tuberculos cunoaste, ca si evolutia leziunilor exsudative si
alterative, mai muIte cai:
1. cazeificare, urmata de remaniere proliferativa prin tesut de granulatie specific,
cu evolutie ulterioara catre ramolire sau fibroza;
2. evolutie directa spre fibroza, eventualitate intalnita mai ales sub tratament
tuberculostatic instituit precoce.

1. TUBERCULOZA - Morfopat ologie
b) Aspect macroscopic.
Substratului histopatologic al procesului inflamator specific tuberculos decris mai sus ii
corespund, schematic, urmatoarele tipuri de leziuni macroscopice:
A) Leziuni circumscrise (nodulare)
1. Granulatii miliare- tuberculii miliari
2. Nodulii simpli
3. Nodulii acinosi leziuni acinonodulare
4. Tuberculomul
B) Leziuni difuze
C) Leziuni ulcerative
1. Ulceratia tuberculoasa
2. Caverna tuberculoasa
A. Cavernele pulmonare
B. Cavernele extrapulmonare
Caverna renala
Caverna osoasa
Caverna ganglionara

1. TUBERCULOZA - Morfopat ologie
b) Aspect macroscopic.
A) Leziuni circumscrise (nodulare)
prezinta aspecte diverse ca numar, forma si marime.
dimensiunile lor variaza in limite extrem de largi, de la 1 mm (granulatiile miliare) pina la
forme pseudotumorale, cu diametrul de 5-10 cm (tuberculoamele).

A1) Granulatii miliare - tuberculii miliari
sunt leziuni mici (1-2 mm), izolate,
proeminente pe suprafata externa sau pe sectiunea organului afectat,
de culoare cenusie-translucida cand leziunile sunt recente sau cenusiegalbuie-mata
odata cu instalarea necrozei de cazeificare.
din punct de vedere histopatologic, leziunea granulica poate fi constituita din:
leziuni proliferative de tipul foliculului tuberculos, cu tendinta la cazeificare
centrala (cel mai frecvent)
leziuni exsudative cu evolutie spre cazeificare. Acestea sunt intalnite mai ales la
plaman, ca focare de alveolita cazeoasa.
forma miliara a tuberculozei (granulia) poate afecta predominant plamanul sau este
generalizata.
1. TUBERCULOZA - Morfopat ologie

b) Aspect macroscopic- A) Leziuni circumscrise (nodulare)
A. 2) Nodulii simpli
prezinta aceleasi caractere histopatologice ca si granulatiile miliare, singurul element
distinctiv fiind reprezentat de dimensiunile mai mari ale leziunii (0,5-3 cm).
se formeaza prin diseminare atat hematogena, cat si limfogena si canaliculara.
A.3) Nodulii acinosi (leziuni acinonodulare).
aceste leziuni sunt caracteristice localizarii pulmonare a tuberculozei.
au un aspect policiclic, de culoare si consistenta diferita, ca si granulatiile miliare, in functie
de stadiul evolutiv (prezenta necrozei cazeoase).
substratul histopatologic este reprezentat de focare de bronhopneumonie cazeoasa, prin
predominanta leziunilor de tip exsudativ.
A.4) Tuberculomul
este o leziune nodulara cu aspect pseudotumoral, bine circumscrisa, cu dimensiuni ce pot
atinge 5-10 cm in diametru.
dupa aspectul macroscopic se descriu:
i. Tuberculomul omogen - constituit dintr-o masa cazeoasa inconjurata de o capsula conjunctiva;
ii. Tuberculomul polimorf - format dintr-o aglomerare de noduli cazeosi, fiecare dintre ei inconjurati
de o capsula conjunctiva proprie
iii. Tuberculomul stratificat - constituit din inele concentrice de cazeum de varste diferite, alternand
cu inele de tesut conjunctiv. Structura sugereaza ,constituirea leziunii in etape succesive

Tuberculoza pulmonara primara
Complex Ghon
(zonele parenchimatoase alb-cenusiu sunt
situate sub pleura in portiunea inferioara a
lobului superior. Nodulii limfatici hilari cu
cazeificare sunt situati in partea stanga)
Tuberculoza pulmonara secundara
Portiunile superioare al ambilor plamani sunt ciuruite de zone de cazeificare
albe-cenusii ; multiple arii de consistenta scazuta si cavitati
Tuberculoza miliara a splinei
Pe sectiune se observa numeroase
granuloame alb- cenusii
Tuberculoza miliara
Caverna tuberculoasa
1. TUBERCULOZA - Morfopat ologie

b) Aspect macroscopic
A) Leziuni circumscrise
(nodulare)
A.4) Tuberculomul
din punct de vedere histopatologic se
descriu urmatoarele zone de la
periferie spre centrul leziunii:
1. capsula fibroasa;
2. tesut de granulatie specific;
3. zona centrala de necroza
cazeoasa.
Tuberculomul reprezinta o forma de
evolutie favorabila a infectiei
tuberculoase sub influenta
tratamentului specific. Acest fapt este
demonstrat de cresterea frecventei
tuberculomului dupa introducerea pe
scara larga a chimioterapicelor si a
antibioticelor in tratamentul bolii.

Granulom tuberculos tipic
prezentand o zona centrala de
necroza, celule epitelioide, celule
gigante Langhans, limfocite
Tuberculom pulmonar timpuriu
CN necroza cazeoasa
M - macrofage
L- celule gigante Langhans
Tubercul pulmonar
F- fibroblast
CN necroza cazeoas
L- celule gigante Langhans
Nodul tuberculos fibrocazeos
C material cazeos necrotic
F perete fibros
1. TUBERCULOZA - Morfopat ologie

b) Aspect macroscopic
B) Leziunile difuze
pot fi localizate in diverse organe, dar sunt caracteristice pentru plaman si seroase.
leziunea pulmonara - infiltratul tuberculos - apare ca o infiltratie difuza a parenchimului
de intindere diferita (zona, lob sau plaman in totalitate), omogena
la inceput de culoare cenusie-albicioasa, care ulterior deyine mat-galbuie, prin proces
de cazeificare.
teritoriul afectat este marit, cu consistenta crescuta si cu diminuarea pana la disparitie
a crepitatiilor.
adeseori, masele cazeificate ramolite se elimina ducand la constituirea unor caverne.
histopatologic, infiltratul corespunde unor leziuni exsudative ce formeaza focare
confluente de bronhopneumonie cazeoasa.
Leziunile difuze pulmonare sunt urmarea unei diseminari limfogene si mai ales
bronhogene.
Serozitele tuberculoase (pleurezia, pericardita, peritonita sau poliserozita)
au caracterele unei inflamatii exsudative, de tip serofibrinos in majoritatea cazurilor,
poate evolua spre resorbtie sau spre transformare cazeoasa sau cazeo-purulenta.
tendinta la organizare fibroasa explica procesele de pahipleurita si periviscerita, precum si
constituirea formelor inchistate, consecutive formarii aderentelor.

1. TUBERCULOZA - Morfopat ologie

b) Aspect macroscopic
C) Leziunile ulcerative
din descrierea de pana acum a morfopatologiei inflamatiei tuberculoase rezulta tendinta
accentuata de evolutie spre cazeificare, atit a leziunilor exsudative, cit si a celor
proliferative.
Prin proces de ramolire, masele cazeoase pot fi eliminate:
pe cai naturale (arborele traheobronsic, tub digestiv, cai urinare etc.), sau
pe cai patologice (constituirea fistulelor).
consecutiv acestui proces se realizeaza pierderi de substanta:
la nivelul tegumentelor sau mucoaselor (ulceratii tuberculoase) sau
la nivelul diferitelor organe (caverne tuberculoase).
C.1) Ulceratia tuberculoasa
poate fi tegumentara sau mucoasa,
este de forma adesea neregulata, cu marginile deslipite, anfractuoase;
fundul ulceratiei este granular, putand prezenta depozite cazeoase.
Microscopic:
se constata pierderea de substanta la nivelul epiteliului de invelis, asociata frecvent cu
procese hiperplazice ale epiteliului din vecinatatea ulceratiei;
baza ulceratiei apare constituita din tesut de granulatie specific, cu zone de necroza
cazeoasa.

1. TUBERCULOZA - Morfopat ologie

b) Aspect macroscopic - C) Leziunile ulcerative
C.2) Caverna tuberculoasa
este localizata pulmonar sau extrapulmonar (rinichi, prostata, os, ganglioni etc.) si
se constituie in perioada primara de evolutie a bolii (caverna precoce) sau, mult mai
frecvent, in perioada secundara a tuberculozelor de organ (ftizia pulmonara, tuberculoza
urogenitala, osteo-articulara etc.).
A) Cavernele pulmonare
o sunt de dimensiuni variabile, unice sau multiple,
o localizate cu predilectie in regiunea subclaviculara,
o forma variabila, de obicei neregulata, cu pereti anfractuosi in primele faze de evolutie, cu
depozite de cazeum si prezenta de granulatii.
peretii cavernei sunt constituiti din tesut de granulatie tuberculos, strabatut de vase ce
sufera procese de panarterita, evoluand spre fibroza, cu obliterarea lumenului sau cu
constituirea de dilatatii anevrismale cunoscute sub denumirea de anevrisme
Rassmussen. Acestea au dimensiuni variabile de la cativa milimetri pana la 2-3 cm,
ducand prin ruperea lor la aparitia hemoptiziei, simptom adesea revelator al unei ftizii
pulmonare. Evacuarea continutului cazeos se realizeaza, de obicei, printr-o bronhie situata
la polul inferior al cavernei (bronhia de drenaj); procesul de evacuare concura la
extinderea inflamatiei specifice.
In evolutia sa, mai ales sub tratament, prolifereaza un tesut fibros ce realizeaza o
incapsulare a cavernei, peretii devin netezi si se pot epiteliza prin alunecarea epiteliului din
bronhiolele terminale; frecvent, epiteliul prezinta metaplazie de tip epidermoid.

1. TUBERCULOZA - Morfopat ologie

b) Aspect macroscopic - C) Leziunile ulcerative
C.2) Caverna tuberculoasa
B) CAVERNELE EXTRAPULMONARA - pot avea diferite localizari:
caverna renala
o este localizata in medulara
o apare ca o consecinta a deschiderii leziunii cazeoase in cavitatea bazineto-caliceala,
ducand la constituirea pionefrozei tuberculoase;
caverna osoasa
o se constituie prin eliminarea maselor cazeoase ramolite din interiorul osului, la niyelul
unui abces rece osifluent.
o caverna este inconjurata, la inceput, de tesut de granulatie specific, care ulterior se
transforma in tesut de granulatie nespecific ce organizeaza fibros caverna osoasa.
o prin procese de metaplazie osoasa a tesutului conjunctiv, caverna este umpluta cu
tesut osos neoformat, realizandu-se vindecarea procesului;
caverna ganglionara
o a fost descrisa in limfoganglionii traheo-bronsici,
o prezinta un intins proces de cazeificare.
o caverna se constituie prin eliminarea maselor cazeoase ramolite in arborele respirator,
deci consecutiv formarii unor fistule ganglio-traheale sau ganglio-bronsice.

1. TUBERCULOZA - Evol ut i e

A) TUBERCULOZA PRIMARA
localizata, in marea majoritate a cazurilor, in plaman
reprezinta complexul lezional ce se constituie ca urmare a unei primoinfectii cu bacil Koch,
produsa de obicei in perioada copilariei.
leziunile de primoinfectie sunt cunoscute sub denumirea de complex primar Ranke si
sunt reprezentate de:
afectul primar (sancrul de inoculare)
nodul
localizat frecvent subpleural,
substratul histopatologic - proces de alveolita sero-fibrino-leucocitara (focar de
pneumonie cazeoasa).
leziunilor exudative si alterative li se pot adauga ulterior si leziuni proliferative specifice.
evolutia obisnuita a leziunii se face catre incapsulare fibroasa, cu calcificarea zonei de
necroza cazeoasa, in care persista un numar variabil de bacili viabili.
limfagita tuberculoasa
adenopatia hilara- evolueaza spre cazeificare, urmata de fibroza si calcificare

1. TUBERCULOZA - Evol ut i e

A) TUBERCULOZA PRIMARA
Complexul primar se insoteste intotdeauna de o diseminare hematogena a infectiei. Cand
diseminarea este masiva se realizeaza genaralizarea procesului tuberculos
tuberculoza miliara granulia
Frecvent diseminarea este paucibacilara, relizand mici leziuni tuberculoase la distanta, ce
evolueaza de obicei catre fibroza si calcificare (noduli reziduali sau relicvate
tuberculoase)
Aceste afectiuni ca si afectul primar contin bacili viabili si pot reprezenta o sursa de infectie
endogena
B) TUBERCULOZA SECUNDARA
Apare prin:
reactivarea leziunilor de primoinfectie sau a nodulilor reziduali (reinfectie endogena)
reinfectie exogena se constituie tuberculozele de organ
Apar astfel:
1. Ftizia pulmonara cronica
2. Tuberculoza osteo-articulara
3. Tuberculoza uro genitala
4. Tuberculoza sistemului nervos central
5. Tuberculoza limfoganglionara
6. Tuberculoza cutanata
Bronhopneumonie tuberculoasa
B perete bronhiola
D segment de bronhie distrus
T tubercul cozeos
Tuberculoza nodulului limfatic
C- necroza cazeoasa
Tuberculoza miliara
(trei tuberculi miliari in ficat)
Tuberculoza adrenala
C material cazeos
Cx- tesutul cortical
Cap capsula
G celule gigante Langhans
Tuberculoza renala
T tuberculi in cortexul renal
Saplingita tuberculoasa
T tuberculom granulomatos
L lumen
M perete muscular
S - seroasa
Tuberculoza osoasa
G- granulom cazeos
B- trabecule osoase
Meningita tuberculoasa
G granulom tuberculos cu
centrul cazeos, dezvoltat la
nivelul leptomenigelui

Orhiepididimita tuberculoasa
C- cazeum
2. LUESUL

boala transmisibila cu evolutie cronica produsa de Treponema pallidum.
caile de patrundere in organism sunt, in ordinea frecventei, urmatoarele:
veneriana - in marea majoritate a cazurilor;
cutanata - de obicei cu caracter profesional;
transplacentara - realizand luesul congenital;
sanguina - prin transfuzii cu sange infectat, modalitate exceptionala astazi.
agentul etiologic poate fi pus in evidenta prin examenul produselor recoltate din leziuni sau
evidentiat indirect prin metode serologice.
evolutia bolii recunoaste trei stadii, carora Ie corespund simptome si leziuni caracteristice.
Caracterele generale morfopatologice ale inflamatiei luetice
modificarile tisulare se caracterizeaza prin urmatoarea triada lezionala:
1. leziuni vasculare de tipul panvascularitei, in care pre domina procesul de endotelita
proliferativa cu tendinta obstructiva (endotelita obliteranta);
2. leziuni infiltrativ-proliferative, realizand inflamatia granulomatoasa luetica, frecvent cu
topografie perivasculara. Infiltratul este de tip limfo-plasmocitar si poate avea o dispozitie
difuza (plasmomul Unna) sau nodulara (granulomul luetic);
3. leziuni alterative de tipul necrozei gomoase.
2. 1. LUESUL PRIMAR
Dupa o perioada de incubatie de 10 zile pina la 3 luni (in medie 21 de zile) de la momentul patrunderii
spirochetei in organism, se constituie la locul inocularii leziunea de primoinfectie, denumita sancru
dur.
Macroscopic leziunea apare
ca o papula indurata al carei centru evolueaza rapid spre exulcerare.
este nedureroasa,
forma rotunda - ovalara,
dimensiuni - de la cativa milimetri pana la 1,5 cm,
margini regulate si de culoare rosie caracteristica
uneori pot apare discrete depozite de exsudat sero-fibrinos.
Sancrul luetic este insotit de adenopatie satelita macroscopic - limfoganglionii sunt elastici si fara
procese de periadenita (mobili).
Din punct de vedere histologic, la nivelul sancrului se constata :
epidermul de vecinatate cu aspect normal sau prezentand o discreta hiperacantoza;
la nivelul leziunii, ulcerare superficiala a epidermului si prezenta unui bogat infiltrat dermic, care explica
induratia caracteristica sancrului luetic.
Infiltratul este constituit din elemente limfo-plasmocitare cu dispozitie predominant perivasculara;
vasele prezinta leziunile specifice de endotelita proliferativa.
Examenul histologic al Iimfoganglionilor sateliti evidentiaza un proces de reticuloza reactionala, fara
caractere de specificitate.
Evolutia sancrului luetic este spre vindecare spontana, uneori fara cicatrice, sau cu constituirea unei
mici cicatrici superficiale.



2. 2. LUESUL SECUNDAR

apar dupa 2-12 saptamini de la aparitia sancrului (in medie 40-50 de zile).
reprezinta perioada de vindecare aparenta este denumita perioada de latenta sau cea de
a doua incubatie a bolii.
leziunile caracteristice perioadei secundare sunt localizate la nivelul tegumentelor si
mucoaselor si sunt denumite sifilide.
A) Sifilidele cutanate
1. Sifilida eritematoasa (rozeola)
- apare sub forma de pete izolate (macule) de culoare rosie, ce palesc la vitropresiune, rotunde -
ovalare, localizate indeosebi toracic.
- histologic, apar leziuni de vascularita, discret edem si foarte redus infiltrat limfo-plasmocitar cu
dispozitie perivasculara
2. Sifilida papuloasa se deosebeste de precedenta prin aparitia formatiunii papuloase, conditionata
de sediul superficial (dermul papilar) al infiltratului luetic, mai abundent decat cel din rozeola.
Epidermul nu prezinta leziuni
3. Sifilida papulo- scuoamoasa prezinta aceleasi caractere cu sifilida papuloasa,
supraadaugandu-se doar procese de hiper- si paracheratoza a epidermului;
4. Sifilida micropapuloasa apare cu dispozitie perifoliculara in grupuri. Prezenta unor celule
gigante de tip Langhans in infiltratul inflamator pune uneori probleme de diagnostic diferential cu
tuberculoza
5. Sifilida psoriaziforma
6. Sifilida papulo- hipertrofica

2. 3. LUESUL SECUNDAR

B) Sifilide mucoase - placi mucoase
Alte modificari patologice:
1. alopecia luetica - care poate fi difuza sau in placi izolate;
2. micropoliadenopatia - care poate fi generalizata, avand insa ca localizari tipice
adenopatia epitrohleara si a lantului cervical posterior.

Evolutia leziunilor in perioada secundara a luesului este de vindecare spontana intr-un
interval de citeva saptamani sau luni. Se citeaza si evolutia in puseuri repetate.
2.3. LUESUL TERTIAR

! Aparitia perioadei tertiare a bolii nu este obligatorie. Statistic s-a demonstrat ca
jumatate pana la doua treimi din numarul total al bolnavilor de lues nu prezinta in evolutie
manifestari ale perioadei tertiare. Cand apar, ele urmeaza unei perioade de latenta de 2-
4 luni (limite extreme: de la citeva saptamini pina la 30 de ani).
Leziunile tertiare au un caracter proliferativ si alterativ, cu dispozitie nodulara sau difuza
(gome sau infiltrate de tip gomos).
Afectarea cea mai frecventa este cea cardio-vasculara si a sistemului nervos central.
Se descriu de asemenea leziuni osoase, cutanate si viscerale.
Morfopatologic - leziunea caracteristica perioadei tertiare - goma
Evolueazia in patru stadii:
1. goma cruda
apare ca o formatiune tumorala,
consistenta elastica,
pe sectiune prezinta un aspect caracteristic de castana cruda;
2. goma ramolita - in care se produce lichefierea centrului leziunii, ce ia aspectul de
guma arabica;
3. goma ulcerata - cu constituirea unei ulceratii intinse, cu caracter mutilant;
4. goma cicatriceala - care produce retractii importante ale tesuturilor avand caracterul
de cicatrice mutilanta


2.3. LUESUL TERTIAR
Microscopic
tabloul lezional este dominat de panvascularita
evolueaza frecvent cu fenomene de obliterare, ceea ce explica evolutia spre
necroza a procesului.
perivascular se constituie un infiltrat inflamator limfoplasmocitar, uneori cu
prezenta unor celule de tip epitelioid si a celulelor gigante.
tendinta la bazofilie a citoplasmei celulelor gigante, precum si dispozitia mai
neregulata a nucleilor permit diagnosticul diferential cu leziunile tuberculoase.
infiltratia de tip gomos prezinta aceleasi caractere histopatologice ca si goma
propriu-zisa, cu deosebirea ca macroscopic predomina caracterul difuz al
leziunii.

2.3. LUESUL TERTIAR
Leziuni cardio-vasculare.
Principala manifestare este aortita luetica. Leziunea intereseaza sigmoidele aortice si
portiunea ascendenta a aortei toracice, de obicei pe primii 4-5 cm ai aortei (leziunea
luetica aortica are o evolutie centripeta - important criteriu de diagnostic diferential cu
ateroscleroza, in care leziunile evolueaza centrifug.
Macroscopic - se constata:
retractii cicatriceale ale valvulelor sigmoide si
leziuni cicatriceale ale intimei, uneori cu aspect stelat.
suprapunerea leziunilor de ateroscleroza face dificila recunoasterea macroscopica a
leziunilor luetice.
Microscopic - se constata:
leziuni de panvascularita a vasa vasorum, inconjurate de infiltrate limfo-plasmocitare,
infiltratie de tip gomos a mediei cu alterarea structurilor elastice si
leziuni endoteliale.
Prin organizarea fibroasa a procesului inflamator si inlocuirea cu fibre colagene a fibrelor
elastice se creeaza conditiile pentru constituirea anevrismului aortic.
Dilatarea aortei, interesind si orificiul, duce la instalarea unei insuficiente aortice
functionale, care ascociata leziunilor valvulare accentueaza tulburarile hemodinamice. In
aceste conditii, se realizeaza o hipertrofie si dilatare a ventriculului stang (cord bovin).
2.3. LUESUL TERTIAR
Leziuni ale sistemului nervos central.
I. leziuni meningo-vasculare
II. leziuni nervoase propriu-zise.

I. Leziuni meningo-vasculare.
- Sunt reprezentate de meningita cerebrospinala cronica, cu interesarea vaselor
subarahnoidiene.
- macroscopic - ingrosarea leptomeningelor si hidrocefalie.
- microscopic
initial discret exsudat fibrinos si leziuni de panvascularita, inconjurate de infiltrate limfo-
plasmocitare (leziuni gomoase difuze).
apoi se constituie fibroza.
Obliterarea ramurilor arteriale prin endotelita proliferativa are drept consecinta
ramolismentul cerebral.
2.3. LUESUL TERTIAR
II. Leziuni nervoase propriu-zise
1. Paralizia generala progresiva.
este o meningo-encefalita luetica ce apare in circa 2 % din cazurile de lues
mai frecvent la barbati.
sunt afectati cu precadere lobii frontali.
Macroscopic
se constata ingrosarea leptomeningelor, care devin opace
lobii frontali apar micsorati, sclerotici, circumvolutiile cu aspect atrofic.
Microscopic apar
modificari vasculare si infiltrative perivasculare caracteristice bolii,
leziuni degenerative neuronale insotite de un proces de glioza care explica manifestarile
dementiale din aceasta forma
2. Tabesul dorsal (ataxia locomotorie).
caracteristic degenerarea selectiva
a cordoanelor posterioare ale maduvei si
a radacinilor posterioare ale nervilor spinali
In stadiile initiale sunt leziuni intalnite in mod obisnuit in perioada tertiara a luesului
In stadiile avansate proces de demielinizare ce intereseaza cordoanele posterioare ale maduvei si
radacinile posterioare ale nervilor spinali leziuni degenerative ale axonilor
In ariile de demielinizare apare consecutiv o glioza tulburari de sensibilitate caracteristice tabesului
LUESUL CONGENITAL

Inflamatia luetica a fatului este destul de rara, deoarece boala produce frecvent avorturi.
In primul trimestru de evolutie a sarcinii, placenta reprezinta o bariera in calea
spirochetelor, prin prezenta stratului de elemente citotrofoblastice.
Incepind cu al doilea trimestru, prin disparitia citotrofoblastilor apar conditii favorabile
pentru transmiterea infectiei pe cale placentara
Clasificare
dupa momentul aparitiei leziunilor caracteristice:
1. lues congenital precoce
2. lues congenital tardiv.

1. Luesul congenital precoce
leziunile apar chiar in momentul nasterii
sunt reprezentate
a. fie de leziuni incompatibile cu viata (moartea fatului producindu-se in utero),
b. fie de leziuni ce permit supravietuirea



LUESUL CONGENITAL

a. Leziuni incompatibile cu viata
mama luetica da nastere unui fat mort, macerat
la examenul exterior se constata tegumente edematiate, care se detaseaza cu usurinta
la atingere.
examenul viscerelor evidentiaza leziuni pulmonare si hepatice.
Plamanii
prezinta zone cu consistenta mult crescuta, de culoare alba-sidefie, aspect ce a dat
leziunii denumirea de pneumonie alba.
Microscopic, parenchimul pulmonar
prezinta alveole tapetate de un epiteliu de tip embrionar (plaman nerespirat),
este remaniat printr-un accentuat proces de fibroza, asociat cu infiltrate
inflamatorii specifice de tip limfo-plasmocitar.
Ficatul prezinta
fie gome multiple, izolate,
fie o infiltrare gomoasa difuza, cu marcat proces de remaniere fibroasa, ce determina
un aspect macroscopic caracteristic de ficat mare, cu duritate deosebita, cu suprafata
neteda, de culoare cenusie, aspect denumit ficat silex

LUESUL CONGENITAL

b. Leziunile compatibile cu viata sunt reprezentate de:
- pemfigusul palmo-plantar reprezentat de leziuni buloase ale tegumentului;
- hepato-splenomegalie;
- sifilide cutaneo-mucoase;
- hidrocel unilateral;
- numeroase malformatii congenitale:
buza de iepure,
gura de lup,
diferite malformatii cardiace etc.

LUESUL CONGENITAL

2. Luesul congenital tardiv
Caracteristic - leziunile apar la adolescenta, reprezentate prin:
a) osteoperiostita - realizand aspectul caracteristic de "tibie in iatagan";
b) leziuni gomoase ale palatului osos si piramidei nazale, producand comunicare oro-
nazala si "nasul in sa";
c) distrofii dentare - constituite din:
o aparitia tardiva a primei si a celei de a doua dentitii si
o anomalii dentare - eroziuni, friabilitate, excavatia semilunara a incisivilor mediani
superiori permanenti
d) leziuni oculare - de tipul keratitei interstitiale;
e) leziuni otice - atrofia nervului acustic.
Asocierea leziunilor oculare cu cele otice determina surdo-mutitatea din luesul
congenital tardiv.
Asocierea distrofiei dentare (excavatia semilunara a incisivilor mediani superiori
permanenti) cu leziunile oculare si otice realizeaza clasica " triada Hutchinson" .
Sifilis secundar la nivelul dermului cu
infiltrat limfoplasmocitar perivascular si
proliferare endoteliala
Goma sifilitica la nivelul ficatului
N necroza coagulativa
Aortita luetica
E elastina reziduala
LEPRA
Definitie - afectiune infectioasa transmisibila produsa de un germene acidorezistent inrudit
cu bacilul Koch ( Mycobacterium leprae sau bacilul Hansen).
Patrunderea agentului patogen in organism se face, cel mai frecvent prin mucoasa nazala
sau tegumente.
Localizarea leziunilor, in ordinea frecventei: piele, tesut subcutanat, sistem nervos,
aparat genital, aparat respirator, aparat digestiv si sistem hematopoietic.
Morfopatologic granulomul lepros se caracterizeaza prin leziuni difuze sau nodulare
constituite, de la periferie spre centrul leziunii din:
elemente limfoide, plasmocitare si fibroblastice,
celule epitelioide
celule gigante multinucleate cu citoplasma vacuolara (continut lipidic) caracteristice
granulomului lepros - sunt denumite celule Virchow, celule leproase sau globi leprosi
Coloratia ZiehlNielson pune in evidenta bacilii Hansen.
Prin necroza tesuturilor in care se dezvolta leziunile specifice bolii rezulta mutilari
(organizare cicatriceala).
Clasificare - dupa tipul leziunilor :
1. lepra lepromatoasa,
2. lepra tuberculoida
3. lepra nediferentiata.
LEPRA

1. Lepra lepromatoasa
se caracterizeaza prin constituirea de granuloame cu o topografie perivasculara.
prin unirea mai multor granuloame se formeaza cavitati pseudochistice pline cu un
continut lipidic.
cand leziunile sunt localizate in derm si tesutul subcutanat se produce o atrofie a
epidermului.
2. Lepra tuberculoida
granulomul are o morfologie foarte asemanatoare cu granulomul tuberculos
(numeroasele celule epitelioide si celule gigante de tip Langhans).
absenta necrozei de cazeificare reprezinta un criteriu de diagnostic diferential.
3. Lepra nediferentiata
este caracterizata prin constituirea unui infiltrat inflamator nespecific.
doar evidentierea bacililor Hansen in leziune si evolutia clinica permit stabilirea
diagnosticului pozitiv.
! Indiferent de forma pe care o imbraca inflamatia leproasa, prinderea filetelor nervoase in
procesul inflamator este caracteristica.
LEPRA

Evolutia bolii:
1. Stadiul primar - se caracterizeaza printr-un afect primar, reprezentat de:
o ingrosare limitata la locul de patrundere a germenilor (mucoasa nazala sau piele) si
leziuni elementare cutanate (lepride) de tip eritematos sau pigmentar;
2. Stadiul secundar
apar leziuni infiltrative difuze sau nodulare leproame
aceste leziuni sunt raspunzatoare de modificarea caracteristica a expresiei fetei (facies
leonin) si de cicatricele mutilante, prin organizarea zonelor de necroza; caracterul
mutilant al bolii este conditionat si de interesarea terminatiilor nervoase (asa-numita
lepra nervoasa).
histologic se constata ingrosarea traiectelor nervoase prin leziuni granulomatoase
specifice, care conduc la demielinizare si liza neurofibrilelor apar tulburari trofice in
teritoriile inervate de nervii afectati.
3. Stadiul tertiar este caracterizat prin aparitia leziunilor granulomatoase, difuze si
nodulare, in viscere.
Lepra- infiltrat dermic
Granuloamele histiocitare sunt prezente la
nivelul tuturor straturilor dermice dar in special
in relatie cu nervii mici
Lepra interesare nervoasa
N nerv inconjuraT de celule
limfocitare si un granulom -G
Lepra nerv periferic
Celule inflamatorii ce infiltreaza
compartimentele endoneurale si
epineurale
INFLAMATII PRODUSE DE PARAZITI (veget ali)
A. INFLAMATII MICOTICE

Clasificare
1. micoze superficiale (dermatomicoze)
2. micoze profunde, care produc granuloamele micotice
Candidomicoza (moniliaza).
este produsa de Candida albicans, agent ce se gaseste ca saprofit pe piele, cavitatea
bucala si tractul gastrointestinal. Infectia este deci de origine endogena.
pot fi afectate toate persoanele, indiferent de sex sau de varsta, cu frecventa mai mare
la copii si varstnici (deci in conditii de rezistenta minora a organismului) indeosebi dupa
tratamente prelungite cu antibiotice sau steroizi.
Entitati anatomo-clinice:
a. Candidomicoze localizate:
o candidomicoza bucala;
o candidomicoza esofagiana;
o candidomicoza gastro-intestinala;
o candidomicoza arborelui respirator;
o candidomicoza vulvo-vaginala si cervico-uterina;
o candidomicoza urinara.
INFLAMATII PRODUSE DE PARAZITI
A. INFLAMATII MICOTICE

b. Candidomicoze generalizate:
septicemia cu candida, prezentand localizari hepatice, renale, meningo-cerebrale,
osteo-articulare etc., urmare a diseminarii hematogene a procesului, de la nivelul unei
candidomicoze localizate.
Aspectul macroscopic al candidomicozelor:
cavitate bucala, esofag - mici placi albe-galbui, ovoide, cu diametrul de 2-5 mm,
dispuse moniliform in lungul pliurilor mucoasei. Prin confluare si depuneri succesive
leziunile devin proeminente, polipoide. Prin indepartarea depozitelor raman ulceratii
superficiale, de culoare rosie;
stomac - numeroase exulceratii mici, rotunde, ombilicate, avand margini proeminente,
de culoare albagalbuie;
intestin - aspecte asemanatoare celor de la nivelul stomacului, asociate cu hipertrofia
placilor Peyer, unele dintre ele centrate de ulceratii;
plaman - aspect congestiv-edematos, pe fondul caruia se evidentiaza focare bronho-
pneumonice de culoare cenusie-galbuie;
sistem nervos central - diseminari rotunde, cu margini dantelate, cu diametrul pana la 1
cm, de culoare galbuie-rozata, izolate sau confluente, localizate in substanta alba a
encefalului, cerebelului sau trunchiului cerebral.
Candidoza severa la nivelul
esofagului distal
INFLAMATII PRODUSE DE PARAZITI
A. INFLAMATII MICOTICE

Aspectul microscopic al candidomicozelor.
Centrul leziunii este marcat de prezenta fungilor, evidentiabili pe coloratiile uzuale sau
pe coloratii speciale (PAS sau coloratia Gridley).
Masa centrala de fungi este inconjurata de o reactie inflamatorie de obicei subacuta, cu
prezenta de rare polimorfonucleare, neutrofile, limfocite, plasmocite, histiocite si
capilare de neoformatie.
In plaman, aspectul este cel al unei alveolite (seroase, fibrino-leucoeitare), cu prezenta
fungilor si constituirea de celule gigante.
Actinomicoza.
este o afectiune produsa de Actinomyces israeli (bacterii care formeaza micelii si
cresc dupa tipul fungilor)
caracterizata din punct de vedere morfopatologic printr-un proces inflamator cronic
granulomatos cu constituirea de microabcese.
agentul etiologic se gaseste ca saprofit in cavitatea bucala, amigdale si tractul gastro-
intestinal.
in culturi, apare sub forma de filamente subtiri, ramificate.
in leziuni, se dispune in colonii localizate in centrul granulomului. Aparitia bolii este
favorizata de leziuni ale mucoaselor si de o igiena deficitara a cavitatii bucale.

INFLAMATII PRODUSE DE PARAZITI
INFLAMATII MICOTICE

Actinomicoza - Entitati anatomo-clinice:
1. actinomicoza cervico-faciala - localizata frecvent la nivelul mandibulei, evoluand ca o
tumefactie cu tendinta la fistulizare. Este forma cea mai frecventa a bolii;
2. actinomicoza toracica - se constituie prin aspirarea miceliilor din cavitatea bucala si
evolueaza ca focare bronho-pulmonare, pleurezii si fistule toracice consecutive
3. actinomicoza abdominala - intereseaza tractul gastro- intestinal. Insamantarea in
cavitatea peritoneala este, de obicei, urmarea unei perforatii apendiculare ;
4. actinomicoza generalizata - prin diseminare limfogena sau hematogena. Se
apreciaza ca in aproximativ 10% din cazurile de actinomicoza se realizeaza
diseminarea procesului, cu insamantari cerebrale, cardiace (valvuare), viscerale etc.
Din punct de vedere histopatologic, granulomul actinomicotic este constituit, de la
periferie spre centrul leziunii, din urmatoarele zone:
1. zona periferica, constituita din tesut de granulatie nespecific;
2. zona mediana, cu macrofage de tip epitelioid, celule xantomatoase si rare celule
gigante;
3. zona centrala, purulenta, continand coloniile caracteristice de Actinomyces.

Actinomicoza (PAS x 100)
Actinomicoza la nivelul gatului
INFLAMATII PRODUSE DE PARAZITI
INFLAMATII MICOTICE

Blastomicoza
Dupa agentul etiologic, se descriu trei forme de blastomicoza:
blastomicoza europeana (toruloza sau criptococoza)
produsa de Cryptococcus neoformans, organism incapsulat, cu djametrul de 4-10 .
aparitia bolii este mai frecventa la bolnavi cu afectiuni maligne ale sistemului reticulo-
histiocitar
are deseori o evolutie fatala.
blastomicoza nord-americana (blastomicoza propriu-zisa), produsa de Blastomices
dermatitidis
blastomicoza sud-americana (granulomul paracoccidial), produsa de Blastomices
brasiliensis.
Entitati anatomo-clinice:
1. dermatita;
2. pneumonia;
3. corio-retinita;
4. meningo-encefalita localizare frecventa si deosebit de grava. Frecventa acestei
localizari este explicata prin tropismul deosebit al agentului cauzal pentru sistemul nervos
central.
INFLAMATII PRODUSE DE PARAZITI
INFLAMATII MICOTICE

Histoplasmoza
este o micoza al carei interes rezida in gravitatea sa deosebita, mai ales in formele
diseminate de boala.
agentul cauzal - Histoplasmoza capsulatum
corpusculi ovoizi, cu diametrul de 2-4
se pune in evidenta
in citoplasma macrofagelor si,
extracelular, in masa centrala de necroza
Histopatologic, leziunea este de tip granulomatos, cu zona centrala de necroza.

Entitati anatomo-clinice
I. Histoplasmoza localizata
1. Forma pulmonara
2. Forma cutaneo mucoasa
II. Histoplasmoza diseminata
1. Forma infantila
2. Forma adultului
INFLAMATII PRODUSE DE PARAZITI
INFLAMATII MICOTICE

I. Histoplasmoza localizata
1. Forma pulmonara apare ca
noduli reziduali, calcificati
leziuni evolutive
Localizate cu predilectie in lobii superiori,
leziuni granulomatoase ce duc la constituirea de microcavitati in parenchimul
pulmonar;
2. Forma cutaneo-mucoasa in care se constituie
granuloame peniene, bucale, faringiene, laringiene
adenopatie satelita;
II. Histoplasmoza diseminata:
1. Forma infantila
cu localizari in sistemul reticulo-histiocitar, plamani, endocard, piele, tub digestiv,
sistemul nervos central, suprarenale etc.
boala evolueaza spre deces, cu emaciere extrema, paloare, febra si leucopenie;
2. Forma adultului
indeosebi la barbati si mai ales la indivizi cu afectiuni ale sistemului reticulo-
histiocitar, fiind frecvent urmarea unei forme pulmonare.
leziunile sunt localizate in limfoganglioni, endocard, plamin etc.

INFLAMATII PRODUSE DE PARAZITI
INFLAMATII MICOTICE

Aspergiloza.
Este o micoza produsa de Aspergillus fumigatus sau alte tipuri de Aspergillus. Agentul
etiologic are o patogenitate redusa, care explica aparitia bolii doar la persoane cu
rezistenta scazuta.
Histopatologic, se formeaza un granulom care contine in centrul sau agentul cauzal
sub forma unor filamente septate si ramificate (hyphae) care la nivelul plamanului
agrega sub forma unor mase compacte, friabile (aspergiloame).
Entitati anatomo-clinice:
I. Aspergiloza primara localizata
in ordinea frecventei, in plaman, sinusurile fetei si urechea externa.
forma pulmonara este adeseori, asociata cu tuberculoza, infarctul pulmonar sau
carcinomul bronho-pulmonar, aparand deci in conditii de scadere a rezistentei
organismului;
II. Aspergiloza secundara (diseminata)
este consecutiva formelor pulmonare
determina constituirea leziunilor secundare in encefal, meninge, rinichi, cord, splina

INFLAMATII PRODUSE DE
PARAZITI ANIMALI

1. LEISHMANIOZA
2. TOXOPLASMOZA
3. PNEUMONIA CU PNEUMOCYSTIS
4. CISTICERCOZA
5. TRICHINELOZA
6. ECHINOCOCOZA

TOXOPLASMOZA
Definitie afectiune deteminata de prezenta unui protozoar intracelular,
Toxoplasma gondii organism sferic sau ovoidal, cu diametrul de 3 - 6 , ce
se evidentiaza in leziuni prin colorati Giemsa
Cai de tranzmitere necunoscute
Evolutia cazurile asimptomatice sunt frecvente, iar cele cu evolutie letala
relativ rare
INFLAMATII PRODUSE DE
PARAZITI ANIMALI
Toxoplasmoza Entitati antomo-clinice:
I. Toxoplasma congenitala
Se tranzmite transplacentar de la mama bolnava
Leziunile sunt diseminate, localizate cel mai frecvent in encefal si ochi.
1. Leziunile encefalice
apar ca granuloame, cu topografie periventriculara, dimensiuni 1-2 cm in
diametru.
sunt alcatuite din aglomerari de elemente macrofagice, a caror citoplasma
contine toxoplasme
consecinta hidrocefalie interna
2. Leziunile oculare sunt reprezentate de corio-retinita bilaterala
II. Toxoplasma castigata
1) Forma predominant limfoganglionara, cu poliadenopatii asociate cu leziuni
oculare unilaterale
2) Forma diseminata in care apar leziuni nervoase si pulmonare, cu tablou
clinic asemanator febrei tifoide
INFLAMATII PRODUSE DE
PARAZITI ANIMALI
PNEUMONIA CU PNEUMOCYSTIS
(Pneumocistoza, pneumonia interstitiala cu plasmocite)
Agentul etiologic Pneumocystis carinii (protozoar) - corpuscul sferic
continand opt spori
Boala afecteaza in special sugarii prematuri ( frecvent sub forma unor
epidemii intraspitalicesti) sau adultii cu o slaba rezistenta
Evolutia frecvent fatala
Histopatologic
septurile alveolare apar ingrosate prin prezenta unui proces inflamator
proliferativ, cu numeroase plasmocite
lumenul alveolar este ocupat de o masa cu aspect spumos, caracteristica
acestei afectiuni, in care pot fi pusi in evidenta parazitii
Pneumocystic carinii
Pneumonia cu pneumcocystic carinii
la un pacient cu SIDA
(impregnare argentica x 100)
Pneumonia cu pneumcocystic carinii
Pneumonie interstitiala cu inflamatie severa ce
contine celule limfocitare si plasmocitare in
spatiile alveolare marite (HE x 100)
INFLAMATII PRODUSE DE
PARAZITI ANIMALI
CISTICERCOZA
Agentul etiologic- larva de Taenia solium
Patrunderea larvelor in torentul circulator determina insamantari in muschii
striati, globi oculari, meninge, encefal
Prezenta larvelor in tesuturi determina o reactie granulomatoasa nespecifica,
cu numeroase eozinofile
Procesul inflamator are tendinta la fibroza, care incapsuleaza larve, ce apare
in centrul leziunii ca o formatiune veziculara continand un scolex cu patru
ventuze si o corona de carlige
TRICHINOZA
Boala este produsa de larvele Trichinella spiralis, localizate cu predilectie in
masele musculare scheletice
Macroscopic - leziunile apar pe sectiunea de muschi striat ca firele de nisip
Histopatologic
Leziunea este constituita din tesut inflamator granulomatos, cu numeroase
eozinofile si celule gigante, centrul leziunii fiind ocupat de larva torsionata;
frecvent leziunea sufera un proces de calcificare

Larva Trichinella spinalis in interiorul unei celule musculare
INFLAMATII PRODUSE DE
PARAZITI ANIMALI
ECHINOCOCOZA
afectiune produsa de Taenia echinococcus
infestarea se produce pe cale digestiva
microscopic leziunea este constituita de la periferie spre centru din:
tesut inflamator granulomatos cu prezenta de numeroase eozinofile si
celule gigante, cu tendinta la fibroza
cuticula externa, anhista, cu o structura lamelara caracteristica
membrana proligera cu structura sincitiala, la nivelul careia se formeaza
vezicule fiice
Continutul chistului lichid clar, ca apa de stanca
In evolutia sa chistul se poate deschide, producand insamatari secundare si
care frecvent se poate suprainfecta
Localizarea hepatica si pulmonara a chistului hidatic se poate insoti de o
reactie pleurala avand caracterele unei pleurezii cu eozinofile ce se
poate prezenta fie ca o reactie de vecinatate, fie este urmarea efractiei
chistului in cavitatea pleurala
Bi bl i ogr af i e
1. Raphael Rubin, Strayer D.S. Rubins Patholgy;
Clinicopathologic Foundations of Medicine; ed. 5;
2008
2. Robbins and Cotran - Pathologic Basis of
Disease 7th edition; editura Elsevier Saunders,
2008
3. Rosai and Ackermans Surgical Pathology . 9
th

ed.
4. Heptinstalls pathology of the kidney sixth ed.
2007

Prof. Univ. Dr. Mariana Aschie

Definiie
- n prezent, prin neoplasm nelegem o populaie celular
caracterizat printr-o proliferare excesiv, nestvilit,
autonom, care nu mai rspunde la mecanismele normale
de control i influenele esuturilor adiacente i care au
capacitatea de a disemina pe diferite ci la distan de locul
de origine. Populaia descinde dintr-o celul su
transformat, ce genereaz o clon celular, care, prin
dezvoltare anarhic, duce n final la dezvoltarea unei
tumori. Aceasta, n evoluia ei natural, se dezvolt spontan
prin extensie local i la distan, cu invazie i metastazare,
ducnd n final la deces.

Etiopatogenie
Clasificare:
A. Factori exogeni
1. Fizici
2. Chimici
B. Factori endogeni
1. Imunologici
2. Genetici
A.1. Agentii carcinogeni fizici
1. Radiatiile ionizante
provin din dezintegrarea compusilor radioactivi instabili:
1. Radiatiile (nuclee de heliu)
2. Radiatiile (electroni)
3. Radiatiile (fotoni)
determina ionizara bazelor azotate si rupturi ale catenei ADN
produc in special leucemii, limfoame, tumori cutanate, neoplasme
igestive, sarcoame de tesuturi moi
2. Radiatiile ultraviolete (RUV) duc la aparitia carcinoamelor
bazocelulare, spinocelulare si a melanoamelor.
3. Traumatismele mici si repetate, pe cicatrice, fistule cronice si nevi
pigmentari
4. Azbestul
fibrele dure de crocidolit subtire inhalate pot produce mezotelioame
pleurale si carcinome pulmonare dupa o latenta de aproximativ 20 de
ani.
5. Corpii straini
Membranele si tubulatura de plastic
Fibrele de sticla
Polimerii de dextran produc produc sarcoame la razatoare.
Omul are o rezistenta naturala foarte crescuta fata de corpi straini.
A.2. Agentii carcinogeni chimici
1. Produsii industriali
a) Anorganici
Metale:
cromul si nichelul neoplasme ale cavitatii nazale si neoplasm pulmonar
cadmiul neoplasm pulmonar si al vezicii urinare
Azbest mezotelioame pleurale
b) Organici
nitrozoamine cancere digestive (stomac, colon)
hidrocarburi policiclice aromatice (HPA) cancere pulmonare, digestive,
de vezic urinar, sarcoame;
clorura de vinil angiosarcom hepatic;
cauciucuri i colorani de anilin neoplasm de vezic urinar;
benzenul limfoame, cancer de cap de pancreas;
pesticide, erbicide leucemii acute mielogene.



2) Produsele medicamentoase:
fenacetin - neoplasm renal;
dietilstilbestrol - neoplasme uterine, de vagin, mamar, de ovare;
ciclofosfamid - neoplasm de vezic urinar;
cloramfenicol - leucemii.
3) Produii alimentari:
piroliza aminoacizilor din carne (prjirea la grtar) modificri
genotoxice.
consumul crescut de proteine animale i sczut de fibre (celuloz, pectine,
lignine) neoplasme colorectale.
sardinele uscate i fripte, hamburgerul prjit, carnea de vac prjit
neoplasme gastrice.
Grsimile animale i dulciurile fine (prjituri, torturi, dar nu ciocolata)
neoplasm mamar, ovarian, endometrial.


4) Buturile:
Cafeaua solubil din boabe prjite conine metilglioxal
neoplasmului colorectal, de vezic urinar, pancreas, sn.
Alcoolul: whisky-ul, cogniacul conin substane mutagene nsuspensie
gsite nreziduurile obinute prin evaporarea lor.
5) Fumatul
Cei ce fumeaz mai mult de 10 igri pe zi au risc cu 20% mai mare de
aface cancer bronhopulmonar, iar un fumtor pasiv (care inhaleaz fumul
fr a fuma) riscmai mare de 53% fa de nefumtori. Un fumtor ar tri
cu aproximativ 20 ani mai mult dac nu ar fuma.
A.3.) Agenii carcinogeni biologici:
1) Paraziii:
Schistosoma haematobium cistit interstiial cu metaplazia
pavimentoasa a uroteliului vezicii urinare i apariia carcinomului
epidermoid.
Trichomonas vaginalis cancere de col uterin i vagin.
Amoeba limfoame.
2) Micotoxinele (metabolii ai unor mucegaiuri):
Aflatoxinele carcinomului hepatocelular.
Ocratoxina neoplasme renale.
3) Virusurile
a) Virusurile cu genom ADN - conin gene care codific proteine ce se cupleaz
cu proteinele oncosupresoare ale celulei gazd, inactivndu-le (proteinele
oncosupresoare sunt produse ale antioncogenelor - gene supresoare tumorale -
implicate n reglarea proliferrii celulare). Astfel, ele decupleaz proliferarea
celular de sub controlul inhibitor i joac rol n transformarea fenotipic a
celulei canceroase.
Virusurile Papilloma umane (HPV) - sunt virusuri cu ADN dublu catenar
(d.c.) circular, cu tropism crescut pentru celulele epiteliale, n special
scuamoase. La om produc condiloame acuminate, papiloame laringiene ce pot
evolua spre carcinoame scuamoase.
Hepadnavirusurile umane- virusul hepatitei B (HBV) are ADN d.c. circular
carcinomul hepatocelular
Virusul Herpex simplex uman
Are genom ADN
Este limfotopic
Produce sarcomul Kaposi (angiosarcomatoza multicentrica
3) Virusurile
Virusurile Epstein Barr
este un virus herpetic cu genom ADN d.c. liniar, cu tropism pentru limfocitele B
la om produc:
limfom Burkitt (limfom malign non- Hodgkin cu celule B, cu grad crescut de
malignitate)
Carcinom scuamos nasofaringian
Limfoproliferari clonale in imunodeficiente (SIDA, sindrom ataxie-
telangiectazie)
b) Virusurile cu genom ARN (retrovirusuri)
1. Cu capacitate de transformare rapida (prin proces de transductie)
2. Cu capacitate de de transformare lenta (prin proces de mutageneza insertionala)
singurul virus ARN demonstrat ce produce cancer la om este HTLV1 (human T-cell
leukemia virus) - retrovirus care infecteaza limfocitele T helper CD4 si care
determina aparitia leucemiei acute cu celule T a adultului
1. Factori imunologici
Din punct de vedere antigenic, tumoarea este un mozaic celular, puterea antigenica a
unei tumori fiind maxima in faza G1 a ciclului celular. Antigenele tumorilor sunt
histotipice si caracteristice pentru un anumit tip de tumora, fiind consderate markeri
tumorali ce ajuta la precizarea diagnosticului si monitorizarea bolnavului:
CA 19-9 adenocarcinom de colon
CA 15-3 si TAG 73 neoplasm mamar
CA 125 neoplasm ovarian
PSA neoplasm de prostata
- HCG teratoame si tumori trofoblastice
2. Factorii genetici exista 3 teorii majore in explicarea mecanismelor carcinogenezei
1. Teoria mutaiei somatice - admite existena unor modificri de structur, induse de agenii
cancerigeni, a unor gene ce codific creterea i diferenierea celular.
2. Teoria epigenetic - admite unele modificri funcionale n controlul expresiei genice, cu
apariia unei proliferri anormale.
3. Teoria genetic - reunete primele 2 teorii


Celula canceroas:
este o celul ce formeaz substratul proliferrii maligne, fenomenul ce
caracterizeaz celula canceroas fiind transformarea - modificare
fenotipic celular transmisibil la celulele fiice care au capacitatea de a
produce noi tumori dac sunt transplantate la un primitor singenic.
Celulele fiice i pot schimba gradul de difereniere, ceea ce explic de
ce, uneori, recidivele au o evoluie mai grav dect tumora primitiv.
Grupurile celulare maligne sunt heterogene, subclonele dominante
reprezentnd celulele cu cel mai mare potenial de metastazare i
rezisten la tratament anticanceros.
Modificarile in celula canceroasa sunt:
1. Modificari functionale
2. Modificari morfologice
a) la nivelul nucleului
b) la nivelul citoplasmei
c) la nivelul membranei celulare
Modificri funcionale
alterarea inhibiiei de contact a micrii i diviziunii;
alterri ale permeabilitii i transportului membranar;
alterri ale jonciunilor intercelulare;
alterri ale enzimelor de suprafa;
alterri n compoziia membranei celulare, cu scderea glicoproteinelor i
creterea acidului sialic.
Modificari morfologice
a) la nivelul nucleului:
cariomegalia =creterea volumului nuclear;
modificri de form (protruzia, lobularea);
modificri ale cromatinei (hipercromazia);
modificri de numr (doi sau mai muli nuclei);
creterea volumului i numrului nucleolilor (normal sunt 2-3; cnd exist 5-6
prognosticul este defavorabil, pentru c se gsesc n celule nediferentiate)

Modificari morfologice

b) la nivelul citoplasmei
scderea cantitii (raportul nucleu/ citoplasm 1);
modificri de form (polimorfism): forma citoplasmei d i forma celulei
tumorale
celule fusiforme - "spindle cell" n fibrosarcom,
celule mormoloc - "tadpole cell" -n rabdomiosarcom,
celule proase - "hairy cell" - n leucemia cu celule proase,
celule pianjen - "spider cell" - n astrocitoame
modificri de dimensiuni: celula mic este o celul agresiv;

c) la nivelul membranei celulare:
neregularitile i lipsurile de membran sunt un indiciu c au fost pierdute
poriuni din citoplasm i caracterizeaz fragilitatea celular ce afecteaz o
proporie mare de celule maligne.

Tumorile benigne:
ncapsulate;
cresc lent;
comprim esuturile, dar nu invadeaz;
consisten ferm (excepie lipomul, mixomul)
nu recidiveaz dup extirpare (excepie tumora desmoida);
nu metastazeaz;
se pot opri n evoluie;
aspect histologic asemntor cu al esutului de origine.
Tumori maligne
nencapsulate;
cresc rapid;
invadeaz esuturile din jur;
consisten moale (excepie schirul)
recidiveaz dup extirpare;
metastazeaz (excepie carcinomul bazocelular i tumorile primitive cerebrale);
evoluie continu pn la deces;
aspect histologic diferit de al tesuturilor de origine pleomorfism
! Caracteristicile cele mai importante pentru tumorile maligne sunt capacitatea de a invada
tesuturile din jur si de a metastaza
INVAZIA
Definitie - reprezint depirea membranei bazale de ctre celulele canceroase, cu
distrugerea matricei extracelulare i diseminare la distan.
Secvenele fenomenului de invazie local sunt :
1. pierderea adezivitii ntre celule (probabil prin alterarea jonciunilor intercelulare
i modificarea potenialului electric de membran);
2. ancorarea celulei maligne de membrana bazal prin receptori pentru laminin;
3. penetrarea membranei bazale prin eliberarea unor enzime ce o degradeaz
METASTAZAREA
Definiie: transferul celulelor maligne de la nivelul tumorii primitive n alte zone ale
organelor, cu formarea unor tumori secundare.
Metastaza n cascad =metastaza metastazei.
Secvenele fenomenului de metastazare:
a. desprinderea celulelor maligne din masa tumoral primar;
b. intravazarea acestor celule n circulaia sanguin i limfatic;
c. vehicularea celulelor neoplazice n torentul circulator;
d. oprirea i extravazarea lor n organele n care va lua natere metastaza;
e. nidarea, cu formarea unor micrometastaze i apoi macrometastaze.
Cile de metastazare:
Limfatice
dau metastaze mai ales carcinoamele.
celulele neoplazice ptrund n capilarele limfatice sub form de coloan sau
microemboli, ajungnd n ganglionii regionali cei mai apropiai tumorii, unde se
nmulesc i disemineaz n staiile urmtoare.
Vasculare
caracteristic sarcoamelor.
reuesc s dea metastaze celulele care formeaz microemboli prin fenomenul de
agregare
homotipic - mai multe celule neoplazice ader ntre ele, cele din centru
fiind aprate de cele de la periferie
heterotipic - celulele maligne ader la plachete,fiind protejate de ele.
Caile naturale:
1. peritoneal - caracteristic neoplasmelor ovariene sau digestive;
2. trompe uterine - la neoplasme ovariene sau endometriale;
3. ligamentul rotund al ficatului - metastazele ombilicale din cancerul hepatic;
4. bronic - neoplasmul pulmonar;
5. teci nervoase - meningita carcinomatoas;
6. LCR - tumori cerebrale ce metastazeaz n alte zone ale SNC

Mecanismele metastazrii:

1. embolizarea prin fragmentarea trombilor neoplazici;
2. permeaia - ptrunderea celulelor maligne n limfatice sub form de
coloan;
3. implantarea - desprinderea celulelor ce cad n caviti sub aciunea
gravitaiei
4. diseminarea iatrogen - prin fixare n peretele abdominal la nivelul
inciziei sau n locul n care s-a bgat trocarul pentru laparoscopie.
Pentru oncologi i anatomopatologi termenul de tumora este limitat la creteri ale
esuturilor i organelor realizate prin multiplicarea celulelor.
Se includ aici ambele ipostaze de multiplicare a celulelor i anume:
1. multiplicarea cu celulele ce i pstreaz capacitatea de difereniere, deci o
hiperplazie cu celule difereniate adulte realiznd aa-zisele tumori benigne
2. multiplicarea celulelor transformate malign (canceroase, neoplazice) care
realizeaz tumorile maligne.
Neoplasm (neoplazie) (neus =nou - plasseo = formaiune) termen folosit pentru
definirea tumorilor maligne (dezvoltarea unui esut cu caractere noi, diferite de
cele ale organismului gazd).

Stabilirea nomenclaturii care are la baz criteriul histogenetic
tumorile benigne au denumirea provenit din numele esutului sau organului de
origine, la care se adaug sufixul ,,-om".
tumorile maligne sufixul este:
sarcom pentru cele provenite din esuturile mezenchimale i
carcinom pentru cele de origine epitelial.
Exemple:
Epiteliu
Papilom (scuamos) carcinom scuamos
Polip, adenom (celule glandulare) adenocarcinom
Fibroblaste fibrom fibrosarcom
Adipocite lipom liposarcom
Muschi neted leiomiom leiomiosarcom
Muschi striat rhabdomiom rhabdomiosarcom
Os osteom osteosarcom

Tumorile hematiilor si a limfocitelor sunt maligne limfoame, leucemii,
mielom multiplu, policitemia vera
Tumorile celulelor neurale si gliale ca si a structurilor de suport neural sunt:
neuroblastomul (precursori de celule nervoase), glioame si meningioame
Tumorile celulelor germinale: seminoame, teratoame, teratocarcinomul,
coriocarcinomul
Tumorile mixte au celule tumorale epiteliale si stromale fie
Benigne adenomul plomorf de parotida
Maligne carcinosarcoamele (cele mai frecvente se intalnesc la nivelul uterului)
Cuprinde:
Talia tumorii T de la T0=CIS (carcinom in situ) la T4
Numarul de limfoganglioni prinsi noduli- N
N0- limfoganglioni fara celule maligne
N1- noduli locoregionali invadati
N2- noduli invadati tumoral la distanta
Metastazele M
M0- fara metastaze viscerale
M1- cu metastaze viscerale
Tumorile benigne ale structurilor epiteliale
sunt denumite nu numai dup criteriul histogenetic, ci i dup alte criterii,
ca: citoarhitectonica histologic realizat de celulele tumorale, dimensiunea
celulelor, aspectul macroscopic etc.
Papilom tumorile benigne ale epiteliilor pavimentoase i tranziionale, ce
proemin la suprafa
Polip tumori benigne ce proemin pe suprafaa mucoaselor cu epiteliu
cilindro-cubic.
in functie de aspectul histogenetic:
polip adenomatos - polipul reprezint proliferri proeminente pe suprafaa
mucoaselor cilindro-cubice ce realizeaz structuri glandulare, n special la
nivelul mucoaselor tubului digestiv.
adenoame proliferri ale glandelor care realizeaz aspecte glanduliforme,
ntlnite frecvent la: glande suprarenale, tiroid, glanda mamar, pancreas,
glande salivare etc.
chistadenom - proliferari de tip adenomatos cu transformri chistice.
chistadenom papilifer sau papilar chistadenom cu proliferri papilare, ntlnit
mai frecvent la ovar i pancreas.


Tumorile maligne epiteliale - carcinoame (termen care include n sine att
noiunea de proliferare epitelial ct i noiunea de malignitate).
- denumiri specifice n funcie de: tipul celular care intr n componena lor,
dimensiunile celulelor, aspectul citoarhitectonic
Carcinoame epidermoide (pavimentoase, scuamoase)
derivate din epiteliile epidermice de nveli, a unor epitelii mucoase
pavimentoase stratificate: mucoas oro-faringeal, de esofag superior,
exocol, vagin etc. sau din alte epitelii care au suferit metaplazie
pavimentoas, ca epiteliile bronice, vezicul biliar etc.
Carcinoame tranziionale
dezvoltate n mucoasa cilor urinare bazinet, ureter, vezic urinar.
Adenocarcinoame - se dezvolt din structura glandelor sau formeaz structuri
glandulare.

TUMORI EPITELIALE BENIGNE
I. papilomul
II. polipul
III. adenomul
IV. teratomul

TUMORI EPITELIALE MALIGNE
I. Carcinomul bazocelular
II. Carcinomul adenoid chistic
III. Carcinomul scuamos- spinocelular
IV. Adenocarcinomul

I. PAPILOMUL
este tumoarea benign a epiteliilor pavimentoase stratificate,
este localizat la piele i la mucoasele cu asemenea epitelii, cum snt: mucoasa bucal,
faringian, corzile vocale inferioare, esofag, vulv, vagin, anus etc.
se dezvolt ca o neoformaie pediculat sau cu baza de implantare larg.
suprafaa este neted sau rugoas.
de obicei tumora este unic i de dimensiuni reduse, dar n regiunea perianal i vulvar
se pot forma papiloame mai voluminoase.
pot fi multiple - procesul patologic este denumit papilomatoz.
Microscopic
epiteliul tumoral este ngroat, cu ramificri proeminente i creste de mrimi inegale
care se dispun ca nervurile unui eventai, prezentnd fiecare cte un ax conjunctivo-
vascular, format prin hiperplazia papilelor dermice sau chorionului.
membrana bazal este indemn, continu.
proliferarea tumoral produce ngroarea diferitelor straturi ale epiteliului pavimentos.
ngroarea stratului malpighian este denumit acantoz, iar ngroarea stratului granular i
cornos cu exces de cheratinizare, hipercheratoz. Papiloamele cu hipercheratoz se
ntlnesc mai ales la nivelul pielii i au o consisten dur i suprafa rugoas.
ulcerarea i infectarea secundar a tumorii se nsoesc de infiltrate inflamatorii n esutul
conjunctivo-vascular.
Papilom la nivelul colonului
Papilom- acantoza,
hiperkeratoza, ingrosarea si
inmultirea papilelor dermice
HE x 10
Papilomul
Papilomul se dezvolt i ca tumora a epiteliilor de tip tranziional - exemplu
la nivelul vezicii urinare:
se prezint ca o cretere intravezicala
este constituit din axe conjunctivo-vasculare subiri, ramificate,
acoperite de celule epiteliale de tip tranziional, urotelial, fr atipii.
Termenul de papilom este utilizat i pentru tumorile epiteliale benigne, n
care proliferarea epitelial realizeaz, intraductal, formaiuni papilifere cu
axe conjunctivo-vasculare acoperite de celule epiteliale (de exemplu,
papilomul intraductal mamar).
Spre deosebire de papiloamele adevrate, tumorale, n unele inflamaii
cronice specifice sau nespecifice ale mucoaselor, epiteliul pavimentos
supraiacent prolifereaz i sufer modificri asemntoare acelora din
papilom n aceste cazuri, se vorbete de transformare papilomatoas a
epiteliului.

Papilom intraductal
Papilom intraductal
Aspect macroscopic
Papilom cutanat
Forme particulare de papiloame
1. Condilomul
este o form particular de papilom
este caracterizat prin asocierea proliferrii epiteliale cu o hiperplazie accentuat
a dermului sau a chorionului i prezena unui bogat infiltrat inflamator, mai ales
n regiunea anal, vulvar i perineal.
2. Cheratoacantomul (moluscum sebaceum)
este o leziune cutanat care apare ndeosebi n regiunile descoperite ale pielii
(fa i mini)
clinic i histopatologic, se aseamn cu carcinomul epidermoid.
Macroscopic
se prezint ca un nodul cutanat neted, cu centrul ombilicat. Snt forme cu
noduli voluminoi sau cu noduli multipli.
Microscopic
este constituit din insule i cordoane celulare epidermoide, care ptrund n derm,
dar numai n zona superficial a acestuia, i care prezint cheratinizri i perle
epiteliale foarte numeroase i voluminoase.
n dermul nvecinat se gsete infiltrat inflamator cronic i uneori reacie
granulomatoas cu celule gigante.
Evoluia este benign cu regresiune lent i vindecare.
Condilom acuminat
acantoza, paracheratoza
HE x 5
Condilom
aspect macroscopic
Keratoacantom
Celule scuamoase mari si insule centrale de
keratina eozinofil
II. POLIPUL
este tumora benign a epiteliilor cilindrice i cubice de suprafa.
localizrile sale corespund cu acelea ale mucoaselor acoperite de asemenea
epitelii, dar mai frecvent se ntlnete la mucoasa nazal, stomac, intestin subire
i colon, endometru, endocol.
poate fi unic sau multipli (polipoz), ce se ntlnesc mai ales la stomac, intestin
subire i colon
n funcie de elementele proliferate, distingem:
1. polipi simpli,
2. polipi adenomatoi (glandulari) i
3. polipi papilari (viloi)
1. Polipul simplu
Macroscopic
se prezint ca o neoformaie pediculata sau sesil,
suprafaa neted sau neregulat, vegetant, deseori ulcerat.
Microscopic
este constituit din epiteliul cilindric sau cubic proliferat, unistratificat sau
pluristratificat, dispus pe un ax conjunctivo-vascular, care este n continuitate cu
corionul mucoasei si prezint uneori infiltrat inflamator.
membrana bazal este prezent, continu i indemn.

Polip la nivelul colonului
Aspectul macroscopic al
unor polipi la nivelul
colonului
Polipoza la nivelul
colonului
2. Polipii adenomatoi (glandulari)
Macroscopic
sunt mai voluminoi
au suprafa neregulat, boselat
Microscopic
se constat asocierea proliferrii epiteliului cilindro-cubic de suprafa cu
neoformare de glande localizate n axul conjunctivo-vascular al tumorii dar
lipsite de canal excretor.
caracterul benign al acestor polipi este atestat i de faptul c glandele
neoformate nu depesc nivelul de implantare a axului conjunctiv al polipului,
iar la mucoasele organelor digestive, musculara mucoasei.
membrana bazal este prezent att la nivelul de contact ntre epiteliul de
suprafa i esutul conjunctiv, ct i n jurul glandelor.
uneori glandele din asemenea polipi snt dilatate chistic (prin retenie de
secreie) producnd mrirea de volum a tumorii.
frecvent polipii sunt ulcerai i prezint zone de necroz cu infiltrate inflamatorii
n axul lor conjunctivo -vascular.
Diagnostic diferential - formaiunile polipoide de natur inflamatorie, cu
caracter cronic, granulomatos la care se asociaz adesea i procese hiperplazice
epiteliale de intensitate variabil.


Polip adenomatos: glande relativ uniforme, cu
nuclei aglomerati la polul bazal, hipercromi, stroma
putina
HE ob. 10x
Polipii adenomatoi (glandulari) forme particulare
polipozele gastrice i intestinale
1. Polipoza multipl familial
cu localizare la colon
se transmite autozomal dominant
debuteaz obinuit n copilrie i adolescen;
ntr-un procent ridicat de cazuri prezint transformare malign.
2. Sindromul Peutz-Jeghers
se caracterizeaza prin dezvoltarea de polipi pedunculai la stomac,
intestin subire i colon, asociai cu pigmentare melanic neobinuit a
feei, buzelor, mucoasei bucale i degetelor.
afeciunea se transmite ca o dominant mendelian simpl,
polipozele gastrice i intestinale se consider c, ntr-un procent redus de
cazuri, pot suferi transformare malign.

3. Tumora viloas (polipul papilifer, adenomul papilar, adenomul vilos)
este o form particular de proliferare polipoid a epiteliului de acoperire,
ntlnit la colon i ndeosebi la rect.
Macroscopic
neoformaie vegetant, moale, cu numeroase arborizaii i ramificaii
subiri, delicate.
Microscopic
acestea snt constituite dintr-un ax conjunctivo-vascular acoperit de un
epiteliu nalt, n general mucosecretor.
n unele cazuri tumora secret o att de mare cantitate de mucus nct se
produc tulburri metabolice importante consecutiv pierderii de potasiu care
nsoete secreia de mucus, precum i pierderii de ap i cloruri.
evoluia malign este relativ frecvent.

Polip vilos: axe conjunctivo - vasculare
acoperite cu epiteliul cilindric simplu
HE. Ob 10x
Adenom vilos la nivelul apendicelui
(Celule columnare inalte cu citoplasma eozinofilica;
nuclei ovoidali, fara pleomorfism si fara activitate
mitotica)
4. Adenomul
este tumora benign a epiteliilor de tip glandular.
se dezvolt din:
o epiteliile glandelor exocrine sau endocrine,
o epiteliile parenchimului hepatic,
o epiteliile cilindro-cubice canaliculare sau tubulare.
localizrile sunt foarte numeroase:
o glanda mamar,
o prostat,
o ficat,
o rinichi,
o tiroid,
o suprarenal,
o hipofiz,
o paratiroid,
o glande endocrine i sebacee etc.

Macroscopic
se prezint ca formaiuni nodulare unice sau multiple,
bine delimitate i ncapsulate,
dimensiuni variabile, uneori foarte voluminoase (ca n adenomul de
prostat).
Microscopic - forme:
1. adenomul acinos sau alveolar
2. adenomul trabecular (ca n ficat)
3. adenomul tubular (ca n glanda mamar)
4. adenomul folicular (ca n tiroid).
celulele epiteliale:
sunt asemntoare celor de origine.
in formaiunile glandulare sau tubulare ele se dispun uni-sau bistratificat
sunt delimitate de stroma nconjurtoare printr-o membran bazal continu
Formaiunile glandulare i tubulare din adenoame nu comunic cu canalele
excretoare, de aceea, produsul de secreie al celulelor epiteliale se
acumuleaz n lumenul acestor formaiuni. De obicei, produsul de secreie
din adenoamele glandelor exocrine este reprezentat de mucus, deoarece
celulele adenomatoase nu prezint o alt difereniere funcional dect aceea
mucosecretorie (cu excepia, i aceasta foarte rar, a unor adenoame i
glande salivare).
Adenoame chistice sau chistadenoame
apar prin retenia de secreie n lumenele formaiunilor glandulare sau
tubulare cu dilatarea chistic a acestora
epiteliul din chisturi este mai mult sau mai puin aplatizat, n raport cu
gradul de distensie al chisturilor.
Adenom papilifer
adenoame n care proliferarea epitelial este mai intens si se realizeaz
formaiuni papilifere, vegetante, intraglandular sau intratubular;
poate apare n rinichi, glanda mamar, etc.



Chistadenomul papilifer - apare prin asocierea proliferarii papilifere cu
dilatarea chistic a formaiunilor glandulare
! n general, adenoamele chistice sunt mai benigne decat chistadenoamele
papilifere, unde intervine o proliferare epitelial mai accentuat.
Adenoamele dezvoltate din celulele glandulare endocrine prezint
particularitatea c celulele tumorale i pstreaz adesea funcia secretorie
hormonal producnd tulburri generale de hiperfuncie endocrin, n raport
cu glanda afectat i tipul celular proliferat:
adenoamele tiroidiene se pot nsoi de hipertiroidism,
adenoamele paratiroidiene de osteodistrofie fibroas,
adenoamele antehipofizare cu celule acidofile de acromegalie,
adenoamele hipofizare cu celule bazofile de sindrom Cushing,
adenoamele insulelor pancreatice cu celule beta de hipoglicemie, prin
hipersecreie insulinic,
adenoamele insulelor pancreatice cu celule non-beta de sindrom Zollinger-
Ellison etc.

Chistadenom seros papilifer de ovar
Chistadenom mucinos de ovar
A- aspect macroscopic
B- aspect microscopic
Adenofibroame sau fibroadenoame
apar prin asocierea proliferrii epiteliale glandulare i a esutului conjunctiv
denumirea difera n funcie de esutul care predomin cantitativ.
Fibroadenoamele
se formeaz n glandele mamare i prostat.
form nodular,
sunt unice sau multiple
pot atinge dimensiuni importante
n glandele mamare, fibroadenoamele prezint dou forme:
pericanaliculare i intracanaliculare.
a) in fibroadenoamele pericanaliculare esutul conjunctiv proliferat se dispune n
jurul neoformaiilor tubulare, respectand forma acestora,
b) n fibroadenoamele intracanaliculare proliferarea mai accentuat a esutului
conjunctiv determin compresiuni asupra tubilor adenomatoi i formeaz
pinteni intratubulari, modificri care produc deformarea tubilor neoformai,
acetia cptnd aspecte variate, dintre care cele mai caracteristice snt aspectele
n coarne de cerb".
n adenoamele de prostat proliferarea glandular se nsoete i de proliferarea
fibrelor musculare.


Fibroadenom gigant la
nivelul glandei mamare-
aspect macroscopic
Fibroadenom la nivelul rinichiului
Aspect macroscopic
Fibroadenom intracanalicular
Fibroadenom pericanalicular
Fibroadenom mamar reactie
imunohistochimica la Colagen IV
Tumorile maligne de origine epitelial sunt denumite carcinoame sau epitelioame
Se ntlnesc mai frecvent ncepnd din a patra decad a vieii.
Macroscopic
carcinoamele dezvoltate din epitelii de acoperire (piele, mucoase)
se prezint ca neoformaii vegetante, nodulare, ulcerate sau infiltrative.
pot apare i n forme asociate cum sunt cele ulcero-vegetante .a.
carcinoamele dezvoltate n parenchime
se prezint sub forma de nodul unic sau de noduli multipli, cu contur neregulat;
alteori se prezint de la nceput sub o form infiltrativ, ramificat sau difuz.
tesutul neoplazic se distinge de esuturile normale nconjurtoare prin:
culoarea albicioas sau slab glbuie i prin aspectul su slninos sau asemntor
substanei nervoase cerebrale.
consistena i unele caractere macroscopice ale carcinoamelor difer n funcie de
raportul ntre cantitatea de parenchim neoplazic i de strom:
carcinoamele bogate n parenhim neoplazic, dar cu o cantitate redus de strom,
prezint o consisten i un aspect encefaloid;
carcinoamele cu o cantitate redus de parenchim neoplazic dar foarte bogate n
strom, cum sunt formele schiroase, au o consisten dur i produc retracie
local.
n masa de esut carcinomatos se gsesc frecvent zone de necroz i hemoragie.


Microscopic
Histopatologic, cu excepia carcinomului in situ, carcinoamele sunt constituite din:
parenchim neoplazic format din celule tumorale cu dispoziie continu i cu jonciuni
intercelulare,
strom conjunctivo-vascular
care este dispus n jurul i ntre plajele i grupurile de celule neoplazice sub
forma de septuri i benzi de mrimi variabile.
este constituit din celule i fibre conjunctive (colagene i de reticulin) i din
vase de neoformaie;
n mod obinuit, se gsesc elemente inflamatorii limfo-plasmocitare;
inconstant se pot gsi i polimorfonucleare neutrofile i eozinofile.
n unele cazuri stroma prezint o reacie granulomatoas cu celule gigante
Carcinoamele
pot fi difereniate sau nedifereniate, dup cum celulele i esutul neoplazic prezint sau
nu caractere morfologice i funcionale asemntoare cu epiteliul de origine al tumorii.
gradul de difereniere este de asemenea variabil, celulele neoplazice prezentand un
numr variabil din caracterele epiteliului din care provin.
carcinoame difereniate sunt:
carcinoamele epidermoide i
adenocarcinoamele.
n carcinoamele nedifereniate att esutul, cat i celulele neoplazice
pstreaz trsturile generale caracteristice pentru esutul epitelial, dar sunt
lipsite de caractere particulare, distinctive pentru un anumit tip de epiteliu.
Astfel, se pstreaz distincia dintre parenchimul neoplazic i stroma
conjunctivo-vascular;
n cazurile dificile, aceast particularitate histologic poate fi evideniat de
impregnaiile pentru fibrele de reticulin, care pun n eviden stroma,
respectand plajele de celule epiteliale.
n ceea ce privete celulele neoplazice, natura lor epitelial este exprimat mai
ales prin dispoziia continu a celulelor, iar electronomicroscopic prin
numeroase jonciuni intercelulare.
n general, carcinoamele nedifereniate prezint un grad mai mare de
malignitate dect cele difereniate
Metastazele carcinoamelor
se produc ndeosebi pe cale limfatic i sanguin, mai rar pe calea tecilor
nervoase i prin implantare pe seroase.
n mod obinuit, primele metastaze apar n ganglionii limfatici satelii ai regiunii
n care se dezvolt tumoarea primitiv. Este posibil ns ca primele metastaze
aparente clinic sa fie localizate visceral, n oase, subcutanat sau cerebral.
.
Metastaza ganglionara
Hematoxilina Eoxina X 10


Hematoxilina Eozina X 20
Carcinomul epidermoid (pavimentos, scuamos)
se dezvolt din epiteliile pavimentoase ale pielii i mucoaselor.
localizrile obinuite sunt la piele, exocol, laringe, faringe, esofag, buze,
cavitatea bucal, regiunea anala etc.
se poate dezvolta i n mucoase cu alte tipuri de epitelii, dar n aceste cazuri
procesul neoplazic este precedat sau asociat cu metaplazie pavimentoas a
celulelor epiteliale. Astfel, se pot dezvolta carcinoame epidermoide din
epiteliul cilindric al mucoasei bronice, vezica biliara etc.
Microscopic se disting mai multe forme de carcinoame epidermoide, n funcie
de gradul i modul de difereniere a celulelor neoplazice.
1. Carcinomui bazocelular
2. Carcinomul adenoid-chistic
3. Carcinomul spinocelular sau scuamos
1. Carcinomul bazocelular
se dezvolt din stratul bazal al epiteliului cutanat i din celulele bulbului pilos.
este localizat la piele.
are o capacitate redus de metastazare.
celulele neoplazice proliferate:
nlocuiesc epidermul din zona tumoral i totodat, rupand membrana bazal,
ptrund n esuturile subiacente, derm, hipoderm sau mai profund, formand
trabecule i insule (alveole) celulare
sunt relativ uniforme i prezint caractere asemntoare celulelor bazale din
epiderm: sunt celule alungite, uor fuziforme sau ovoidale, cu
citoplasm redus, intens bazofil i nucleu tahicromatic.
n stratul periferic al insulelor i trabeculelor, celulele au un aranjament
perpendicular pe stroma nconjurtoare, amintind i prin aceast
particularitate de stratul bazal epidermic.
n poriunile centrale ale trabeculelor i insulelor neoplazice, celulele
tumorale au o dispoziie neregulat i form variabil datorit compresiunii
reciproce la care sunt supuse.
mitozele sunt relativ frecvente.
Carcinom bazocelular
Aspect macroscopic
Carcinom scuamos
Aspect microscopic
2. Carcinomul adenoid - chistic (epiteliomul adenoid chistic, cilindromul)
este o varietate de carcinom epidermoid dezvoltat n special din glandele
seroase sau mucoase.
este localizat mai ales n regiunea feei, glandelor salivare i bronic.
are o evoluie lent, cu invazie local;
ntr-un procent redus din cazurile de localizri extracutanate poate genera
metastaze ganglionare sau la distan.
Histopatologic
are caractere de carcinom pavimentos cu celule asemntoare celor
bazocelulare, dar cu transformarea mucoid a stromei, din loc n loc, n
jurul axelor vasculare;
celulele neoplazice dispuse n jurul stromei astfel modificate capt o
dispoziie particular, pseudoglandular
3. Carcinomul spinocelular sau scuamos
reprezint cea mai frecvent varietate de carcinom epidermoid.
histogeneza i localizrile sale coincid cu cele menionate, n general, pentru
carcinoamele epidermoide.
Histopatologic - esutul neoplazic:
se dezvolt n suprafa, invadand i nlocuind epiteliul normal de acoperire
ptrunde totodat n profunzime, rupand membrana bazal i invadand
esuturile subiacente.
este format din insule i trabecule de celule neoplazice separate printr-o
strom n general bine dezvoltat,
n cea mai mare parte, celulele neoplazice sunt asemntoare cu celulele din
stratul malpighian al epidermului
celule mari, poliedrice i alungite, cu numeroi spini intercelulari
citoplasm slab colorat, acidofila
nuclei de mrime i cu colorabilitate inegal, adesea cu atipii marcate i mitoze
n periferia insulelor neoplazice celulele sunt mai mici, cu citoplasm bazofila i
nuclei tahicromatici.
Caracteristic pentru carcinomul spinocelular este cheratinizarea unora din
celulele neoplazice.
n citoplasma unor asemenea celule se gsesc granule de eleidin i
cheratin, n timp ce altele sunt complet cheratinizate, asemntoare
celulelor din stratul cornos al pielii.
Cheratinizarea celular nu se mai face ns ctre suprafaa ca n epiteliul
normal, ci n cuprinsul plajelor celulare perlele epiteliale. Acestea sunt
formate din celule alungite, cu citoplasm ncrcat cu cheratin, dispuse
concentric, ca foile ntr-un bulb de ceap
perle ortocheratozice, cand celulele cheratinizate sunt lipsite de nucleu i
formeaz n centrul perlei mase compacte de cheratin,
perle paracheratozice, cand celulele ncrcate cu cheratin pstreaz nc
nucleul, care, ns, cel mai adesea, este mic, picnotic.
Cheratinizarea celulelor neoplazice i formarea de perle cheratozice sunt
mai accentuate n carcinoamele cutanate i, n general, mai reduse n cele ale
mucoaselor.
Carcinom scuamos la
nivelul fetei
Carcinom scuamos keratinizant bine
diferentiat (HE ob 10x)
Carcinom spinocelular cu perle
keratozice (HE, ob 10x)
Cancroidul
este o form de carcinom spinocelular al pielii, n care procesul de
cheratinizare este deosebit de accentuat iar perlele epiteliale sunt foarte
numeroase i voluminoase, predominand asupra restului de celule
neoplazice.
are o malignitate mai redus dect celelalte forme de carcinom spinocelular
exist i carcinoame spinocelulare n care cheratinizarea este mai slab
exprimat, iar perlele epiteliale sunt numai schiate prin aranjamentul
catorva celule.
Carcinomul spinocelular
are o malignitate mai mare dect cel bazocelular,
produce metastaze
este mai puin sensibil la terapia prin iradiere.
Carcinomul intermediar (mixt, bazoscuamos)
este format din trabecule i insule de carcinom bazocelular, n cuprinsul
crora apar grupuri i mici plaje de celule cu spini care formeaz sau numai
schieaz formarea de perle epiteliale.
alteori se gsesc asociate zone de carcinom bazocelular i zone de carcinom
spinocelular, separate prin strom conjunctivo-vascular.
Carcinomul epidermoid nedifereniat
este format din celule neoplazice de tip pavimentos, poligonale sau rotunjite,
cu numeroase monstruoziti celulare i nucleare i cu frecvente mitoze, dar
fr a prezenta celule difereniate ctre tipurile particulare carcinomului
bazo- sau spinocelular.
! Aceste carcinoame prezint o malignitate mai mare dect formele difereniate.
Carcinoame cu celule de tip tranziional
- se dezvolt din epiteliile tranziionale - vezic urinar, bazinet, uretere
Microscopic
proliferri papilifere, cu epitelii pluristratificate,
celule alungite (n rachet"), tahicromatice, cu variate grade de monstruoziti;
celulele carcinomatoase sunt dispuse pe axe conjunctivo-vasculare, adesea foarte ramificate
Carcinom tranzitional la
nivelul pelvisului renal
Aspect microscopic
Carcinom tranzitional
pelvis renal
Aspect macroscopic
ADENOCARCINOMUL
se dezvolt din epiteliile glandulare i din epiteliile cilindrice i cubice de
acoperire.
este localizat mai frecvent la stomac, colon, gland mamar, endometru,
pancreas, ci biliare, bronii etc.
este caracteristic dispoziia glanduliform a celulelor neoplazice, dar
aceste formaiuni glandulare sunt atipice prin:
variabilitatea mrimii i formei lor,
lipsa membranei bazale,
dispoziia stratificat neregulat a celulelor care le alctuiesc,
monstruozitile celulare i nucleare i
mitozelc atipice pe care acestea le prezint.
prezint o mare varietate de aspecte microscopice, n funcie de histogenez,
gradul de difereniere i unele condiii de formare i dezvoltare a tumorii
adenocarcinoame secretante i nesecretante.
Adenocarcinom gastric
Adenocarcinom gastric
Celulele tumorale sunt de tip columnar, cu
nuclei mari bazofilici, pleomorfi, cu
numeroase mitoze(sageata)
a) Adenocarcinomul mucipar
se caracterizeaz prin capacitatea celulelor neoplazice de a secreta mucus,
care poate fi pus n eviden atat intracelular, cat i n lumenul glandelor
neoformate.
celulele intens mucipare capt o form caracteristic, de inel cu pecete",
deoarece mucusul se acumuleaz n cantitate mare intracitoplasmatic iar
nucleul, mpins la periferia celulei, este turtit i alungit.
o variant tumoral rezultat prin hipersecreia de mucus deosebit de
accentuat este carcinomul mucoid, n care se cumuleaz o mare cantitate
de mucus n cuprinsul tumorii, inclusiv in strom, iar celulele neoplazice
sunt rspndite n mase de mucus.
macroscopic asemenea carcinoame au un aspect gelatinos
b) Chistadenocarcinomul
ntalnit n special la ovar, rareori n pancreas i rinichi,
prezint numeroase glande neoformate, dilatate chistic;
celulele neoplazice din aceste glande sunt mai mult sau mai puin aplatizate,
datorit acumulrii de secreie n chisturi.

Adenocarcinom mucinos -
vezica urinara
Aspect macroscopic
Adenocarcinom mucinos bine
diferentiat - vezica urinara
Aspect microscopic
Adenocarcinom mucinos -stomac
Adenocarcinomul papilifer
este ntlnit mai frecvent n tiroid, ovar i cile biliare.
celulele neoplazice, intens proliferate, formeaz papile proeminente n
lumenele glandelor tumorale.
Din epiteliile cilindro-cubice i glandulare pot rezulta ns i carcinoame care
nu se difereniaz glandular, aa cum sunt:
carcinomul alveolar - n care celulele neoplazice formeaz insule compacte
separate de strom,
carcinomul trabecular - n care celulele neoplazice se dispun n trabecule
carcinomul masiv n care celulele neoplazice formeaz mase compacte,
separate de o cantitate redus de strom.
Se pot gsi i forme asociate de adenocarcinom cu carcinom alveolar i
trabecular.

Adenocarcinom papilifer de ovar
HE ob 10x
Adenocarcinom papilifer de ovar
HE ob 40x
Chist adenocarcionom papilifer de ovar
Aspect macroscopic
Schirul
este o form particular de carcinom dezvoltat din epiteliile cilindro-cubice
de acoperire i din cele glandulare.
este caracterizat prin cantitatea deosebit de mare de strom i cantitatea
redus de celule neoplazice, rspndite n aceast strom.
stroma este constituit dintr-un esut conjunctiv adult, bogat fibrilar i cu
hialinizri ntinse.
consisten ferm, lemnoas i produce retracii locale accentuate.
prezint o malignitate mai redus decat alte forme de carcinoame cu aceeai
histogenez.

Unele adenocarcinoame prezint, ns, n cuprinsul lor i zone de schir
(adenocarcinomul schirogen), a caror evolutie depinde de componenta sa
neschiroas.

In aceast categorie sunt incluse carcinoamele unor organe al cror parenchim este
constituit din celule epiteliale (ficat, pancreas exocrin, etc) sau acelea n constituia
crora exist o important component epitelial.
Clasificare: carcinoame pot fi difereniate sau nedifereniate.
Carcinoamele difereniate
amintesc prin structura lor histologic de celulele parenchimatoase ale organului
n care se dezvolt sau de celulele epiteliale din canalele excretorii ale acestora.
exemple:
hepatomul malign,
colangiocarcinomul,
hipernefromul,
adenocarcinomul de prostat etc.
Carcinoamele slab difereniate sau nedifereniate
- celulele neoplazice se dispun:
n cordoane i trabecule carcinomul trabecular,
n grupuri de celule neoplazice separate prin strom carcinomul alveolar,
sub forma de mase de celule neoplazice cu o strom redus carcinomul masiv.
! n unele organe- ca pancreasul, glanda mamar, prostata - carcinoamele pot prezenta i caractere
de schir
! n aceeai tumora se pot asocia zone de carcinom difereniat i zone de carcinom nedifereniat
Carcinoamele glandelor endocrine (tiroida, corticosuprarenala, hipofiza,
epifiza, paratiroida, insulele Langerhans)
pot fi difereniate sau nedifereniate.
diferenierea funcional a celulelor neoplazice are o deosebit importan i
se exprim prin secreia unui anumit tip de hormon, nsoit de manifestri
clinice corespunztoare.
morfologic, caracterul secretor i tipul secreiei pot fi stabilite n modul cel
mai concludent prin examen electrono-microscopic, cu ajutorul cruia se
pun n eviden granulele secretorii i caracterele lor.
constituie un grup aparte de tumori maligne epiteliale
din celulele germinale ale testiculului se pot dezvolta
carcinomul embrionar i
seminomul.
din celulele germinale multipotente din ovar se dezvolt
seminomul ovarian, denumit i disgerminom.
Carcinomul embrionar
este constituit din celule:
nedifereniate, mari, polimorfe
cu dispoziie epitelial,
cu numeroase monstruoziti i mitoze atipice,
n cuprinsul plajelor celulare se pot ntlni i celule gigante multinucleate.
uneori pot apare zone mai difereniate, n care celulele tumorale prezint o
dispoziie glanduliform i n trabecule.
celulele carcinomului embrionar se pot diferenia i pe linie trofoblastic, cu
formarea de cito- i sinciiotrofoblati, aa cum se observ n unele teratoame
maligne.
asocierea cu seminomul este, de asemenea, relativ frecvent.
stroma tumoral este constituit dintr-un esut conjunctiv nedifereniat i
prezint uneori un infiltrat cu celule limfoide.
Carcinom embrionar testicular
(la sectionare - aspect solid cu zone de necroza si hemoragie)
Carcinom embrionar testicular
Aspect microscopic
Seminomul
este format din celule sensibil monomorfe, ovale sau poligonale,
cu nucleu voluminos i citoplasm redus.
Celulele tumorale sunt dispuse n plaje compacte, n insule sau cordoane,
separate de o strom variabil de bogat, dispus n general sub forma de
septuri conjunctive, fine; alteori, stroma este bogat i fibroas;
frecvent, n stroma seminoamelor exist un bogat infiltrat constituit din
celule de tip limfoid sau limfoplasmocitar.
n unele cazuri, stroma prezint i celule gigante multinucleate, mai ales n
zona periferic a tumorii.
Disgerminomul sau seminomul ovarian
este mult mai rar decat seminomul testicular.
rareori poate prezenta activitate endocrin, cu secreia de gonadotrofine
corionice, n legtur, probabil, cu existena de focare coriocarcinomatoase
n cuprinsul tumorii.
Clinic, poate produce pubertate precoce i fenomene de virilism.

Seminom testicular
Aspect macroscopic
Seminom testicular
Cuiburi de celule tumorale mari
separate de septuri fibroase cu
marcat infiltrat inflamator
Disgerminom
Dr. Prof. Univ. Mariana Aschie

sunt larg raspandite
predomina localizarea in partile moi, in special in tesutul conjunctiv subcutanat, fascii, tendoane,
interstitiile musculare
Macroscopic
Forma nodulara, mai rar caracter difuz (tumora desmoida)
Unica sau multipla
Tumori benigne
Fibromul
este tumora tipica benigna a tesutului conjunctiv.
Macroscopic
este de forma nodulara, bine delimitata si incapsulata, albicioasa sau slab roscata cu dimensiuni
variabile,
pe sectiune cu dispozitie in vartej sau fascicular,
consistenta variabila: scazuta, elastica, sau dura, osoasa.
Microscopic
e constituit din fibroblasti, fibrocite si o cantitate variabila de fibre de colagen si reticulina dispuse in
fascicule cu orientari diferite care realizeaza aspectul macroscopic de vartej.
poate apare asociere de edem, necroza, hemoragie, metaplazie care modifica aspectele mico si
macroscopice ale fibromului.
se poate localiza subscapular (elastofibromul), cardiac (fibromul intramural ventricular), tegumentar
(dermatofibromul), nazofaringian (angiofibromul juvenil), muschii drepti abdominali (tumora
desmoida).
Forme particulare de fibrom:
1. Elastofibrom
se dezvolta in tesuturile superficiale ale trunchiului, in special in regiunea
subscapulara, uni sau bi- lateral, ca o formatiune tumorala slab delimitatat
2. Fibromul intramural cardiac
este localizat de obicei in peretele ventricular stang
se prezinta sub forma de nodul tumoral
3. Dermatofibromul
apare ca nodul unic sau multipli, conglomerati si confluenti, care infiltreaza
pielea si tesuturile subiacente
Microscopic
tumora este constituita din fascicule de fibroblaste, fibrocite si celule
histiocitare, frecvent cu nuclei hipertrofiati si cu mitoze
vasele au intodeauna pereti proprii
tumora are tendinta la recidiva locala
Dermatofibrom
Dermatofibrom
FIBROMATOZE
Definitie - tipuri de fibroame formate prin proliferari reactionale, de natura
cunoscuta sau necunoscuta
Clasificare
1. Fibromul nazofaringian- angiofibromul juvenil
tumora a pubertatii masculine, aparand intre 8 si 18 ani
este considerata o reactie hiperplazica, favorizata de inflamatiile cronice
locale, probabil controlata hormonal
se dezvolta in peretele nazofaringelui ca tumora unica sau lobulata, si are
tendinta de extindere in fosele nazale, sinusurile maxilare, orbita
2. Fibromul aponevrotic juvenil fibromul calcificant
se intalneste aproape exclusiv la copii, adolescenti si tineri
localizare predominanta in muschii si tesutul gras subcutanat al mainii
microscopic: are caracter fibroconjunctiv, cu calcificari si focare de
metaplazie condroida
prezinta tendinta la recidiva locala
3. Fasciita nodulara
formatiune de aspect tumoral ce se formeaza printr-o proliferare
conjunctiva, de natura reactiva sau inflamatorie
se dezvolta la nivelul fasciilor superficiale sau profunde ale extremitatilor
si trunchiului, sub forma de nodul unic, de 3-4 cm, bine delimitat, de
consistenta ferma
Microscopic
alcatuita din celule fuziforme tinere, cu o cantitate variabila de citoplasma,
frecvent dispuse in fascicule intre care se gasesc elemente inflamatorii
mononucleate (predominant limmfocite, plasmocite, macrofage), fibre de
colagen si de reticlin, vase de tip inflamator
se mai pot gasi si celule bizare, voluminoase si celule gigante multinucleate
Evolutia intotdeauna benigna
Diagnostic diferential procese sarcomatoase
4. Tumora desmoida fibromatoza desmoida
este localizata la muschii drepti abdominali
Macroscopic
formatiune tumorala cu forma si contur neregulat
caracter infiltrativ, adesea alungita in sensul fibrelor musculare
Microscopic
proliferare fibroblasto- fibrocitara care infiltreaza fasciculele de fibre musculare
disociindu-le
Evolutie - recidiveaza frecvent dupa extirparea chirurgicala
5. Fibromatosis colli
apare la sugar si copilul mic
tumora fibroconjunctiva dezvoltata in muschiul sternocleiodomastoidian, uni-
sau bi- lateral
retractia produsa de tesutul fibromatos determina pozitii defectuase ale
capului
6. Fibromatoza palmara si plantara
apare sub forma de noduli de aspect tumoral
intereseaza aponevroza palmara sau plantara, uni- sau bi- lateral
este localizata in planurile superficiale si se insotesc de flexiunea
degetelor (la mana - sindromul Dupuytren)
Microscopic
Tesut fibroconjunctiv variabil de bogat in celule de tip fibroblastic si
fibrocitar
7. Fibromatoza congenitala
apare la nou-nascuti, sugari si copii de varste mici
macroscopic - noduli tumorali formati din tesut mezenchimatos bogat in
fibroblaste
8. Histiocitomul fibroxantomul, histiocitomul fibros
se dezvolta in tesuturile moi, ca tumora unica, rar multipla, de dimensiuni
reduse, bine circumscrisa
microscopic
este alcatuita din fibre fascicule si grupuri de celule de tip histiocitar si
fibroblastic, precum si macrofage cu continut lipidic
fibrele de colagen sunt absente
fibrele de reticulina sunt intotdeauna prezente
tumora este bine vascularizata
Tipuri de histiocitom
1. Fibroxantomul atipic
2. Xantomul - apare ca o tumora unica sau multipla, in care histiocitele
acumuleaza esteri de colesterol
Histiocitom fibros malign ulcerat
sacro-coccigian
9. Mixomul
Tumora mezenchimala constituita dintr-un tesut conjunctiv mucoid, asemanator cu acela al
gelatinei Warton din cordonul ombilical, fara corespondent in tesuturile adulte
Se dezvolta din elemente mexzenchimale nediferentiate pluripotente
Localizare- frecvent tesutul subconjunctiv subcutanat si pielea, fasciile intermusculare,
aponevrozele, tesutul conjunctiv subperitoneal, oasele maxilare, san, cord
Macroscopic
Tumora unica, rotunda sau lobulata
Uneori poate ajunge la dimensiuni considerabile in tesuturile moi profunde
Tumora este neincapsulata, delimitata sau infiltrativa in tesuturile inconjuratoare
Frecvent recidiveaza dupa extirpare chirurgicala
Consistenta - moale
Pe sectiune aspect edematos-translucid, uneori cu zone chistice si zone hemoragice
Microscopic
Celule rare, de forma stelata sau fuziforma, cu prelungiri lungi, subtiri, aparent
anastomozante, raspandite intr-o substanta fundamentala amorfa, mucoida, bogata in
mucopolizaharide, in special acid hialuronic, etacromatica la coloratia cu tionina si albastru
de toluidina
10. Tumorile cu celule gigante
se intalnesc la nivelul tendoanelor (tumora cu celule gigante a tecilor tendinoase) , maxilarelor,
gingiei(epulis gigantocelular), sinovialei
Tumora cu celule gigante tendinoaponvrotica
Formatiune de aspect tumoral dezvoltata din tecile tendinoase, aponevroze si tesuturile
sinoviale
Este localizata mai ales la degete si la articulatia pumnului, sau in orice regiune a corpului
unde exista tendoane si tesuturi sinoviale
Macroscopic
Dimensiuni- 2-5 cm
Este delimitata sau difuza
Microscopic - este constituita din
celule conjunctive de tip fibroblastic
numeroase histiocite care capata forme variate- rotunde, ovale, poligonale, si care uneori pot
contine granule de hemosiderina
celule xantomatoase
celule gigante multinucleate
vascularizatia- variabil de bogata
fibrele de colagen dar mai ales de reticulina sunt abundente

11. Tumora cu celule granulare- mioblastomul cu celule granulare
Localizare limba, buze, tub digestiv, musculatura extremitatilor si trunchiului;
rar- plaman, laringe, vezicula biliara
Macroscopic
Caracter nodular, cu diametru de 1-2 cm
La sectionare- culoare galbuie
Microscopic este constituita din:
Plaje si cordoane de celule mari, rotunde si poliedrice,
cu citoplasma abundenta, granulara
cu nucleul mic, localizat de obicei in centrul celulei
Tesut fibro-conjunctiv, care inconjoara cordoanele de celule tumorale si in care
se gasesc si vase sanguine
Denumire SARCOAME - apar frecvent la varste tinere
Macroscopic
adeseori, ating dimensiuni mari
pe sectiune aspect particular de carne de peste
frecvent prezinta hemoragii intratumorale
Microscopic
parenchimul tumoral bogat celular
stroma- este redusa sau absenta
vasele sarcomatoase sunt lipsite de pereti proprii- circulatia sangvina se
face prin lacune vasculare, delimitate de chiar celulele tumorale
Metastazele se produc pe cale sanguina (exceptie- sarcoamele sinoviale si
sarcoamele tesutului limfoid care metastazeaza si pe cale limfatica)
Fibrosarcomul

este tumora maligna a tesutului conjunctiv,
frecvent este dezvoltata la nivelul tesutului subcutanat, partilor moi ale extremitatilor si
trunchiului.
mai rar gat si cap, retroperitoneal, in mezenter, mediastin, tendoane, fascii, oase, periost
Macroscopic
este neincapsulata, circumscrisa sau infiltrativ, cu zone intinse de necroza si hemoragie.
Microscopic
apar celule tumorale de tip fibroblastic
O cantitate variabila de fibre de colagen si de reticulina
Formele variaza dupa gradul de diferentiere:
1. Forma diferentiata celulele sunt foarte asemantoare fibroblastelor normale, cu rare
atipii, cu mitoze in numar redus; tumora contine o mare cantitate de fibre de colagen;
crestere lenta
2. Forma slab diferentiata- celulele de tip fibroblastic sunt alungite, dar cu monstruozitati,
cu mitoze mai frecvente si o cantitate redusa de fibre; evolutia este mai rapida si mai
maligna
3. Forma nediferentiata celulele neoplazice sunt de marime inegala, cu numeroase
monstruozitati si atipii, mitoze atipice frecvente si fibre in cantitate foarte redusa; prezinta
un grad foarte mare de malignitate.
Fibrosarcom (HE x 20)
Forme particulare de fibrosarcom:
1. mixosarcomul - prezint aceleai localizri ca mixomul, dar prezint o
celularitate mult mai bogat, cu zone celulare compacte n care particularitile
stromei se pierd Celulele umorale prezint frecvente monstruoziti, atipii
celulare i nucleare. Diagnosticul diferenial cu liposarcoamele bogate n zone
mixoide este foarte dificil i cere examinarea mai multor teritorii din tumora
2. sarcomul alveolar- este o form particular, mai rar, de sarcom al esutului
conjunctiv, n care celulele neoplazice se dispun n grupuri compacte, delimitate
de septuri conjunctive. Histogeneza lor nu este nc precizat.
3. mezenchimomul malign- este un neoplasm constituit din dou sau mai multe
componente mezenchimatoase maligne distincte, pe lng componenta
fibrosarcomatoas. Componentele mezenchimale pot fi nedifereniate sau cu
grade diferite de difereniere, de tip mixoid, liposarcom, rabdomiosarcom,
osteosarcom, condrosarcometc, care reflect potenialul multilateral de
difereniere al celulelor mezenchimatoase. Absena total a esutului epitelial
deosebete aceast tumoare de carcinosarcom.
Forme particulare de fibrosarcom:
4. histiocitomul malign - fibroxantomul malign, histiosarcomul
se dezvolt predominant n prile moi periferice superficiale
probabil de origine histiocitar.
histologic are caractere polimorfe, cu predominana celulelor de tip
histioreticular care prezint frecvente monstruoziti i mitoze atipice;
mai sunt prezente, ntr-o proporie variabil, celule xantomatoase i celule
gigante, unele multinucleate.
fibrele de reticulin sunt n cantitate redus, iar cele de colagen extrem de rare,
caracteie care difereniaz aceasta tumoare de sarcomul polimorf
5. sarcomul cu celule clare (localizat la nivelul tendoanelor si aponevrozelor).
localizare- mai ales n regiunea genunchiului i regiunea tarsian,
este puternic aderent de tendoane i aponevroze.
microscopic este constituit din grupuri i fascicule de celule rotunde sau
fuziforme, cu citoplasm palid colorat i nucleu cu cromatina fin dispersat i cu
nucleol bine vizibil
I. LIPOMUL
este tumora benign a esutului gras adult.
se prezint ca proces tumoral dezvoltat din lipoblaste i lipocite
localizrile obinuite sunt:
esutul celulo-adipos subcutanat i esuturile moi profunde,
esutul gras retroperitoneal i perirenal,
mezenter i epiploon,
glanda mamar,
mediastin i
mult mai rar - plmn, ficat, rinichi, uter, intracranian, glandele salivare, timus.
poate fi unic sau multipl (circa 7% din cazuri).
unele lipoame au o dezvoltare simetric, mai ales n regiunea cervical i axile, sau o
dispoziie sistematizat sub forma de tumori multiple, dezvoltate pe traiectul nervilor
periferici (neurolipoame) i asociate sau nu cu leziuni de neurofibromatoz.
Macroscopic
incapsulat i bine delimitat, nodular sau lobulat, uneori pediculat.
pot prezenta prelungiri care ptrund n esuturile moi nconjurtoare.
culoare glbuie i consisten elastic iar pe seciune apare esutul gras
Lipom - aspect macroscopic
Microscopic, lipomul este constituit din:
celule grase de mrime inegal,
nucleu unic periferic,
citoplasm n cantitate redus, sub form lamelar, situat la periferia celulei;
corpul celular este ocupat de o vacuol lipidic voluminoas (grsimi neutre).
Pe lng asemenea celule grase adulte, tumora poate conine lipoblaste
n diferite stadii de evoluie
care prezint citoplasm evident, cu vacuole lipidice mici
nucleu adesea central.
Celulele grase sunt adesea dispuse n lobuli separai de septuri fibroconjunctive.
Vasele sanguine sunt rare i mici.
Forme particulare de lipom
1. Lipomul intramuscular, lipomul infiltrativ au caracter infiltrativ in masele
musculare si trebuie diferentiat de liposarcom, criteriul major fiind lipsa atipiilor
celulare
2. Fibrolipomul contine tesut fibroconjunctiv abundent
3. Mixolipomul- cu componenta mixoida
4. Angiolipomul exista o componenta angiomatoasa
5. Angiomiolipomul renal HAMARTOM- alcatuit din tesut gras, formatiuni
vasculare cu perete bine constituit si fibre musculare netede
6. Lipomul congenital lipomatoza, lipomul fetal
Apare in primele luni de viata
Tumora unica sau multipla (lipomatoza)
Localizare subcutanata, periarticulara sau intracraniara
7. Lipomatoza difuza
Apare in special la copii
Se prezinta ca o infiltrare difuza de tesut gras adult
Localizare trunchi si extremitati
II. HIBERNOMUL Lipomul brun, lipom lipoblastic sau embrionar
este mai frecvent la adult.
localizrile obinuite sunt n mediastin, regiunea interscapular, axil, regiunea
cervical, corespunznd n general sediului obinuit al reminiscenelor de esut
gras brun ntlnite la om.
Macroscopic - se prezint ca o tumoare unic, ncapsulat, lobulat, adesea
voluminoas, de culoare brun-glbuie.
Microscopic
este constituit din lobuli de dimensiuni diferite, formate din celule mari,
sferice, ovoidale sau poligonale, cu nucleu central, rotund i cu citoplasm
spumoas, cu numeroase granule lipidice mici, brune, bogate n lipocrom.
Lobulii tumorali sunt separai prin septuri conjunctive fine.
tumora este bine vascularizat.
Hibernomul este o tumoare benign i nu are un echivalent malign, dei sunt
autori care au descris i hibernoame maligne
LIPOSARCOMUL
este o tumoare malign rar, dezvoltat din celulele esutului adipos sau din celulele
mezenchimale pluripotente.
se ntlnete aproape exclusiv la adult i la vrste naintate, la copii prezena lui fiind cu
totul excepional.
localizare - oriunde exist esut conjunctivo-adipos, dar mai obinuite sunt localizrile
la nivelul extremitilor, mai ales a celor inferioare, trunchiului i retroperitoneal; mult
mai rar este localizarea n mediastin, glanda mamar, os i meninge.
Macroscopic
unic, foarte rar multipl,
lobulat sau nodular, aparent bine delimitat sau chiar incapsulat, dar de fapt
ntotdeauna infiltrativ, cu focare tumorale rspndite n esuturile peritumorale.
ajunge frecvent la dimensiuni mari, iar n cazul liposarcomului retroperitoneal,
chiar la dimensiuni gigante.
la sectionare - are un aspect neuniform, datorit variaiilor structurii histologice
prezentnd zone albicios-glbui, altele slab rocate, crnoase, zone cu caracter
gelatinos, focare de necroz i hemoragie; uneori prezint zone chistice.

Microscopic structura liposarcomului variaz n funcie de gradul de difereniere celular
(a celulelor lipoblasto-lipocitare) i de asocierea cu alte tipuri de proliferri tumorale
rezultate prin diferenierea divergent a celulelor mezenchimale de origine.
caracteristic- prezena de lipoblaste i lipocite,
mrimi i forme diferite- rotunde, poligonale, stelate, alungite
cu coninut gras variabil de abundent, colorabil cu Sudan III i Scharlach R
nuclei voluminoi, cu numeroase atipii i monstruoziti, precum i mitoze atipice.
Forma diferentiata- celulele adipoase au un grad mare de diferentiere si continut lipidic
bogat, asemanator adipocitelor
Forma nediferentiata predomina celulele nediferentiate si slab diferentiate, frecvent cu
aspect de lipoblaste, cu citoplasma slab vacuolizata sau spumoasa.
Malignitatea si evolutia liposarcoamelor difera in functie de gradul lor de diferentiere:
liposarcoamele difereniate recidiveaz local dar metastazeaz numai rareori i tardiv,
liposarcoamele nedifereniate recidiveaz i metastazeaz precoce i frecvent.
majoritatea metastazelor pstreaz caracterele neoplaziei primitive, dar uneori
predomin diferenierea ctre alte forme de sarcoame conjunctivo-mezenchimatoase.

Liposarcom la nivelul pielii aspect macroscopic
Tumora galbuie, de consistenta moale
Liposarcom aspect microscopic
H.E. ob x 75
Liposarcom mixoid
HE ob x 4
Liposarcom mixoid
Celula tumorala giganta atipica
(lipoblast)
HE ob x 40
CONDROMUL
tumora benign format din esut cartilaginos.
se poate dezvolta din condrocite, celule periostale, fibroblaste, incluziuni
cartilaginoase ectopice.
se ntlnete ntre 1050 de ani, cu excepia osteocondromatozei multiple care
apare i la vrste mai mici.
localizrile obinuite sunt n ordine descrescnd a frecvenei: falangele minii i
oasele metacarpiene, falangele piciorului i oasele metatarsiene, coastele,
vertebrele, oasele lungi ale membrelor (femur, tibie, peroneu). La oasele lungi,
condromul se dezvolt ndeosebi n regiunea metafizei, n legtur sau n imediata
vecintate a liniei de cretere epifizo-diafizare.
localizrile extraosoase sunt foarte rare, interesnd mai ales plamanul.
Tumora poate fi unic, dar sunt i forme tumorale caracterizate prin dezvoltarea de
condroame multiple i denumite condromatoze.
Macroscopic, condromul
se poate forma i dezvolta la suprafaa osului, uneori fiind ataat de acesta printr-
un pedicul (eccondrom) sau se dezvolt intraosos (encondrom).
majoritatea condroamelor sunt considerate ca malformaii produse printr-o
cretere excesiv de esut cartilaginos i nu ca tumori adevrate.
are caracter nodular,
form rotund sau lobulat,
poate ajunge la dimensiuni foarte mari;
este bine delimitat de esuturile nconjurtoare, dar inconstant ncapsulat.
consistena este ferm.
Pe seciune
prezint un carater lobulat, cu noduli multipli separai incomplet prin septuri
fibroconjunctive;
insulele de esut cartilaginos au un aspect sticlos-albstrui;
se pot gsi i zone hemoragice sau transformri chistice (n zonele cu caracter
mixoid).

Encondrom
nodul alcatuit din cartilaj hialin, inconjurat de un strat subtire de tesut osos
Condrom - tumora nodulara, lobulata, constituita din
tesut cartilaginos hialin tumoral - substanta fundamentala
(condrina) in care se gasesc condroplaste cu condrocite si
axe conjunctivo-vasculare.
Microscopic
majoritatea condroamelor sunt formate din esut tumoral de tipul cartilajului
hialin, mai rar de tipul cartilajului fibros, dispus n lobuli separai incomplet
prin septuri fibroconjunctive, bogat vascularizate.
n general, esutul tumoral este paucicelular iar densitatea celular variaz de la o
zon la alta a tumorii; n cuprinsul insulelor de esut cartilaginos tumoral,
poriunea lor central este mai srac celular i mai bogat n substan
fundamental, pe cnd zona periferic este mai bogat celular.
Celulele tumorale
au o distribuie neregulat n comparaie cu cartilajul normal i
sunt mai mari i de forme mai neregulate dect condrocitele obinuite,
citoplasm - eozinofil, cu vacuole i cu coninut n glicogen i grsimi.
frecvent se gsesc mai multe celule ntr-o capsul cartilaginoas.
substana fundamental intercelular are caracter condroid hialin sau fibro-hialin,
coninnd i fibre elastice.
Forme particulare de condrom
1. Osteocondromatoza multipl - afeciune ereditar, cu tumori dezvoltate mai ales la
oasele lungi ale membrelor i la omoplat.
2. Gondroblastomul benign
este ntlnit mai ales la oasele centurii pelvine, mainii i piciorului.
este bogat celular, cu celule rotunde sau poligonale relativ uniforme, printre care se
gsesc celule gigante multinucleate, izolate sau grupate.
substana fundamental este n cantitate redus,
n cuprinsul tumorii se gsesc i zone cu caractere obinuite condromatoase, bogate n
substan fundamental.
este caracteristic prezena de zone de necroz i focare de calcifiere n curprinsul
tumorii. inconstant, se gsesc i zone mixoide.
Evolutia condromului
este benign.
rareori, encondroamele invadeaz vasele, iar esutul tumoral crete intravascular sub
form de cordoane, uneori de dimensiuni impresionante, n asemenea cazuri,
observandu-se chiar formarea de metastaze, care ns involueaz spontan n contrast cu
evoluia metastazelor tumorilor maligne.
Uneori poate apare transformarea malign a condromului.

CONDROSARCOMUL
este o tumora rar.
10% cazuri se formeaz prin transformarea malign a unor tumori cartilaginoase
benigne.
localizrile osoase sunt cele mai frecvente, dezvoltndu-se mai ales n oasele lungi ale
membrelor, coaste, oasele centurii pelviene i scapulare.
la nivelul oaselor se pot dezvolta n partea central (medular) sau periferic
(periostal).
este constituit din zone cu caracter cartilaginos, asociate adesea cu zone mixomatoase
i zone de calcificare i osificare. Mai pot apare zone cu degenerare chistic i zone de
necroz.
Microscopic
prezint densitate celular mare, celule multinucleate, nuclei mai
voluminoi, hipercromatici, cu atipii i mitoze atipice.
Dup caracterele microscopice i evolutive se descriu:
1. condrosarcoame cu mare malignitate, n care exist un accentuat polimorfism celular, cu
nuclei atipici i celule gigante
2. condrosarcoame cu malignitate slab n care atipiile snt foarte rare i reduse, au o
malignitate mai redusa, cu metastaze tardive, supravietuirea ajungand pana la 20 de ani
Forme particulare de condrosarcomul
1. Condrosarcomul mezenchimatos se caracterizeaza
prin predominana de zone compacte constituite din celule mici nedifereniate,
poliedrice sau fuziforme, cu citoplasm clar i nuclei mici, hipercromi, i
prin prezena de zone cu difereniere stromal condroid.
2. Condrosarcomul juxtacortical
se dezvolt la nivelul suprafeei externe a osului i
este format din esut cartilaginos bine difereniat, cu zone de osificare encondral.

Condrosarcom
Aspect macroscopic
Condrosarcom
(cu prezenta de condrocite anaplazice)
OSTEOMUL
este o tumora mai rar, format din esut osos compact sau spongios.
localizrile obinuite sunt la oasele cutiei craniene i mai rar la vertebre, omoplat,
oasele centurii pelviene i oasele lungi.
extraosos se poate ntlni n prile moi i plmn.
Macroscopic, la nivelul oaselor
se dezvolt ca exostoz i enostoz, unic sau multipl, de dimensiuni mici,
rotund sau oval, cu suprafa neted i consisten dur.
Osteomul oaselor craniului este, n general, de tip compact,
Osteomul oaselor lungi este de tip spongios.
Microscopic,
osteomul de tip compact este format din lamele osoase dispuse concentric, paralele cu
suprafaa osului i este acoperit la suprafa de esut periostal sau cartilaginos.
Lamelele osoase au structur haversian, dar cu un aranjament neregulat.
osteomul de tip spongios este format din trabecule osoase, de grosimi i forme
variabile, cu un sistem haversian bine dezvoltat; n spaiile largi delimitate de
trabeculele osoase se gsete esut conjunctiv, variabil de bogat vascularizat.
Forme particulare de osteom
1. Osteomul osteoid
se dezvolt sub forma de nodul enostotic de dimensiuni mici (un centimetru),
cu localizare posibila n majoritatea oaselor, exceptnd calota cranian.
Microscopic este constituit
dintr-o poriune central format din trabecule osteoide calcificate inegal i dispuse neregulat, cu
celule de tip osteoblastic i osteoclastic, esut conjunctiv bogat vascularizat i
dintr-o poriune periferic de os compact reactiv.
2. Osteoblastomul benign (osteomul osteoid gigant, fibromul osteogen)
este localizat mai ales la nivelul arcurilor i apofizelor vertebrelor, oaselor lungi ale membrelor,
oaselor tarsiene.
este o tumora enostotic, de dimensiuni care ajung la 45 cm, adesea respectand corticala osului.
Microscopic
este constituit din trabecule de esut osteoid, parial calcificat, dar dispuse relativ ordonat, cu
numeroase osteoblaste i osteoclaste i, n general, cu o celularitate i vascularizaie bogat, care
preteaz la confuzii cu osteosarcomul.
3. Osteoclastomul (tumora cu mieloplaxe; tumora cu celule gigante)
este localizat mai frecvent la extremitatea distala a radiusului, la humerus, clavicul, tibie.
formaiunea tumoral dezvoltat n zona epifizar determin distrucii osoase, dar cel mai adesea
ramne delimitat de prile moi periosoase i esuturile articulaiilor printr-o lam de esut osos.
tesutul tumoral, de consisten moale, are o coloraie rocat sau brun cu zone hemoragice i de
necroz.
Osteom (HE ob x 4)
osteom osteoid
trabecule de tesut osos, captusite de osteoblaste. Spatiile
intertrabeculare prezinta tesut conjunctiv neted
OSTEOSARCOMUL
- este tumora malign a esutului osos.
Clasificare
1. osteosarcomul osteogen
2. osteosarcomul parosteal.

1. Osteosarcomul osteogen
i are originea n zona central, medular a oaselor invadnd ulterior celelalte
poriuni din os precum i esuturile periosoase.
este cea mai frecvent tumora osoas i se ntlnete mai ales la vrstele tinere, cu
maxim de frecven ntre 1030 de ani. Dup 4050 se dezvolt de obicei pe
fondul bolii Paget. Predomin la brbai.
localizrile principale sunt la extremitatea distal a femurului i extremitatea
proximal a tibiei i humerusului; rareori se mai poate dezvolta i n oasele
scapulare, ale pelvisului, mandibul sau alte regiuni ale scheletului osos.
Osteosarcomul se nsoete de creterea nivelului seric al fosfatazei alcaline.
Osteosarcomul osteogen
Macroscopic
aspect albicios sau rocat i hemoragic,
consisten moale sau cu prezena de zone indurate de ntinderi variabile n raport
cu cantitatea de esut osos i osteoid neoformat.
Microscopic
este caracteristic asocierea de plaje celulare sarocomatoase fuziforme, uneori cu
atipii i monstruoziti accentuate, cu neoformarea de esut osos i matrice
osteoid de ctre celulele tumorale.
cantitatea de esut osos i osteoid difer de la o tumoare la alta precum i n
cuprinsul aceleiai tumori
in unele forme este remarcabil frecvena de celule de tip osteoblastic
(osteosarcoame osteoblastice).
in alte cazuri esutul sarcomatos bogat celular cu numeroase atipii este lipsit de
esut osos i osteoid sau acestea sunt in cantitate extrem de redus, predominnd
caracterul osteolitic (osteosarcom osteolitic)
Osteosarcom osteogenic
(HE x20)
Osteosarcom osteogenic
(HE x20)
Osteosarcom la nivelul tibiei
Aspect macroscopic
2. Osteosarcomul parosteal(osteosarcomul juxtacortical, sarcomul parosteal
osifiant)
- este o tumora osoas mai rara, cu origine la suprafaa extern a osului.
- este ntilnit n special la adultul tnr n a 3-a i a 4-a decad de viaa.
Localizare
- cu predilectie la diafiza oaselor lungi, predominnd n poriunea inferioar a diafizei
femurale;
- mai rar poate fi ntilnit la nivelul humerusului, tibiei, peroneului, radiusului etc
Macroscopic
- se dezvolt la suprafaa osului ca o tumora circumscris sau lobulata, aderent de corticala
osului sau n contiguitate cu aceasta.
- invazia n esuturile periosoase i medulara osoas apare n stadii mai avansate de evoluie
a bolii.
Microscopic
prezint un grad foarte accentuat de difereniere.
este constituit din trabecule osoase, cu difereniere marcat, ntre care se gsete un
esut bogat celular, fibromatos, cu insule cartilaginoase.
celulele tumorale sunt relativ monomorfe fr atipii sau cu aipii reduse i cu rare
mitoze.
in zonele de invazie frecvena i intensitatea atipiilor sunt mult mai accentuate.

Malignitatea osteosarcoamelor
nu este dependent n general de gradul de difereniere a esutului neoplazic;
osteosarcoamele osteogene prezint malignitatea cea mai ridicat,
osteosarcoamele parosteale au o malignitate mai redus.
Osteosarcorul primitiv extraosos
este o tumor rar.
diagnosticul se bazeaz pe urmtoarele trei criterii:
1. uniformitatea esutului tumoral
2. producerea de esut osos sau osteoid malign de ctre esutul sarcomatos;
3. excluderea originii osoase.
diagnosticul diferenial - cu miozita osifiant.
prezint un grad ridicat de malignitate.

MIOMUL
este tumora benign a esutului muscular.
Nomenclatura
miomul format fibre musculare netede este denumit - LEIOMIOM
miomul format din fibre musculare striate - RABDOMIOM.
Leiomiomul
este cea mai frecvent tumora muscular.
este localizat n organele care conin esut muscular neted i mai ales n peretele
uterin (miometru), stomac, esofag, intestin, prostat, vezic urinar, ovar, plman.
se poate dezvolta i n prile moi din fibrele muscuare netede din peretele vaselor
i din hipoderm.
tumora este unic, sau, ca n peretele uterin, multipl.
dimensiunile sale variaz de la 13 cm, ca n hipoderm, pn la dimensiuni
gigantice, ca n localizarea uterin.

Macroscopic, leiomiomul:
are caracter nodular,
este rotund
incapsulat sau bine delimitat de esuturile nconjurtoare;
uneori este pediculat (unele leiomioame uterine subseroase i submucoase,
leiomiomul bronic).
n localizarea uterin se poate dezvolta subseros, intramural i submucos.
consistena tumorii este ferm, cu excepia leiomiomului intens edemaiat, care are
o consisten mai sczut.
pe seciune - culoare glbuie sau glbui-rozat, cu numeroase vrtejuri formate de
dispoziia particular a fasciculelor de fibre musculare.
masa tumoral mai poate prezenta zone de necroz, transformri chistice
(postnecrotice), zone hemoragice, hialianizri i focare de calcificare.

Microscopic leiomiomul
este format din fibre musculare netede de dimensiuni diferite att faa de cele normale
ct i de la o tumora la alta sau de la un cmp microscopic la altul.
fibrele musculare tumorale au nuclei alungii, cu capetele rotunjite.
celulele musculare sunt dispuse n fascicule care au orientri foarte diferite i
ntmpltoare, adesea formnd vrtejuri, astfel c suprafaa de seciune surprinde de
obicei att fibre secionate longitudinal ct i altele secionate transversal.
caracterele celulare constituie criteriul esenial pentru stabilirea diagnosticului i n
special relativa uniformitate a celulelor cu absena atipiilor, monstruozitilor i
mitozelor atipice.
Forma particulara LEIOMIOMUL EPITELIOID (leiomioblastomul)
ntilnit mai ales la nivelul tractului digestiv i numai rareori la nivelul bronhiilor,
mezenterului, epiploonului.
este constituit din plaje de celule musculare mici, poligonale sau ovale, rareori
voluminoase i uneori cu aspect epitelioid.
caracteristic citoplasma clara sau slab eozinofila, cu nuclei rotunzi situai n centrul
celulelor sau la periferie.
stroma tumoral este redus la rare septuri conjunctivo-vasculare subiri i o reea de
reticulin care delimiteaz trabecule i de cuiburi de celule tumorale.
stroma poate fi edematoas, iar n unele cazuri hialin.
Evoluie benign sau malign, dei caracterele microscopice sunt aceleai.
Leiomiom uterin (HE x 10)
RABDOMIOMUL
este o tumora foarte rar,
ntlnit mai ales n miocard i foarte rar n plmn, limb sau n alte organe.
natura tumoral a rabdomiomului este contestat de majoritatea autorilor, el fiind
considerat o formaiune malformativ congenital, de tipul coristomului sau
hamartomului, cu excepia, probabil, a rabdomiomului limbii care este o tumora
adevrat.
Macroscopic
se prezint ca un nodul de dimensiuni reduse, n jur de 12 cm, bine delimitat
Microscopic
este format din fibre musculare striate, mai mari decat cele normale, aparent
tumefiate, anastomozate ntre ele, ca n tumorile miocardice, sau individualizate,
ca n celelalte localizri.

I. LEIOMIOSARCOMUL
este o tumora rar in contrast cu frecvena leiomioamelor benigne.
se poate dezvolta din leiomioame preexistente sau de la nceput ca tumori
maligne.
localizrile obinuite sunt cea uterin i digestiv, dar poate apare oriunde n
prile moi i n peretele vaselor.
Macroscopic
bine circumscris - ca n localizarea uterin i prile moi profunde ale
extremitilor
slab delimitat i infiltrativ - ca n localizarea retroperitoneal.
Microscopic
este format din celule alungite, aranjate n fascicule, eventual cu dispoziie
palisadic, precum i din celule mai slab difereniate, polimorfe, cu
monstruoziti, uneori de talie gigant.
II. RABDOMIOSARCOMUL
este tumora muscular malign cea mai frecvent.
localizrile cele mai importante sunt n muchii striai dar poate apare i n alte
regiuni sau organe n care se gsete sau nu esut muscular striat: vezica, prostata,
uretra, uterul, vaginul, bronhiile, limba, nazofaringele etc.
Macroscopic, tumora este infiltrativ i distructiv, putand ajunge la dimensiuni
foarte mari. Frecvent prezint zone ntinse de necroz i hemoragii.
Evolutia - grava, cu metastaze frecvente , mai ales sanguine, si mai rar limfatice
Forme histopatologice
1. rabdomiosarcom pleiomorf - cel mai frecvent, cu accentuat polimorfism celular,
numeroase celule de tip rabdomioblastic i frecvente celule gigante, monstruoase,
unele de tip sinciial, care conin miofilamente intracitoplasmatice, adesea cu
caracter striat; mitozele atipice sunt frecvente.
2. rabdomiosarcomul embrionar - predomin celulele mezenchimale nedifereniate,
printre care se gsesc rabdomioblati cu variate grade de difereniere.
3. rabdomiosarcomul alveolar - este caracterizat prin dispoziia celulelor tumorale
n grupuri separate de esut conjunctiv
Tumorile vaselor sanguine - HEMANGIOAME
Tumorile vaselor limfatice - LIMFANGIOAME
HEMANGIOMUL
majoritatea hemangioamelor nu mai sunt considerate tumori adevrate, ci malformaii
cu aspect tumoral. Cele mai multe sunt prezente nc de la natere.
localizri multiple: piele i prile moi, buze, ficat, plman, creier, rinichi, oase etc.
Macroscopic
unic sau multipla, eventual difuz
dimensiuni care variaz de la caiva milimetri pan la forme gigante, care afecteaz
poriuni ntinse dintr-un organ sau o regiune a corpului.
poate fi bine conturat i delimitat, dar alteori are un caracter infiltrativ.
culoare roie vie sau cianotic, dup cum conin sange arterial sau venos.
Clasificare - in functie de caracterele microscopice - hemangiomul
1. capilar,
2. cavernos,
3. venos,
4. racemos
Hemagiomul capilar
este constituit microscopic din vase capilare alungite sau rotunde, dilatate sau
colabate, cu coninut sanguin sau goale, tapetate de celule endoteliale cuboidale
sau alun
gite i turtite.
ntre capilare se gsete o strom fibro-conjunctiv, srac, coninand celule
mezenchimale i, inconstant, limfocite. Cand esutul fibro-conjunctiv este
abundent, tumora capt caracter de angiofibrom.
Hemangiomul cavernos
este format din spaii vasculare largi, neregulate, care comunic ntre ele, cu
pereii formai din esut fibroconjunctiv, tapetai pe faa intern de celule
endoteliale.
In stroma fibroconjunctiv se gsesc celule conjunctive difereniate i
nedifereniate precum i limfocite, dar adesea septurile conjunctive sunt intens
fibrozate i srac celulare
Hemangiom capilar
Hemangiom cavernos
Hemangiom cavernos la nivelul ficatului
( HE x 10)
Hemangiom cavernos- ficat
Tumora cu crestere lobulara,
infiltrativa, neincapsulata, constituita
din spatii vasculare (majoritatea de
calibru mare) tapetate de endoteliu
normal, continut sanguin (HEx4)
Angiocheratomul
este o varietate de hemangiom cavernos n care lumenele vasculare sunt
localizate n partea superioar a papilelor dermice, n contact imediat cu
epidermul, care este ngroat i prezint acantoz i hipereheratoz.
Apariia trombozei n hemangiome poate produce adesea nnegrirea tumorii, care
s fie astfel greit interpretat drept un melanom.
Hemangiomul venos
este format din vase de tip venos, de mrimi diferite,
n stroma fibroconjunctiv se gsesc fibre musculare netede i celule grase.
Hemangiomul racemos (cirsoid, arterial)
este format din vase de tip arterial i venos, cu peretele ngroat.
este considerat un proces malformativ.
Angiomiomul (leiomiomul vascular)
este localizat ndeosebi n regiunea gleznei i articulaia minii,
mic nodul format din vase sinuoase, cu peretele ngroat i nconjurat de o mas
circular de fibre musculare netede.

Hemangiomul sclerozant
apare ca un nodul dermic, adesea pigmentat.
este considerat ca un proces reactiv, asemntor ca structur cu histiocitomul i
dermatofibromul.
Microscopic este constituit din vase mici, numeroase, fibre colagene, fibroblaste i
histiocite, unele coninnd hemosiderin.
Hemangiomatoza generalizat
const din numeroase ectazii vasculare hemangioatoase,
localizri multiple tisulare i viscerale.
se ntlnete n afeciuni congenitale ca
telangiectazia congenital,
sindromul Sturge-Weber
Hemangiomul intramuscular
o form particulara de hemangiom, datorit caracterului su infiltrativ n esuturile
musculare.
Microscopic are caracter de hemangiom capilar, dar vasele neo-formate disociaz
fibrele musculare printre care ptrund i se dezvolt.


Hemangiopericitomul
Definitie = este o tumora vascular n care proliferarea vascular se asociaz cu
proliferarea de pericite.
Localizare
cel mai frecvent n esuturile moi superficiale,
mai rar - retroperitoneal, n peretele cavitii bucale, uter, oase, ficat, creier etc.
Macroscopic
mrimi foarte variate
aparent este bine delimitat de esuturile nconjurtoare, uneori chiar parial
ncapsulat, dar de fapt, de cele mai multe ori, are limite imprecise i caracter
infiltrativ.
Microscopic
canale vasculare, mai ales de tip capilar, nconjurate de cmpuri ntinse celulare
formate din pericite;
pericitele - celule rotunde sau alungite, cu citoplasm srac i nucleu relativ
voluminos.
In hemangiopericitom - impregnaia pentru reticulin arat:
delimitarea formaiunilor vasculare de celule din jur
n cuprinsul cmpurilor de pericite prezena de fibre de reticulin.
existena fibrelor de reticulin rspndite printre celulele tumorale constituie un
criteriu de diagnostic diferenial cu inflitrrile carcinomatoase perivasculare.
Evolutie - poate recidiva dup extirparea chirurgical.

Hemangioendoteliomul benign
este o variant de hemangiom capilar .
se ntlnete mai frecvent la copil
Microscopic
plaje i cordoane de celule endoteliale
lumene vasculare mici, tapetate cu endotelii, dispuse uni-sau pluristratificat.
pe cmpuri ntinse, celulele endoteliale sunt cubice sau nalte, adesea n form
de rachet, prinse de peretele vascular printr-o prelungire citoplasmatic.
Tumora glomic (glomangiomul)
tumora vascular solitar, nodular, de dimensiuni mici, localizat la extremiti,
predominant subungheal.
produce dureri vii, fulgurante.
deriv din glomusul normal care este o formaiune vascular neuromusculara de legtur
ntre micile arteriole i venule; asemenea formaiuni fac parte din componena unturilor
arterio-venoase.
Microscopic
prezinta o structur complex, fiind format din vase, elemente musculare i nervoase n
diferite proporii;
vasele de tip capilar sunt anastomozate i nconjurate de plaje, lobuli i grupe de celule cu
aspect epitelioid, clare, uniforme, asemntoare celor din me- dia muscular a peretelui
arterial
ntre plajele i grupurile de celule neoplazice se gsete o strom redus care ns poate
suferi metaplazie condroid, mai ales in tumorile cu localizri profunde.
Tumori glomice multiple
localizate mai ales n piele i esutul subcutanat de la nivelul membrelor,
microscopic apar cu o structur asemntoare cu aceea a hemangioamelor cavernoase,
dar n jurul vaselor se gsesc celule glomice, n numr foarte variabil de la o tumoare la
alta; tumorile tind sa se dezvolte grupat.


Tumora glomica
(vase si elemente nervoase dispuse in
plaje- H.E. ob x10)
LIMFANGIOMUL
este constituit din vase de tip limfatic, care conin limfa.
este considerat o malformaie localizat a vaselor limfatice i nu un proces
tumoral adevrat.
este localizat la piele i n esutul subcutanat, buze, prile moi, limb,
retroperitoneal i, mai rar, n unele organe ca ficat, splina etc.
Forme particulare
1. limfangiomul capilar
2. limfangiomul cavernos
3. limfangiomul chistic.
4. limfangiomul cu lumene endotelizate i chistice
5. limfangiomatoza sistemica
6. lymphangioma cutis circumscriptum
Limfangiomul capilar si cavernos - se aseamn cu hemangioamele corespunztoare,
de care se deosebesc prin natura vaselor i coninutul acestora (conin, limf).
Limfangiomul chistic
se prezint ca o formaiune chistic, multilocular, cu lumene mari, realiznd n
ansamblu un aspect de fagure";
chistele conin un lichid clar/
cand apare n regiunea cervical mai este denumit i hygroma chistic.
Limfangiomul cu lumene endotelizate i chistice
Este localizat n mediastin i retroperitoneal, n vecintatea canalului toracic sau a
ramurilor sale.
Lumenele endoteliale sunt separate printr-o strom n care se gsesc fibre musculare
netede i un numr variabil de conglomerate limfocitare.
Se poate complica cu chilotorax.
Limfangiomatoza sistemic se ntlnete la copii ca form difuz, care intereseaz o
regiune din corp n care exist un exces de vase limfatice, adesea dilatate, determinnd
deformarea regiunii respective.
Lymphangioma cutis circumscriptum este echivalentui limfangiomatos al
angiocheratomului, fiind format din lumene limfatice dilatate, n contact intim cu epidermul
ngroat, n care vasele par ncorporate.

ANGIOSARCOMUL
(hemangioendoteliosarcomul, hemangioendoteliomul malign)
se dezvolt mai ales n prile moi i glanda mamar.
tumora este constituit din formaiuni vasculare de tip capilar tapetate cu celule
endoteliale atipice, dispuse uni- sau pluristratificat, precum i din mase compacte
de celule sarcomatoase cu caracter mezenchimal, histiocitar sau polimorf
HEMANGIOPERICITOMUL MALIGN (hemangiopericitosarcomul)
este constituit din vase mici, inegale, nconjurate de plaje ntinse formate din
celule rotunde, ovale sau alungite, cu numeroase fibre de reticulin ntre ele;
spre deosebire de formele benigne, malignitatea se exprim prin atipii celulare i
prezena de mitoze atipice.
LIMFANGIOSARCOMUL
este o tumora rar,
are caractere asemntoare cu angiosarcomul, dar vasele conin limf.
Angiosarcom la nivelul inimii (ventriculul drept)
aspect macroscopic
Angiosarcom moderat diferentiat
cu zone neregulate de celule anaplastice si cu prezenta
de lumene vasculare
Prof. Dr. Mariana Aschie
Aceste tumori, denumite i apudoame se dezvolt din celule aparinnd
sistemului APUD, adic celule cu proprieti secretorii de polipeptide i
amine din care unele sunt acceptate ca hormoni.
Denumirea de celule APUD se bazeaz pe proprietile lor de captare i
decarboxilare a unor precursori aminici (Amine Precursor Uptake-
Decarboxylation).
Celulele APUD deriv din ectodermul neural sau specializat i pot fi
caracterizate histochimic, ultrastructural, imunocitochimic i, bineneles,
funcional.
Astfel de celule au fost identificate pn in prezent n tractul digestiv (12
tipuri), pancreas (5 tipuri), hipofiz tiroid, glomusul carotidian, medulo-
suprarenale, peretele bronic, dar probabil c are i alte localizri. Pn n
prezent au fost identificate 24 de tipuri de celule APUD
Carcinoidele
sunt un grup particular de tumori dezvoltate din celule endocrine cu
granulaii argentafine sau argirofile citoplasmatice, prezente n organe
derivate din tubul intestinal primitiv; asemenea celule sunt cele descrise de
Kultschitsky n intestin i celulele clare din mucoasa bronic.
Localizarea
cel mai frecvent - la nivelul aparatului digestiv, ncepand de la stomac pan la
rect, dar cu predominan la nivelul apendicelui i intestinului subire.
mai rar- la nivelul bronhiilor
foarte rar - vezicula biliar i teratoamele ovariene.
Macroscopic
tumora unic sau multipl,
de dimensiuni reduse,
n general bine delimitat dar, uneori, cu caracter infiltrativ;
pe seciune prezint o culoare slab glbuie sau albicioas-cenuie.
Microscopic, carcinoidele sunt constituite din:
celule uniforme, mici, poligonale,
citoplasm clar, slab eozinofil,
nucleu mic, oval sau rotund.
Celulele tumorale pot prezenta granule argentafine, argirofile sau fr
reacie la srurile de argint.
Prezena de granule argentafine este corelat cu coninutul lor n
serotonin (5-hidroxitrip-tamin) (5HT); argirofilia granulelor
corespunde coninutului de 5-hidroxitriptofan (5-HTP), precursor al
serotoninei
Dispoziia histologic a celulelor tumorale mbrac 5 forme :
1) cuiburi celulare alveolare compacte, cu cordoane infiltrative la periferie;
2) structura trabecular sau n cordoane, adesea anastomozate;
3) structur tubular, acinoas sau cu formarea de rozete;
4) structur cu slab difereniere sau cu forme atipice;
5) forme cu structur mixt, rezultate din combinarea formelor precedente.
Clasificarea carcinoidelor (Soga si Tazawa)
o parte din caracterele histopatologce, functionale si clinice ale carcinoidelor
difera in functie de localizare trei grupe principale

I) Carcinoide dezvoltate n organe derivate din poriunea superioar
(anterioar) a tubului intestinal, cum sunt: plmanii, stomacul, poriunea
superioar a duodenului i pancreasul.
Histopatologic aceste carcinoide
prezint dispoziie predominant trabecular sau n cordoane,
celulele tumorale sunt argirofile, n rare cazuri nereactive la srurile de argint
i foarte rar argentafine.
Clinic se asociaz inconstant cu un sindrom carcinoid (diaree, tulburri
circulatorii periferice cu cianoz, fenomene de insuficien cardiac dreapt)
sau sunt asimptomatice.
Forme particulare:
a. carcinoide nsoite de ulceraii gastrice multiple, datorit probabil creterii
cantitii de histamin i
b. carcinoide nsoite de producerea de hormoni ca glucagon i insulina
Clasificarea carcinoidelor (Soga si Tazawa)

II) Carcinoide dezvoltate n organe derivate din poriunea mijlocie a
tubului intestinal, ca: intestin subire, apendice, cec, colon ascendent i
transvers i foarte rar diverticul Meckel.
Histopatologic prezint cuiburi compacte de celule tumorale cu cordoane
celulare invazive la periferie; n majoritatea cazurilor, celulele tumorale
sunt argentafine, mai rar argirofile sau nereactive la srurile de argint;
Electronomicroscopic se gsesc granule secretorii polimorfe, adesea
alungite, cu un diametru care variaz ntre 75500 m, de densitate
uniform.
Clinic se pot asocia cu sindrom carcinoid (ndeosebi cele intestinale) sau
sunt asimptomatice (ndeosebi carcinoidele apendiculare, care sunt
descoperite ntampltor pe piese operatorii pentru apendicit acut sau
necroptic);

Clasificarea carcinoidelor (Soga si Tazawa)

III) Carcinoide dezvoltate n organe derivate din poriunea inferioar
(posterioar) a tubului intestinal, cum sunt: colonul descendent i
rectul.
Histopatologic au, de obicei, o structur slab difereniat, cu celule
nereactive la srurile de argint i nu par a conine nici 5-HTP
Clinic pot produce tulburri mecanice, dar sunt lipsite de activitate
biologic specific.

este cel mai frecvent o tumora benign, dar sunt semnalate i cazuri de
tumori maligne.
Localizare
cel mai frecvent - n medulosuprarenal, uneori bilateral;
10% cazuri -extrasuprarenalian, n vecintatea rinichiului i a glandei suprarenale, n
organul Zuckerkandl, mediastinal, n corpusculul carotidian, vezica urinar.
Macroscopic
diametru de civa centimetri,
sunt circumscrise,
de culoare galben,
eventual cu zone hemoragice i de necroz.

Microscopic
1. feocromocitoamele benigne sunt formate din:
celule poligonale, de tipul celor din medulosuprarenal,
celulele sunt dispuse n grupuri nconjurate de o fin strom conjunctivo-
vascular, astfel incat se realizeaz un aspect endocrinian.
celulele tumorale au proprietatea de a reduce srurile de crom i sunt
argentafine.
2. feocromocitoamele maligne
predomin adesea celulele de tip fuziform,
apar monstruoziti celulare i celule gigante.
! Celulele feocromocitoamelor secret catecolamine de tipul l-epinefrinei
i 1-norepinefrinei, astfel ncat aceste tumori se nsoesc de tulburri
generale, ca hipertensiune paroxistic, tahicardie, tulburari metabolice,
in functie de caracterul secretor si proportia produsilor de secretie ai
tumorilor

Definitie
este o tumora n general benign, dezvoltat din elementele de origine
neuroepitelial din formaiunile chemoreceptoare aa cum sunt:
glomusul carotidian,
paraganglionul aortic Zuckerkandl,
glomusul jugular,
corpusculul intravagal.
Macroscopic
tumora solid nodular, lobulat,
dimensiuni reduse; rareori, ca n localizrile mediastinale, poate ajunge la
dimensiuni mari (10 cm sau mai mult).
Microscopic
are caracter organoid, fiind constituit din grupuri de celule poliedrice, cu
citoplasm palid, eozinofil i nucleul rotund cu aspect veziculos, separate
de o strom conjunctiv
n cuprinsul tumorilor s-a descris i un al doilea tip de celule mai mici, cu
nucleu dens, hipercromatic, dispus excentric, precum i structuri vasculare
! n general, celulele tumorale sunt dispuse n contact intim cu pereii
subiri ai vaselor i au tendina de a se grupa n jurul acestora.
Evolutie
tumora are o evoluie benign n marea majoritate a cazurilor.
rareori, s-a semnalat ns caracterul infiltrativ al celulelor tumorale,
precum i metastazarea n ganglionii limfatici regionali.

Mezotelioamele se dezvolt n cavitile seroase (pleur, peritoneu, peri-
card).
Pot fi localizate sau difuze, benigne sau maligne.
I. Mezoteliomul localizat
se prezint ca o formaiune tumoral proeminent sau pedunculat
se dezvolt la suprafaa seroasei viscerale sau parietale,
n majoritatea cazurilor, mezoteliomul localizat are o evoluie benign
Microscopic
tumora este constituit din esut fibros, in cuprinsul cruia se gsesc
lumene tapetate de celule cubice sau poligonale de tip mezotelial;
mai rar, esutul tumoral are caractere vegetante, papilifere.

II. Mezoteliomul difuz
este intotdeauna malign.
Macroscopic
procesul tumoral produce ngroarea seroasei pe zone ntinse; aceste zone
tumorale au o suprafa neregulat, mamelonat, cu zone de necroz i focare
hemoragice.
Microscopic
! este caracteristic dubla component tumoral de tip epitelial i de tip
sarcomatos, corespunznd, de altfel, capacitii celulelor mezoteliale de a se
diferenia fie prezentnd caractere fibroblastice, fie caractere epiteliale
a) Componenta de tip epitelial
este reprezentat de lumene tubulare i formaiuni papilare tapetate de celule
neoplazice plate, cubice i cilindrice, cu numeroase atipii;
alteori celulele neoplazice sunt dispuse n cordoane i insule nconjurate de
esutul de tip sarcomatos.
se gsesc i celule neoplazice multinucleate gigante, cel mai adesea dispuse la
nivelul formaiunilor papilifere.
Mezoteliomul difuz
b) Componenta sarcomatoas
este constituit din celule alungite, cu aspect fibroblastic, dispuse compact sau n
fascicule.
n cuprinsul zonelor conjunctivo-sarcomatoase se gsesc
cuiburi i cordoane de celule de tip epitelial i
zone cu o secreie mucoid bogat n acid hialuronic, slab colorabil cu
mucicarmin
Mezotelioamele se nsoesc de exsudate n cavitatea seroas afectat. Tumora
prezint o mare descuamare celular, aa nct din exsudatele respective se pot
obine preparate citologice care permit un diagnostic morfologic.
Mezoteliomul malign
are o evoluie grav, determinat:
de caracterul su invadant n esuturile nconjurtoare, i
de posibilitatea metastazrii n ganglionii limfatici, i visceral.

Tumora benigna -sinovialom benign cu celule gigante (sinovita vilonodular)
Macroscopic
formaiune nodular cu diametrul de 12 cm, rareori mai mare,
localizat la nivelul tendoanelor degetelor minii i piciorului, glezn i alte
articulaii;
adesea, asemenea formaiuni tumorale se dezvolt din burse i teci
tendinoase, cu localizri foarte variate.
Microscopic
caracterele acestor sinovialoame sunt ntrutotul asemntoare cu acelea ale
tumorilor cu celule gigante ale prilor moi
se mai pot gsi ns mici, dar numeroase spaii sau fante, tapetate sau
delimitate de celule poligonale sau ovale, amintind de structura sinovial.
Tumora maligna - Sinovialomul malign (sarcomul sinovial)
apare mai ales la varstele tinere.
se dezvolt n esutul mezenchimal sinovial, dotat cu capacitate de
difereniere att de tip conjunctiv ct i de tip epitelial.
Localizarea preferenial este la nivelul membrelor i mai ales a celor
inferioare, n legtur mai mult sau mai puin evident cu formaiunile
sinoviale de la acest nivel. Alte localizri sunt foarte rare.
Macroscopic
dei tumora se dezvolt n esuturile articulare i paraarticulare, totui, n general,
nu are o cretere intraarticular
adesea este aparent delimitat, datorit compresiunii exercitate asupra esuturilor
din jur, dar pe de alt parte, sunt poriuni n care caracterul invaziv, infiltrant este
evident.
masa tumoral este lobulat i are o consisten foarte variabil, moale sau ferm,
iar pe seciune, este colorat brun sau cenuiu, adesea cu zone chistice, zone
hemoragice i de necroz. Rareori, apar focare de calcifiere sau cu caractere
carlilaginoase i osoase.


Sinovialomul malign microscopic
este caracteristic proliferarea cu caracter bifazic, n sensul diferenierii
sarcomatoase i totodat epiteliale a esutului tumoral
Proliferarea de tip sarcomatos
celule fuziforme, cu aspect fibroblastic, dispuse n fascicule sau n plaje compacte, de
obicei cu mare densitate celular i numeroase mitoze.
n cuprinsul masei tumorale apar numeroase fante intercelulare sau spaii de mrimi
variabile, uneori cu caracter chistic, tapetate de celule de tip epitelial, cubice sau poliedrice,
uni- sau pluristratificate.
Proliferara de tip epitelial
celule tumorale de aspect epitelial capt o dispoziie glanduliform, simulnd
chiar un adenocarcinom sau celulele sunt grupate n cordoane i insule
compacte.
In cuprinsul masei tumorale se mai pot gsi i celule stelate, focare mixoide i, mai
rar, celule multinucleate.
Fibrele de reticulin, foarte numeroase n zonele cu caracter sarcomatos, lipsesc n
cele cu caracter epitelial.
Evoluie local recidivant pe mai muli ani, nainte de a produce metastaze viscerale
i metastaze n ganglionii limfatici.


Histogeneza tumorilor melanice
- Pe baza datelor ultrastructurale completate cu cele histoenzimatice s-au pus
in evidenta doua tipuri de celule melanoformatoare derivate din creasta
neurala:
I. NEVOBLAST NEVOCIT:
1. Lentigo simplex
2. Nevul intradermic
3. Nevul jonctional
4. Nevul compus
5. Melanomul nevocitar
II. MELANOBLAST MELANOCIT:
1. Lentigo senil
2. Melanoza Dubreuilh
3. Melanom melanocitar

Denumire melanoame benigne
Termenul de nev- este utilizat in special pentru localizarea cutanata, desi
preteaza la confuzii cu alte leziuni asemanatoare ale pielii.
Nevii
pot fi congenitali - prezeni la natere - sau dobandii, aprui n timpul vieii.
majoritatea nevilor sunt localizai cutanat, mbrcand forme macroscopice
diferite (nev plan, tuberos, albastru)
Nevul poate fi:
1. pigmentat, cand celulele sale conin melanozomi i melanin sau
2. nepigmentat, acromic, cand sinteza de melanin nu are loc, iar celulele
tumorale conin numai pre-melanozomi.
Din nevoblast i nevocit se dezvolt, la nivelul pielii,
1. nevul joncional
2. nevul intradermic
3. nevul mixt sau compus
Originea nevoblastic, nevocitic a acestor nevi este evident histochimic
dar mai ales ultrastructural.
In nevul intradermic, diferenierea melanoformatoare se manifest mai ales
n zonele superficiale unde se gsesc celulele A, unele din ele ncrcate cu
granule de melanin. Urmeaz stratul de celule B, care pierde n parte
aceast proprietate, pentru ca, in profunzime, s apar mai evident
originea neurogen, atat prin caracterele alungite epitelioide ale celulelor C,
cat i prin schiarea de formaiuni asemntoare terminaiilor nervoase
senzitive.
Malignizarea nevilor intradermici este extrem de rar.
Criteriile histologice de malignizare a nevilor :
1. Activitate joncional intens i dezordonat, cu polimorfism celular, apariia de celule
gigante mononucleate i de numeroase mitoze, frecvent atipice.
2. Invadarea structurilor superficiale ale epidermului, care prezint tendine la ulcerare sau
chiar se ulcereaz.
3. Reacia inflamatorie cronic, limfoido-plasmocitar de vecintate, iar pentru poriunile
tumorale intradermice i n cuprinsul acestora.
4. Invadarea dermului, a esuturilor profunde i a vaselor precum i prezena de embolii cu
celule tumorale.
Nev melanocitar intradermic:
tumor benigna n care celulele tumorale (grupate n cuiburi n derm)
sunt monomorfe, rotunde, cu nucleu central. Unele celule pot sintetiza
pigment de melanina sub forma de granule intracitoplasmatice, dnd
aspect pigmentat nevului. (Hematoxilina-eozina, ob. x4)
Nev jonctional
este caracterizat de prezenta de cuiburi rotunde de celule nevice
situate la varful papilelor dermice, de-alungul jonctiunii
dermoepidermice
Nev compus
combina caracteristicile nevilor jonctionali
(cuibuiri de celule nevice intraepidermice)
cu insule si cordoane de celule nevice in
derm
Localizare
Cel mai frecvent la nivelul pielii
Alte localizari extrem de rare: meningeal, cerebral, mucoasa bucal, nazal, vaginal, col
uterin, localizarea bronic, gastrointestinal, hepatic etc
Histopatologic - celulele tumorale:
sunt de form poliedric sau ovalar, voluminoase
se dispun n plaje, cuiburi sau cordoane, bogat anastomozate.
individualizarea lor este adesea evident i corespunde electronomicroscopic absenei oricror
tipuri de sisteme joncionale.
n alte cazuri, celulele tumorale sunt alungite, fuziforme, grupate n fascicule ntreptrunse i n
vrtejuri, realiznd caractere microscopice sarcomatoase.
atipiile celulare, monstruozitile celulare i nucleare, mitozele tipice i mai ales atipice, sunt
de regul foarte frecvente.
pot apare celule mononucleate de form bizar, uneori cu citoplasm abundent, clar, precum
i celule gigante multinucleate.
! Melanoamele maligne constituie unul dintre cele mai agresive tipuri de tumori maligne, cu o
mare capacitate de metastazare visceral, ganglionar sau cu multiple alte localizri.
Melanom malign
Aspect macroscopic
Melanom malign cu celule fuziforme
Col H.E. ob x 10
Melanom malign cu celule epitelioide
Col H.E. ob x 10
Acest grup aparte de formaiuni tumorale difer de celelalte tumori, atat prin histogeneza cat i
prin caracterele lor morfologice.
Unele dintre ele au un caracter evident malformativ (hamartoamele, coristoamele), n timp ce
altele au caractere predominant tumorale (teratoamele).
Clasificare n funcie de criteriile histoiogice:
1. hamartoame,
2. coristoame
3. teratoame.
1. HAMARTOMUL
este o tumora dizembrioplazic rar, de natur malformativ, format prin dezvoltarea n exces
i neordonat, a unor esuturi proprii organului sau regiunii n care tumora se dezvolt.
poate fi circumscris sau difuz.
localizare - plmani, piele, esutul subcutanat, schelet, cord, rinichi, ficat.
Macroscopic
Formaiune nodular, mai mult sau mai puin bine delimitat de esuturile
nconjurtoare i este dotat adeseori cu o capsul fibroas.
Microscopic structura hamartomului este foarte diferit, n funcie de localizare.
hamartomul pulmonar este constituit din
esut cartilaginos (hamartocondrom) sau
esut muscular neted (hamartom leiomiomatos)
Din grupul hamartoamelor se consider c fac parte i unele exostoze i
condromatoze ale scheletului, angioame cu localizri variate, rabdomiomul
cardiac, neurofibroamele din boala Recklinghausen
Hamartomul difuz
are un caracter net malformativ i intereseaz poriuni mai mult sau mai
puin ntinse dintr-un organ (ca plmnul) sau dintr-o regiune anatomic (ca
n limfangiomatoza difuz cutanat).
Hamartoamele au totdeauna o evoluie benign, indiferent de tipul
morfopatologic
CORISTOMUL
este o formaiune tumoral asemntoare hamartomului, dar, spre deosebire de acesta, este
constituit din esuturi strine de organul sau regiunea n care se dezvolt.
apare ca o incluziune tisular ectopic.
Exemple de coristom:
incluziunile de suprarenal n rinichi,
rabdomiomul intrapulmonar
TERATOMUL
este cea mai frecvent tumora dizembrioplazic.
sunt tumori formate din esuturi multiple, de tipuri i cu diferenieri variate,
dispuse neordonat, haotic i fr legtur cu esuturile din regiunea n care
se dezvolt.
se admite n prezent c teratoamele se dezvolt din celulele germinale
existente n gonade sau migrate extragonadal, n timpul dezvoltrii fetale,
celule dotate cu capacitate de difereniere toti- sau multipotent
Celula germinala
Seminom tesuturi embrionare (ectoderm; endoderm; mezoderm)
TERATOM
Carcinom embrionar tesuturi extraembrionare
trofoblast CORIOCARCINOM
vezicula vitelina tumora de tipul sinusurilor endodermale
Macroscopic, teratoamele sunt:
formaiuni tumorale rotunde sau ovale, uneori lobulate,
bine delimitate sau aderente la esuturile nvecinate.
dimensiuni variabile, putnd ajunge pna la 10 15 cm diametru sau chiar mai mult.
Formele maligne, n mod particular, ajung la dimensiuni importante i au caracter
infiltrativ.
Masa tumoral are caractere de tumora solid teratomul solidsau prezint
zone chistice unice sau multiple teratomul chistic. Adesea, ns, se asociaz zone
compacte, solide i zone chistice, n proporii variabile. Formaiunile chistice conin
un material foarte variabil, n funcie de natura teratomului (secreie mucoid,
coninut sebaceu etc.)

Coriocarcinom
Tumora este alcatuita din celule citotrofoblastice
mononucleare si celule sincitiotrofoblastice
multinucleate (H.E )
Histopatologic, teratoamele prezint caractere foarte variabile, atat n ceea ce
privete varietatea esuturilor componente cat i a gradului de maturitate al
acestora.
Clasificare - n funcie de gradul de imaturitate sau maturitate al esuturilor
componente:
1. teratoame imature sau nedifereniate i
2. teratoame mature.

TERATOAMELE IMATURE SAU NEDIFERENIATE
sunt denumite i maligne, datorit evoluiei nefavorabile cvasiconstante.
este menionat ns posibilitatea ca teratoame localizate testicular s prezinte uneori
o evoluie benign
localizare: frecvent - testicule, rar ovar, mediastin
histopatologic cuprind elemente tisulare i celulare care amintesc de structura i
componentele foielor embrionare (ectoderm, endoderm, mezoderm) i derivatele lor
sau a foielor germinale extraembrionare (trofoblast, mezodermul extraembrionar i
vezicula vitelin)

In teratoamele imature se pot gasi aa-numiii corpi embrioizi", formaiuni
comparabile pn la un punct cu structura embrionilor din primele faze ale
embriogenezei. De obicei, ns, corpii embrioizi prezint o structur
aberant i cuprind numai unele din elementele corespunztoare fazei
embrionare echivalente ca, de exemplu, placa medular, elemente de
vezicul amniotic i mezenchim extraembrionar.
Semnificaia corpilor embrioizi este discutabil.
Ar putea rezulta printr-un proces de partenogenez i, n acest caz, prezena lor
indic modul de formare a teratoamelor din celulele germinale.
Pe de alt parte, snt interpretate ca formaiuni realizate de mase de celule
embrionare, supuse efectului inductiv al factorilor de mediu n care se dezvolt
tumora.
Forme particulare
I. Teratomul malign intermediar
II. Teratomul malign trofoblastic (coriocarcinomul)
Teratomul malign intermediar
reprezint o variant a teratomului imatur, n care se gsesc, pe lng zone
constituite din esuturi foarte slab difereniate, i zone constituite din esuturi
cu un grad mai mare de difereniere de exemplu, formaiuni glandulare i
tubulare cu celule atipice, interpretate ca forme de carcinom embrionar
adult; se mai pot gsi zone cu esuturi mezenchimatoase identificabile.
Teratomul malign trofoblastic (coriocarcinomul)
se aseamn histopatologic cu coriocarcinomul ntalnit n patologia
sarcinii. Ca i acesta, poate produce gonadotrofine.
intrucat elemente trofoblastice izolate apar n multe teratoame imature, se
admite c pentru diagnosticul de teratom trofoblastic trebuie s fie prezente
concomitent sinciiotrofoblaste, eitotrofoblaste i viloziti evidente.
prognostic mai sever.
! Malignitatea teratoamelor se manifest atat prin creterea lor rapid i prin
capacitatea de invazie locoregional cat i prin producerea de metastaze
viscerale i n ganglionii limfatici.

TERATOAMELE MATURE (TERATOAME ADULTE)
sunt caracterizate prin componente tisulare asemntoare esuturilor adulte
difereniate.
Clasificare in functie de componentele tisulare din constituia lor:
I) Teratoame histioide, formate din esuturi derivate dintr-o singur foi
embrionar
1. Chistul epidermoid
2. Cordomul
II) Teratoame organoide cu esuturi derivate din dou foie embrionare i care
amintesc prin structura lor de histologia de organ
1. Chistul branhial
2. Chistul enterogen
3. Adamantinomul (amelablastomul)
4. Chistul dermoid
III) Teratoame organismoide, cu structura cea mai complex i variat,
format din esuturi derivate din toate cele trei foie embrionare.


Chistul epidermoid (incluzia epidermic)
se formeaz prin incluzia de esuturi dermo-epidermice, mai ales, dar nu
exclusiv, n esutul subcutanat situat de-a lungul fisurilor embrionare.
Localizare
mai frecvent se gsesc n regiunea sacrat, pe linia median a peretelui
abdominal i toracic, pe faa anterioar a gambei;
mai rar pot fi ntlnite chiar i n meninge.
Maroscopic
sunt formaiuni chistice constituite din elemente dermice i epidermice;
constant prezint un perete format din esut epitelial pavimentos, epidermic, i un
coninut chistic acelular sau cu resturi celulare.
poate suferi suprainfecii i procese de necroz, producand granuloame
perichistice, de obicei cu caracter de granulom de corp strin.
excepional de rar se pot maligniza.
Cordomul
se dezvolt din resturile de notocord, astfel c poate fi localizat pe ntreaga
lungime a coloanei vertebrale, dar in special n regiunea sfeno-occipital i
n regiunea sacro-coccigian.
Macroscopic
aspect nodular, este lobulat i poate ajunge la dimensiuni importante.
poate fi tumor solid sau chistic.
pe seciune are o culoare alb-cenuie sau slab rocat, cu aspect gelatinos,
translucid.
Microscopic esutul tumoral
este dispus n lobuli i noduli de mrimi variabile, separai prin septuri fibroase i
constituii din celule distribuite neregulat, de obicei mai numeroase n zonele
periferice.
alteori, celulele turmorale de form poligonal sunt dispuse n cordoane sau n plaje
mai ntinse i, mai rar, pot prezenta un aranjament glandular.
ntre celulele tumorale i, mai ales, n zonele centrale ale nodulilor tumorali se
gsete material mucoid abundent, caracteristic cordomului.
Cordomul - microscopic
numeroase celule tumorale au un aspect vegetal, cu dimensiuni i forme
diferite, fiind denumite celule fisaliforme
citoplasma este clar, vacuolar sau spumoas i conine glicogen i mucus;
nucleul, adesea voluminos, este rotund sau reniform.
se pot gsi i celule gigante cu mai muli nuclei.
mitozele sunt prezente, dar cu o frecven variabil.
Evolutia
tumora are o cretere lent, progresiv, rareori rapid
evoluie malign, dar cu malignitate redus, exprimat mai ales prin
capacitatea de invazie i de distrucie a esuturilor infiltrate de procesul
tumoral.
rareori poate metastaza

Chistul branhial
se formeaz din resturi branhiale;
este localizat mai ales latero-cervical i rareori n zona supraclavicular.
poate ajunge la dimensiuni de caiva centimetri in diametru i
Macroscopic
are caracter de chist unilocular sau multi-locular, cu peretele subire i coninut
lichidian clar-glbui sau tulbure-brun, cremos.
Microscopic
peretele fibro-conjunctiv este tapetat cu un epiteliu cilindric ciliat, care adeseori
realizeaz i formaiuni papilifere intraluminale.
n peretele fibros se gsesc adesea mici chisturi cu structur asemntoare.
frecvent, n contact cu peretele fibros se gsete i esut limfoganglionar.
Evoluia chisturilor
in general este benign, dar ele se pot maligniza, formand, de cele mai multe ori,
carcinoame epidermoide (prin metaplazia epiteliului chisturilor).
Diagnostic diferential - metastazele carcinoamelor papilifere tiroidiene

Chistul enterogen
se formeaz ndeosebi n mediastin din incluziuni ectopice de muguri intestinali.
chistul este uni- sau multilocular, cu peretele foarte subire, fibros, tapetat de un epiteliu nalt
de tip intestinal i cu coninut mucoid, gelatinos.
Adamantinomul (ameloblastomul)
se dezvolt n maxilare i ndeosebi n mandibul, din resturile embrionare ale foliculului
dentar, organul smalului i din epiteliul chisturilor dentigere. localizrile extramaxilare i
extra-osoase sunt foarte rare.
tumora are cvasiconstant un caacter chistic i prin cretere produce distrucii osoase i formarea
de chisturi intraosoase.
Microscopic
a) adamantinomul folicular, este forma cea mai frecvent
este format din noduli constituii din celule epiteliale, care la periferie au o form cilindric i
sunt aezate pe o membran bazal, iar spre centru devin poligonale sau stelate.
intre nodulii epiteliali se gsete strom conjunctiv cu caracter mucoid.
apariia de metaplazii pavimentoase n zonele centrale ale nodulilor epiteliali realizeaz forma
acantomatoas.
b) Adamantinomul plexiform celulele se dispun in grupari de marimi inegale si prezinta
prelungiri cu aspect de interdigitatii; stroma este foarte saraca
CHISTUL DERMOID
formatiune tumorala chistica
localizare ovar, retroperitoneal, regiunea pelvina, mediastin; mai rar- alte regiuni
sau visceral
Macroscopic
Dimensiuni poate ajunge pana la 8 -10 cm sau mai mult
Perete grosime inegala, fibros
Suprafata interna este neteda, cu prezenta unei proeminente denumite proeminenta
cefalica protuberanta Rokitansky- care reprezinta zona cu structura cea mai
complexa (in unele chisturi pot exista mai multe proeminente)
Cavitatea chistului- este ocupata de un material branzos, seboreic, galbui si contine
fire de par, uneori si rudimente dentare, de membre, de os, de cartilaj.
Microscopic
Peretele chistului este format din tesut fibros-conjunctiv, acoperit pe suprafata
interna de un epiteliu care in unele chisturi dermoide este uniform pavimentos, iar in
alte zone cu caracter variabil (zone de epiteliu cilindric, tranzitional, si pavimentos)
La nivelul proeminentei cefalice
se gaseste o mare densitate de tesuturi, cu o dispozitie intamplatoare, neregulata
pe unele portiuni, acestea amintesc de structura cutanata, epiteliul pavimentos asociindu-se cu
foliculii pilosi, glade sebacee, glande sudoripare in grosimea peretelui fibros
se mai pot gasi rudimente de alte structuri organice sau tisulare de origine ecto-, endo- sau
mezodermica, precum si insule de tesut nervos, tesut pancreatic si glande salivare, tesut
tiroidian, microchisturi enterogene, insule de os si cartilaj, fibre musculare, tesut limfoid,
muguri dentari
mai rar se pot gasi rudimente de membre, falange, coaste, maxilare
Chisturile dermoide
cu structura complexa sunt considerate teratoame organismoide.
in care lipsesc tesuturile de origine mezenchimala sunt considerate teratoame organoide
Evolutia chistului dermoid
Benigna
Foarte rar se poate maligniza carcinomae pavimentoase
Complicatii
Peretele chistului se poate rupe , mai ales in urma inflamatiilor supraadaugate, iar
continutul chistului sa se reverse
in tesuturile inconjuratoare reactii inflamatorii granulomatoase
in lumenul unor otrgane ( ex- lumenul bronsic)


Teratom chistic benign la nivelul ovarului
Aspect macroscopic
Teratom testicular
Aspect macroscopic
Teratom matur cu tesuturi bine
diferentiate: epiteliu de tip respirator
pseudostratificat, mucosecretor, si tesut
nervos.
(Hematoxilina-eozina, ob. x10)
Teratom matur cu tesuturi
bine diferentiate: epiteliu de tip
respirator pseudostratificat,
folicul pilosebaceu si fascicule
de muschi neted.
(Hematoxilina-eozina, ob. x10)
TERATOAMELE ORGANISMOIDE
Sunt constituite din componente derivate din toate cele trei foite embrionare, ale
caror elememte au evoluat paralel catre diferentierea matura
Macroscopic
formatiuni tumorale nodulare, solide sau cu o dubla componenta, solida si chistica
Microscopic
Structura variata, datorita prezentei de rudimente tisulare si organoide, derivate din
toate cele trei foite embrionare
Se gasesc distribuite in mod neregulat, haotic, intr-o stroma conjunctivo-
mezenchimatoasa, insule de glande salivare, pancreas, tesut hepatic, tesut nervos,
epitelial, formatiuni limfoide, cartilaginoase, osoase
TUMORI MIXTE
Tumori care sunt constituite din proliferari simultane a doua sau mai multe tesuturi
epiteliale si mezenchimale
Pot fi benigne de exemplu- fibroadenoame
Pot fi maligne de exemplu carcinosarcoamele (foarte rare)
LEZIUNI DISTROFICE
Prof. Univ.Dr. ASCHIE MARIANA

1
LEZIUNI DISTROFICE
(CELULARE SI INTERSTITIALE)
DEFINITIE
Leziunile distrofice sunt leziuni patologice
elementare, care reprezinta expresia morfopatologica
a alterarilor metabolice survenite la nivel celular
si/sau tisular.

Pot apare in orice afectiune, fie congenitala, fie dobandita, datorita
perturbarilor metabolice care apar indiferent de cauza procesului
patologic
2
CLASIFICAREA LEZIUNILOR DISTROFICE
Tulburari ale metabolismului

I. PROTEINELOR
II. GLUCIDELOR
III. LIPIDELOR
IV. MINERALELOR
V. PIGMENTILOR

3
TULBURARI ALE METABOLISMULUI
PROTEINELOR
Sinteza proteinelor
este realizata prin participarea mai multor organite citoplasmatice:
ribozomi, reticulul endoplasmatic si aparatul Golgi.
Rolul major in sinteza proteinelor este dat de ribozomi, organite celulare
formate din doua subunitati, in structura carora se gaseste ARN
ribozomal, informatia necesara sintezei proteice fiind adusa in
citoplasma de un ARN mesager
Initial, aminoacizii folositi in sinteza sunt esterificati cu un ARN de transfer,
specific fiecarui aminoacid in parte. Sinteza propriu-zisa incepe de la
codonul de initiere din ARN-ul mesager legat de ribozom si se continua
cu adaugarea secventiala a cate unui aminoacid; sinteza se opreste la
nivelul citirii codonului de terminare din ARN-ul mesager
Proteinele se acumuleaza in cisternele reticulului endoplasmatic rugos, de
unde sunt transportate catre cisternele aparatului Golgi, care asigura
stocarea, cuplarea cu secventele polizaharidice pe care le sintetizeaza si
apoi excretia lor
4
TULBURARI ALE METABOLISMULUI
PROTEINELOR
CLASIFICARE
A) DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
Distrofii hidroprotidice citoplasmatice
Distrofia hialina
Distrofia ceroasa

B) DISTROFII PROTIDICE EXTRACELULARE
Distrofia hialina
Distrofia fibrinoida
Distrofia amiloida (amiloidoza)
Distrofia mucoida





5
DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
Alterari ale membranei citoplasmatice
- In cadrul aceste categorii este afectat gradul de hidratare celulara si,
consecutiv, starea coloida a proteinelor citoplasmatice
Cauze:
In functie de mecanismul de actiune a agentilor cauzatori se disting patru
tipuri de injurii:
1. Scaderea cantitatii de ATP (transportul ionilor de Na
+
si K
+
prin
membrana este un proces activ care necesita consum de ATP)
2. Pierderea permeabilitatii selective membranare (alterarea structurii
membranei celulare)
3. Cresterea Na
+
extracelular
4. Modificari de pH ale mediului extracelular

6
DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
Cauza cea mai frecventa de alterare a membranei citoplasmatice
este scaderea ATP
hipoxie,
insuficienta aportului de factori nutritivi,
unele toxice de natura biologica sau chimica.
In celula patrund sodiul si calciul, in timp ce potasiul si magneziul
parasesc celula. Modificarea concentratiei ionice intracelulare si
extracelulare este urmata de modificarea presiunilor osmotice si,
corespunzator, de o patrundere masiva de apa intracelular
gonflare celulara
Alterarile sistemului intracelular de membrane si pompe ionice
determina modificari de volum ale compartimentelor celulare:
condensarea mitocondriilor si
cresterea volumului ergastroplasmei.
7
DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
Daca procesul continua, apar tulburari majore ale permeabilitatii
membranare; moleculele mari, inclusiv enzimele, vor difuza din
celula spre mediul extracelular. Acest proces are loc si intre
compartimentele intracelulare.
Modificarile structurale observate la microscopul electronic:
Condensarea cromatinei nucleare
Dilatarea reticulului endoplasmatic
Condensarea compartimentului intern al mitocondriilor (in
scurt timp mitocondriile se balonizeaza)

Pana in acest stadiu modificarile sunt reversibile

8
TIPURI DE DISTROFII HIDROPROTIDICE
CITOPLASMATICE
In functie de gradul afectarii:

1) Intumescenta clara
2) Intumescenta tulbure
3) Distrofia granulara
4) Distrofie vacuolara

Toate aceste modificari sunt reversibile.
9
10
Intumescenta clara ( hidrops, edem celular)
Ex. nefroza osmotica
Microscopic
- celulele sunt marite de volum
- citoplasma transparenta, clara
- nucleii mariti de volum cu cromatina dezorganizata

Intumescenta tulbure
- apare in special la nivelul organelor parenchimatoase (cord, ficat,
rinichi)
- Macroscopic - organele sunt marite de volum, mai ferme, fara luciu
- la sectionare, parenchimul pare sa se omogenizeze
(aspect de carne fiarta)
- Microscopic
- celulele turgescente, cu numeroase granulatii de marimi
diferite in citoplasma
- se constata diferite grade de anizocorie






Distrofia granulara
- apare in stadiile mai avansate
- granulatiile intracitoplasmatice
sunt vizibile
- nucleii sunt picnotici

Distrofia vacuolara
- citoplasma tumefiata, palida, clar
conturata, cu putine granulatii
intracitoplasmatice si cu numeroase
vacuole mari, uneori acestea putand
masca nucleul
- celula capata un aspect spumos si
reticular

Distrofie granulovacuolara in celulele
epiteliale ale tubilor renali
Col HE, ob 40x
11
Distrofie
granulo-vacuolara renala
Celulele tubilor contorti
cu prezenta de granulatii
si vacuole
intracitoplasmatice care
confera celulei aspect
spumos
12
Distrofia hialina intracelulara
( degenerescenta hialina)
-Se caracterizeaza prin aparitia in citoplasma de teritorii
omogene, acidofile, usor refrigente, care se coloreaza
histochimic de aceeasi maniera cu proteinele
- au aspect:
- de picaturi sferice (cel mai frecvent)
- lanceolat
- retea perinucleara
Distrofia ceroasa
(degenerescenta Zencker)
- apare la nivelul muschilor striati (drepti abdominali, diafragm)
in stari infectioase grave (febra tifoida)
-tesutul muscular este foarte moale si friabil, cu spect ceros
- fibrele musculare isi pierd striatiile si au aspect hialin
13
DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE


Distrofie hialina- corp albicans
ovarian, stroma cu vase sanguine
Col HE, ob 10x
1) DISTROFIA HIALINA (degenerescenta
hialina)
- consta in transformarea elementelor care
alcatuiesc interstitiul intr-o masa
astructurata, omogena, eozinofila.
- apare la nivelul cicatricelor, seroaselor,
fibroamelor uterine
Macroscopic:
- Hialinul apare albicios, translucid,
consistenta regiunii este crescuta.


14
2) DISTROFIA FIBRINOIDA
- a fost intens studiata in cazul reumatismului poliarticular acut
- apare frecvent in tesutul conjunctiv al val velor cardiace sau al
miocardului si in testurile periarticulare.
- Mai poate apare si in periarterita nodoasa, lupusul eritematos
diseminat, dermatomiozita, placenta (mai ales in cazul
hipertensiunii de sarcina) etc
Microscopic:
- apar modificari la nivelul substantei fundamentale si a fibrelor
de colagen, care se edematiaza, capatand aspect omogen
- in interstitiu, se depune o substanta extrem de eozinofila, cu
aspect similar fibrinei
- in cazuri severe, cand tesuturile in care isi are sediul leziunea
sufera o distructie completa, se poate vorbi de necroza fibrinoida
Microscopia electronica si imunofluorescenta
- releva faptul ca la formarea leziunilor de distrofie fibrinoida
participa in mare masura fibrina exsudata
15
Distrofie fibrinoida
placentara
Fibrinoidul
substanta eozinofila,
amorfa, cu resturi
nucleare si celulare
16
DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE
3) DISTROFIA AMILOIDA ( amiloidoza)
Definitie: depunerea unei substante omogene, amorfe in tesutul
interstitial.
Amiloidul:
- este o substanta de natura glicoproteica.
- histochimic este metacromatic cu violetul de metil
- se coloreaza cu Rosu de Congo si polarizeaza lumina dupa aceasta
colorare
- devina fluorescent dupa tratarea cu tioflavina T
- Microscopia electronica amiloidul este alcatuit din fibrile dispersate,
dispuse neregulate. Structura fibrilara permite persistenta
schimburilor nutritive in organelor afectate si, in plus,permite
absorbtia a diferite substante, fapt care ii confera o mare variabilitate
chimica

17
Structura amiloidului
Din punct de vedere chimic amiloidul este alcatuit din:
- fibrile proteice (95%)
- o glicoproteina (5%)
Din punct de vedere al componentei biochimice sunt descrise 15
forme distincte de amiloid, cele mai frecvente fiind:
tipul AL (amiloid light chain) contine lanturi de imunoglobuline - tip
kappa si lambda
tipul AA (amyloid associated) contine o proteina sintetizata de ficat,
fara structura imunoglobulinica


18
Clasificarea amiloidozelor
In functie de localizare :
I) Amiloidoze sistemice
Ereditare (familiale)
- sunt rare si se caracterizeaza prin fibre de amiloid de tip AA
- ex:febra mediteraneana familiala (tranzmitere autozomal recesiv)
- clinic : episoade febrile si poliserozite
polineuropatia amiloidozica familiala (tranzmitere autozomal
dominant)- se descriu depuneri de amiloid la nivelul nervilor periferici
Primare
sunt cele mai frecvente si se datoareaza in principal gamapatiilor
monoclonale (5 15% din pacientii cu mielom multiplu dezvolta
amiloidoza)
se caracterizeaza prin depunerea de amiloid de tip AL
depunerile de amiloid sunt localizate frecvent la nivelul miocardului,
limbii, tubului digestiv, peretilor arterelor, splina, ficat rinichi si mai rar
in peretii arborelui traheobronsic sau parenchimului pulmonar
masele de amiloid sunt uneori inconjurate de celule gigante de corp
strain si limfocite
19
Clasificarea amiloidozelor
Secundare
- se caracterizeaza prin depuneri de tipul AA mai ales la nivelul splinei,
ficatului si rinichilor
Cauze:
- frecvent : tuberculoza si infectiile cronice (Incidenta amiloidozei
secundare a scazut considerabil datorita tratamentului antituberculos si
introducerii antibioterapiei).
- mai rar: periarterita nodoasa, lupus eritematos diseminat,
dermatomiozitei, rectocolitei ulcerohemoragice, bolii Hodgkin, tumorilor
maligne (in special cele digestive
Localizarea la nivel hepatic:
o Macroscopic ficatul este marit de volum, de consistenta crescuta,
culoare cenusie, usor translucid
o Microscopic - initial amiloidul se depune intre endoteliul sinusoidelor si
celulele hepatice. (Datorita ingreunarii aportului de substante nutritive si
oxigen, hepatocitele degenereaza)

20
Clasificarea amiloidozelor
Localizarea la nivel renal
Amiloidul se depune la nivelul peretilor arteriolelor mici, in special a
arteriolelor aferente, precum si la nivelul glomerulilor, intre endoteliul
si membrana bazala a capilarelor
Functia renala poate fi grav afectata daca procesul este suficient de
extins, in final putandu-se ajunge la insuficienta renala sau uneori se
poate instala un sindrom nefrotic.
Localizarea la nivelul splinei
Macroscopic splina este voluminoasa, dura,elastica.
Microscopic - amiloidul se depune sub forma
nodulara, mai ales la nivelul arterelor penicilate din corpusculul Malpighi
(splina sagu)
difuz , la nivelul pulpei rosii (splina sunca).

21
Clasificarea amiloidozelor
II) Amiloidoze localizate
afecteaza un singur organ: faringe, plamani, vezica urinara, salpinge,
tiroida, cord, sistem nervos etc.
se formeaza noduli circumscrisi care, uneori, pot stimula veritabile
tumori
Depunerea de amiloid in cordul varstnicilor (amiloidoza cardiaca
senila), la nivelul ventriculilor (depunerea de transtiretina) sau la
nivelul atriilor (depozite de hormon natriuretic atrial) poate avea
manifestari clinice variate, de la manifestari minime, chiar
asimptomatice, pana la insuficienta cardiaca.
De asemenea, unele tumori depun amiloid, de exemplu:
carcinoamele medulare tiroidiene,
feocromocitoame,
tumorile insulelor pancreatice

22
Distrofie amiloida splenica
Material amorf, eozinofil, acelular cu
depunere interstitiala
Col. Violet de gentiana, ob. 5x
Amiloidoza splenica tipul difuz; col HE
A- depozite de amiloid dispus difuz
P pulpa rosie
23
24
Amiloidoza renala (A)
Col HE
Distrofie amiloida renala;
Depunere de amiloid la nivelul
glomerulilor si tubilor contorti
Col. Rosu de Congo, ob 20x
25
Amiloidoza splenica tipul nodular (mai
rar)
Amiloidul (A) se depune la nivelul pulpei
albe; col HE
Amiloidoza localizata:
carcinom medular tiroidian
Amiloidul este prezent doar
in interiorul tumorii
Amiloid la nivelul vaselor
Biopsie rectala
Ep- epiteliul glandular rectal
A - amilod
26
27
Amiloidoza hepatica
amiloidul se depune in
spatiile sinusoidale
hepatice (A); Hepatocitele
(H) sunt atrofice
Amiloidoza cardiaca
Amiloidul se acumuleaza in
peretii vaselor miocardice (V)
TULBURARI ALE METABOLISMULUI GLUCIDELOR
A) GLICOGENEZE
grup de afectiuni caracterizat prin acumularea anormala de glicogen in diferite
tesuturi.
s-au descris zece entitati, toate avand tranzmitere genetica autozomal recesiva
(exceptie tipul VIII de glicogenoza cu tranzmitere X-linkata), manifestarile clinice
depinzand de organele afectate
Cele mai frecvente:
tipul I boala von Gierke
Maladie rara, familiala, care se manifesta din copilarie si se datoreaza
absentei glucozo-6 fosfatazei care desfosforileaza glucoza-6 fosfat.
Glicogenul se depune in miocard, rinichi, ficat.
Acumularea la nivel hepatic se face atat in citoplasma, cat si in nucleul
hepatocitelor, determinand o hepatomegalie importanta, adesea insotita de
steatoza marcata
Tipul IV boala Andersen
Se caracterizeaza prin ciroza hepatica consecutiva depunerii la nivel
hepatocitar de molecule de glicogen ramificate, cu greutate moleculara mare.
Examenul histopatologic incluzii intracitoplasmatice hepatocitare mari, slab
eozinofile, omogene, similare celulelor groun glass observate in hepatita
cronica cu virus hepatitic B ( incluziile din boala Andersen au aspect diferit in
microscopia electronica si nu sunt pozitive imunohistochimic pentru Ag HBs)
28
TULBURARI ALE METABOLISMULUI GLUCIDELOR
B) MUCOPOLIZAHARIDOZE
Grup de afectiuni caracterizate prin acumularea de polizaharide cu
greutate moleculara mare (condroitin sulfat, acid hialuronic, keratan
sulfat, dermatan sulfat ) in organele parenchimatoase si in sistemul
nervos, de regula in macrofage; de asemenea se constata eliminarea
urinara a mucopolizaharidelor.
se clasifica in 7 categorii (tip I VI)
Tabloul clinic este relativ asemanator: afectarea sistemului osos si a
aparatului cardiovascular , hepatosplenomegalie, retard mental
Sunt afectiuni transmise autozomal recesiv (exceptie tipul II- boala
Hunter, cu tranzmitere X-linkata recesiva)
Se datoreaza unor defecte enzimatice la nivel lizozomal

29
Distrofia mucoida
Se intalneste in interstitiile conjunctive, unde se
acumuleaza glicoproteine. Acestea apar mai ales
la nivelul tesutului subcutanat la pacientii cu
mixedem. Infiltrari similare apar la nivelul
articulatiilor, burselor seroase, tecilor tendinoase,
dar si in tumori conjunctive de tipul mixoamelor,
mixocondroamelor si mixosarcoamelor fapt care
le confera un aspect gelatinos.

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR
I) Tulburari ale metabolismului trigliceridelor:
A) Steatoza
1. Steatoza hepatica
2. Steatoza extrahepatica
3. Sindromul Reye
4. Steatoza din hiperlipidemiilor plasmatice
B) Patologia tesutului adipos
1. Obezitatea
2. Lipomatozele
3. Citosteatonecroza
4. Granulomul lipofagic
5. Boala Weber- Christian (paniculita recidivanta)
II) Tulburari ale metabolismului colesterolului
III) Tulburari ale metabolismului lipidelor complexe
1. Gangliozidoze
2. Cerebrozidoze
3. Sulfatidoze
4. Sfingomielinoza (boala Niemann Pick)
31
STEATOZA
Este cea mai frecventa distrofie lipidica, caracterizata prin acumularea
excesiva de trigliceride in celule
Histopatologic
Acumularea de trigliceride pe preparatele prelucrate uzual (fixare cu formol,
deshidratare si includere in parafina) se evidentiaza indirect prin prezenta
unor vacuole optic goale, cu limite precis trasate, datorita dizolvarii
trigliceridelor in solventii folositi in cursul prelucrarii
Daca se efectueaza sectiuni la gheata, trigliceridele pot fi evidentiate prin
folosirea de coloranti liposolubili (Suddan)
CAUZE:
A. Aport crescut (hiperlipidemiile)
B. Tulburari metabolice:
1. Anoxia
2. Intoxicatiile metalele grele: arsenic, mercur, cloroform, tetraclorura de carbon
3. Tulburari ale metabolismului glucidic: la diabetici, in inanitie
4. Deficitul factorilor lipotropi necesari sintezei fosfolipidelor la nivel hepatic
32
Steatoza hepatica
Este cea mai frecventa forma de steatoza
Macroscopic:
Ficatul este difuz marit de volum, greutatea este mai mare decat cea
normala, consistenta redusa
La sectionare parenchimul hepatic are culoare galbena
Microscopia electronica - picaturile de grasime apar ca vezicule
transparente, nedelimitate de o membrana structurala

In functie de tipul si gradul afectarii, steatoza poate afecta:
Zona din jurul venei centrolobulare (zona acinara 3)
Zona intermediara (zona acinara 2)
Zona periportala (zona acinara 1)
Intreg lobulul steatoza panacinara
33
STEATOZA HEPATICA
Daca testul hepatic a fost prelucrat la
parafina si apoi sectiunile sunt
colorate cu hematoxilina- eozina,
celulele apar vacuolizate,
transparente, cu citoplasma dispusa
la periferie si nucleii proeminand intr-
o portiune a inelului citoplasmatic
Vacuole optic goale,
intracitoplasmatice
34
STEATOZA HEPATICA
In cazul preparatelor sectionate
la criotom si colorate cu Sudan
celulele hepatice apar ca
purtand un numar mare de
picaturi lipidice colorate in
rosu -portocaliu sau o singura
vezicula lipidica centrala mare
35
STEATOZA EXTRAHEPATICA
Depozitarea, in conditii de distrofie, a lipidelor se poate produce in
diferite tesuturi, dar alterarile cele mai marcate se intalnesc in
rinichi si miocard, si in unele tumori.
Steatoza renala:
- Este intalnita in mod frecvent in asociere cu steatoza hepatica
- se caracterizeaza prin acumularea de picaturi lipidice in celulele
epiteliului contort proximal
La nivel miocardic:
- Miocardul apare tigrat, cu alternanta de zone grasoase si cu alte
cvasinormale
- apar striuri galbui la nivelul pilierilor, corespunzatoare acumularilor
de lipide in fibrele miocardice

36
SINDROMUL REYE
- maladie rara, dar care poate fi fatala
- se caracterizeaza prin steatoza hepatica si encefalopatie
- apare frecvent la copii sub patru ani si rar la adulti
- Etiopatogenie
infectii virale a cailor aeriene superioare cauzate de :
virusul gripal B,
virusuri paragripale,
varicela
infectii virale digestive
- Microscopic:
La nivel hepatic steatoza microveziculara
La nivelul encefalului edem
La nivel renal, miocardic si la nivelul musculaturii scheletice steatoza
microveziculara
37
PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS
I) OBEZITATEA
Definitie cresterea marcata a tesutului adipos subcutant si visceral.
! NU reprezinta o distrofie propriu- zisa, deoarece structura
tisulara si celulara nu sunt afectate
II) LIPOMATOZELE
Definitie afectiuni in care structurile normale constituente ale unui
tesut sau organ sunt inlocuite prin tesut adipos
Clasificare - in functie de mecanismul de producere
Fiziologic atrofia maduvei hematogene sau a timusului
Patologic lipomatoza pancreasului,
suprarenalelor,paratiroidelor, ganglionilor limfatici, muschilor
scheletici

38
PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS
III) CITOSTEATONECROZA
Este rezultatul digerarii grasimii din tesutul adipos prin
intermediul unei lipaze
Apare in pancreas si in grasimea peritoneala in cazul
pancreatitei acute hemoragice, in cursul careia enzimele
pancreatice sunt activate intratisular
Fiziopatologie sub actiunea lipazei se produce scindarea
grasimilor neutre in acizi grasi si glicerina. Acizii grasi se
combina cu ionii de calciu rezultand sapunuri de calciu
insolubile
39

40
Macroscopic apar mici pete opace, albicioase (aspect denumit in pete de
spermantet) la nivelul tesuturilor peripancreatice, mezenter, epiploon

CITOSTEATONECROZA
Microscopic
zonele de precipitare a sapunurilor de calciu apar ca pete intunecate, de
forma neregulata, colorate de hematoxilina.
In teritoriile respective structurile celulare dispar sau se mentin sub forma de
detritus.
In jur apar histiocite care se incarca cu lipide fagocitate

Citosteatonecroza pancreatica
Col HE, ob 10x

PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS

Steatonecroza
- Poate apare si ca urmare a actiunii a diferiti agenti (traumatisme,
substante iritante, anoxie locala) la nivelul sanului, tesutului adipos
subcutanat etc

IV) GRANULOMUL LIPOFAGIC
in urma unui traumatism al panicului adipos, adipocitele sunt
distruse, iar lipidele eliberate de la nivelul lor sunt fagocitate de
histiocite; uneori histiocitele fuzioneaza, generand celulele gigante
plurinucleate TOUTON
Apare la nivelul sanului si in tesutul celular subcutanat.
41
TULBURARI ALE METABOLISMULUI COLESTEROLULUI
Hiperlipidemiile sunt insotite de depunerea de colesterol in peretii arterelor
unde favorizeaza dezvoltarea placilor de aterom si in celulele sistemului
reticulohistiocitar dand nastere xantoamelor
Placa de aterom aortica; detritusuri
celulare, lipide (in rosu), media distrofica
Col Scharlah, ob 10
42
Xantoamele
Sunt acumulari de histiocite cu citoplasma
spumoasa, datorita acumularii de picaturi fine de
lipide
Uneori includ si celule plurinucleate incarcate
lipidic, inconjurate de o reactie inflamatorie si
fibroza

43
Xantoamele sunt localizate
la nivel dermic in pleoape (xantelasma), la nivelul pliurilor
in tesuturile profunde tendoane, periost
TULBURARI ALE METABOLISMULUI
COLESTEROLULUI
Acumularea locala de lipide poate avea loc si independent de cresterea
lipemiei plasmatice. Lipidele se pot depune in histiocite sau in alte tipuri de
celule
La nivel histiocitar procesul are loc :
in peretii abceselor, unde lipidele provenite din piocite sunt fagocitate de
histiocitele prezente in focarul inflamator
In focarele inflamatorii cronice din alveole pneumonie xantomatoasa
In infarctul cerebral unde lipidele provenite din degradarea mielinei sunt
fagocitate de histiocite si de nevroglii.
In nefroza lipoidica celulele tubulare renale se incarca cu picaturi de
lipide, in special esteri de colesterol, ca o consecinta a cresterii
permeabilitatii glomerulare care permite filtrarea de colesterol in spatiul
subcapsular.
Lipodistrofia intestinala (boala Whipple) se caracterizeaza prin
acumularea la nivelul mucoasei si submucoasei intestinale, in ganglionii
mezenterici si in alte viscere de grasimi neutre, lipide nesaturate, cristale
de colesterol si de acizi grasi.

44
TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR
COMPLEXE
Lipoidozele (dislipoidoze) se datoreaza acumularii de lipide sau
substante asemanatoare acestora lipoide.
Forme
Familiale - cele mai frecvente; cauza- deficit enzimat constitutional
Sporadice cauza necunoscuta
Fiziopatologie
Lipidele normale sau anormale se acumuleaza
in celulele sistemului reticulohistiocitar lipidoza generalizata
In anumite structuri ale sistemului nervos neurolipidoza
Clasificarea- in functie de :
Natura deficitiului enzimatic
Tipul de substanta acumulata in celule
Evolutia manifestarilor clinice

45
TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR
COMPLEXE
Cele mai frecvente tipuri de lipoidoze SFINGOLIPIDOZE- se descriu
patru entitati separate:
1. Gangliozidoze
2. Cerebrozidoze
3. Sulfatidoze
4. Sfingomielinoze
Gangliozidozele
Se datoreaza unui deficit de hexozaminidaza
in functie de importanta acestui deficit se recunosc patru categorii
cea mai cunoscuta - boala Tay Sachs ( idiotia amaurotica):se
manifesta din primele luni de viata prin retard psihomotor si prezenta
pe macula retiniana a unei pete de culoare rosie aprinsa.


46
TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE
Boala Gaucher
Se manifesta in general in copilarie, dar poate debuta si la adulti
Se tranzmite autozomal recesiv
Este determinata de lipsa de beta- glucozidaza din lizozomi
Clinic splenomegalie giganta , hepatomegalie, adenopatii
Se datoreaza acumularii de histiocite Gaucher celule de 20- 80
microni diametru, citoplasma clara, omogena sau fibrilara, datorata
supraincarcarii cu glucocerebrozide
Uneori se poate asocia cu perturbari biochimice mai complexe
gammapatie monoclonala, deficienta de factor IX

CEREBROZIDOZE
-Se caracterizeaza prin acumularea intracitoplasmatica de diferite derivate
de ceramide
47
TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR
COMPLEXE
Boala Gaucher hepatica- celule Gaucher cu
citoplasma cu aspect de hartie creponata.
Col PAS, ob 40x

Splina Gaucher- celule Gaucher
Col PAS, ob 40x
48
TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR
COMPLEXE
Sulfatidoze
- se datoreaza deficientei de
arilsulfataze
- Clinic : intarzierea dezvoltarii sau
degradarea progresiva a facultatilor
psihomotorii
Boala Niemann Pick splenica;
Celule Niemann Pick cu citoplasma spumoasa, limfocite
Col HE, ob 20x
Sfingomielinoza - boala Niemann - Pick
- se tranzmite autozomal recesiv
- decesul survine pana la atingerea
varstei de doi ani
- clinic
hepatosplenomegalie importanta,
poliadenopatii, atrofie cerebrala,
decalcificari osoase, intarzierea
dezvoltarii staturoponderale
49
Tulburari ale metabolismului pigmentilor
Acumularea de substante pigmentare in tesuturi caracterizeaza o
serie de procese patologice.
Pigmentii pot fi de natura:
endogena, cei mai importanti fiind hemoglobina, melanina
si cromolipidele
exogeni cum ar fi argintul, plumbul, fierul, cuprul
50

Hemoglobina
Catabolismul hemoglobinei, in mod normal, debuteaza prin
deschiderea nucleului porfirinic printr-o reactie de oxidare. Se
formeaza astfel verdoglobina care contine fier feric usor
detasabil.
Pierderea fierului si a globinei duce la formarea de biliverdina,
pe care biliverdin reductaza o transforma in bilirubina.
Bilirubina trece in sange sub forma ei neconjugata, legata de
albumine. Apoi este preluata de hepatocite, conjugata si
eliminata in bila.
In anumite conditii, hemoglobina poate fi degradata la
hematoidina si hematina.
51

Pigmentii biliari
Boala caracterizata prin cresterea nivelului de bilirubina in sange
peste valoarea de 1 mg/dl se numeste icter.
Sindromul icteric se caracterizeaza prin colorarea, de intensitate
variabila, a tegumentelor, mucoaselor, seroaselor si viscerelor
datorita impregnarii cu bilirubina.
In functie de nivelul la care a avut loc disfunctia, se descriu mai
multe tipuri de ictere:
Prehepatice
Hepatocelulare
Obstructive

52

Ictere prehepatice
In aceasta categorie se incadreaza icterele hemolitice, datorate
sintezei unei cantitati prea mari de bilirubina, care depaseste
capacitatea de preluare si conjugare hepatica. Nivelurile de
bilirubina neconjugata si conjugata sunt crescute
La nou nascuti, la care bariera hemato-encefalica nu este suficient
de dezvoltata, bilirubina neconjugata traverseaza bariera si ajunge
in substanta cenusie cerebrala cu alterarea metabolismului
oxidativ de la acest nivel.
Urobilinogenul este crescut atat in fecale cat si in urina
53

Ictere hepatocelulare
Sunt consecinta incapacitatii hepatocitelor de a conjuga
bilirubina rezultata din metabolizarea hemoglobinei
Acest lucru poate fi datorat unor insuficiente enzimatice
congenitale ( sindromul Dubin-Johnson, sindromul Gilbert,
sindromul Crigler-Najjar) sau afectarii hepatocitelor din maladiile
virale, intoxicatii
Sindromul Gilbert este o forma de de icter congenital in care
sunt afectate etapele de captare si conjugare hepatocitara a
bilirubinei neconjugate
Se manifesta prin icter, nu apare prurit, hiperbilirubinemia este
de tip indirect, nu atinge valori mari (maximum 3 mag/dl)
Icterul diminueaza la administrarea de fenobarbital
54

Sindromul Crigler-Najjar se caracterizeaza prin cresteri ale
bilirubinei indirecte
Au fost descrise doua forme de boala in functie de gradul de
afectare al bilirubin UDP-glucuroniltransferazei absenta
completa a enzimei defineste tipul I de boala, reducerea
activitatii ei apare in tipul II
Sindromul Dubin-Johnson este o afectiune genetica cu
transmitere autosomal-recesiva ce presupune un deficit al
excretiei bilirubinei conjugate in sange asociat unui defect al
metabolismului coproporfirinelor . In urina se constata cresterea
coproporfirinei I in contextul unei cantitati normale de
coproporfirina totala
Sindromul Rotor se transmite autozomal recesiv si este similar
sindromului Dubin-Johnson
55

Icterele obstructive
Se datoreaza impedimentului in evacuarea bilei in urma unui
obstacol pe caile biliare intra sau extrahepatice. Se asociaza cu
prurit.
In sange valoarea bilirubinei conjugate este mult crescuta.
Microscopic, in ficat se remarca prezenta proliferarii
neocanaliculare periportale , pigment biliar interhepatocitar, cu
leziuni distrofice variate mergand pana la degenerescenta
balonizanta reticulare, prezenta in hepatocite a unor depozite
fine de cupru si cresterea proteinei asociate cuprului, trombi in
canaliculele biliare

56

Melanina
Melanina este sintetizata la nivelul pielii, in coroida si in unele regiuni ale
creierului. Sinteza ei pleaca de la tirozina sau de la substante care contin
tirozina.
Pigmentul este produs in melanocite, care, odata sintetizat si depozitat in
granule citoplasmatice, il transfera celulelor epiteliale
Tulburarile metabolismului melaninei au loc fie in sensul cresterii
hiperpigmentari localizate si generalizate, fie in sensul diminuarii sintezei
hipo sau depigmentari

57
Melanina intr-un melanom malign

Hiperpigmentarile focalizate include cloasma gravidica,
hiperpigmentarea mameloanelor si vulvei la gravide, nevii
pigmentari, petele ,, cafea cu lapte din neurofibromatoza
Recklinghausen.
Hiperpigmentarile generalizate se descriu in cadrul bolii
Addison (insuficienta suprarenaliana)
Depigmentarile sunt intalnite la nivelul unei cicatrici, in
vitiligo, si in albinism

58

Cromolipidele
Din aceasta categorie fac parte mai multi pigmenti constituiti din lipide sau derivati
oxidati ai acestora si care contin o grupare prostetica cromogena
Lipofuscina este considerata pigmentul de uzura; provine din lipide si lipotroteine prin
oxidarea acestora si apare in toate celulele organismului, pe masura inaintarii in varsta
Apare in cantitate mare in fibrele miocardice in atrofia bruna a miocardului, in general
fiind dispusa perinuclear . Pigmentul are culoare bruna in hematoxilin-eozina
Ceroidul apare in cadrul tulburarilor nutritionale grave si in unele maladii degenerative
ale sistemului nervos central.
59
Lipofuscina la
nivelul ficatului

Nucleoproteine
Guta se caracterizeaza prin depunerea de cristale de urat si acid uric la nivelul
articulatiilor in sinoviala, cel mai frecvent fiind afectati halucele, apoi genunchii si
mana, la nivel renal (litiaza urica) si depuneri nodulare subcutanate la nivelul
pavilionului urechii si pleoape
Microscopic este specific toful gutos format din:
Cristale de urat de sodiu in centru
Limfocite
Celule gigante de corp strain
Fibroblaste la periferie
60
Tof gutos: inflamatie granulomatoasa de
corp strain in jurul depunerilor de urati

Tulburari ale metabolismului cuprului
Boala Wilson este o boala autozomal recesiva caracterizata prin
depunerea cuprului la un nivel toxic in ficat, creier, ochi
(degenerescenta hepato-lenticulara).
Leziunile hepatice constau intr-o succesiune de evenimente ce
implica steatoza, hepatita acuta, apoi cronica si in final ciroza
Degenerescenta lenticulara consta in acumularea de cupru in
neuroni si celulele gliale din corpii striati, manifestandu-se
printr-un sindrom extrapiramidal
La nivel ocular apar depozite de cupru (verde-brun) cu
localizare corneana cu aparitia inelului Keiser-Fleicher
61

Tulburari ale metabolismului fierului
Hemosiderina este un pigment brun-galbui, insolubil in apa si in
solventii organici obisnuiti. Contine fier greu imobilizabil.
Cresterea cantitatii de hemosiderina apare in situatii diverse:
hemoragii intratisulare sau extravazare de hematii, staza
pulmonara prelungita cu hemosideroza pulmonara consecutiva,
anemii hemolitice, pacienti cu transfuzii repetate care nu
primesc chelatori de fier
Cresterea cantitatii de hemosiderina peste limitele normale
poarta numele de hemosideroza.
Hemocromatoza reprezinta afectiunea care asociaza
hemosideroza generalizata cu ciroza hepatica.

62


Este caracterizata prin aparitia de depozite masive de
hemosiderina in celulele sistemului reticulo-histiocitar si, ulterior,
in hepatocite, celulele acinilor pancreatici, glandelor endocrine,
eventual la nivelul articulatiilor mici ale mainii si piciorului
In final se ajunge la ciroza, la care este frapant continutul extrem
de mare din fier din hepatocite , celulele Kupffer si din benzile de
fibroza care izoleaza nodulii ; la nivel pancreatic distrugerea
insulelor Langerhans duce la instalarea diabetului zaharat.
Tegumentele sunt hiperpigmentate de unde si denumirea de
diabet bronzat al pielii
63

Tulburari ale metabolismului calciului
Calcificarile distrofice apar pe zone de necroza, in conditiile unei calcemii serice
normale
Calcificarile metastatice apar prin depunerea calciului in tesuturile vii, secundar unei
hipercalcemii serice . Macroscopic se constata o serie de granule albe, dure, iar
microscopic se constata un material intens bazofilic , amorf intra sau extracelular cu
evolutie spre osificare.
64
Depozite bazofile (calcificari)
inconjurate de un tesut fibro-
conjunctiv dens. Condrocalcinoza

Litiaza (calculoza) reprezinta precipitarea sarurilor de calciu in
jurul unei celule necrozate, colonii microbiene si propagarea lor
extracelulara prin tulburari de metabolism. Patogeneza
presupune doua evenimente:
- formarea matricei organice
- cristalizarea sarurilor de calciu in 3 etape (suprasaturare,
nucleere, acretie)
Calculii pot fi biliari sau renali

65

Rahitismul reprezinta o mineralizare inadecvata a matricei
osteoide datorita deficitului de vitamaina D, leziunea de baza
fiind localizata la nivelul cartilajelor de crestere
Morfologic se constat urmatoarele modificari:
-aplatizarea oaselor occipitale (craniotabes), bose frontale
(frunte olimpiana), iar la presiune digitala oasele se infunda ,,ca
o minge de ping-pong
-stern proeminent ,,in carena sau infundat ,,de cizmar
-calcificarea articulatiilor condro-sternale ,,matanii costale
-tibie ,,in iatagan, genu valgum/varum, fracturi ,,in lemn
verde
Bazin cu aspect ,,in trefla cu spondilolistezis
66

1. Raphael Rubin, Strayer D.S. Rubins Patholgy; Clinicopathologic
Foundations of Medicine ; ed. 5; 2008
2. Robbins and Cotran - Pathologic Basis of Disease 7th edition; editura
Elsevier Saunders, 2008
3. Rosai and Ackermans Surgical Pathology . 9
th
ed.
4. Heptinstalls pathology of the kidney sixth ed. 2007
Bibliografie
INFLAMAIA

Prof. Dr. Mariana Achie
68
GENERALITATI
DEFINITIE I ETIOLOGIE
Inflamaia (flamma = flacra) este rspunsul direct al esuturilor vascularizate la
agresiuni interne si externe:
infecii microbiene,
ageni chimici,
ageni fizici:
diferene de temperatur,
electricitate,
iradiere,
factori mecanici
esut necrotic
reacii imune
hipersensibilitate la complexe imune
reacii autoimune.
Orice organ si esut este susceptibil la inflamaie, gradul si natura acesteia fiind in
funcie de:
bolnav (starea de snatate, de nutriie, de imunitate)
de natura si severitatea noxelor.
69
GENERALITATI
Avantajele inflamatiei
1. localizeaz i izoleaz agresiunile tisulare, protejnd astfel esutul
sntos vecin;
2. neutralizeaz i inactiveaz substanele toxice produse de factori umorali
i de enzime;
3. distruge (Iimiteaz) creterea micro-organismelor infecioase;
4. prepar aria tisular pentru vindecare si reparare, eliminnd esuturile
devitalizate i resturile celulare.

70
GENERALITATI
Dezavantajele inflamaiei
1. durerea i edemul asociate inflamaiei dau diferite grade de incapacitate
morfologic i funcional;
2. poate duce la rupturi de organe (apendicit perforat), hemoragii
(mrirea granulomului tuberculos) etc.
3. formarea de esut cicatriceal excesiv, cu aderene, contractur, cheloid;
4. formarea de fistule: abdominale, perirenale, bronhopleurale, cu empiem
pleural;
5. se poate propaga prin distrugerea esutului snatos vecin;
6. leziunile produse de inflamaie pot duce la dezvoltarea altor leziuni
inflamatorii: glomerulonefrit, artrit, reacii alergice (bronita alergic),
miocardit, encefalit.

71
Celulele participante la inflamaie
I. Polimorfonucleare neutrofile
II. Polimorfonucleare bazofile
III. Polimorfonucleare eozinofile
IV. Mastocite
V. Macrofage
VI. Limfocite
72
I) Polimorfonuclearele neutrofile (PMN)
- sunt celule predominante in
inflamaia acut, fiind
responsabile pentru leucocittoza
care apare in perioada "in crisis" a
infeciilor acute.
Morfologie
- leucocite granulare cu
nucleu multilobat
granule fine citoplasmatice care
se coloreaza utiliznd colorani
neutri
73
I) Polimorfonuclearele neutrofile (PMN)
Funcii
1. n rspunsul inflamator, PMN-urile sunt primele care ajung n zona lezat prsesc patul
vascular prin diapedez i sunt direcionate prin chemotaxie spre locul agresionat.
2. fagocitoza este activitatea majora a PMN-urilor:
nglobeaz bacteriile, cu sub-etapele de liz prin eliberarea de enzime lizozomale;
intracelular, lizozomii elibereaz:
mieloperoxidaze -principala enzim antibacterian care acioneaz prin combinaia de ap
oxigenat
hidrolaze acide - acioneaz pe materii organice, inclusiv bacterii
proteaze - degradeaz proteinele, inclusiv elastina, colagenul, proteine din membrana
bazal
lizozimul sau muramidaza (hidrolaza prezent n PMN-uri i monocite),
proteinele cationice - inhib creterea bacterian, producnd chemotaxia monocitelor i
crete permeabilitatea vascular
extracelular, enzimele lizozomale dau o iritaie accentuat, contribuind la macroscopia
inflamaiei locale.

74
II) Polimorfonuclearele bazofile (PMB)
Morfologie
conin granule bazofilice (in coloratia Wright),
sunt ncrcate cu histamin, heparin i mediatorii chimici
ai anafilaxiei cu reacie lent (SRS-A slow reacting
substance of anaphylaxis) cum sunt Ieucotrienele: C
4
, D
4
,
E
4
.
Funcii
1. Au rol n hipersensibilitatea de tip I (hipersensibilitate
imediat, mediat cu IgE);
2. produc reacie anafilactic la persoanele susceptibile, prin
eliberarea de histamin i alte substane vasoactive din
granulele bazofilice
3. au rol i n tipul IV de hipersensibilitate (hipersensibilitate
ntrziat) ex: n dermatita de contact.
75
III) Polimorfonuclearele eozinofile (PME)
Morfologie:
au nucleul bilobat n desag
granulele citoplasmatice
sunt portocalii n coloraia Romanovsky i
rou-orange n coloraia cu eozin
conin enzime hidrolitice (histaminaze, care
inactiveaz histamina, i arilsulfataza B, care
inactiveaz mediatorii chimici ai anafilaxiei cu
reacie lent SRS-A) i o protein bazic major
puin neleas (toxic pentru parazii);
distribuia este fie n sngele periferic, fie apar n
esuturi n reacii de hipersensibilitate, n alergii i
infecii parazitare.
76
Functii
1. au capacitatea de a elibera un factor chemotactic eozinofil (ECF) de tip IgE (sintetizat
i de mastocite) cu rol n anafilaxie;
2. Au capacitatea de fagocitoz (funcie minor).
IV) MASTOCITELE
Seamn cu polimorfonuclearele bazofile
(PMB) ca structur i funcie: PMB-urile sunt
prezente predominant n sngele periferic i la
locul inflamaiei, n timp ce mastocitele se
gsesc n esutul conjunctiv, nchiznd" mici
vase sanguine
Morfologie: conin numeroase granule, colorate
metacromatic cu colorani bazici, acestea
elibernd histamina, heparina, mediatorii
chimici ai anafilaxiei cu reacie lent (SRS-A)
n tipul I de hipersensibilitate (asemenea
granulelor de PMB ) i factorul chemotactic
eozinofil (ECF)
Functii: eliberarea de histamin sub aciunea
agenilor care determina inflamaii (factori
fizici, medicamente, componente ale
complementului - C3a, C5a, proteine
cationice etc.).
77
V) MACROFAGE
Sistemul de fagocite mononucleare sau sistemul macrofagic-monocitic, sau sistemul
reticuloendotelial este o reea extins de macrofage n tot organismul.
Morfologie - componentele celulare includ:
macrofage alveolare pulmonare
macrofage pleurale si peritoneale,
celule Kupffer,
histiocite din esutul conjunctiv mezenchimal,
macrofage mezangiale renale,
macrofage fixe i mobile n limfoganglioni, splin sau n mduva osoas.
Macrofagele tisulare se dezvolt din monocitele care prsesc sngele periferic atunci
cnd este nevoie.
Monocitele deriv din precursori ai mduvei osoase.
Funcii
1) Fagocitoza noxelor din esuturi (microorganisme, resturi necrotice etc.) i rol n distrugerea
celulelor tumorale prin:
a) endocitoz este primul pas n fagocitoz (membrana citoplasmatica a macrofagelor se extinde
n jurul particulelor, formnd vacuole intracelulare) i pinocitoza (membrana
citoplasmatica a macrofagelor se extinde in jurul fluidelor extracelulare pe care le
fagociteaza, formnd vacuole intracelulare).
78
V) MACROFAGE
b) digestia
reprezint al doilea pas i const n fagocitarea materialului din vacuole pe seama lizozomilor din
macrofage, care conin enzime asemntoare polimorfonuclearelor neutrofile (proteinaze, hidrolaze acide,
lizozim);
efectul bactericid este evideniat mai ales fa de organismele ncapsulate (mycoplasme, salmonele, listerii,
criptococi);
c) opsonizarea: macrofagele au receptori pentru moleculele Fc de IgG i pentru fraciunea complement C3b,
acestea ajutnd macrofagele n fagocitoza prin opsonizarea microorganismelor (microorganismele sunt
acoperite de IgG sau C3b).
2) Funcia imun Macrofagele sunt o component important a sistemului imun (de la iniierea rspunsului
imun pn la interacionarea cu limfocitele timodependente)
3) Funcia secretorie
Macrofagele elibereaz i alte substane n afar de interleukina 1 (IL-1):
Factorul stimulator al coloniilor i factorul de necroz tumoral care servesc la rspunsul imun
Interferonul alfa- ajuta n blocarea replicarii virale
Precursori ai prostaglandinelor care sunt n legatura cu IL-1 (efect pirogenic) induc semnele fazei acute a
inflamaiei, ca temperatura si leucocitoza n sngele periferic (deplasarea spre stnga a formulei leucocitare
cu o cretere a polimorfonuclearelor neutrofile imature).
4) Funcia de vindecare si reparare:
- prin fagocitoz ajut la eliminarea resturilor celulare
- elibereaz factorit proliferatori ai fibroblastelor
79
VI) Limfocitele
Consideratii generale:
Limfocitele si toate derivatele lor se gasesc in toate tesuturile, in toate tipurile de inflamatie, in special dupa
agresiunea acuta a PMN urilor.
Toate limfocitele deriva din celulele stem din maduva osoasa. Celulele stem se diferentiaza in limfocite la
nivelul organelor limfoide primare (timus, maduva osoasa). De aici, migreaza pe cale sanguina spre organele
limfoide secundare ( splina, limfoganglioni si centrii germinativi limfatici din tot corpul: inelul Waldayer, placile
Peyer, apendice).
Tipuri de limfocite
1. Limfocite B
2. Limfocite T
3. Limfocite nude sunt limfocite citotoxice fara a avea criterii de diferentiere in LB sau LT.
1. Limfocitele T
sunt denumite dupa maturarea in timus
se gasesc in ariile paracorticale ale limfoganglionilor, intre foliculi.
reprezinta aprox 70% din sangele periferic
Functiile limfocitelor T (LT) in inflamatie:
1. Limfokinele produse si eliberate de LT atrag celulele (macrofage, polimorfonucleare bazofile) care servesc
ca mediatori nespecifici ai inflamatiei induc inflamatie locala
2. LT citotoxice lizeaza celulele tinta fara lezarea celulelor vecine- functie importanta in infectia virala si in
rejectia transplantului.
3. LT sensibilizate sunt responsabile pentru initierea hipersensibilitatii intarziate (hipersensibilitate de contact
sau hipersensibilitate de tip tuberculinic).

80
VI) Limfocitele
2. Limfocitele B
Se gasesc la periferia arilor corticale ale limfoganglionilor si in centrii germinativi ai foliculilor secundari,
cuprinzand aprox 15% din limfocitele circulante
Se pot diferentia spre producerea de Ig, luand numele de plasmocite. Fiecare plasmocit produce un
singur tip de imunoglobulina: Ig G, IgM, IgA,IgD si IgE
Functiile LB in inflamatie
1. Secreta anticorpi care neutralizeaza toxinele produse de bacterii prin formare de complexe antigen-
anticorp
2. IgG functioneaza in opsonizare: aglutinarea anumitor bacterii cu stoparea multiplicarii si a imprastierii
acestora facand mai usoara fagocitarea lor de catre macrofage
3. Anticorpii specifici pentru suprafata antigenica a bacililor Gram negativi produc bacterioliza in prezenta
complementului.
3. Limfocitele nude tipuri:
a) Limfocite natural kiler (LNK) sunt importante in respingerea transplantelor de maduva osoasa si sunt o
forma de aparare de prima linie fata de infectiile virale si fata de dezvoltarea tumorilor.
b) Limfocitele killer sunt capabile sa lizeze celulele tinta (target cells) acoperite de anticorpi specifici- si
au proprietate de citotoxicitate mediata celular dependenta de anticorpi
c) Limfocitele activate killer morfologic si functional sunt asemanatoare cu LNK, dar au un mai mare
domeniu de celule tinta. Ele devin citotoxice sub stimularea cu interleukinei 2, limfokine care
autoactiveaza limfocitele T
81
CLASIFICAREA INFLAMATIILOR
I) Clasificarea din punct de vedere etiologic
II) Clasificarea din punct de vedere al evolutiei
III) Clasificarea din punct de vedere morfologic

I) Clasificarea din punct de vedere etiologic
1. Inflamatii nespecifice leziunile sunt asemantoare indiferent de agentul etiologic
2. Inflamatii specifice aspectele macroscopice si microscopice difera pentru agentii etiologici, realizand
un tablou caracteristic util pentru diagnostic, nefiind nevoie de a evidentia agentul cauzal: TBC, sifilis,
inflamatii virale, rabie, citomegalovirus, herpes, inflamatii microbiene- tularemie, bruceloza
II) Clasificarea din punct de vedere al evolutiei
1) Inflamatii acute
sunt de la inceput sub actiune microbiana;
infiltratul inflamator este format din PMN-uri si fibrina.
evolutia este scurta, se termina de obicei cu "restitutio ad integrum",
puroiul :
poate fi expulzat, se desica (cade crusta),
poate fi limitat de o membrana (abces)
difuzeaza in tesutul conjunctiv lax (flegmon),
poate persista (sechestru in osteomielita).
82
CLASIFICAREA INFLAMATIILOR
2) Inflamatii subacute:
clinic, aspectul este mai sters.
infiltratul inflamator este format din PMN-uri, limfocite, plasmocite;
poate avea acest aspect de la inceput sau se transforma in inflamatie purulenta.
Exemplu:
1. epididimita gonococica - initial este o uretrita, apoi o inflamatie a epididimului care nu are de
obicei importanta clinica, prezentand asociere de PMN-uri si plasmocite;
2. salpingitele (probabil gonococice) au spre extremitatea distala infiltrat predominant acut, iar
proximal o predominanta cronica, cu plasmocite;
3. inflamatiile micotice se asociaza de obicei cu infiltrat de tip subacut.

3) Inflamatii cronice
infiltratul inflamator este format din limfocite, plasmocite, histiocite, macrofage, celule
epitelioide, celule gigante de corp strain, multinucleate;
simptomatologia clinica este mult redusa,
evolutia este indelungata

83
CLASIFICAREA INFLAMATIILOR
In cadrul inflamatiilor cronice pot exista:
zone de necroza - care pot fi caracteristice: cazeum in TBC, goma in sifilis;
poate avea loc o proliferare a tesutului conjunctivovascular (proliferare granulomatoasa asemanatoare mugurilor),
care, prin maturizare, se transforma in tesut conjunctiv-fibros (cicatrice).
De exemplu:
nefrita interstitiala este o inflamatie cronica sau,
in bronsita cronica, apare si o metaplazie epiteliala si o proliferare a corionului cu elemente celulare
infiltrate (dubla proliferare).
Inflamatia cronica se termina prin tesut fibros dens de scleroza: de exemplu, ciroza (transformarea fibroasa
hepatica determina o lobulatie anormala hepatica) sau, in cadrul inflamatiei productive tuberculoase, micii
noduli TBC de pe seroasa peritoneala se sclerozeaza.
Consecintele inflamatiei cronice sunt exemplificate in felul urmator: procesul de necroza se elimina si zona
sufera un proces de scleroza:
la nivelul ficatului, prezenta de gome sifilitice da aspedul de "ficat legat in sfori";
la nivelul corticosuprarenalei, scleroza, dupa eliminarea de cazeum, distruge parenchimul cu aparitia bolii
Addison;
dupa infectii gonococice apar stenoze cu aspect moniliform pe canalul deferent si stricturi ureterale;
ulcerul cicatrizat da stomacului aspectul de clepsidra etc.
84
Clasificarea inflamatiilor din punct de vedere morfologic
Inflamatii predominant exsudative:
- predomina exsudatul cu PMN-uri;
- evolutia este acuta: inflamatia seroasa, inflamatia fibrinoasa, inflamatia purulenta sau inflamatia hemoragica;
- etiologia este predominant bacteriana, cu evolutie nespecifica.
Inflamatii predominant alterative:
predomina leziunile distrofice, alterative, necrozante;
evolutia poate fi acuta, subacuta sau cronica;
etiologia:
1. inflamatii nespecifice
2. inflamatii specifice grave:
inflamatia catarala,
inflamatia necrotizanta,
inflamatia gangrenoasa (putrida)
inflamatia ulcerativa.
Inflamatii predominant proliferative:
o predomina tesutul de granulatie
o evolutie:
cronica nespecifica sau cu specificitate limitata, sau
inflamatie cronica de corp strain, specifica.

85
Nomenclatura
Sufixul "ita" denumeste o inflamatie acuta;
Sufixul "oza" denumeste o -
inflamatie cronica (tuberculoza)
distrofie pura (miocardoza).

Mai exista termeni consacrati, mai putin corecti, dar larg utilizati:
angina,
pneumonie,
pleurezie,
rinita,
furuncul,
abces,
flegmon,
empiem.

86
INFLAMATIA ACUTA
Definitie
Inflamaia acut reprezint o cretere brusc a circulatiei si celularitatii cu ajutorul
unei varietati de mediatori chimici, in urma actiunii directe a unor factori externi
sau interni.
Fiziopatologie
Procesele dezvoltate in inflamatia acuta sunt, in ordinea aparitiei:
1. vasodilatatia, care produce caldura locala si congestie;
2. cresterea permeabilitatii vasculare, care produce edem local;
3. influx de polimorfonucleare neutrofile;
4. influx de monocite - macrofage;
5. fagocitoza;
6. eliberarea de enzime intracelulare din fagocite.

87
Inflamatia acuta
Modificari vasculare timpurii
(N- neutrofile)
Inflamatia acuta - formarea timpurie a exudatului
F fibrina; N- neutrofil

88
Inflamatiile acute
Semnele cardinale clasice ale inflamatiei (descrise de Celsus):
1. caldura locala(calor),
2. congestie (rubor),
3. tumefiere (tumor),
4. durere (dolor),
5. tulburari in functionalitate (functio laesa).
Modele morfologice:
- raspunsul inflamator este caracterizat prin formarea unui exsudat (mixtura a fluidului continand
celule si proteine) care contine proteine peste 3 g/I si are o greutate specifica de peste 1015
g/l.
Clasificare
Exista patru tipuri majore de exsudat in inflamatia acuta, in functie de agentul etiologic si
structura tesutului in care se dezvolta procesele inflamatorii:
1. seros,
2. purulent,
3. fibrinos,
4. hemoragic
Exista si forme de trecere sau predominant alterative.

89
Inflamatia seroasa
Reprezinta etapa initiala a tuturor inflamatiilor exsudative
Caracteristic - continutul apos: este redus cantitativ ca celularitate si proteine fata de
continutul altor tipuri de exsudat.
se gaseste:
in special , in tesutul conjunctiv (Iichid fara structura, colorat palid cu eozina, care
dilacereaza fibrele conjunctive formand flictene, bule in arsura cutanata de gradul II);
pe seroase (in cavitatile naturale lichid serocitrin in pleura, pericard, peritoneu, efuziuni
articulare si fluid spinal)
pe mucoase (catarul seros din rinite).
! poate fi exemplificat si prin fluidul din arsuri de grad secundar, cutanate.
Evolutia inflamatiei seroase poate fi :
fie "restitutio ad integrum",
fie spre inflamatia serofibrinoasa
in cadrul colectiilor de lichid la nivelul cavitatilor seroase,
in lichidul serocitrin, apar depozite de fibrina, galbuie

90
Exudatul (inflamatia) catarala
Definitie
Reprezinta o forma de pasaj intre inflamatiile predominant exsudative si cele predominant
alterative, deoarece in exsudat se intalnesc si celule epiteliale descuamate din mucoase;
Caracteristic - continut inalt de mucus;
alterarea epiteliilor cu descuamarea lor,
prezenta de exsudat (seros, seromucos, mucopurulent),
in corion: edem, vasodilatatie si infiltrat inflamator.
Exemple:
1. rinite alergice
2. bronsite
3. enterite toxice (dupa actiunea arsenicului, mercurului sau a vibrionului holeric); diareea
apoasa este severa, bolnavul putand sa decedeze ca urmare a pierderilor masive si brusc
instalate de Iichide si de potasiu; hidratarea bolnavului se poate face si pe cale orala
91
Inflamatia catarala- alveolita catarala
(exudat seros cu celule epiteliale
descuamate) HE x 10
Inflamatie acuta pulmonara-
pneumonie lobara
F- fisura interlobara; in stanga
tesutul pulmonar prezinta obliterarea
spatiilor alveolare de catre celule
inflamatorii, in special neutrofile, si
fibrina; in dreapta fisurii interlobare
prezinta modificarile caracteristice ale
inflamatiei acute timpurii exudat
seros in alveole
92
Inflamatia fibrinoasa
Definitie
este caracterizata de mari cantitati de proteine (albumina, fibrinogen) din plasma, cu
depozite vizibile de coaguli de fibrina.
Macroscopic,
aspectul este comparat cu "Iimba de pisica", "tartina cu unt desprinsa de cealalta felie", prin
prezenta depozitelor albicioase depuse neregulat si aderente.
Microscopic,
- la coloratia uzuala HE, aspectul este al unei retele fine, slab acidofila.
Examenul de microscopie electronica evidentiaza structuri fibrilare cu striatii
transversale si periodicitate coaxiala (diferenta fata de fibrele de colagen).
Evoluie: coagulul exsudat :
o se poate resorbi,
o se poate organiza (aparitia de tesut de granulatie) si formarea de cicatrice consecutiva
93
Inflamatia fibrinoasa pleurezie serofibrinoasa
(aspect macroscopic depozite fibrinoase cenuii albicioase
la nivelul pleurei )
Pleurit fibrinoas (aspect microscopic)
Distrugerea masiv a celulelor mezoteliale n zonele
cu depozite de fibrin. esutul conjunctiv
submezotelial este acoperit de un strat de dimensiuni
variabile de fibrin
94
Pericardit fibrinoas aspect macroscopic
Depozite de fibrin cenuii-albicioase la nivelul
epicardului
Inflamatie fibrinoasa- pericardita acuta
Ex- exudat; P- pericard; My- miocard; F- tes. Adipos
pericardial
95
Localizarile inflamatiei fibrinoase
1) pe seroase:
pleurezie fibrinoasa tuberculoasa,
pleurezie fibrinoasa uremica cu germeni piogeni,
pleurezie parapneumonica, metapneumonica, cu germeni piogeni,
pericardita fibrinoasa reumatismala, tuberculoz, uremica,
peritonita fibrinoasa (in jurul unor organe abdominaIe inflamate: colecistita,
apendicita), avand scopul de a impiedica extinderea inflamatiei spre marea
cavitate.
2) la nivelul alveolelor pulmonare in pneumonii bacteriene:
- initial se produce o alveolita serofibrinoasa cu retea laxa de fibrina care umple spatiile
alveolare (prehepatizatie);
- apoi in ochiurile retelei sunt exsudate, hematii (faza de hepatizatie rosie sau
alveolita fibrino-hemoragica), apoi PMN-uri (faza de hepatizatie cenusie sau
alveolita sero-fibrinoleucocitara).
3) La nivelul mucoaselor se exemplifica doua varietati inflamatorii exsudative
fibrinoase :
I. difteria
II. dizenteria
96
Pulmon -
hepatizatie rosie
aspect macroscopic
Plmn de culoare
brun-roiatic, de
consisten uor
crescut,
asemntor
ficatului.
Pulmon stadiul
de hepatizatie rosie
(HE)x 75
Hiperemie la nivelul
microvascularizaiei
alveolare, cu apariia
unui exudat
serofibrinos
Pulmon
Hepatizatie cenusie
La secionare
plmnul prezint
zone de culoare
cenuie
97
PulmonStadiul de hepatizatie cenusie
Depozite de fibrin la nivelul alveolelor
Pneumonie lobara faza de
hepatizatie cenusie
C- capilare dilatate
M- macrofage;
Spatiul alveolar ocupat de un
exudat inflamator bogat in
neutrofile
Inflamatia fibrinoasa
Bacilul difteric
este cantonat la nivelul istmului gatului, determinand pe mucoasa respiratorie pseudomembrane care se pot
extinde pe amigdale, pilieri, faringe faringoamigdalita difterica pseudomembranoasa. Extinderea la
nivelul laringelui determina laringita obstructiva sau crup difteric.
Macroscopic
falsele membrane - pete albicioase, slab ancorate, care se detaseaza usor, dupa indepartare ramanand mici
exulceratii (ulceratii superficiale);
falseIe membrane plutesc la suprafata apei;
Microscopic
falsele membrane sunt constituite din fibrina, PMN-uri alterate, colonii microbiene si celule epiteliale, cu leziuni
distrofice in necroza si necrobioza.
Evolutia inflamatiei crupoase:
PMN-urile actioneaza asupra fibrinei producand o dezlipire a depozitelor fibrinoase, care pot ajunge in
plaman eliberandu-se prin expectoratii: sputa "in zeama de prune", si este partial resorbita pe cale limfatica. 0
alta cale evolutiva este spre organizarea fibrinei cu transformarea in tesut conjunctiv, cu formarea de bride
sau simfize (sinechii) care pot duce la obliterarea cavitatilor (seroase sau la nivelul epiteliului malpighian al
faringelui).
Clinic
- bacilul difteric elibereaza o toxina care de la locul de fixare difuzeaza, avand tropism pentru:
1. miocard - Ieziuni distrofice protidice si lipidice si infiltrat inflamator interstitial, dand insuficienta cardiaca
2. tesutul nervos - Ia nivelul membrelor si in periferie poate da, in general, leziuni toxice si fenomene de nevrita si
paralizii - pareza valului palatin.

99
Inflamatia fibrinoasa
Dizenteria bacilara
este localizata pe ileonul terminal si colon;
Macroscopic
initial aspectul depozitelor de fibrina este de "pudrat de talc",
mai tarziu - aspect tipic de inflamalie ulcerativa:
zone de eroziune cu contur neregulat,
fundul de culoare rosie
marginile albicioase acoperite de fibrina.
Microscopic este acelasi aspect de exsudat fibrinos, descris anterior

Inflamatia necrotica
este o particularitate a inflamatiei fibrinoase;
se produce fibrina in exces, epiteliile se necrozeaza si tesutul modificat se elimina rezultand ulceratii;
etiologia poate fi:
o bacteriana bacilul dizenteric
o ingerarea de substante caustice acide Ieziuni in esofag si stomac.

100
Inflamatia purulenta
(piogenica, supurata)
Definitie
- prezenta exudatului purulent
Macroscopic
lichidul are consistenta si culoare variabila in functie de agentul patogen:
puroiul pneumococic este bine legat, verzui;
puroiul stafilococic este galbui, usor filant (curge usor);
puroiul streptococic este cenusiu, murdar, grunjos etc.
Microscopic
puroiul contine mari cantitati de:
PMN-uri,
piocite globule de puroi, provenite din PMN-uri lipsite de nucleu, cu prezenta de lipide si
glicogen intramembranar,
detritus necrotic
colonii microbiene.
101
Inflamatia purulenta meningita acuta
Ex- exudat cu numeroase neutrofile; B- creier; A-
arahnoid
102
Inflamatia purulenta
Etiopatogenie
- infectiile microbiene pot avea poarta de intrare cutanata, mucoasa, germeni
vehiculati prin sange (bacteriemie, septicemie).
- exemplu la abcesele renale germenii ajung in glomeruli evidentiindu-se mici
focare circumscrise: abcese, predominant in corticala (puncte galbene inconjurate
de lizereu congestiv aparent si eventuala supuratie - abcese de eliminare liniare pe
traseul tubilor renali).
Exsudatul purulent evidentiaza colectii de aspect:
1. in tesuturi solide colectii circumscrise- abces,
2. in cavitati - empiem,
3. colectii difuze flegmon.

103
Inflamatia purulenta
Abcesul
- bacteriile piogene realizeaza abcese prin diseminare de tip bacteriemic (septicemie), trombi septici, de la
plagi infectate, sau, mai rar, pe calea foliculilor pilosi sau furunculoza.
Etiopatogenie:
puroiul atrage PMNuri, cantitatea de puroi determinand presiuni pe tesuturile din jur: se produc leziuni
distrofice pe tesuturile vecine prin compresie si prin factori toxici. Afluxul PMN-urilor reprezinta un masiv
"manson" in jurul abcesului, cu aparitia membranei piogene, care nu este o realitate anatomica. Deoarece
membrana nu este generatoare de puroi (piogen: pia = puroi; gens-genesis = a forma).
La periferie se constituie o reactie fibroblastica ("membrana") uneori realizandu-se inchistarea (retea de fibrina
si leucocite, avand la exterior tesut de granulatie,
Evolutia abcesului:
tendinta naturala este de fistulizare, datorita:
cresterii tensiunii in interiorul abcesului
cresterii produselor rezultate din distructia celulelor si a afluxului de lichide in abces.
Inchistarea abcesului reprezinta constituirea unei capsule periferice prin transformarea colagena a
membranei piogene cu formarea unei cicatrici.
Marimea abcesului variaza de la cativa milimetri (microabcesele din fundul glandelor
Lieberkuhn) pana la cativa centimetri (10- 12 cm in abcesul hepatic).

104
Inflamatia purulenta
Abcesul
Abcesul hepatic
- germenii piogeni ajung:
1. pe calea arterei hepatice abces periferic sub capsula Glisson, de obicei mare, fara membrana
piogena.
2. pe calea venei porte abcese Chauffard sau ficatul in burete", abcese multiple inconjurate de
membrana piogena
3. prin caile biliare puroiul are o tenta verde, cu membrana piogena
Abcesul renal
pot exista microabcese subcapsulare sub forma de mici pungi cu puroi pe suprafata renala. Acestea pot
conflua, dand abcese perirenale subcapsulare, care pot depasi capsula constituind abcesele paranefritice.
Abcesele cerebrale pot fi:
1. unice -focare de vecinatate datorate sinuzitelor sau otomastoiditelor
2. multiple (septicemice) care obisnuit difuzeaza in leptomeninge.
Abcesele osoase pot fi:
1. subperiostale
2. endosoase in cavitatea medulara, de obicei, posttraumatic.
Supuratia osoasa apare pe seama exsudatului inflamator, care da si o compresie pe vase cu necroza osoasa;
fragmentul osos, denumit "sechestru", pierde legatura cu osul, unde se dezvolta cavitatea purulenta, care
se numeste "cosciug"; sechestrul pluteste in masa de puroi si se asociaza frecvent hiperostoze si perforatii
in periost, pe unde se scurge puroi sau apar scurgeri de puroi doar sub forma unor pustule.

105
Inflamatia purulenta
Flegmonul
Definitie
este o colectie purulenta difuza care se extinde deoarece agentul cauzal este foarte virulent si tesutul din
jur opune o rezistenta slaba pe seama componentei predominante a tesutului lax sau adipos (flegmonul
planseului bucal, flegmonul periamigdalian, flegmonul fesier) sau in jurul unor organe (apendicita
flegmonoasa, colecistita flegmonoasa, gastrita flegmonoasa etc.).
Procesul ulceros si flegmonos porneste de la mai multe puncte ale mucoasei, de la nivelul criptelor
mucoasei prin necroza epiteliala si reactie inflamatorie fibrinoleucocitara.
Macroscopic
Ex. apendicita acuta flegmonoasa este caracterizata de:
apendice tumefiat cartonos, rosu, acoperit de depozite albe de fibrina;
mezoapendicele are edem si desen vascular accentuat;
mucoasa este foarte congestiva, groasa, presarata cu ulceratii cu fundul plat;
cavitatea apendiculara este ocluzata de coproliti sau samburi de fructe care sunt la originea ulceratiilor
prin compresie sau prin retentia secretiilor la acest nivel.
Microscopic se constata acelasi aspect, descris mai sus.
106
Apendicita acut flegmonoas
Aspectul microscopic evideniaz ulcerarea
epitelului mucoasei, pe zone ntinse
acoperite de depozite de fibrin i PMN-uri.
Un infiltrat inflamator acut bogat n PMN-uri
strbate toate tunicile parietale (pe care le
disloc pe alocuri) pn la nivelul seroasei
care pe anumite poriuni este acoperita de
depozite de fibrin cu PMN-uri.
107
Empiemul
-Este o forma speciala de
inflamatie purulenta a cavitatilor
naturale: piosalpinx, empiem
apendicular, empiem pleural,
peritonita cloazonata, in firidele
parietocolice, in regiunile
subhepatice,
-apare cand inflamatia unui organ
determina o reactie locala ce
limiteaza procesul inflamator
Empiem pleural
Colecie purulent la nivelul spaiului pleural
108
Inflamatia hemoragica
- este caracterizata de un exsudat hemoragic
care apare in inflamatii cu leziuni
vasculare grave si este format din fibrina
si hematii in cantitate mare;
- pe reteaua de fibrina apar hematii - milioane,
si leucocite mii);
- apare in:
1. inflamatia virala gripala,
2. in bacteriemia carbunoasa
pulmonara (dalac sau antrax),
3. pesta pneumonica,
4. leptospiroze etc.
Inflamatie hemoragica a
cortexului adrenal
Pneumonie hemoragica
109
Inflamatia gangrenoasa
- este data de germeni anaerobi sau facultativi anaerobi (streptococi in endometrite post-abortum
sau post-partum), cu descompunerea componentilor tisulari, antrenand un miros fetid
caracteristic in pulpita dentara sau gangrena pulmonara.
- exsudatul si produsul de necroza completa este inegal, astfel incat resturile tisulare seamana cu
niste zdrente.
Macroscopic
- exsudatul care lizeaza apare negru albastrui (sange modificat);
- la nivelul plamanului diagnosticul de gangrena pulmonara se pune cand in sputa apar resturi de
fibre elastice;
asocierea cu fuzospirilari da "noma" sau gangrena obrazului.

110
Inflamatie gangrenoasa musculara
Inflamatia este limitata la un singur
compartiment muscular (1), in rest
musculatura este intacta
111
Inflamatiile alterative
nsotesc uneori inflamaiile exsudative sau proliferative. Diferii ageni etiologici (fizici,chimici,biologici)
produc tulburri ale metabolismului tisular, cu apariia unor procese alterative n esuturi sau organe
(miocard,ficat, rinichi, sistem nervos) reprezentate prin distrofii protidice, lipidice, glucidice etc, la care
pot ajunge pn n stadiul de necroz.
se pot ntlni n:
o inflamatii catarale acute
o angine ulceronecrotice,
o inflamatii gangrenoase,
o necroza din TBC,
o sifilis
112
Bibliografie
1. Raphael Rubin, Strayer D.S. Rubins
Patholgy; Clinicopathologic Foundations of
Medicine ; ed. 5; 2008
2. Robbins and Cotran - Pathologic Basis of
Disease 7th edition; editura Elsevier
Saunders, 2008
3. Rosai and Ackermans Surgical Pathology
. 9th ed.
4. Heptinstalls pathology of the kidney sixth
ed. 2007






Prof. Univ. Dr. Mariana Aschie
1
Generaliti
malformaiile cardiace congenitale (MCC) apar datorit dezvoltrii embrionare
anormale, rezultnd fie structuri anormal localizate (ex: transpozitia marilor vase) fie
oprirea dezvoltarii normale a diferitelor structuri anatomice (ex: defect septal atrial)
Cele mai frecvente MCC, cu o incidenta de 10 30 %, sunt:
1. Defectele septale ventriculare
2. Defecte septale atriale
3. Persistenta canalului arterial
Alte MCC, cu o incident de sub 5% sunt urmatoarele:
Tetralogia Fallot
Stenoza pulmonara
Coartactia de aorta
Stenoza aortica
Transpozitia completa a marilor vase
Trunchi arterial comun
Atrezia tricuspidiana




2
Malformatii cardiaca congenitale
Clasificarea MCC se poate face dupa mai multe criterii (anatomice, fiziopatologice)
cel mai util si cel mai utilizat fiind criteriul clinic, pe baza prezenei sau
absenei cianozei:
Afectiuni necianogene
nu prezint o comunicare anormal ntre cele dou sisteme de circulatie
exemple: coartacia de aorta, arc aortic situat la dreapta, malformaia Ebstein
Afectiuni cianogene tardive
cianoza apare mai tarziu
afeciuni cu unt iniial stnga- dreapta si schimbarea tardiv a sensului de
scurgere sanguin
exemple: persistenta canalului arterial, foramen oval patent, defect septal
ventricular
Afectiuni cianogene
afectiuni cu unt permanent dreapta stnga
sunt cele mai frecvente MCC
exemple: tetralogia Fallot, atrezia tricuspidiana



3
Clasificarea malformatiilor cardiace
congenitale


UNT INIIAL STNGA -
DREAPTA
UNT
DREAPTA
STNGA
FR UNT
Defect septal ventricular Tetralogia Fallot Transpoziia complet a
vaselor mari
Defect septal atrial Atrezia
tricuspidian
Coartacia de aort
Persistenta canalului arterial Stenoza pulmonar
Sindromul inimii stngi
hipoplazice
Stenoza aortic
Anomalii venoase pulmonare de
drenaj
Artera coronar cu originea
din artera pulmonar
Persistena trunchiului arterial Malformaia Ebstein
Bloc cardiac complet
Fibroelastoza endocardica
4
Clasificarea malformatiilor cardiace
congenitale
TETRALOGIA FALLOT (TF)
* Reprezint 10% din toate cazurile de MCC
* TC asociaz(Fig. 1):
1. Stenoz pulmonar
2. Defect septal ventricular
3. Dextropoziia aortei (deplasarea la dreapta a
orificiului aortei care este localizat la nivelul
septului interventricular, primind sange din
ambii ventriculi).
4. Hipertrofie ventricular dreapt
Defectul septal ventricular, care poate fi la
fel de mare ca si orificiul aortic, este
rezultatul nchiderii incomplete a septului
membranos i este situat imediat sub
orificiul de emergen al aortei
Stenoza pulmonar se datoreaza de obicei
hipertrofiei musculare a peretelui arterial,
iar ntr-o treime din cazuri cauza stenozei
este reprezentat de stenoza valvei.
TF se poate asocia cu alte anomalii cardiace
ca: defecte septale atriale de tip ostium
secundum, persistena canalului arterial
vena cava superioara la stnga etc
In 25% din cazurile de Tetralogie Fallot,
arcul aortic este situat la dreapta



(Fig. 1) LA atriul stang; RA atriul drept
LV ventricul drept; RV ventricul stang
5
MCC cu sunt dreapta-stanga (cianogene)
n prezena stenozei pulmonare severe, sngele de la nivelul ventriculului drept
este direcionat n aorta, prin defectul septal ventricular, i astfel apare
desaturarea arteriala si apariia cianozei
de obicei corecia chirurgical a defectului septal este efectuat n primii doi ani
de via
n cazurile n care defectul persist, apare dispneea de tip polipneic care la unii
copii se amelioreaza n poziia ghemuit
dezvoltarea psihic este ntrziat, aprnd diferite grade de retard mintal
Complicatii
tromboze cerebrale datorate policitemiei marcate
endocardita bacterian
abcese craniene
Evolutie si prognostic
pentru pacienii cu o intervenie chirurgical reuit, prognosticul pe termen
lung este excelent, cu o evoluie asimptomatic
fr intervenie chirurgical, prognosticul este sumbru



6
MCC cu sunt dreapta-stanga (cianogene)
ATREZIA TRICUSPIDIANA (A. Tr)
Definitie
absena congenital a valvei tricuspide, cu prezena untului dreapta- stnga, prin
foramen ovale patent
aceste defect apare de obicei n prezena defectului septal ventricular ceea ce
permite accesul sngelui la artera pulmonar
Clasificare
Tipul I de Atrezie Tricuspidiana.
Apare la 75 % din pacienii cu A. Tr.
Dispoziia marilor vase este normal
Tipul II de A.Tr.
Se asociaz cu transpozitia marilor vase de tip D
Tipul III de Atrezie Tricuspidiana.
Se asociaz cu transpoziia marilor vase, tip- L
Clinic
Cianoza apare datorit untului atrial dreapta- stnga. Dac defectul septal
ventricular este mic, scurgerea sanguin pulmonar este diminuat i astfel apare
accentuarea cianozei (stetacustic- prezenta unui murmur cardiac)
Tratamentul const n corecia chirurgical
7
Definitie anomalie a diviziunii spirale a trunchiului
arterial, ducnd la inversarea originii si poziiei
aortei si a arterei pulmonare aorta i are
originea la nivelul ventricului drept (VD) si artera
pulmonar la nivelul ventriculului stng (VS)
Clasificare
1) Transpozitie complet (necorectat, natural) =
D-transpozitia (Fig. 2)
aorta pleac din VD si pulmonara din VS,
ventriculii fiind conectai normal la atriile
corespunzatoare
n absena comunicrilor interatriale sau
interventriculare sau persistenei canalului arterial,
aceast anomalie este incompatibil cu viaa.
TRANSPOZITIA MARILOR VASE DE LA BAZA CORDULUI (TMV)
(TRANSPOZITIA MARILOR ARTERE)

(Fig. 2)D- transpozitie
LA atriul stang; RA atriul drept
LV ventricul drept; RV ventricul stang
8
MCC fara sunt
2) Transpozitia corectata = L transpozitia
Definitie
la anormala conexiune a marilor vase, se asociaz inversarea conexiunilor atrio -
ventriculare (atriul stng se vars n ventriculul drept, iar atriul drept n
ventriculul stng) care corecteaz funcional transpozitia marilor vase (aorta,
dei pleac din VD, duce snge oxigenat, fiind conectat la ventriculul arterial,
iar artera pulmonar, dei pleac din ventriculul stng, duce la plmn snge
neoxigenat, fiind deci conectat la ventriculul venos)
este singura malformaie care din punct de vedere clinic este
asimptomatic, dar se asociaz i cu alte malformaii cardiace, care necesit la
rndul lor tratament chirurgical specific.

9
MCC fara sunt
1. DEFECTE SEPTALE ATRIALE (DSA)
Variaz ca severitate de la stri asimptomatice la stri amenintoare de viaa.
Defectele septului atrial pot apare la diferite niveluri:
1.1. Foramen ovale patent
incompleta nchidere a foramen ovale, prezent n mod normal n viaa intrauterina, se
ntlneste la 25% din aduli (unt initial stnga- dreapta) i este asimptomatic.
poate devi un adevarat unt dreapta - stnga, dac anumite circumstane determin
creterea presiunii atriale drepte, ce poate avea drept complicaie prezena trombembolilor
pulmonari recurenti, existnd posibilitatea de a trece direct n circulaia sistemic. Aceti
emboli paradoxali pot produce infarcte n multe regiuni, cel mai frecvent fiind la nivelul
creierului, inimii, splinei, tractul gastro-intestinal, rinichi si extremitile inferioare.
1.2. Defect septal atrial de tip ostium secundum
este cel mai frecvent defect septal atrial peste 90% din cazuri
defeciunea apare n poriunea mijlocie a septului, fiind de mrimi diferite
cele de mrime mic sunt nefuncionale,
cele de dimensiuni mari, care intereseaz toat regiunea fosa ovalis, pot determina
apariia unui unt stnga dreapta, cu trecerea sngelui din atriul stng n cel drept,
avnd drept consecin dilatarea si hipertrofia atriului drept si a ventriculului drept


10
MCC cu sunt stanga-dreapta
1. DEFECTE SEPTALE ATRIALE
Sindromul Lutemmbacher
form particular de DSA de tip ostium secundum, n care acest defect se asociaz cu
stenoza mitral (de cauza congenital sau datorit reumatismului articular acut)
1.3. DSA tip nalt (ale sinusului venos)
defeciunea apare n poriunea superioar a septului atrial, deasupra fosei ovale, n
vecintatea vrsrii venei cave superioare
frecvent se asociaz cu ntoarcere venoas pulmonar anormal.
1.4. DSA joase de tip ostium primum
Apare in vecintatea venei cave inferioare
Se asociaz frecvent cu anomalii mitrale i/sau tricuspidiene
1.5. Canalul atrio ventricular (CAV)
1.5.1. CAV persistent
1.5.2. CAV complet
1.5.3. CAV incomplet (partial)
1.6. DSA de tip sinus coronar- este cel mai rar DSA, fiind situat n poriunea postero -
inferioar a septului interatrial, n apropierea originii sinusului ostium coronar i care se
asociaz cu vena cav superioar la stnga, ce dreneaz sngele n atriul stng.



11
2. DEFECTE SEPTALE VENTRICULARE
Definitie reprezint comunicarea anormal dintre ventriculul drept i ventriculul
stang, prin sept, cu unt stnga dreapta
Clasificare n funcie de localizarea DSV la nivelul septului interventricular, care se
formeaz din zone cu dezvoltare embriologic distinct
Septul de admisie
Septul infundibular
Septul trabecular sau muscular
Septul membranos

Complicaiile DSV:
Endocardita infectioas
Emboli paradoxali
Prolapsul cupselor valvelor aortice, rezultnd insuficiena aortica

12
3. PERSISTENTA CANALULUI ARTERIAL (PCA)
Se asociaz, de obicei, cu rubeola matern n primele trei luni de sarcin.
Canalul conecteaz un ram sau artera pulmonar stng a fetusului la artera aort,
ca un bypass sanguin pulmonar, datorit oxigenrii prin placent. Dup natere
expansiunea pulmonar mrete saturaia n oxigen i se produce contracia i
conversia ductului nt-un cordon fibros (la nou-nscut are, timp de dou luni, un
diametru de 4 5 mm; la un an permeabilitatea este meninut doar n 1% din
cazuri)

Tratament
terapia cu inhibitori ai sintezei de prostaglandine (indometacin) care poate
facilita nchiderea canalului;
nchidere chirurgical a canalului arterial
13
Reprezinta necroza ischemica a unui teritoriu din miocard ca
urmare a scaderii bruste, complete si persistente a fluxului
sangvin la nivelul arterei coronare care deserveste zona
respectiva
Infarctul miocardic poate aparea la orice varsta dar frecventa
creste proportional cu varsta si cu prezenta factorilor
predispozanti ai aterosclerozei: hipertensiunea arteriala, fumatul,
diabetul zaharat, hipercolesterolemia, hiperlipoproteinemia
Aproximativ 10% din cazuri se intalnesc la persoane cu varsta
sub 40 de ani iar 45% la persoane sub 65 de ani
Infarctul miocardic este unul din cele mai frecvente diagnostice
la pacienii spitalizai n rile industrializate; n Statele Unite se
produc n fiecare an aproximativ 1,5 milioane de infarcte
miocardice. Rata mortalitii prin infarct acut este de aproximativ
30%, mai mult de jumtate din decese producndu-se nainte ca
pacientul s ajung la spital.
INFARCTUL MIOCARDIC ACUT
In ceea ce priveste distributia pe sexe barbatii au un risc mai mare de a suferi
un infarct miocardic. Femeile sunt protejate de infarct in timpul perioadei
reproductive iar scaderea nivelului de hormoni estrogeni dupa menopauza
permite dezvoltarea rapida a bolii cardiace.
Localizare:
- mai frecvent la nivelul ventriculului stang (perete anterior, portiunea
anterioara a septului interventricular; perete posterior; perete lateral)
- mai rar la nivelul ventriculului drept
- foarte rar la nivelul atriilor
Manifestari clinice:
- durere caracteristica localizata presternal cu caracter constrictiv similara durerii
din angina pectorala dar este mai severa si dureaza mai mult. Disconfortul
poate fi destul de sever pentru a fi descris ca fiind cea mai intensa durere pe
care pacientul a simtit-o vreodata. Durerea iradiaza spre brate, abdomen,
spate, mandibula, gat
- transpiratii reci
- temperatura corporala crescuta
- extremitati reci
- hipotensiune arteriala
- +/- complicatii.

Clasificare n funcie de localizare:
1. IMA subendocardic
2. IMA transmural
Infarctul miocardic subendocardic
Poate apare n teritoriul unei artere coronare epicardice majore sau poate fi
circumferenial, interesnd teritoriile mai multor artere coronare
Cauza frecvent hipoperfuzia miocardica, datorat fie aterosclerozei ntr-o anumit
arter coronar, fie ca urmare a diferitelor afeciuni ce micoreaz fluxul sanguin
miocardic global
n cazul infarctului miocardic subendocardic circumferenial cauza poate fi
hipoperfuzia miocardic global, cu sau fra stenoza arterei coronare.
Necroza afecteaz 1/3 din poriunea intern a ventriculului stng
Infarctul miocardic transmural
Intereseaz toat grosimea peretelui muscular al ventriculului stng, care apare de obicei
secundar ocluziei unei artere coronare. Astfel localizarea infarctului corespunde
zonelor de distribuie a celor trei artere coronare majore (Fig 3)

16
INFARCTUL MIOCARDIC ACUT
Fig. 3 Localizarea infarctului
miocardic la nivelul VS depinde de zona
de distribuie a arterei coronare afectate
A.ocluzia arterei circumflexe stngi
infarct posterolateral
B.Ocluzia ramului descendent anterior
(RDA) al arterei coronare stngi infarct
anterior
C.Ocluzia arterei coronare drepte
infarct posterior(inferior sau
diafragmatic) cu implicarea att a
peretelui posterior ct i a treimii
posterioare a septului interventricular i a
muchiului papilar posterior al VS.
17
INFARCTUL MIOCARDIC ACUT
Macroscopic
* Dac durata de ischemiei nu depete 20 30 de minute, atunci modificrile
miocardice sunt reversibile odata cu reluarea perfuziei, dei contractilitatea esutului
postischemic poate fi diminuat pentru mai multe ore (miocardul hibernant)
Aspectul macroscopic la secionarea ventriculului afectat de infarct:
n primele 12 ore - nu se observ modificari macroscopice
Dup 24 de ore apare o zon palid, imprecis delimitat
Dup 3- 5 zile zon bine delimitat, cu centrul palid - glbui, regiunea necrotic
fiind delimitat de o zon hiperemic (Fig.4)
Dup 2-3 sptmni - zon depresibil i moale, de aspect gelatinos
Infarctele vechi, vindecate sunt de consisten ferm, cu un aspect gri - palid al
esutului cicatricial (Fig 5)

18
INFARCTUL MIOCARDIC ACUT
Fig. 4 Infarct miocardic acut
Seciune transversal a cordului cu
identificarea unui infarct anteroseptal
al ventriculului stang; miocardul
necrozat zon moale, glbuie, bine
delimitat
Fig. 5 Infarct miocardic vindecat
Seciune transversal a cordului cu
vizualizarea unei zone cicatriciale
circumfereniale la nivelul ventriculului
stang
19
INFARCTUL MIOCARDIC ACUT
n primele 24 de ore
Modificrile pot fi vizibile doar la microscopul electronic(Fig.6)
n primele 30 de minute modificrile de la nivelul miocitelor sunt reversibile:
edem la nivelul sarcoplasmei
balonizarea uoar a mitocondriilor
pierdere de glicogen
Dup 30 60 de minute de ischemie modificri ireversibile:
mitocondriile sunt balonizate cu prezena unui material amorf
nucleul cu cromatin organizat periferic
sarcolema este ntrerupt focal pierderea proteinelor intracelulare: mioglobina,
troponina I i T, LDH , CK fractiunea MB
miocitele ischemice necontractile sunt ntinse n timpul sistolei i capt
aspectvlurit
Dup 24 de ore, miocitele au un aspect eozinofilic accentuat(Fig.7) i prezint
modificrile caracteristice necrozei de coagulare, dar dispariia complet a
nucleului survine doar dup cteva zile

20
INFARCTUL MIOCARDIC ACUT
ASPECT MICROSCOPIC
(Fig. 6) Aspectul ultrastructural al miocardului ischemic
(n caset miocit non-ischemic; N- nucleu; M mitocondire) Miocitele afectate de ischemie sunt balonizate, cu prezena
unei sarcoplasme (S) abundente, clare. Mitocondriile sunt deasemenea balonizate i conin o matrice dens, amorf (amd),
caracteristic pentru lezarea ischemic celular; Cromatina nucleului este agregat periferic, fa de distribuia uniform a
cromatinei ntr-un nucleu normal. Sarcolema, care nu se vizualiteaz n aceast figur, prezint mici zone de
discontinuitate.
21
INFARCTUL MIOCARDIC ACUT
ASPECT MICROSCOPIC
Fig 7 Evoluia leziunilor infarctului miocardic
Fig7A - aspect normal
Fig7B dup 12-18
ore, zona de infarct
prezint eozinofilie
marcat
Fig. 7C dup 24 de ore de la debutul
infarctului, la periferia zonei de infarct
se observ uninfiltrat cu PMN printre
miocitele necrozate
Fig.7D dup 3 sptmni,
poriunile periferice ale infarctului
sunt alctuite din esut de granulaie
cu capilare proeminente, fibroblati,
limfocite i macrofage
Fig. 7E dup 3 luni sau mai
mult, zona afectat a fost
nlocuit de esut cicatricial
22
INFARCTUL MIOCARDIC ACUT
Dupa 5 7 zile
la periferia zonei de infarct, apar macrofage ce fagociteaz
miocitele necrozate, i diminuarea numrului de PMN
apare proliferarea fibrocitar i depozite noi de colagen
procesul de nlocuire a muchiului necrotic cu esut cicatricial
ncepe dup 5 zile, de la periferie spre centrul zonei afectate
Dup 1- 3 sptmni
apar depozite decolagen
infiltratul inflamator se reduce treptat
capilarele de neoformaie sunt obstruate progresiv
Peste 4 sptmni
esut fibros dens, zona cicatricial devenind mai compact i mai
puin celular
Dup 2 3 zile, leziunile microscopice (Fig.8) se caracterizez prin:
prezenta polimorfonuclearelor la marginea zonei afectate, acolo unde fluxul sanguin mai este
meninut, unele dintre ele suferind un proces de kariohexis
edem i hemoragie interstiial
miocitele prezint necroz de coagulare, fr nuclei i cu striaii mai puin evidente

Fig.8 Infarct miocardic acut
23
INFARCTUL MIOCARDIC ACUT
ASPECT MICROSCOPIC
Microscopic
caracteristica cea mai important este prezena
benzilor contractile de necroz benzi
eozinofilice groase, neregulate, transversale n
miocitele necrozate, ce apar ori de cte ori exist un
influx masiv de Ca2+ n miocite (Fig. 9)
Atunci cnd n zona de infarct apare restabilirea rapid a circulaiei sanguine, fie prin
tromboliz spontan, fie ca urmare a interveniilor terapeutice specifice, att aspectul
macroscopic ct i cel microscopic este variabil.
Zona reperfuzat se caracterizeaz prin prezena tipic a hemoragiei i a unui accentuat
inifiltrat inflamator acut caracterizat prin prezenta PMN-uriloravnd acces la toat zona
de infarct, fa de dispunerea la periferie din ocluzia persistent.
n general, nlocuirea miocardului necrozat cu cicatrice fibroas este mai rapid.
Fig. 9 Benzile contractile de necroz
n miocite se observ prezena unor benzi
transversale, groase, proeminente cu aspect
vlurit
24
I. ARITMIILE
II. INSUFICIENA CARDIAC STNG i OCUL CARDIOGEN
III. EXTINDEREA ZONEI DE INFARCT
IV. RUPTURA MIOCARDULUI
V. ANEVRISMUL VENTRICULAR
VI. TROMBOZA MURAL i EMBOLIA
VII.PERICARDITA FIBRINOASA
ARITMIILE
Sunt cele mai frecvente complicaii, fiind responsabile de mai mult de jumtate din
decesele datorate bolii cardiace ischemice.
IMA se asociaz adesea cu extrasistole ventriculare, bradicardie sinusal, tahicardie
atrial paroxistic
INSUFICIENA CARDIAC STNG i OCUL CARDIOGEN
prezena insuficienei cardiace stngi semnific o diminuare accentuat a funciei
contractile a miocardului
ocul cardiogen tinde s se dezvolte n faza timpurie a infarctului i doar atunci cnd a
fost afectat mai mult de 40% din miocard; mortalitatea depete 90%.
25
COMPLICATIILE INFARCTULUI
MIOCARDIC ACUT
EXTINDEREA ZONEI DE INFARCT
clinic, extinderea zonei de infarct se observ n prima sau a doua sptmn
dup infarctul iniial, find ntlnit la aproximativ 10% din pacieni.
se asociaza cu o dublare a mortalitii.
RUPTURA MIOCARDULUI (Fig. 10)
poate apare n orice moment n primele 3 sptmni dup un infarct miocardic
acut, mai frecvent la pacienii n vrst.
cel mai frecvent survine ntre prima i a patra zi dup un infarct, cnd zona
afectat este alctuit din esut necrotic, moale. Odat cu apariia esutului
cicatricial, ruptura miocardic este puin probabil.
apare n infarctului transmural (miocardul viabil din infarctul subendocardic
mpiedic ruptura complet a peretelui cardiac)
complicaii hemopericard i deces datorat tamponadei pericardice
Ruptura septului interventricular determin apariia perforaiei septale, ce
variaz ca mrime ( 1 cm) i dezvoltarea unui unt stnga dreapta.
Ruptura unei poriuni a muchiului papilar determin apariia insuficienei
mitrale, care atunci cnd este de grad mare poate fi fatal.
26
Fig. 10 Ruptura peretelui ventriculului stang n urma
unui IMA
La secionarea transversal a VS se identific o ruptur
liniar a miocardului necrotic
27
ANEVRISMUL VENTRICULAR
Reprezint o complicaie tardiv care apare n 10 15% din infarctele miocardice transmurale, cnd
se formeaz cicatricea postinfarct
Un anevrism este alctuit dintr-un strat subire de miocard necrozat i colagen, ce expansioneaz la
fiecare contracie a miocardului
Pacienii prezint un risc crescut de a dezvolta tahicardie ventricular, iar dezvoltarea trombilor
intramurali n interiorul anevrismului reprezint o surs de emboli sistemici
Trebuie fcut diferena ntre anevrismele adevrate i cele false (Fig 11).
Anevrismele adevrate sunt cele mai frecvente i se datoreaz expansionrii peretelui ventricular
stng cu o rezisten sczut, dar intact (Fig. 12)
Anevrismele false apar prin ruptura unei poriuni din VS ce a fost acoperit de esut cicatricial
pericardic. Astfel peretele unui anevrism fals este alctuit din pericard i esut cicatricial i nu
miocard ventricular stng.
TROMBEMBOLISMUL
jumtate din pacienii ce au decedat datorit infarctului au prezentat la autopsie trombi murali (Fig.
13).
apar mai frecvent atunci cnd este afectat apexul cordului
deoarce trombii sunt friabili, ei se pot rupe i pot trece n circulaia periferic ca emboli, producnd
infarcte cerebrale, renale, splenice, intestinale sau gangrena extremitilor
Prezena lor justific terapia anticoagulant i medicaia antitrombotic postinfarct.
28
Fig.11 Anevrisme adevrate i false
A cord normal
B anevrism adevrat (peretele ventricular intact
expansioneaz spre exterior)
C anevrism fals (ruptura peretelui miocardic este
delimitat la exterior de pericardul aderent)
Orificiul de deschidere al unui anevrism adevrat este
mai mare dect al unuia fals
Fig 12 Anevrism ventricular
Fig.13 Tromb mural situat deasupra unei zone de infarct miocardic
vindecate (tromb friabil, gri - albicios; endocard ngroat; miocard
cicatricial)
29
PERICARDITA
infarctul miocardic transmural implic afectarea epicardului, ceea ce duce la
inflamaia pericardului n 10 20% dintre pacieni.
clinic: durere toracic, iar la ascultaie frecturi pericardice
unul din patru pacieni cu infarct miocardic acut, n special cei cu infarcte mari i
insuficien cardiac cogestiv, prezint exudat pericardic
Sindromul Dressler sindromul postinfarct
reprezint o form particular de pericardit ce apare dup 2 10 sptmni de la
infarct; se mai poate ntlni i dup interveniile chirurgicale pe cord
clinic febr i pericardit
mecanism de producere probabil, imunologic (s-au detectat anticorpi
mpotriva muchiului cardiac, iar tratamentul cu corticosteroizi amelioreaz
simptomatologia)
30
Definiie creterea persistent a presiunii sanguine arteriale sistemice: peste 90 mmHg pentru
presiunea diastolic i/sau 140 mmHg pentru presiunea sistolic
Hipertensiune cronic determin compensator hipertofie ventricular stng ce poate determina
insuficien cardiac.
Boala cardiac hipertensiv termenul definete prezena hipertrofiei cardiace n absena oricrei
alte afeciuni, cu excepia hipetensiunii arteriale.
Macroscopic
Hipertensiunea determin hipertrofie cardiac stng compensatorie ca urmare a lucrului mecanic
cardiac. Att pereii venticulului stng ct i septul interventricular, muchii papilari sunt ngroai
uniform i concentric (Fig 14), iar greutatea cordului crete, ajungnd la 375 g la brbai i 350 g la
femei. Volumul cavitii ventriculare scade pe msura creterii gradului de hipertrofie, aceste
modificri pot fi identificate pe EKG i pe radiografia toracica.
Microscopic
Celulele miocardice sunt hipertofice, cu diametrul mrit, cu nuclei mrii, hipercromi. (Fig.15)
Complicaii
Cnd cordul nu mai poate compensa creterea necesar de efort doar prin hipertrofie apare
dilataia cardiac i insuficien cardiac congestiv, cea mai important cauz de deces la HTA.
Ateroscleroza coronar este exacerbat de HTA, astfel c riscul pentru ischemia cardiac i infarct
crete.


31
HIPERTENSIUNEA ARTERIALA
Fig. 14 Cordul unui pacient hipertensiv
Miocardul VS prezint hipertrofie marcat a
peretelui, fr dilatarea VS; VD prezint
dimensiuni normale.
Fig.15 Aspectul microscopic al
miocardului hipertrofiat n HTA
(stnga) miocard normal
(dreapta) miocardul hipertrofic prezint
fibre ngroate i nulei mari, hipercromi,
rectangulari.
32
HIPERTENSIUNEA ARTERIALA
Definiie
Reprezint hipertrofia i dilatarea ventricular dreapt, datorit hipertensiunii pulmonare
Cord pulmonar acut
apare datorit creterii brute a hipertensiunii pulmonare, de obicei ca urmare a emboliei pulmonare
masive, acute
determin insuficien cardiac dreapt acut, i reprezint o urgen medical.
la autopsie - dilatarea ventriculului drept i uneori a atriului drept.
Cord pulmonar cronic (CPC)
apare datorit afeciunilor pulmonare cronice, n special datorit bronitei cronice i a emfizemului
pulmonar
severitatea hipertensiunii pulmonare se coreleaz direct proportional cu rata de supravieuire, astfel
mai puin de 10% din pacienii cu o presiune a arterei pulmonare mai mare de 45 mmHg
supravietuiesc 5 ani
Macroscopic
CPC se caracterizez print-o hipertrofie ventricular dreapt evident, (Fig. 16) cu creterea grosimii
peretelui ventricular drept de peste 1 cm (normal grosimea este de 0,3 0,5 cm); frecvent se
constat dilatarea ventriculului drept i a atriului drept.


33
CORDUL PULMONAR
Fig.16 Cord pulmonar
(la stnga) - VD este dilatat, cu
hipertrofia accentuat a peretelui,
avnd o grosime aproximativ egal
cu cea a peretelui VS.
34
CORDUL PULMONAR
O serie de afeciuni inflamatorii, infecioase i degenerative afecteaz valvele
cardiace i funcia lor, putnd determina stenoz sau insuficien valvular.
Stenoza valvelor cardiace determin hipertrofia miocardului proximal de
nivelul obstruciei. Atunci cnd mecanismele compensatorii sunt depite
datorit suprancrcrii presionale apare dilatarea miocardic i insuficien
cardiac, la nivelul camerei situate proximal de stenoza valvular.
Ex:
Stenoza mitral determin hipertrofia i dilatarea atriului stng.
Decompensarea atriului stng determin apariia congestiei pulmonare,
urmate de hipertrofie ventricular dreapt i eventual cord pulmonar.
Stenoza aortic determin hipertrofie ventricular stng i n final
insuficient cardiac stng.

Insuficiena valvular cu regurgitare secundar determin deasemenea
hipertrofia i dilatarea camerei proximal de valva afectat, datorit suprancrcrii
volumice.
Ex. - Insuficiena aortic determin iniial hipertrofia ventricului stng, iar in
final dilatarea VS.
35
AFECTIUNI ENDOCARDICE VALULARE
este cea mai important manifestare a febrei reumatismale (FR) ce determin miocardit acut i
deformare valvular.
FR este o boal caracteristic copilriei, cu afectare multisistemic, datorat infeciei cu
streptococul beta hemolitic; se caracterizeaz printr-o reacie inflamatorie ce intereseaz inima,
articulaiile i sistemul nervos central
Cardita reumatismal acut este o pancardit, ce implic toate cele trei straturi ale inimii, n
special miocardul
MIOCARDITA, din aceast faz acut, este nespecific i se caracterizeaz prin prezena inflamaiei
granulomatoase, cu preponderena limfocitelor i macrofagelor.
Caracteristic pentru aceast faz acut este i degenerarea fibrinoid a fibrelor de colagen, acestea
fiind balonizate, fragmentate i eozinofilice.
Corpul Aschoff
Reprezint leziunea granulomatoas caracteristic pentru miocardita reumatismal(Fig 17) ce
se dezvolt la cteva sptmni de la declanarea simptomelor
Iniial se constat o zon perivascular alctuit din fibre de colagen eozinofilice, balonizate,
nconjurat de limfocite, plasmocite i macrofage apoi capt aspect granulomatos, cu o
zon central de necroza fibrinoid nconjurat de limfocite, macrofage, plasmocite i celule
gigante. n final, corpul Aschoff este nlocuit de esut cicatricial
36
BOALA CARDIACA REUMATISMALA
Celulele Anitschkow
celule rare, neobniute ce se ntlnesc n nodulul Aschow
sunt macrofage al cror nuclei conin o band central de
cromatin, cu aspect de ochi de bufnila secionarea
transversal i aspect de omid la secionarea longitudinal;
atuci cnd sunt multinucleate, sunt denumite celule
gigante Aschoff
PERICARDITA
se manifest prin prezena depozitelor de fibrin la nivelul
foielor viscerale i parietale ale pericardului, n timpul fazei
acute inflamatorii a febrei reumatismale
clinic la ascultaie se identific frectura pericardic
de obicei nu determin pericardit constrictiv
ENDOCARDITA
se manifest n special prin afectarea valvelor, ce devin
inflamate i edemaiate.
tipic, endocardul valvular prezint numeroase veruci libere
(1-2 mm) de culoare roietic aa numita endocardita
verucoas.

Fig.17 - Corp Aschoff localizat interstiial n
miocard; se observ degenerarea fibrelor de
colagen, prezena limfocitelor i a celulelor
gigante Aschoff
37
BOALA CARDIACA REUMATISMALA
Boala cardiac reumatismal cronic
Se refer la efectele valvulare cronice(stenoz, insuficien) ale febrei reumatismale
Valva mitral este cel mai frecvent i cel mai sever afectat de febra reumatismala
Cuspele valvulare sunt ngroate neregulat i calcificate, frecvent cu fuziunea comisurilor i
a cordajelor tendinoase (Fig.18), care n prezena unei afectri severe orificiul valvular este
redus la un canal fix, ngust, ce ia aspect de bot de pete (Fig 19)
Fibroza local ngroa peretele endocardic posterior al atriului stng n apropierea valvei
mitrale formnd placa Mac Callum
Fig. 18 - Valvulita cronica reumatica
Cuspele valvei mitrale sunt ngroate i cu
zone de calcificare (sgeat), comisurile sunt
parial fuzionate. Cordajele tendinoase sunt
scurte, ngroate i fuzionate
Fig. 19- Valva mitral excizat chirurgical, vzut din atriul stng(Fig A) i
ventriculul stng (fig B), prezint cuspe rigide, ngroate, fuzionate cu orificiul
ngustat, cu aspect de bot de pete
38
BOALA CARDIACA REUMATISMALA
Valva aortica
este cea de-a doua valva ca frecven afectat de
FR cronic.
Stenoza aortic apare prin ngroarea fibroas a
cuspelor aortice i fuzionarea comisurilor. Stenoza
iniial poate fi de grad mic, dar poate progresa,
cuspele devenind rigide, calcifiate i determinnd
accentuarea stenozei i insuficien, frecvent cu
predominena uneia (Fig.20)
Fig.20 - Stenoza aortica reumatic
sever
COMPLICAII
Endocardita bacterian apare n urma episoadelor de bacteriemie, de diferite cauze, valvele
afectate de boala reumatismal favoriznd ataarea bacteriilor la acest nivel.
Trombi murali
se ntlnesc la nivelul atriilor sau ventriculilor,
apar la 40% din pacienii cu boala cardiac reumatismal
determin prezena tromboembolilor, cu infarcte secundare n diferite organe
rar, poate fi localizat la nivelul atriului stng, n apropierea orificiului mitral putnd s obstrueze
orificiul valvei mitrale
Insuficien cardiac congenital apare n cazul afectrii att a valvei mitrale ct i a celei aortice.
Pericardita adeziv - apare frecvent ca o consecin a pericarditei fibrinoase dup un atac acut, dar nu
evolueaz spre pericardit constrictiv.
39
BOALA CARDIACA REUMATISMALA
Lupusul eritematos sistemic reprezinta o afectiune inflamatorie de origine autoimuna cu afectare
multiorganica. Boala este rezultatul interactiunii dintre factori genetici, hormonali si de mediu cu
afectarea limfocitelor T helper si B ce determina secretia unor anticorpi. In afectarea cardiaca
secundara bolii apar leziuni la nivelul: pericardului, miocardului, endocardului.
Pericardit fibrinoas cu aparitia de depozite albicioase cu aspect de ,,limba de pisica la nivelul
pericardului
Miocardita disfuncie ventricular stng, care din punct de vedere microscopic se caracterizeaz prin
necroz fibrinoid a vaselor i leziuni de degenerescenta fibrinoid focal a interstiiului
Endocardita este cea mai important manifestare cardiac a LES
se manifest prin prezena vegetaiilor verucoase, cu dimensiuni de pn la 4 mm, frecvent localizate
la nivelul valvei mitrale, n apropierea originii cuspelor valvulare
poart denumirea particular de endocardita Libman Sacks (Fig. 21)
frecvent se vindec fr cicatrice i nu determin un deficit funcional
Fig.21 - Endocardita Libman Sacks
Se observ prezena vegetaiilor verucoase (sgei)
la nivelul cuspelor valvelor mitrale
40
AFECTAREA CARDIO-VASCULARA IN
BOLILE DE COLAGEN
Artrita reumatoid este o boala sistemica caracterizata prin inflamatia
cronica autoimuna a tesutului conjunctiv. Se produce o poliartrita de tip
eroziv si distructiv.
- afecteaz rar cordul
- caracteristic prezena inflamaiei granulomatoase reumatismale
Spondilita anchilozant
afecteaz n mod caracteristic valva aortic n aproximativ 10% din pacienii cu
spondilit anchilozant.
se caracterizeaz prin dilatarea inelului aortic, cuspele fiind cicatrizate i scurtate.
consecina principal este regurgitarea i insuficiena aortic
Sclerodermia este o colagenoza cu afectare multisistemica de cauza necunoscuta
caracterizata prin fibroza excesiva a pielii, vaselor de sange si a diferitelor
organe (cord, tract gastro-intestinal, plaman, rinichi).
la nivelul miocardului se observ scleroza intimei arterelor mici, ce duce la apariia
unor infarcte mici.
consecina clinic: insuficien cardiac congestiv i aritmiile
41
Poliarterita nodoas reprezinta o boala de colagen cu patogenie
autoimuna cu afectarea arterelor mici si mijlocii de la nivelul pielii si
diferitelor organe precum cord, rinichi, ficat, aparat respirator
afectarea cardiac este ntlnit n 75% din cazuri.
leziunile necrotizante ale ramurilor arterelor coronare determin apariia
infarctului miocardic, aritmii sau bloc cardiac.
frecvent poate s apar hipertrofie cardiac i insuficien cardiac
secundar hipertensiunii vascular renale
Reprezinta inflamatia endocardului care are drept consecinta leziuni ale valvelor cardiace.
Etiologie: bacterii (in cursul unor bacteriemii la pacienti cu leziuni valvulare) fungi, chlamidia,
rickettsiae
Clasificare n funcie de evoluie: endocardita acut sau subacut
Endocardit bacterian acut
Definiie infecia valvelor cardiace normale cu organisme puternic virulente, tipic Stafphilococcus
aureus i S. Pyogenes, ce distrug rapid valva afectat, pacientul decednd n mai puin de 6 luni
datorit insuficienei cardiace acute i septicemiei.
persoanele cu risc pentru aceast form sunt cele debilitate, imunocompromise, alcoolici cronici
etc. Iniial, substanele toxice agresioneaz valvele care sunt predispuse la formarea de trombi i
secundar, la infecii.
Endocardit bacterian subacut
organisme mai puin virulente, ca Streptococcus viridans sau Staphylococcus epidermis, afecteaz
valvele cu o structur anormal ca: prolaps de valv mitral, boal reumatismal cardiac, boli
congenitale cardiace (cele mai frecvente fiind persistenta canalului arterial, tetralogia Fallot, defecte
septale ventriculare), leziuni degenerative (calcificri ale valvelor cardiace i mitrale, chirurgie
cardiac).
agresiunea valvular determin formarea de trombi fibrino - plachetari sterili (non-bacterieni) care
pot fi colonizai cu agentul infecios i cu apariia endocarditei bacteriene subacute vegetante la
locul unde sngele regurgiteaz n camerele cardiace (leziunea jetului)
43
ENDOCARDITA BACTERIANA
HISTOPATOLOGIC
Frecvent, ambele forme evideniaz la nivelul valvelor cardiace stngi (pentru consumatorii
de droguri intravenoase la nivelul valvelor din dreapta) formaiuni voluminoase (de la
civa milimetri la mai muli centimetri), unice sau multiple, cu un coninut crescut de
bacterii, trombocite, fibrin. Aceste vegetaii se formeaz pe faa atrial a valvelor atrio-
ventriculare, i pe suprafaa ventricular a valvelor semilunare (Fig. 22), adesea n punctul de
nchidere a cuspelor. esutul valvular subiacent este edemaiat i inflamat, uneori putnd
apare perforaii la nivelul cuspelor, cu regurgitare secundar. Procesul infecios se poate
rspndi local implicnd inelul valvular, endocardul adiacent sau cordajele tendinoase
Fig.22 - Endocardita bacteriana
Valva mitral prezint vegetaii ce au erodat marginile
libere ale cuspelor valvulare.
COMPLICAII
Tromboemboli infecioi ce pot produce
abcese septice sau gangren n creier, cord, rinichi,
splin
Glomerulonefrit segmental focal - apare
ca urmare a depunerii de complexe imune n
glomeruli

44
Definiie prezena vegetaiilor sterile la nivelul unor valve cardiace aparent normale, ce apare
aproape ntotdeauna n asociere cu cancerul sau cu alte afeciuni consumptive
Afecteaza att valva mitral ct i valva aortic
Aspectul macroscopic (Fig.23) al vegetaiilor sunt asemntoare cu cele descrise la endocardita
infecioas, dar nu distrug valva afectat, iar microscopic nu se evideniaz inflamaie sau
prezena microorganismelor
Cauza este necunoscut, dar se presupune
c s-ar datora hipercoagulabilittii
sanguine sau datorit depozitelor
auto-imune
Frecvent este considerat o afeciune
paraneoplazic, de obicei complicnd
adenocarcinoamele (n special cel de
pancreas sau plmn) i bolile
hematologice maligne. Poate apare
deasemenea i n coagularea
diseminat intravascular sau la
bolnavii debilitai
Complicatii apariia emboliilor
Fig.23 Endocardita marantic se observ prezena
vegetaiilor sterile fibrino plachetare la nivelul unei
cuspe a valvei mitrale normale
45
ENDOCARDITA NON-INFECTIOASA
TROMBOTICA SAU MARANTICA
Definiie inflamaia miocardului asociat cu necroz i degenerare
miocitar.
Miocardita sever poate determina aritmii i chiar moartea subit
Se clasifica in functie de natura agentului etiologic idiopatice, infectioase si non-infectioase
Etiologie
Idiopatic
Infecioas
Virusuri: adenovirusuri, HIV, coxackievirus, influenya virus
Rickeii: typhus, febra Munilor Stncoi
Bacterii: infecii cu difteria, stafilococi, streptococi, meningococi, boala Lime,
leptospira
Fungi i parazii protozoari: toxoplamosis, aspergillosis, infecie cu candida
Parazii metazoari: Echinoccoccus, Trichineloza
Non-infecioas
Afeciuni imunologice: febra reumatic, lupus eritematos istemic, sclerodermia,
artrita reumatoid
Radiaii
Altele: sarcoidoz, uremie
46
MIOCARDITELE
Miocardite virale
Cordul pacienilor cu miocardit care dezvolt insuficien cardiac n timpul fazeii
inflamatorii acute prezint hipokinezie miocardic generalizat.
Macroscopic cordul este moale, palid i dilatat
Modificrile microscopice ale miocarditelor virale variaz cu
severitatea clinic:
de obicei, sunt nespecifice i de nedistins de miocarditele
toxice
majoritatea cazurilor prezint un infiltrat inflamator
interstiial dispus n difuz sau nodular, alctuit n principal din
mononucleare, limfocite T i macrofage (Fig.24)
pot apare i celule gigante multinucleate
adesea celulele inflamatorii nconjoar miocitele cu necroz
miocitar focal.
n timpul fazei de resorbie apare proliferarea fibroblastic
i depozite de colagen interstiiale, clinic manifestndu-se prin
prezena cardiomiopatiei dilatative
Fig.24 - Miocardit viral
fibrele miocardice sunt disociate de un
infiltrat interstiial accentuat, alctuit din
limfocite i macrofage
47
Miocardite bacteriene se caracterizeaza prin prezenta unui
infiltrat inflamator mixt cu predominenta neutrofilelor la
nivelul miocardului. Microabcesele se produc ca urmare a
emboliilor septice a arterelor coronare, de cele mai multe
ori ca o consecinta a endocarditei infectioasa.
Rickettsiile determina o vasculita generalizata cu afectarea
coronarelor.
Miocarditele fungice se produc la pacientii
imunocompromisi, desi cordul este de regula rezistent la
infectiile fungice.
Miocarditele cu toxoplasma se manifesta la pacientii
imunocompromisi. Parazitul prolifereaza intracelular la
nivelul fibrelor miocardice si se identifica un infiltrat
inflamator format din neutrofile si eozinofile.



Cardiomiopatia (CMP) se refer la o afeciune primar a miocardului i exclude
leziunile cauzate de ali factori extrinseci
Cardiomiopatia dilatativ (congestiv) IDIOPATIC
este cea mai frecvent form de cardiomiopatie
se caracterizeaz prin dilatare biventricular, contractilitate deficitar i eventual
insuficien cardiac congestiv
Macroscopic
Cordul este dilatat, cu hipertrofie cardiac
ventricular i atrial evident (ca regul toate
camerele cordului sunt dilatate, afectarea cea mai
sever fiind la nivelul ventriculilor) (Fig. 25)
Greutatea cordului se poate tripla (900g)
n stadiile finale, dilatarea ventricular stng
este de obicei att de sever nct peretele
ventriculului stng poate fi uneori anormal de
ngroat sau alteori subiat.
Miocardul este palid i moale, uneori pot fi
evidente mici cicatrici subendocardice.
Endocardul ventriculului stng, n special la
nivelul apexului, tinde s fie ngroat, n aceast
zon putndu-se ntlni trombi murali
Fig. 25 - CMP dilatativ idiopatic
Seciune transversal printr-un cord dilatat se observ
dilatarea evident a ambilor ventriculi. Dei pereii
ventriculari par subiai, creterea greutii indic prezena
hipertrofiei
49
CARDIOMIOPATIILE
CMP DILATATIVA IDIOPATIC
Microscopic
Se caracterizeaz prin prezena fibrelor miocardice atrofice i hipertrofice
Miocitele cardiace, n special cele de la nivelul subendocardului, prezint adesea modificri
degenerative avansate caracterizate prin pierderea miofibrilelor, ceea ce creaza aspectul de
vacuolizare
Fibroza miocardului interstiial i perivascular este evident, mai proeminent n zona
subendocardic
Pot fi prezente i cteva celule inflamatorii cronice.
CMP DILATATIV SECUNDAR
Etiologie factori toxici, metabolici, infecioi ce afectez direct miocitele
CMP dilatativ toxic
Etanolul poate determina disfuncie cardiac progresiv, cronic, care poate fi fatal; apare mai
frecvent la brbai, dup o perioad de consum etanolic de peste 10 ani.
Catecolamine pot determina necroz miocitar focal; poate apare la pacienii cu feocromocitom
sau la pacienii ce necesit medicamente inotropice pentru tratamentul hipertensiunii
Antracicline - doxorubicina (adriamicina) au aciune toxic cardiac n funcie de doz
Ciclofosfamide ce mai poate determina miocardita hemoragic, pericardic
Cocaina poate determina rar CMP dilatativ, dar se asociaz frecvent cu miocardit, necroz
focal


50
- 50% din cazuri sunt ereditare, cu tranzmitere autozomal
dominant
- Este asimptomatic, apare mai ales la tineri i se manifest
prin moarte subit
Macroscopic
Cordul este mrit de volum, dar gradul de hipertrofie
este diferit n funcie de diferite forme genetice
Ventriculul stng peretele este ngroat, iar cavitatea
este ngustat
Mai mult din jumtate din cazuri prezint hipertrofie
asimetric a septului interventricular, cu un raport al
grosimii septului la grosimea peretelui ventricular liber
mai mare de 1,5.(Fig.26)
n cteva forme genetice rare numai poriunea apical a
ventriculului stng sau muchii papilari sunt selectiv
hipertrofiai
Adesea septul interventricular ngroat, hipertrofiat
proemin n interiorul ventriculului stng n timpul
sistolei, determinnd obstrucia fluxului sanguin aortic.

Fig.26 - Cardiomiopatie hipertrofica
Aspect macroscopic se observ hipertrofie
cardiac stng asimetric. Septul ventricular este
mai gros dect grosimea peretelui ventricular
51
CARDIOMIOPATIA HIPERTROFICA
Aspect microscopic
Caracteristic modificri n arhitectura miofibrilelor, mai ales n septul interventricular.
n mod normal arhitectura miofibrilelor n interiorul fascicolelor musculare este paralel,
iar n CMP hipertrofic orientarea este oblic sau perpendicular pe miocitele hipertrofice
adiacente(Fig. 27)
Electronomicroscopic miofibrilele i miofilamentele din interiorul miocitelor sunt
dezorganizate.
Frecvent apare hiperpalzia celulelor interstiiale
Arterele coronare intramurale sunt ngroate (Fig. 28)
CMP hipertrofic (Fig 27 )
aranjamentul miofibrilelor
dezorganizat caracteristic i
hiperplazia celulelor interstiiale
(Fig 28) - CMP hipertrofica
Artera coronar intramural cu media
ngroat, hipercelular
52
Definiie reprezint toate afeciunile anormale, miocardice sau endocardice, care diminu
umplerea ventricular n timp ce funcia contractil ramne normal
Etiopatogenie CMP restrictiv poate fi determinat de:
Infiltarea interstiial a amiloidozei, metastaze carcinomatoase, granuloame
sarcoidale
Afeciuni endomiocardice caracterizate prin ngroarea fibrotica a endocardului
Tulburri metabolice de depozit ca hemocromatoz
Accentuarea esutului fibros interstiial
Evoluie afeciune determin n timp insuficien cardiac congestiv, doar 10%
dinpacieni supravieuind peste 10 ani

I. AMILOIDOZA
CMP restrictiv este cea mai frecvent cauz de deces de tipul AL de amiloidoz
Macroscopic
Infiltrarea cu amiloid a cordului determin mrirea cordului, dar fr dilatare
ventricular, aspectul macroscopic al cordului fiind asemntor cu cardiomiopatie
hipertrofic.
Pereii ventriculari sunt ngroai, fermi de consisten cauciucat
53
CARDIOMIOPATIA RESTRICTIVA
Aspectul microscopic al cardiomiopatiei
restrictive datorit amiloidozei
Depunerile de amiloid sunt n special
interstiiale, perivasculare sau n
regiunea endocardic (Fig. 29)
Afectarea endocardului este mai
frecvent la nivelul atriilor, unde
depunerile sunt sub form nodular,
acest lucru determinnd, din punct de
vedere macroscopic, aspectul granular
al suprafeei endocardice, textura fiind
nisipoas.
Depozitele de amiloid pot determina
ngroarea valvelor cardiace sau
ngustarea lumenului arterelor coronare
intramurale, acest lucru putnd
determina leziuni ischemice
Fig 29 - Amiloidoz cardiac
Coloraia cu rou de Congo pune n
eviden depozitele de amiloid interstiiale

54
CARDIOMIOPATIA RESTRICTIVA
II. AFECTIUNI ENDOMIOCARDICE
II.1. Fibroza endomiocardic
Afecteaz n principal copii i adolescenii
Determin insuficien miocardic progresiv
Prognosticul este grav, vrsta medie de supravieuire fiind de 12 ani.
II. 2 Boala endomiocardica eozinofilic - endocardita Lffler
Afeciune ce se caracterizeaz prin hipereozinofilie, fiind caracteristic decadei a 5-a
Tipic evolueaz spre insuficien cardiac congestiv i deces, dei administrarea de corticosteroizi
pot mbunti supravieuirea
Macroscopic
Endocardul ngroat prezint un strat gri-albicios ce se extinde de la nivelul apexului ventriculului stng,
de-alungul muchiului papilar posterior la cuspa posterioar a valvei mitrale.
La secionarea transversal a ventriculului, fibroza endocardic se extinde de la treimea interioar pn la
jumtatea peretelui
Pot fi prezeni trombi intramurali
Cnd este afectat ventriculul drept, atunci ntreaga cavitate poate avea endocardul ngroat, fibroza
putnd penetra pn la epicard
Microscopic
Endocardul fibrotic conine fibre elastice
Miofibrilele din interiorul esutului colagenic prezint diferite modificri degenerative nespecifice.
55
III. BOLI DE STOCARE

1. MUCOPOLIZAHARIDOZE
Afectarea cardiac
se datoreaz acumulrii de mucopolizaharide (glicozoaminoglicani) n lizozomi
se caracterizeaz prin pseudotrofia ventriculilor, cu diminuarea gradat a contractilitii.
arterele coronare pot fi ngustate prin ngroarea intimei i mediei
cuspele valvulare pot fi ngroate ceea ce duce la disfuncie valvular progresiv; frecvent
apare stenoz aortic sau insuficien mitral

2. SFINGOLIPIDOZE
Boala Fabry acumularea de glicosfingolipide la nivelul inimii, determinnd modificri
morfopatologice i funcionale asemntoare celor produse de mucopolizaharidoze.
Boala Gaucher
afecteaz rar inima,
se caracterizeaz prin infiltrat interstiial a ventriculului stng (VS) cu macrofage
ncrcate cu cerebrozide.
consecina clinic compliana sczut a VS i scderea debitului cardiac


56

III. HEMOCROMATOZE
afeciune sistemic datorat depunerii excesive de fier n diferite esuturi
depunerea fierului la nivelul inimii se caracterizeaz prin prezena trsturilor ambelor tipuri
de CMP- dilatativ i restrictiv, cu disfuncie att sistolic ct si diastolic.
insuficiena cardiac congestiv apare la aproximativ o treime din pacienii cu
hemocromatoza
Macroscopic
cordul este dilatat, cu pereii ventriculari ngroai, culoarea fiind maronie datorit
depozitelor de fier din miocite
frecvent fibroz interstiial care nu se coreleaz cu gradul de acumulare a fierului
IV. SARCOIDOZA
este o afeciune granulomatoas generalizat, ce poate afecta i cordul
clinic prezinta modificri mixte de cardiomiopatia dilatativ i congestiv
granuloamele produc frecvent leziuni ntinse de necroza la nivelul miocardului, frecvent
fiind afectat baza septului interventricular, cu consecine asupra sistemului autonom al
inimii (frecvent apar aritmii, blocuri cardiace de diferite grade sau chiar moartea subit)

57
CARDIOMIOPATIA RESTRICTIVA
SARCOIDOZA - aspect microscopic
Cazurile severe
La nivelul miocardului infiltrat granulomatos non-cazeos
Distrugerea accentuat a miocitelor
Fibroz interstiial (Fig. 30)

Fig. 30 - Sarcoidoza cardiac
Miocardul este infiltrat de granuloame non-
cazeoase, cu prezena de celule gigante se
observ distrugerea masiv a miocitelor cardiace
cu fibroz
58
CARDIOMIOPATIA RESTRICTIVA
I. EFUZIUNI PERICARDICE acumularea excesiv de lichid n interiorul cavitii pericardice, fie
ca exudat fie ca transudat
cantitatea normal de lichid din interiorul cavitii pericardice 50 ml
dilatarea lent a cavitii pericardice, fr modificri hemodinamice importante, se poate face pn la
o acumulare de 2 l de lichid
dilatarea rapid a 150 200 ml de lichid pericardic poate determina o cretere mare a presiunii
intrapericardice ce restricionez umplerea ventricular, n special cea a VD
n funcie de tipul lichidului intrapericardic:
Lichid seros (transudat) apare n insuficiena cardiac congestiv sau sindromul nefrotic; lichidul
prezint o concentraie sczut de proteine i puine elemente celulare
Lichid lptos (chiolos) lichid ce conine chilomicroni; apare n prezena unei comunicri ntre
ductul toracic i cavitatea pericardic, secundar obstruciei limfatice de ctre tumori sau infecii.
Lichid pericardic serosanguinolent poate apare dup o traum, accidental sau iatrogen
(resuscitare cardio-pulmonar)
Hemopericardul reprezint acumularea de sange n cavitatea pericardic (Fig. 31);
cauza cea mai frecvent ruperea direct a peretelui ventricular ca urmare a infarctului;
cauze mai rare plgi penetrante cardiace, ruptura unui anevrism disecant de aort, infiltrat
tumoral vascular

59
BOLI PERICARDICE
Tamponada cardiac
Definiie - sindrom produs prin acumularea
rapid de continut hematic pericardic, ce
mpiedic umplerea cardiac.
Consecia hemodinamic variaz de la
simptome minime, pn la colaps cardio-
vascular i deces
Evoluia este inevitabil spre deces dac
lichidul pericardic nu este ndeprtat, fie prin
pericardiocentez, fie prin proceduri
chirurgicale

Fig. 31 - Hemopericard
pericardul parietal a fost secionat pentru a pune n eviden
cavitatea pericaridic destins de prezena sngelui.
60
BOLI PERICARDICE
Definiie inflamaia pericardului visceral (epicard) sau parietal
Etiologie este foarte variabil: infecioas, noninfecioas (inclusiv metastazele, cele mai
frecvene fiind carcinoamele mamare sau pulmonare) sau idiopatic (asemenea
miocarditelor)
Clasificare anatomopatologic
1. Pericardita acuta
2. Pericardita constrictiv (pericardita cronic adeziv )
1. PERICARDITA ACUT
Clasificare se face n funcie de aspectele macroscopice i microscopice ale suprafeelor
pericardice i a fluidului: fibrinoas, purulent sau hemoragic
1.1. Pericardita fibrinoas
este cea mai frecvent form de pericardit
aspectul normal al suprafeelor pericardice (neted, lucios) este nlocuit de un aspect mat,
granular
n cavitatea pericardic se observ prezena unui exudat bogat n fibrin, proteine (Fig
32)
pericardul conine n special celule inflamatorii mononucleare
Uremia poate fi o cauz de pericardit acut(Fig.33)

61
PERICARDITE
Fig. 31 - Exudat pericardic fibrinos
Suprafaa epicardic este edematoas, inflamat,
acoperit de striuri fine de fibrin
Fig. 32 - Pericardit fibrinoas
Cordul unui pacient decedat , cu
uremie, prezint un exudat fibrinos la
suprafaa pericardului visceral
1.2. Pericardita purulenta sau supurata reprezinta acumularea unui exudat purulent la
nivelul cavitatii pericardice. Caile de patrundere a agentilor microbieni sunt urmatoarele:
- Expansiune directa de la un focar inflamator de vecinatate de exemplu de la un empiem
pleural, o pneumonie franca lobara
- Pe cale hematogena in cursul septicemiilor sau bacteriemiilor
- Pe cale limfatica
- Pe cale directa in timpul cardiotomiei (din cursul manevrelor chirurgicale)
Starile de imunodeprimare predispun la infectia pericardica prin oricare din aceste cai
descrise.
Clinic se manifesta prin febra, frisoane, jena toracica
Din punct de vedere macroscopic exudatul purulent are aspect cremos acumulandu-se in
cantitati de pana la 400-500 ml. Suprafata pericardul parietal este fin granulara de
culoare rosietica acoperita de depozite fibrino-purulente.
Microscopic intre cele doua foite pericardice se constata prezenta unui exudat purulent
format din polimorfonucleare neutrofile si piocite.
Uneori din cauza intensitatii mari a procesului inflamator pericardita purulenta se poate
complica cu pericardita constrictiva


1.3. Pericardita hemoragica
Un exudat format din continut hemoragic si exudat fibrino-purulent este determinat de
neoplasmele maligne cu invazie pericardica.
Pericardita hemoragica poate fi determinata si de infectii bacteriene, tuberculoza sau poate
aparea in cadrul unor diateze hemoragice
De asemenea pericardita hemoragica poate fi o complicatie dupa o interventie chirurgicala
cardio-vasculara fiind responsabila pentru aparitia hemoragiilor sau a tamponadei
cardiace.
Din punct de vedere macroscopic pericardul este de culoare rosietica acoperit pe alocuri de
depozite purulente.
Microscopic se constata prezenta de hematii si infiltrat inflamator granulocitar.

2. PERICARDIT CRONIC
Poate fi constrictiv sau adeziv
a) Pericardita constrictiv
Definiie afeciune fibrozant cronic a pericardului ce
comprim cordul i mpiedic umplerea ventricular
Patogenez
apare ca un rspuns exagerat de reparare la leziunea
pericardic
Spaiul pericardic devine obstruat i foiele pericardului
viscerala i parietala fuzioneaz, devenind un esut fibros,
dens, rigid , uneori cu depozite de calciu grosimea
pericardului poate ajunge pn la 3cm, astfel nct poate
ngusta orificiile venelor cave (Fig.33)
Etiologie
o treime din cazuri se datoreaz interveniilor chirurgicale
sau radioterapiei;
n rest poate apare secundar unor infecii bacteriene sau
secundar unei tuberculoze (cauza major n rile
sudezvoltate)
b) Pericardita adeziv
Se dezvolt ca o reacie minor postpericardit acut, de
etiologie diferi.

Fig.33 - Pericardita constrictiv
Spaiul pericardic este obstruat, iar cordul
este nchistat de un pericard fibros, ngroat
65
A. TUMORILE CARDIACE PRIMITIVE
Sunt rare, dar cu consecine grave atunci cnd apar
1. Mixomul cardiac
Reprezint 3% - 50% din tumorile cardiace primare
Se asociaz frecvent cu sindroame familiale autozomal dominante
Majoritatea (75%) apar n atriul stng, dei pot apare n orice camer a inimii
Macroscopic (Fig.34)
Se prezint ca o mas polipoid, gelatinoas, de aspect lucios
Diametrul maxim variaz ntre 5 6 cm
Prezint un pedicul scurt
Microscopic
Strom mixoid lax, bogat n proteoglicani
n interiorul matricei se gsesc celule stelate poligonale, izolate sau dispuse n mici insule
Clinic - simuleaz o boala valvular mitral, cu murmur cardiac de intensitate crescut
Evoluie - de obicei nu metastazeaz, dar frecvent reprezint o surs de emboli (o treime din
pacienii cu mixom la nivelul AS sau VS decedeaz datorit emboliilor la creier)
Tratamentul chirurgical de rezecie a tumorii este eficace n majoritatea cazurilor

66
TUMORI CARDIACE
Fig. 34 - Mixom cardiac
Atriul stng prezint o tumor mare,
polipoid,
Ce protruzioneaz n orificiul valvular mitral.
67
TUMORI CARDIACE
Rabdomiom
Este cea mai frecvent tumor cardiac primar la nou- nscui i copii
Formeaz formaiuni nodulare dispuse n miocard
Este un hamartom fetal care deriv din mioblatii cardiaci embrionari
Majoritatea sunt multiple i implic ambii ventriculi, dei ntr-o treime din cazuri,
sunt implicate i atriile
n jumtate din cazuri, tumorile proemin n interiorul camerei cardiace,
determinnd obstrucia lumenului sau orificiile valvulare
O treime din cazuri se asociaz cu scleroz tuberoas
Macroscopic
formaiuni tumorale de aspect palid
dimensiuni variabile, de la 1 mm pn la civa centimetri
Microscopic
Celulele tumorale sunt mari, cu nuclei mici situai centrali i cu o citoplasm clar,
bogat n glicogen, n care procese fibrilare, ce conin sarcomere, radiaz spre
marginile celulei (celule spider)
68
TUMORI CARDIACE
METASTAZE
Cele mai frecvente metastaze la nivelul cordului sunt determinate de carcinoamele
pulmonare, de glanda mamar, de tract gastrointestinal, dar probabilitatea cea mai
mare de a metastaza la nivelului cordului este reprezentata de melanomul malign.
(Fig.35)
Clinic cordiomiopatie restrictiva, mai ales n cazurile cu fibroz extins
Fig.35 - Metastaz cardiac de melanom
malign- Celule tumorale pigmentate
69
TUMORI CARDIACE
PATOLOGIA VASCULAR
Prof. Univ. Dr. Mariana Aschie
ATEROSCLEROZA
Ateroscleroza leziune metabolic degenerativa a arterelor elastice si
musculo-elastice, cu etio-patogenie complaxa a carei leziune caracteristica
este placa de aterom
Etiopatogenia aterosclerozei
Leziunile precursoare:
1. Striurile lipidice
2. ngroarea intimal difuz
1. 1. Striurile lipidice
Sunt leziuni plane sau uor elevate la nivelul intimei, ce se formeaz prin
depunere de lipide intracelular i extracelular
Se ntlnesc att la copii ct i la aduli.
Microscopic
Celulele prezint vacuole cu lipide macrofage spumoase (Fig.1 A,B)
Macrofagele, celulele musculare netede - conin cantiti mari de lipide
(macrofage spumoase)
71
ATEROSCLEROZA
Fig. 1A - Striurile lipidice sunt alctuite n
principal de macrofage cu aspect spumos. La
stnga - se observ ngroarea intimei, iar la
dreapta prezena celulelor infiltrative
Fig. 1B Aorta cu numeroase striuri lipidice la
nivelul suprafeei luminale evideniate prin
coloraia rou deSudan. La dreapta aorta fr
coloraie
72
ATEROSCLEROZA
2. ngroarea intimala difuz
Se prezint sub forma unor zone albicioase, ngroate la nivelul bifurcaiei
trunchiurilor arteriale
Microscopic
Sunt alctuite din celule musculare netede i estut conjunctiv, dar fr depunere de
lipide
Aceste leziuni sunt localizate la locurile de ramificare a arterelor
Leziunea caracteristic pentru ateroscleroz placa lipidic
fibroinflamatorie (placa de aterom)
Plcile simple sunt leziuni focale, elevate, de culoare glbui, cu suprafaa neted,
form neregulat dar cu margini bine evideniate.
Placa fibroas (Fig. 2A) reprezint o leziune mai avansat, de form aproximativ
oval, cu diametrul cuprins ntre 8 12 cm. n vasele mici, cum ar fi arterele
coronare i cerebrale, acestea sunt de obicei excentrice, ocupnd doar o poriune din
circumferina lumenului. n stadiile mai avansate, fuzionarea lor determin apariia
unor leziuni mari.
73
ATEROSCLEROZA
Microscopic
Plcile aterosclerotice sunt de obicei acoperite iniial de un endoteliu intact,
cu afectarea intimei i puin din poriunea superioar a mediei. (Fig. 2B)
Zona dintre lumenul vasului i centrul necrotic capsula fibroas este
alctuit din celule musculare netede, macrofage, limfocite, celule ncrcate
cu lipide(celule spumoase) i componente ale esutului conjunctiv.
Celulele spumoase sunt fie macrofage, fie celule musculare netede cu
depozite de lipide
Zona central conine detritusuri necrotice (ramolisment lipidic)
n interiorul esutului fibros ct i n zonele necrotice se pot ntlni cristale de
colesterol i celule gigante de corp strin
Frecvent, n interiorul plcii se ntlnesc numeroase celule inflamatorii
74
ATEROSCLEROZA
Fig. 2B Placa fibroas centrul conine macrofage pline cu
lipide i detritusuri necrotice ale celulelor musculare
netede; sunt prezente macrofage i limfocite . Frecvent,
endoteliul supraiacent leziunii pare a fi intact .
Fig.2A Placa fibroas la nivelul aortei , ce
prezint plci mate, usor elevate i cu zone de
ulceraie
75
ATEROSCLEROZA
Evoluia placii fibroase din ateroscleroz
Creterea plcii fibroase se face pe seama dezvoltrii neovascularizatiei , cu punct
de plecare de la nivelul vaselor vasorum, care sunt puine la o persoan normal,
dar frecvente la nivelul plcilor aterosclerotice.
Vasele noi sunt fragile i se pot rupe.
n interiorul plcilor fibroase pot fi prezente macrofage ncrcate cu hemosiderin,
ceea ce atest prezena hemoragiei
Fig.3 Factorii implicai n
patogenia plcilor aterosclerotice
complicate
76
ATEROSCLEROZA
Plcile aterosclerotice complicate (Fig. 3)
Complicaiile constau n:
eroziunea, ulceraia sau fisurarea placii
hemoragiile din placa de aterom
calcificri
anevrisme
Calcificrile apar n zonele cu necroz, depinznd de mecanismul de depunere i
resorbie a mineralelor, care este reglat de celule de tip osteoblast i osteoclast din
pereii vasculari; poate contribui la ridigizarea lumenului
Tromboza mural
apare datorit scurgerii sanguine turbulente din jurul plcii, acest lucru determinnd
i leziuni ale endoteliului
se formeaz de obicei la nivelul zonelor de eroziune i de fisurare a capsulei fibroase
localizarea lor n regiunea proximal a arterei coronare poate fi o cauz de emboli n
zonele distale
77
ATEROSCLEROZA
Ateromul vulnerabil plac de aterom cu alterri structurale i funcionale
care predispun la destabilizarea plcii.
Aterom destabilizat
reprezint placa de aterom complicat cu tromboz mural, ruperea capsulei
fibroase sau hemoragie intracapsular.
apare frecvent n cadrul sindroamelor acute coronare.
ruperea unei plci de aterom determin activarea factorilor de coagulare cu
apariia unui trombus ocluziv la acest nivel
hemoragia unei plci de aterom, datorit rupturii vaselor noi formate, poate
s apar cu sau fr ruptura n prealabil a capsulei fibroase. n ultima situaie
apare expansiunea plcii, cu accentuarea ngustrii lumenului vascular.
Odat cu resorbia hemoragiei, apar macrofagele ncrcate cu hemosiderin
78
COMPLICAIILE ATEROSCLEROZEI
Variaz n funcie de
localizarea i mrimea
vasului afectat, precum i de
cronicitatea procesului
aterosclerotic (Fig.4).
1. ocluzia acut
2. ngustarea cronic a
lumenului vascular
3. formarea de anevrisme
4. embolism
Fig.4 Localizarea aterosclerozei severe n funcie de frecven
79
COMPLICAIILE ATEROSCLEROZEI
Ocluzia acut tromboza la nivelul plcii de aterom poate determina
ngustarea brusc a lumenului unei artere musculare(Fig.5), rezultnd
necroza ischemic a teritoriului irigat de vasul respectiv.
ngustarea cronic a lumenului vascular determin reducerea progresiv a
fluxului sanguin cu apariia secundar a ischemiei cronice la nivelul
teritoriului de distribuie al arterei. Clinic atrofia organului respectiv(ex.
stenoza arterei renale unilaterale determin atrofie renal )
Formarea anevrismelor leziunile din cadrul plcilor de aterom
complicate se pot extinde la nivelul mediei unei artere elastice, ceea ce
determin slbirea peretelui vascular i apariia secundar a unui anevrism.
Frecvent apar la nivelul aortei abdominale
Embolia apare prin:
mobilizarea unui tromb format la nivelul plcii de aterom
ulcerarea plcii cu dislocarea detritusurilor i apariia embolilor cu cristale de
colesterol, care microscopic au aspect de ace (spatii aciculare optic goale) n
esuturile afectate (Fig. 6)
80
COMPLICAIILE ATEROSCLEROZEI
Fig.5 Tromboza arterei coronare
ateroscleroz sever i un trombus recent ce
determin ngustarea lumenului

Fig. 6 Embolia cu cristale de colesterol
Se evideniaz prezena acelor de colesterol de la un
embol aterosclerotic ce a obstruat lumenul unei artere
mici
81
ARTERIOSCLEROZA
Definiie - termen generic pentru toate modificrile produse de hipertensiunea cronic la
nivelul arterelor i a arteriolelor.
Modificrile la nivelul arteriolelor arterioloscleroza

A. ARTERIOSCLEROZA BENIGN
Apare n prezena unei hipertensiuni cronice uoare
Modificarea principal ngroarea de diferite grade a peretelui vascular (Fig.
7A).
La nivelul arterelor mai mici i la nivelul arteriolelor aceste leziuni sunt denumite ca
arterioscleroz/ arterioloscleroza hialin. (Termenul de hialin se refer la aspectul
lucios, cicatricial al peretelui vascular)
Pereii arteriolari sunt ngroai prin depunerea de material la nivelul membranei
bazale i acumularea de proteine plasmocitare. (Fig. 7B)
Aceste leziuni sunt evidente n special la nivelul rinichilor, care are drept rezultat
pierderea de parenchim renal, denumit nefroscleroz benign

82
ARTERIOSCLEROZA
83
Fig 7A Arterioscleroza benigna
Sectiune transversala a unei arteriole renale
intralobulare cu evidentierea ingrosarii intimei
(sageti)
Fig.7B Arterioscleroza benigna
Arteriola renala cu prezenta arteriosclerozei hialine
ARTERIOSCLEROZA
B. ARTERIOSCLEROZA MALIGN
valorile ridicate ale hipertensiunii arteriale determin modificari dramatice la nivelul
microcirculaiei
arterele musculare mici prezint dilatare segmentar datorit necrozei celulelor
musculare netede, n aceste regiuni integritatea endoteliului fiind pierdut, cu creterea
permeabilitii vasculare i cu ptrunderea proteinelor plasmatice la nivelul peretelui
vascular, cu depuneri de fibrin aspect denumit necroz fibrinoida.
84
dup leziune iniial urmeaz proliferarea muscular neted cu creterea concentric a
numrului de straturi de celule musculare netede(Fig. 8), aceast cretere apare ca
rspuns la secreia factorilor de cretere de la nivelul trombocitelor sau a altor celule
de la nivelul leziunii vasculare
toate aceste modificri sunt denumite arterioscleroz/arterioloscleroz malign
ARTERIOSCLEROZA
Fig. 8 Arterioloscleroza
n cazurile de hipertensiune, arteriolele
prezint proliferarea celulelor musculare
netede i creterea cantitii de colagen
i glucozoaminoglicani intercelular,
rezultnd aspectul de foi de ceap ceea
ce duce la incapacitatea de dilatare a
arteriolelor

85
AFECTIUNILE INFLAMATORII ALE VASELOR
SANGUINE
VASCULITE
Definitie inflamaia si necroza vaselor sanguine, ce poate afecta arterele,
venele i capilarele
Patogeneza
Sindroamele vasculitice pot fi cauzate de mecanisme imune ca:
Depozite de complexe imune
Afectarea direct a vaselor sanguine de ctre anticorpii circulani
Diferite forme de imunitate mediata celular



86
POLIARTERITA NODOASA
Definiie
este o vasculit acut, necrozant
afecteaz arterele musculare mici si medii, si ocazional arterele mari
Desi este o boala a adultilor tineri, se poate manifesta si la copii sau la varstnici
Aspecte morfopatologice
leziunile caracteristice se gsesc n arterele musculare mici si medii i sunt
dispuse neregulat
uneori leziunile se extind la nivelul arterelor mari (arterele renale, splenice,
coronare)
fiecare leziune nu msoar mai mult de civa milimetri n lungime, dar pot
implica ntreaga circumferin a vasului
cea mai importanta caracteristic morfologic prezena unei arii de necroz
fibrinoid, cu existena unui raspuns inflamator acut ce nconjoar zona de
necroz, de obicei implicnd ntreaga adventice (periarterite), ce se extinde la
nivelul celorlalte straturi vasculare.(Fig.9)

87
POLIARTERITA NODOASA
CONSECINE
Tromboza la nivelul segmentului arterial afectat, infarctele fiind
frecvente n organele afectate
Anevrisme mici (diametru 0,5 cm)
apare cnd afeciunea este localizat la nivelul arterelor mari, in special
la nivelul ramurilor arterelor renale, coronare si cerebrale;
Complicatie ruptura anevrismului,iar dac este localizat la nivelul
unei zone critice,atunci poate determina o hemoragie fatal.
EVOLUTIA
esutul necrotic si exudatul inflamator este resorbit, cu aparitia fibrozei in
tunica medie si cu numeroase goluri n lamina elastic

88
POLIARTERITA NODOASA
Fig.9 Poliarterita nodoasa
infiltrat inflamator accentuat, ce invadeaza
peretele vascular si tesutul conjunctiv
inconjurator, asociat cu necroza fibrinoida si
distrugerea peretelui vascular.
Manifestri clinice
sunt variabile n funcie de localizarea
leziunilor din diferite organe
frecvent se manifest prin febr i scdere
ponderal
fr tratament de obicei, evoluie fatal
Tratament const n asocierea corticoterapiei
i a ciclofosfamidei, ceea ce duce la remisiuni
pe termen lung la majoritatea pacienilor.

89
ARTERITELE CU CELULE GIGANTE
(arterita temporal, arterite granulomatoase)
sunt inflamaii granulomatoase, cronice, focale ale arterelor temporale
dei afecteaz cel mai des artera temporal, poate afecta i alte artere
craniale sau aorta i ramurile sale (poate determina apariia anevrismului
aortic)
vrsta medie de apariie - de obicei 70 de ani, rar nainte de 50 de ani
acest lucru ajutnd la stabilirea diagnosticului diferenial fa de boala
Takayasu, vasculit ce apare preponderent la tineri
Clinic
Simptomele variaz i depind de localizarea leziunii
Uneori - Stare general alterat, slbiciune, febr redus, pierdere n
greutate
Tulburri vizuale n cazul afectarii arterei oftalmice
Dureri de cap cu iradiere n ceaf, mandibul

90
ARTERITELE CU CELULE GIGANTE
(arterita temporal, arterite granulomatoase)
Morfopatologic
Vasele afectate prezint o ngroare nodular
Lumenul este redus doar la o fant sau pote fi obstruat de un trombus (Fig.
10A)
Microscopic
Se evideniaz o inflamaie granulomatoas a mediei i intimei, ce const din agregate
de macrofage, limfocite, celule plasmocitare, eozinofile i PMN
Celulele gigante (fie de tip Langhans, fie de tip corp-strin) au o distribuie n
special la nivelul laminei elastice interne.(Fig. 10B) dar numrul lor este variabil
Artera este atins segmental, cu zone de necroz alternnd cu zone de aspect normal,
situaie care poate duce la biopsii fals negative.
Zonele de necroz se caracterizeaz prin modificri ale laminei elastice interne, care
devine balonizat, neregulat i fragmentat iar n cazurile severe poate disprea
n stadiile finale intima este evident ngroat, iar media este fibroas
Tromboza poate obstrua lumenul
91
ARTERITE CU CELULE GIGANTE
Fig.10 A Arterita temporala se observ
inflamaia cronic n interiorul peretelui , celule
gigante, iar lumenul este ngustat prin ngroarea
intimei

Fig.10 B Arterita temporala celule gigante
adiacente unei lamine elastice interne
fragmentate (sgei)
92
GRANULOMATOZA WEGENER
Definitie
vasculit localizat la nivelul tractului respirator si renal
este o vasculit necrotizant sistemic, de etiologie neprecizat, caracterizat prin
leziuni granulomatoase la nivelul nasului, sinusurilor, plmnilor i la nivelul
glomerulilor renali
Patogenie leziunile granulomatozei Wegener constau n:
necroz parenchimatoas, vasculit i inflamaie granulomatoas alctuit din
neutrofile, limfocite, celule plasmocitare, macrofage si eozinofile
leziunile individuale de la nivelul plmnilor pot fi mai mari de 5 cm si trebuie
difereniate de tuberculoza.
vasculita ce interesaza arterele i venele mici poate apare n orice loc, dar mai
frecvent la nivelul tractului respirator, rinichi i splin
arterita se caracterizeaz n special prin inflamaie cronic
destul de frecvent inflamaie acut, inflamaie granulomatoas necrotizant
/fr necroz sau necroza fibrinoida.
Evolutie ngroarea mediei si proliferarea intimei sunt frecvente si adesea determin
ngustarea si obliterarea lumenului.
93
GRANULOMATOZA WEGENER
La nivel pulmonar caracteristic (Fig.
11) persistenta pneumoniei bilaterale,
cu infiltrate nodulare, ce evolueaz spre
formarea de caviti, asemntor
tuberculozei (dei mecanismul patogenic
este diferit)
La nivelul rinichilor iniial apare
glomerulonefrita focal necrotizant, ce
progreseaza spre glomerulonefrita difuza
Tratamentul cu ciclofosfamid
evideniaz un rspuns favorabil
Netratat evoluie malign, 80% din
bolnavi decedeaz ntr-un de zile
(Fig.11) Granulomatoza Wegener la nivelul
plamanului
Vasculita arterei pulmonare se evideniaz celule
inflamatorii cronice si celule gigante Langhans la nivelul
peretelui vascular si ingrosarea intimei. 94
ARTERITA TAKAYASU
Definitie
afectiune inflamatorie ce afecteaza aorta si ramurile majore ale aortei
aprozimativ 90% din cazuri sunt femei, majoritatea sub 30 de ani
Etiologie necunoscuta, probabil mecanism autoimun
Patogenie
Clasificare in functie de extinderea la nivelul aortei
1. Arterita limitat la nivelul arcului aortic i a ramurilor sale
2. Arterita ce intereseaza numai aorta toraci si abdominal cu ramurile sale
3. Arterita ce intereseaza att arcul aortic ct s aorta toracic
Macroscopic
aorta este ngroat, iar la nivelul intimei se observ adesea placarde elevate, cu
dispoziie focal
la nivelul ramurilor aortei se observ frecvent stenoza localizat sau ocluzie, ce
afecteaz circulaia sanguina
Pot apare anevrisme de diferite mrimi, n special la nivelul segmentelor toracice si
abdominale

95
ARTERITA TAKAYASU
Microscopic
Leziunile primare de la nivelul aortei i a ramurilor sale constau ntr-o panarterita acut cu
infiltrat alctuit din neutrofile, celule mononucleare si ocazional celule Langhans, ce trebuie
diferentiate de aortita sifilitica
Leziunile tardive constau n fibroza i proliferare intimal sever
Leziunile aterosclerotice secundare pot ascunde afeciunea de baz.

96
BOALA KAWASAKI
Definitie
- este o vasculit acut necrotizant, cu apariie n perioada copilriei, i care afecteaz n special
arterele coronare
este caracterizat prin: febr, erupie tegumentar, leziuni conjunctivale i orale, i limfadenita
n 70% din cazuri, vasculita afecteaz arterele coronare i determin apariia anevrismelor
arterelor coronare (Fig. 12 A,B) deces n 1% -2% cazuri
de obicei are o evoluie limitat
Etiologie
n unele cazuri s-au pus n eviden prezena unor virui: parvovirus B19 sau New Haven
coronavirus
infecii bacteriene stafilococ, streptococ, chlamidia
mecanism imunologic - la unii pacienti s-au pus in evidenta autoanticorpi endoteliali si
autoanticorpi impotriva fibrelor musculare netede
BOALA KAWASAKI
(Fig.12 A)Cord cu prezenta unor anevrisme
evidente la nivelul arterelor coronoare
(Fig. 12B)Artera coronara cu prezenta a doua
zone mari cu defect (sageata) la nivelul
laminei elastice interne
97
TROMBANGEITA OBLITERANT
Boala Buerger
Definiie - afeciune inflamatorie ocluziv localizat la nivelul arterelor medii si
mici, de la nivelul segmentelor distale ale membrelor superioare si
inferioare
- Apare n special la brbai, dar si la femei, care fumeaza
- Prevalena cea mai mare aria Mediteraneana, Asia
Etiologie
Rolul etiologic al fumatului este probat de faptul ca renuntarea la fumat
determina remisiunea; anumiti polifenoli din tabac produc anticorpi si pot
induce inflamatie
Hipersensibilitatea mediata celular imopotriva colagenului de tip II si III
Susceptibilitatea genetica : tipurile haploide HLA A9 si HLA B5 sunt
mai frecvente la pacientii cu trombangeita obliteranta
Clinic
primele simptomele apar frecvent intre 25-40 de ani
Se manifesta prin aparitia claudicatiei intermitente, ulceratii dureroase la
nivelul falangelor distale



98
TROMBANGEITA OBLITERANTA
Boala Buerger
Microscopic
Primele modificari inflamatie acuta a
arterelor mici si medii
Infiltratul cu celule neutrofile se extinde
la venele si nervii inconjuratori
Interesarea endoteliului in zonele
inflamate determina aparitia trombozei
si obliterarea lumenului vascular (Fig.13
A,B); microabcesele mici de la nivelul
peretelui vascular, caracterizate printr-o
zona centrala de neutrofile inconjurata
de fibroblaste si de celule gigante
Langhans, ajuta la stabilirea
diagnosticului diferential cu tromboza
asociata cu ateroscleroza
Leziunile initiale adesea devin severe
incat pot determina gangrena
extremitatii, pentru care singurul
tratament este amputaia
A. (Fig.13 )Sectiune prin extremitatea superioara cu prezenta
unui tombus organizat ce obstrueaza lumenul. Cateva
celule inflamatorii sunt evidente in tesutul adipos.
Vena()si tesutul nervos adiacent()prezinta arii de
necroza.
B.(Fig.13 ) Necroza la nivelul falangelor III
Fig. A Fig B
99
Boala Behcet
Definiie
vasculita sistemica, atat la nivelul vaselor mari cat si mici
se caracterizeaz prin afte orale, ulcere, ulceratii genitale si inflamatii oculare
ocazional leziuni la nivelul SNC, tractul gastro-intestinal si aparatul cardio- vascular
Leziunile cutaneo-mucoase prezinta vasculita nespecifica la nivelul arteriolelor,
capilarelor si venulelor, cu infiltrat limfocitar si plasmocitar la nivelul peretelui
vascular precum si a tesuturilor perivasculare
Ocazional celulele endoteliale sunt balonizate si pot fi proliferate
Arterele medii si largi prezinta arterita distructiva, cu necroza fibrinoida, infiltrat
mononuclear, tromboza, anevrisme si hemoragie
Etiologia- probabil mecanism imun
Tratament rezultate bune cu corticosteroizi
100
ANEVRISME
Definiie
sunt dilataii anormale ale arterelor i venelor
anevrismele arteriale sunt mai frecvente i mai semnificative clinic dect cele
venoase, fiind cauzate de subierea mediei, ca urmare a unei afeciuni congenitale sau
dobndite.
incidena crete odat cu vrsta
Clasificare n functie de localizare, aspectul macroscopic, etiologie (Fig. 14)
A) Clasificarea n funcie de localizare
se refer la tipul de vas afectat (artera sau vena), precum i denumirea vasului afectat
(aorta , artera poplitee)
B) Clasificarea n funcie de aspectul macroscopic
1. Anevrism fuziform formaiune balonizant ovoidal, localizat paralel cu axul lung
al vasului
2. Anevrism sacular dilataie balonizant pe o parte a arterei, asemntor unui sac, cu
orificiul de intrare i ieire mai mic n comparaie cu diametrul anevrismului
3. Anevrismul disecant reprezint de fapt un hematom, n care sngele de la nivelul
hemoragiei patrunde n medie separnd straturile peretelui vascular
4. Anevrisme arteriovenoase semnific directa comunicare ntre o arter i o ven.

101
ANEVRISME
Fig.14 Localizarea anevrismelor
Anevrismele sifilitice frecvent sunt localizate la nivelul aortei
ascendente. Anevrismele aterosclerotice pot apare la nivelul aortei
abdominale sau la nivelul arterelor musculare, incluznd artera
coronar i poplitee. Anevrismele muriforme (anevrisme berry
sunt localizate la nivelul poligonului Willis, n special la zona de
ramificare, ruptura acestuia putnd determina hemoragie
subarhnoidiana. Anevrismele micotice apar aprope n orice zona n
care bacteriile se pot depozita la nivelul vaselor.
102
ANEVRISME
C) Clasificarea etiologic
I) Anevrismul aterosclerotic
este cel mai frecvent
se formeaz pe seama distrugerii mediei
prin complexe ateromatoase
este localizat, de elecie, n aorta
abdominal, distal de originea arterelor
renale i proximal de bifurcaie(Fig. 15)
ocazional, este localizat n celelate
poriuni ale aortei sau la nivelul arterelor
poplitee sau iliace
apare mai frecvent la brbai
peste jumtate din pacieni sunt
hipertensivi
Fig. 15 Anevrism aterosclerotic al
aortei abdominale
Secionarea transversal a
anevrismului relev prezena unui
tromb mural n lumen. Aorta i arterele
iliace comune prezint leziuni de
ateroscleroz
103
Anevrismele aortice abdominale
sunt de obicei fuziforme, mai rar de tip sacular.
Cele simptomatice au un diametru de 5 6 cm
Sunt delimitate de leziuni aterosclerotice ulcerate i calcificate
Majoritatea conin trombi intramural, n diferite grade de organizare, ce pot
emboliza n arterele periferice
Rar, dimensiunea mare a anevrismului poate determina compresiune pe aort
Microscopic
Leziunile aterosclerotice complicate determin distrugerea peretelui vasculari
nlocuirea acestuia cu esut fibros
Focal, se pot observa zone normale de medie norma
Adventicea este ngroat i focal este inflamat, ca rspuns la leziunile de
ateroscleroz avansate

104
ANEVRISME
II) Anevrismul disecant
III) Definiie : Anevrismul disecant se dezvolta ca un hematom intramural al
peretelui aortic. Hematomul produce disectia tunicii medii a aortei incepand
cu aorta ascendenta si - ca urmare a presiunii curentului sanguin - cli varea
progreseaza pana la aorta abdominala. Hematomul intramural determina
ruptura intimei subiacente si disectia stratului mijlociu al aortei.
Poate apare la orice vrst, dar mai frecvent n decada a cincea i a asea, cu
preponderena brbailor
Majoritatea pacienilor prezint hipertensiune
Etiopatogenie
Mecanismul care st la baza apariiei anevrismelor disecante const n
slbirea mediei, aceast modificare fiind iniial descris ca necroz chistic
idiopatic. n acest caz aorta se dilat prin distrugerea multifocal a
componentelor elastice i musculareale tunicii medii, ceea ce duce la apariia
spaiilor chistice.
Disecia ncepe din aorta ascendent i se extinde proximal (spre cord) i
distal (de-a lungul aortei)pritr-o hemoragie disecant ce separ treimea
extern a tunicii medii de cele dou treimi interne cu formarea unui cilindru
105
ANEVRISME
Fig 16 - Anevrism disecant a aortei
A ruptura transversala prezent la nivelul
arcului aortic.( orifciile marilor vase sunt
vizualizate la stnga)
B Scionarea aortei toracice evideniaz un
cheag de snge ce disec media
Microscopi c se constat o fisur
neregulat a esutului elastic normal,
fr proces inflamator, care conine
mucopolizaharide metacromatice
acide, identificate prin tehnici
speciale (Fig 16C)
Fig. 16 C coloraia cu aldehida fuxina a
unei seciuni prin peretele aortic evideniaz
zone cu material metacromatic caracteristic
procesului degenerativ cunoscut sub
denumirea de necroz median chistic
Fig. 16A
Fig 16 B
Fig16 C
106
ANEVRISME
III) Anevrismele sifilitice
Afecteaz n principal aorta ascendent (Fig. 17), unde microscopic se identific
un proces de endarterit i periarterit a vasei vasorum. Aceste vase se ramific
la nivelul adventicei i penetreaz poriunea exterioar i mijlocie a aortei, unde
sunt obstruate de limfocite, celule plasmocitare si macrofage.
Aceste modificri determin necroz focal, cu dezorganizarea i distrugerea
laminei elastice

Fig. 17 Aortita sifilitic
Aorta toracic estedilatat, iar suprafaa sa intern
prezint aspectul tpic de coaj de copac
107
ANEVRISME
IV) Anevrismele micotice
apar ca urmare a slbirii rezistenei peretelui vascular datorit unei infecii
micotice
prezint un risc crescut de ruptur i hemoragie
pot apare la nivelul peretelui aortic sau n vasele cerebrale n timpul septicemiilor,
cel mai frecvent datorit endocarditei bacteriene
rar pot fi afectate i arterele renale, mezenterice, splenice
se pot asocia cu tuberculoza sau cu abcesele bacteriene
Anevrismele arterelor cerebrale
cel mai frecvent sunt anevrisme saculare i sunt denumite anevrisme n boabe
de struguri (berry)
frecvent sunt congenitale i sunt localizate mai ales la nivelul poligonului Willis
pot determina hemoragie subarahnoidian
108
PATOLOGIA VENOAS
A. VARICELE VENOASE - sunt vene dilatate, tortuoase, ce se formeaz prin
creterea presiunii luminale, complicat cu pierderea suportului venos
I. Varicele venoase superficiale ale membrelor inferioare
afecteaz sistemul venos safen superficial
Factori favorizai
Vrsta icidena crete odat cu vrsta. Reflect apariia modificrilor
degenerative ale esutului conjunctiv din pereilor vasculari .
Sexul femeile, mai ales ntre 30 50 de ani, sunt mai predispuse la varice dect
brbaii
Ereditatea exist o predispoziie familial
Postura presiunea venoas la nivelul membrelor inferioare este de 5 -10 ori mai
mare la persoanele care stau in ortostatism , de aceea incidena este crescut i
complicaiile sunt mai frecvente la aceia care stau n picioare perioade
ndelungate
Obezitatea crete riscul de apariie a varicelor prin creterea presiunii
intraabdominale sau datorit suportului ineficient al vaselor oferit de esutul gras
Ali factori de risc: tumori pelvine, insuficiena cardiac congestiv, obstrucia
trombotic a trunchiului venos principal al coapselor sau pelvisului


109
PATOLOGIA VENOAS
Histopatologic
venele varicoase prezint ngroarea peretelui
vascular de diferite grade n unele zone
ngroarea se datorez dilataiei, n altele
datorit hipertrofiei musculare netede,
fibrozei subintimale i prin ncorporarea
trombilor murali la nivelul peretelui vascular
frecvent se observ calcificri locale
afectarea valvular const n ngroarea
acestora, scurtarea lor.
Clinic
Se constat vene proeminente rsucite pe
picioare, cu edem, congestie a esuturilor
distale (durere i senzaie de greutate n
picior), dermatite de staz, ulcere cutanate,
celulit(Fig. 18)
Fig 18 Varice venoase la nivelul
membrului inferior
Prezena varicelor severe la niveelul
venelor superficiale ale membrului
inferior a determinat apariia
dermatitei de staz i ulceraii
secundare
110
PATOLOGIA VENOAS
II . Alte localizari ale varicelor venoase
HEMOROIZII
Dilataiile venelor de la nivelul rectului i canalului anal
Pot apare n interiorul sau n exteriorul sfincterului anal
Factorii favorizanti cei mai importani constipaia, sarcina, sau obstructie
venoas ( tumori rectale)
VARICE ESOFAGIENE
Reprezint o complicaie a hipertensiunii portale, datorate n special cirozei
hepatice
Presiunea portal crescut determin distensia i realizarea de anastomoze ntre
sistemul venos sistemic i cel portal la nivelul poriunii inferioare a esofagului
Complicaia cea mai important hemoragia , cauz important de deces
111
PATOLOGIA VENOAS
TROMBOZA VENOAS PROFUND
Afecteaz n principal venele membrelor inferioare
I. Tromboflebita
Reprezint inflamaia venelor mici i uneori a venelor mari
Apare secundar trombozei sau, destul de frecvent, ca o reacie local a unei
infecii bacteriene
II. Flebotromboza termen folosit pentru tromboza venoas fr o cauz
infecioas sau inflamatorie
III. Tromboza venoas profund
Se refer att la flebotromboz ct i la tromboflebit
Apare mai frecvent atunci cnd se asociaz cu perioade lungi de imobilitate
sau cu condiii de scdere a debitului cardiac.
Reprezint o cauz frecvent de embolii pulmonare

112
PATOLOGIA LIMFATIC
LIMFANGITA
Reflect infecia i necroza vaselor limfatice
Prezena infeciei la nivelul limfoganglionilor limfadenit
La periferia unei zone de inflamaie, limfaticele sunt dilatate, pline de un exudat
cu celule, detritusuri celulare i bacterii.
Etiologie
Aproape orice agent patogen virulent poate cauza limfangit, dar cel mai
frecvent este incriminat streptoccocul beta hemolitic
Clinic se manifest prin benzi subcutanate roii, dureroase, adesea asociate cu
limfoganglioni regionali dureroi.
LIMFEDEMUL
Apare n urma obstruciei limfatice fie prin esut cicatricial, tumori
intraluminale, compresiunea unei tumori tisulare adiacente
Apare de obicei doar atunci cnd trunchiurile majore sunt obstruate, n special la
nivelul axilei(ex. mastectomia radical pentru cancerul mamar)
113
PATOLOGIA VENOAS
Limfangiectazia apare atunci cnd obstrucia limfatic este prelungit, cu
dilatarea vaselor limfatice i creterea esutului fibros
Elefantiasis limfedem la nivelul unui membru care devine mult mrit, cauza
frecvent filarioza (parazit Filaria Bancrofti ce invadeaza limfaticele)
Boala Milory
Definiie - afeciune congenitala, caracterizat prin limfedem prezent de la
natere
Afecteaza de obicei doar un singur membru, dar este mai intens la nivelul
buzelor i pleopelor.
esuturile afectate prezint limfatice mult dilatate, toat zona cptnd un
aspect spongios.
114
TUMORI BENIGNE ALE VASELOR SANGUINE
Generaliti
Tumorile la sistemul vascular sunt frecvente, majoritatea fiind hamartoame
A. HEMANGIOAME
Apar de obiceila nivelul pielii dar pot fi ntlnite i n organele interne
Microscopic
1. HEMANGIOAMELE CAPILARE
Aceast leziune este alctuit din canale vasculare cu o structur i o
mrime caracteristic pentru capilarele normale
Pot fi localizate n orice esut, dar cel mai frecvent la nivelul pielii, esutul
subcutanat, la nivelul gurii, rinchilor, ficatului
Diametrul variaz de la milimetri centimetri
Culoarea este rosie albastr, depinznd de gradul de oxigenare al sngelui
115
TUMORI BENIGNE ALE VASELOR SANGUINE
2. HEMANGIOAME JUVENILE
Se ntlnesc la nivelul pielii nou nscuilor
Cresc rapid n primele luni devia, dar diminu spre 1- 3 ani, i regreseaz complet
n majoritatea cazurilor (80%) pn la vrsta de 5 ani
Microscopic
Zone, de obicei bine delimitate dei nu prezint capsul individual, alctuite din
capilare separate de esut conjunctiv. Proieciile digitiforme ale esutului vascular
pot da impresia unei invazii, dar aceste leziuni sunt benigne, nu invadeaz i nici
nu metastazeaz.
Canalele tapetate de endoteliu sunt umplute de obicei cu snge
Ocazional canalele se pot rupe determinnd dezvoltarea unui esut cicatricial i
depozite de hemosiderin
3. HEMANGIOMUL CAVERNOS
Este format din spaii vasculare mari,
Apar frecvent la nivelul pielii(Fig.19), dar de asemenea pot apare la nivelul
suprafeelor mucoase sau organeleor viscerale, incluznd splina, ficatul,
pancreasul


116
TUMORI BENIGNE ALE VASELOR SANGUINE
Macroscopic
Zon de culoare roie albstruie,
moale de aspect spongios, cu un
diametru ce poate atinge civa
centimetri, bine delimitat dar fr
prezena unei capsule
Nu regreseaz spontan
Fig 19 Hemangiomul cavernos congenital la
nivelul pielii
Microscopic
Spaii mari, tapetate de un endoteliu i pline cu snge, separate de un
esut conjunctiv lax.
Complicaii
Tromboz i fibroz, chisturi uneori cu hemoragie intrachistic
Hemangiomul cavernos
117
TUMORI BENIGNE ALE VASELOR SANGUINE
4. SINDROAME HEMANGIOMATOASE MULTIPLE
Se caracterizeaz prin prezena a mai mult de un hemangiom, fiind
implicate mai multe esuturi (pielea i sistemul nervos central; splina i
ficatul)
Sindromul von Hippel Lindau
Entitate rar ce se caracterizeaz prin hemangioame cavernoase ce apar la
nivelul cerebelului sau mduvei spinrii, i retina.
Sindromul Sturge Weber
Se caracterizeaza printr-o tulburare de dezvoltare a vaselor sanguine la
nivelul pielii i creierului

B. TUMORA GLOMIC (Glomangiom)
Tumor benign ce deriv din celulele glomusului normal, formaiune vascular
neuromuscular de legtur ntre arteriole i venule (aceti receptori neuromuscularri
sunt sensibili la temperatur i regleaz fluxul arteriolar)
este localizat la nivelul pielii, majoritatea la nivelul regiunilor distale ale
falangelor, tipic la nivel subunghial
118
TUMORI BENIGNE ALE VASELOR SANGUINE
Aspectul histopatologic al tumorii glomice
Macroscopic
Leziunile sunt mici, de obicei sub 1 cm n
diametru
La nivelul pielii se prezint sub forma unor
leziuni uor elevate, rotunde, roii-albstrui,
de consisten ferm. (Fig.20)
Microscopic (Fig.21 )
Spaii vasculare ramificate ntr-o strom de
esut conjunctiv i agregate sau cuiburi de
celule glomice specializate.
Celulele glomice sunt celule rotunde sau
cuboidale, care la microscopul electronic
prezint caracteristicile celulelor musculare
netede
Fig.20 Tumor glomic la nivelul feei dorasale a
minii, cu evidenierea unei formaiuni tumorale
poreminente, rotunde, n treimea proximal a
degetului.
Fig.21 Tumora glomica celulele tumorale
glomice sunt situate ntr-o strom
fibrovascular
119
TUMORI BENIGNE ALE VAELOR SANGUINE
C. HEMANGIOENDOTELIOMUL
Definiie tumor vascular a celulelor endoteliale, fiind considerat o leziune
de grani ntre hemangioame benigne i angiosarcoame.
Microscopic
Prezint mai multe tipuri, n funcie de aspectul celulelor endoteliale
hemangioendoteliomul cu celule epitelioide sau histiocitare, celulele
avnd o citoplasm eozinofilic, vacuolar.
Lumenul vascular este evident
Mitozele sunt rare
Pot apare n orice zona, iar tratamentul curativ const n ndeprtarea lor
chirurgical , dar unul din cinci pacieni dezvolt metastaze
Hemangioendoteliomul cu celule fuziforme
Apar n principal la brbai, indiferent de vrst, de obicei la nivelul dermului i
esutului subcutanatal extremitilor distale
Prezint spaii vasculare dtapetate de un endoteliu, cu prezena unor proiecii
papilare.
Desi tumora poate recidiva, totui acestea dau rar metastaze
120
TUMORI MALIGNE ALE VASELOR SANGUINE
A. ANGIOSARCOMUL
Tumor rar , extrem de malign a celulelor endoteliale
Apare la orice vrst i indiferent de sex
Macroscopic
Initial prezint caracteristici benigne: noduli rosii, mici, nedureroi, bine
delimitai si pot apare i sub form de formaiuni mari, gri palide, de
consistena sczut i care de obicei dezvolt necroz central cu
hemoragie consecutiv
Localizare piele, snge, tesut osos, ficat, splin
Microscopic
Prezint un grad variabil de difereniere, de la forme alctuite n principal din
elemente vasculare bine evideniate pn la tumori nedifereniate cu puine
vase sanguine evidente, cu celule gigante, pleomorfice i cu mitoze
frecvente

121
TUMORI MALIGNE ALE VASELOR SANGUINE
Angiosarcomul hepatic
Etiologie diferii carcinogeni, n special arsenic (component al pesticidelor) i
clorhidrat de vinil (folosit la producerea de plastice), substana radioactiv de
contrast (torotast)
Primele modificari sunt atipice cu celulele care tapeteaz sinusoidele hepatice
difuz hiperplaziate
Frecvent este multicentric, de malignitate crescuta.
B. HEMANGIOPERICITOM MALIGN
Tumor rar, probabil cu originea la nivelul pericitelor, ce modific celulele
musculare netede la exteriorul pereilor capilarelor i arteriolelor.
Microscopic
Zone mici alctuite din spaii vasculare asemntoare cu capilarele, inconjurate
de cuiburi i mase rotunde de celule fuziforme, celulele tumorale prezentnd n
mod tipic membran bazal.
Pot apare n orice zon, dar mai frecvent sunt ntlnite la nivelul
retroperitoneului i n extremitile inferioare
Metastaze pot apare la nivelul plamnilor, oaselor, ficatului, ganglionilor
limfatici
122
TUMORI MALIGNE ALE VASELOR SANGUINE
C . SARCOMUL KAPOSI
Tumora angioproliferativa ce deriv din
celulele endoteliale, fiind o complicaie a
AIDS.
Macroscopic
Iniial se prezint ca o formaiune
nodular cutanat, dureroas, brun-
roietic, cu un diametru de 1 mm
1 cm.
Pot apare n orice zon, dar mai
frecvent la nivelul minilor sau
picioarelor.
Microscopic
Aspect variabil (fig. 22) poate semna cu un hemangiom simplu, cu capilare
dispuse sub form de ciorchini i cu cteva macrofage ncrcate cu hemosiderin. Alte
forme sunt hipercelulare, iar spaiile vasculare sunt mai puin evidente
Diagnostic diferenial - cu fibrosarcomul
123
Fig. 22
TUMORILE SISTEMULUI LIMFATIC
Sunt rare, fiind greu de difereniat fa de proliferrile datorate stazei,
anomaliilor
In general se deosebesc prin mrimea lor sau localizare
Spaiile vasculare pot fi mici, ca n capilarele limfangioamelor, sau largi i
dilatate, ca n leziunile cavernoase sau chistice.
1. Limfangiom de tip capilar ( limfangioame simple)
Sunt tumori benigne de aspect nodular, circumscrise, gri rozate, de
consisten moale, putnd fi solitare sau multiple.
Sunt situate subcutanat la nivelul pielii feei, buzelor, toracelui, organelor
genitale, extremiti
Microscopic sunt alctuite din spaii cu perei subiri, de diferite mrimi,
tapetate de celule endoteliale i care conin limf i ocazional leucocite
2. Limfangiom de tip chistic ( Higrom chistic, Limfangiom cavernos)
Leziuni benigne, cel mai frecvent ntlnite la nivelul gtului i axilei,
mediastin i ocazional la nivelul retroperitoneului.
124
TUMORILE SISTEMULUI LIMFATIC
Aspectul morfopatologic al limfangiomului chistic
Macroscopic formaiuni tumorale de aspect spongios, rozate, la secionare
exprimnd un exudat apos.
Microscopic spaii vasculare tapetate de celule endoteliale, pline cu un
lichid bogat n proteine, ce se deosebesc de vasele sanguine prin lipsa
eritrocitelor i a leucocitelor. Se poate identifica i celule conjunctivale i
celule musculare netede bogate, cu dispoziie neregulat.
3. LIMFANGIOSARCOMUL
Tumor rar, puternic malign, ce apare la 0,1% - 0,5% din pacienii cu limfedem la
nivelul braului dup o mastectomie radical sau la nivelul membrul inferior dup
radioterapia carcinomului cervical uterin. Prognostic prost
Histopatologic
Frecvent se prezint sub forma unor noduli multipli, roietici localizai la nivelul
pielii edemaiate
Microscopic nodulii sunt compui din celule ce seamnn cu celulele endoteliale
capilare; pereii vasculari prezint o membran bazal rudimentar.
125
Prof. Univ. Dr. Mariana ASCHIE
VALVULOPATII
126
VALVULOPATII
127
Reprezinta afectarea valvelor (mitrala, aortica,
pulmonara, tricuspida) cu etio-patogenie
complexa, datorata atat anomaliilor genetice
cat si factorilor de mediu. Astfel, sunt lezate
mecanismele de control asupra morfogenezei,
ratei de supravietuire a miocitelor, raspunsul la
stres, contractilitate si activitatea electrica a
inimii.
CLASIFICAREA VALVULOPATIILOR N FUNCIE DE EVOLUIE

Valvulopatii acute:
I. Insuficien acut prin:
o Perforarea valvelor (endocardit) sau ruperea lor (traumatisme, disecie)
o Ruptur de muchi papilar sau de cordaje tendinoase.
II. Stenoza acut (cauz foarte rar de insuficien valvular acut) de ex: stenoz
mitral datorat unui mixom prolabat.
Valvulopatii cronice:
o Modificri valvulare fibroase care progreseaz
o Unirea cicatriceal a comisurilor (stenoz)
o Retracia cicatriceal i micorarea aparatului valvular (insuficien)
o Leziuni combinate de stenoza si insuficienta cel mai frecvent mecanism

VALVULOPATII
128
Definiie - ngustarea orificiului mitral determin obstrucia fluxului sanguin din atriul
stng n ventriculul stng. (Simptomele i semnele stenozei mitrale apar atunci cnd
aceast suprafa este mai mic de 1 2 cm). Suprafata medie a orificiului mitral este de 5
cm
Cauza cea mai frecvent la adult este reumatismul articular acut n antecedente
Sngele stagneaz n atriul stng care se dilat i se hipertrofiaz. Procesul de staz
cuprinde apoi mica circulaie, n timp realizndu-se induraia brun a plmnilor, cu
apariia de infarcte sau infarctizri. Acest proces evolueaz retrograd spre artera pulmonar
i ventriculul drept cu dilatarea secundar a acestuia i apariia insuficienei valvei
tricuspide, prin dilatarea inelului fibros atrio-ventricular.
n timp, apare staza din teritoriile cavei superioare (turgescena jugularelor) i a cavei
inferioare (staz hepatic). Decompensarea cuprinde ntreg sistem venos i, n consecin
apare cianoza tegumentelor i edeme generalizate (anasarca)
Fuziunea valvelor face ca sngele s treac printr-o plnie rigid, ceea ce produce o
vibraie a pereilor, care este responsabil de producerea uruiturii diastolice

STENOZA MITRA L
129
Aspecte macroscopic
Cordul are diametrul trasversal mult mrit , n special pe baza dilatrii atriului stng,
ce poate atinge dimensiuni imprensionante, uneori avnd o capacitate de peste 10 ori
fa de normal.
Valvele sunt ngroate i sclerozate, lipite ntre ele , formnd un fel de plnie rigid,
cu orificiul mult ngustat (ajungnd pn la 2-3 mm) frecvent cu depuneri calcare (Fig.
nr. 1).
Cordajele tendinoase sunt ngoate i scurtate (Fig. nr. 2)
Atriul stng dilatat favorizeaz formarea de trombi intraatriali, n special la nivelul
urechiuii stngi, acetia fiind o cauz frecvent de embolii prin detaare (frecvent
embolii pulmonare sau cerebrale) i de asemenea, determin apariia insuficienei
mitrale funcionale.
STENOZA MITRA L
130
STENOZA MITRAL
Fig. nr. 2 Stenoz mitral secundar reumatismului articular
acut, cu ngroarea cordajelor tendinoase
Fig. nr. 1 Stenoz mitral cu evidenierea orificiului
mitral ngustat
131
Aspecte microscopice
Valva mitral scleroz cu fibre conjunctive groase, n parte hialinizate, uneori cu
depuneri calcare i chiar cu metaplazie condroid. Uneori , n corion se evideniaz
un infiltrat inflamator limfocitar
Endocardul atrial stng este ngroat, printr-un proces de fibroz
Plmnul se caracterizeaz prin prezena stazei pulmonare cronice (induratie bruna),
ca urmare a extravazrii sngelui, cu fibroz septal consecutiv. n cazurile severe
de stenoz mitral apare o ngroare a membranei bazale a epiteliului alveolar i a
endoteliului vascular cu edem, schimburile gazoase devenind dificile (clinic apare
cianoza).
Secundar hipertensiunii pot apare leziuni de ateroscleroz ale arterei pulmonare i
ale ramurilor sale.

STENOZA MITRA L
132
Este una dintre cele mai frecvente leziuni valvulare:
Cauze frecvente:
o Afectarea reumatismal a valvei
o Disfuncia muchilor papilari
o Degenerescena mixomatoas a cuspidelor valvei mitrale, cu sau fr prolaps de valv
mitral
o Ruptura cordajelor tendinoase
o Calcificarea important a inelului mitral (n special la femeile n vrst)
o Dilatarea ventriculului stng cu dilatarea consecutiv a inelului mitral
Cauze rare:
Mixomul atrial stng
Lupus eritematos sistemic
Disfuncia muchilor papilari secundar unei artere coronare stngi anormale cu
emergen din artera pulmonar stng
INSUFICIENA MITRA L
133
Presiunea de la nivelul atriului stng este mult mai mic dect presiunea de la nivelul aortei,
astfel nct, la debutul contraciei ventriculare, sngele regurgiteaz prin valva mitral
incompetent. Prin urmare, pn la deschiderea valvei aortice aproximativ un sfert din
volumul sanguin al ventriculului stng regurgiteaz n atriul stng, acest lucru determinnd
apariia unui murmur cu debut imediat dup zgomotul I i care poate dura toat sistola
(murmur pansistolic).
Se produce hipertrofia i dilatarea cordului stng.
Staza din atriul stng produce aceleai modificri n mica circulaie ca i stenoza mitral, dar
de obicei intensitatea lor este mai redus.
Tablou clinic al insuficienei mitrale (IMi)
IMi acut (exemplu necroz de muchi papilar n infarctul miocardic) decompensarea acut a
ventriculului stng determin apariia edemului pulmonar acut i oc cardiogen.
IMi cronic
o pacientul este asimptomatic sau prezint simptome minime timp ndelungat.
o odat cu decompensarea ventriculului stng apar aceleai simptome ca n stenoza mitral, n
special dispnee cu tuse nocturn.
Auscultaie suflu holosistolic, cu frecven nalt, ncepnd cu zgomotul I, punct maxim la
apex, cu iradiere n axil (suflu de regurgitare), oc apexian deplasat la stnga

INSUFICIENA MITRA L
134
INSUFICIENA MITRA L
Fig. nr. 3 Insuficien mitral acut secundar unui infarct
miocardic acut asociat cu ruptura muchilor papilari.
Cauza cea mai frecvent de
insuficiena mitral acut este ruptura
muchilor papilari secundar unui
infarct miocardic (Fig. nr. 3).
Majoritatea pacienilor decedeaz n
decurs de 48 de ore. nlocuirea
chirurgical a valvei poate salva viaa,
dar aceast intervenie chirurgical se
asociaz cu o rat de mortalitate
ridicat.
135
INSUFICIENA MITRA L
Fig. nr. 4. Degenerescena mixoid a valvei mitrale
cu apariia secundar a prolapsului valvei mitrale. Se remarc
bombarea accentuat a foielor mitrale.
Degenerescena mixomatoas a
valvei mitrale este depistat
frecvent post-mortem, avnd o
inciden de 15% la persoanele cu
vrsta de peste 70 de ani.
Cuspidele valvei mitrale prezint
un aspect bombat (Fig. nr. 4) i
prolabeaz spre atriul stng n
timpul contraciei ventriculare.
Clinic, se caracterizeaz prin
prezena la auscultaie a unui clic
medio-sistolic i a unui murmur
la sfritul sistolei.
136
Definiie - ngustarea tractului de
ejecie aortic la nivel valvular, cu
obstrucia fluxului din ventriculul
stng n aorta ascendent i avnd
drept rezultat un gradient de
presiune la nivelul obstruciei de
peste 10 mmHg (Fig. nr. 5)
Stenoza aortic valvular (SA)
poate fi congenital, datorat
calcificrii degenerative idiopatice
a cuspidelor aortice sau secundar
inflamaiei reumatismale a valvei
aortice sau datorit aortitei
sifilitice, ce determin fibroza
cuspidelor aortice i fuziunea
comisurilor.
STENOZA AORTIC
Fig. nr. 5 Stenoza valvei aortice
Se observ ngustarea sever a orificiului aortic i prezena
unor noduli de calcifiere la nivelul celor trei cuspide aortice
137
Indiferent dac stenoza aortica este congenital sau dobndit, calcificrile severe
pot deforma complet cuspidele.
Clinic
Frecvent stenoza aortic este asimptomatic mult timp sau pacientul prezint
simptome minime, aceast afeciune fiind descoperit postmortem.
Dintre simptome, cele mai frecvente sunt: sincopa, angina pectoral i insuficiena
cardiac stng.
La auscultaie se deceleaz un suflu sistolic, cu debut dup primul zgomot cardiac i
care se termin naintea celui de-al doilea zgomot cardiac. Asocierea cu o insuficien
aortic determin i apariia unui murmur diastolic.
Tratamenul const n nlocuirea chirurgical a valvei, chiar i la pacienii n vrst.
Consecina fiziopatologic a stenozei aortice este hipertrofia ventricular concentric, cu
reducerea debitului cardiac. n faza de decompensare are loc dilatarea ventriculului
stng, asociat cu apariia consecutiv a insuficienei mitrale.

STENOZA AORTICA
138
Definiie - nchiderea incomplet a valvelor sigmoide n diastol caracterizate prin
perforri sau retracii cicatriceale, datorit leziunilor reumatismale sau luetice.
CAUZE DE INSUFICIEN AORTIC
Orice afeciune ce afecteaz cuspidele valvei aortice pot determina regurgitarea:
MALFORMAII CARDIACE CONGENITALE valv oartic bicuspid/
unicuspid.
DEGENERESCENA VALVEI AORTICE proces ce apare frecvent odat cu
naintarea n vrst.
ENDOCARTIDA
REUMATISM ARTICULAR ACUT
Alte cauze rare:
Sindromul Marfan (afeciune a esutului conjunctiv)
Spondilit anchilopoietic
Sifilis

INSUFICIENA AORTICA
139
Consecina hemodinamic este regurgitarea sngelui din aort n ventriculul stng ,
ceea ce determin creterea volumului la sfritul diastolei. Apare un debit cardiac
crescut i hipertensiune arterial sistemic, cu prezena unui puls amplu . n timp se
produce hipertrofia i dilatarea ventriculului stng
La auscultaie n mod caracteristic se percepe un murmur diastolic, dar poate apare
i un murmur sistolic de ejecie datorit debitului cardiac crescut, precum i un
murmur diastolic mitral , n cazul asocierii cu insuficiena mitral.
Insuficiena aortic sever se asociaz cu insuficien ventricular stng.
Insuficiena aortic medie este depistat uneori la persoanele sntoase, unele dintre
acestea avnd valve aortice bicuspide, iar altele prezentnd n antecedente reumatism
articular acut.

INSUFICIENA AORTICA
140
Att stenoza ct i insuficiena tricuspidian sunt leziuni foarte rare, care apar frecvent n cazul
afeciunilor de la nivelul cordului drept.
Se nsoesc de dilatarea i hipertrofia atriului drept i apoi, eventual, a vntricului drept,
n timp ce cordul stng rmne normal sau este uor hipertrofiat, deoarece volumul de
snge este mai sczut la acest nivel.
Circulaia de ntoarcere fiind mpiedicat, apare foarte repede staza hepatic
(hepatomegalia).
Decesul poate surveni prin insuficien cardiac ori endocardit secundar.

Stenoza i insuficiena sigmoidelor pulmonare sunt cardiopatii valvulare foarte rare. Pot fi
consecutive endocarditelor, dar mai frecvent datorit unor malformaii. Insuficiena valvei
pulmonare este cel mai frecvent funcional, secundar unei hipertensiuni n mica circulaie, n
cursul stenozei mitrale.
LEZIUNILE ORIFICIULUI TRICUSPID i
PULMONAR
141
Bibliografie
1. Raphael Rubin, Strayer D.S. Rubins
Patholgy; Clinicopathologic Foundations of
Medicine; ed. 5; 2008
2. Robbins and Cotran - Pathologic Basis
of Disease 7th edition; editura Elsevier
Saunders, 2008
3. Rosai and Ackermans Surgical
Pathology . 9
th
ed.

142
PATOLOGIA VASCULAR
Prof. Univ. Dr. Mariana Aschie
1
ATEROSCLEROZA
Ateroscleroza prezena de plci proeminente (ateroame) formate prin
depunerea subintimal de diverse lipide, colesterol, proteine, esut fibros,
componente calcare
Leziunea caracteristic placa de aterom
Etiopatogenia aterosclerozei
Leziunile precursoare:
1. Striurile lipidice
2. ngroarea intimal difuz
1. 1. Striurile lipidice
Sunt leziuni plane sau uor elevate la nivelul intimei, ce se formeaz prin
depunere de lipide intracelular i extracelular
Se ntlnesc att la copii ct i la aduli.
Microscopic
Celulele prezint vacuole cu lipide celule spumoase (Fig.1 A,B)
Macrofagele, celulele musculare netede - conin cantiti mari de lipide
2
ATEROSCLEROZA
Fig. 1A - Striurile lipidice sunt alctuite n
principal de macrofage cu aspect spumos. La
stnga - se observ ngroarea intimei, iar la
dreapta prezena celulelor infiltrative
Fig. 1B Aorta cu numeroase striuri lipidice la
nivelul suprafeei luminale evideniate prin
coloraia rou deSudan. La dreapta aorta fr
coloraie
3
ATEROSCLEROZA
2. ngroarea intimala difuz
Se prezint sub forma unor zone albicioase, ngroate la nivelul bifurcaiei
trunchiurilor arteriale
Microscopic
Sunt alctuite din celule musculare netede i estut conjunctiv, dar fr depunere de
lipide
Aceste leziuni sunt localizate la locurile de ramificare a arterelor
Leziunea caracteristic pentru ateroscleroz placa lipidic
fibroinflamatorie (placa de aterom)
Plcile simple sunt leziuni focale, elevate, de culoare glbui, cu suprafaa neted,
form neregulat dar cu margini bine evideniate.
Placa fibroas (Fig. 2A) reprezint o leziune mai avansat, de form aproximativ
oval, cu diametrul cuprins ntre 8 12 cm. n vasele mici, cum ar fi arterele coronare
i cerebrale, acestea sunt de obicei excentrice, ocupnd doar o poriune din
circumferina lumenului. n stadiile mai avansate, fuzionarea lor determin apariia
unor leziuni mari.
4
ATEROSCLEROZA
Microscopic
Plcile aterosclerotice sunt de obicei acoperite iniial de un endoteliu intact, cu
afectarea intimei i puin din poriunea superioar a mediei. (Fig. 2B)
Zona dintre lumenul vasului i centrul necrotic capsula fibroas este
alctuit din celule musculare netede, macrofage, limfocite, celule ncrcate cu
lipide(celule spumoase) i componente ale esutului conjunctiv.
Celulele spumoase sunt fie macrofage, fie celule musculare netede cu
depozite de lipide
Zona central conine detritusuri necrotice
n interiorul esutului fibros ct i n zonele necrotice se pot ntlni cristale de
colesterol i celule gigante de corp strin
Frecvent, n interiorul plcii se ntlnesc numeroase celule inflamatorii
5
ATEROSCLEROZA
Fig. 2B Placa fibroas centrul conine macrofage pline cu
lipide i detritusuri necrotice ale celulelor musculare
netede; sunt prezente macrofage i limfocite . Frecvent,
endoteliul deasupra leziunii pare a fi intact .
Fig.2A Placa fibroas la nivelul aortei , ce
prezint plci mate, usor elevate i cu zone de
ulceraie
6
ATEROSCLEROZA
Evoluia placii fibroase din ateroscleroz
Creterea plcii fibroase se face pe seama dezvoltrii neovascularizatiei , cu punct
de plecare de la nivelul vaselor vasorum, care sunt puine la o persoan normal,
dar frecvente la nivelul plcilor aterosclerotice.
Vasele noi sunt fragile i se pot rupe.
n interiorul plcilor fibroase pot fi prezente macrofage nccate cu hemosiderin,
ceea ce atest prezena hemoragiei
Fig.3 Factorii implicai n
patogenia plcilor aterosclerotice
complicate
7
ATEROSCLEROZA
Plcile aterosclerotice complicate (Fig. 3)
Complicaiile constau n:
eroziunea, ulceraia sau fisurarea placii
hemoragiile din placa de aterom
calcificri
anevrisme
Calcificrile apar n zonele cu necroz, depinznd de mecanismul de depunere i
resorbie a mineralelor, care este reglat de celule de tip osteoblast i osteoclast din
pereii vasculari; poate contribui la ridigizarea lumenului
Tromboza mural
apare datorit scurgerii sanguine turbulente din jurul plcii, acest lucru determinnd i
leziuni ale endoteliului
se formeaz de obicei la nivelul zonelor de eroziune i de fisurare a capsulei fibroase
localizarea lor n regiunea proximal a arterei coronare poate fi o cauz de emboli n
zonele distale
8
ATEROSCLEROZA
Ateromul vulnerabil plac de aterom cu alterri structurale i funcionale
care predispun la destabilizarea plcii.
Aterom destabilizat
reprezint placa de aterom complicat cu tromboz mural, ruperea capsulei
fibroase sau hemoragie intracapsular.
apare frecvent n cadrul sindroamelor acute coronare.
ruperea unei plci de aterom determin activarea factorilor de coagulare cu
apariia unui trombus ocluziv la acest nivel
hemoragia unei plci de aterom, datorit rupturii vaselor noi formate, poate s
apar cu sau fr ruptura n prealabil a capsulei fibroase. n ultima situaie
apare expansiunea plcii, cu accentuarea ngustrii lumenului vascular. Odat
cu resorbia hemoragiei, apar macrofagele ncrcate cu hemosiderin
9
COMPLICAIILE ATEROSCLEROZEI
Variaz n funcie de
localizarea i mrimea vasului
afectat, precum i de
cronicitatea procesului
aterosclerotic (Fig.4).
1. ocluzia acut
2. ngustarea cronic a
lumenului vascular
3. formarea de anevrisme
4. embolism
Fig.4 Localizarea aterosclerozei severe n funcie de frecven
10
COMPLICAIILE ATEROSCLEROZEI
Ocluzia acut tromboza la nivelul plcii de aterom poate determina
ngustarea brusc a lumenului unei artere musculare(Fig.5), rezultnd necroza
ischemic a teritoriului irigat de vasul respectiv.
ngustarea cronic a lumenului vascular determin reducerea progresiv a
fluxului sanguin cu apariia secundar a ischemiei cronice la nivelul
teritoriului de distribuie al arterei. Clinic atrofia organului respectiv(ex.
stenoza arterei renale unilaterale determin atrofie renal )
Formarea anevrismelor leziunile din cadrul plcilor de aterom complicate
se pot extinde la nivelul mediei unei artere elastice, ceea ce determin
slbirea peretelui vascular i apariia secundar a unui anevrism. Frecvent
apar la nivelul aortei abdominale
Embolia apare prin:
mobilizarea unui tromb format la nivelul plcii de aterom
ulcerarea plcii cu dislocarea detritusurilor i apariia embolilor cu cristale de
colesterol, care microscopic au aspect de ace n esuturile afectate (Fig. 6)
11
COMPLICAIILE ATEROSCLEROZEI
Fig.5 Tromboza arterei coronare
ateroscleroz sever i un trombus recent ce
determin ngustarea lumenului

Fig. 6 Embolia cu cristale de colesterol
Se evideniaz prezena acelor de colesterol de la un
embol aterosclerotic ce a obstruat lumenul unei artere
mici
12
ARTERIOSCLEROZA
Definiie - termen generic pentru toate modificrile produse de hipertensiunea cronic la
nivelul arterelor i a arteriolelor.
Modificrile la nivelul arteriolelor arterioloscleroza

A. ARTERIOSCLEROZA BENIGN
Apare n prezena unei hipertensiuni cronice uoare
Modificarea principal ngroarea de diferite grade a peretelui vascular (Fig. 7A).
La nivelul arterelor mai mici i la nivelul arteriolelor aceste leziuni sunt denumite ca
arterioscleroz/ arterioloscleroza hialin. (Termenul de hialin se refer la aspectul
lucios, cicatricial al peretelui vascular)
Pereii arteriolari sunt ngroai prin depunerea de material la nivelul membranei
bazale i acumularea de proteine plasmocitare. (Fig. 7B)
Aceste leziuni sunt evidente n special la nivelul rinichilo, care are drept rezultat
pierderea de parenchim renal, denumit nefroscleroz benign

13
ARTERIOSCLEROZA
14
Fig 7A Arterioscleroza benigna
Sectiune transversala a unei arteriole renale
intralobulare cu evidentierea ingrosarii intimei
(sageti)
Fig.7B Arterioscleroza benigna
Arteriola renala cu prezenta arteriosclerozei hialine
ARTERIOSCLEROZA
B. ARTERIOSCLEROZA MALIGN
valorile ridicate ale hipertensiunii arteriale determin modificari dramatice la nivelul
microcirculaiei
arterele musculare mici prezint dilatare segmentar datorit necrozei celulelor
musculare netede, n aceste regiuni integritatea endoteliului fiind pierdut, cu creterea
permeabilitii vasculare i cu ptrunderea proteinelor plasmatice la nivelul peretelui
vascular, cu depuneri de fibrin aspect denumit necroz fibrinoida.
15
dup leziune iniial urmeaz proliferarea muscular neted cu creterea concentric a
numrului de straturi de celule musculare netede(Fig. 8), aceast cretere apare ca
rspuns la secreia factorilor de cretere de la nivelul trombocitelor sau a altor celule
de la nivelul leziunii vasculare
toate aceste modificri sunt denumite arterioscleroz/arterioloscleroz malign
ARTERIOSCLEROZA
Fig. 8 Arterioloscleroza
n cazurile de hipertensiune, arteriolele
prezint proliferarea celulelor musculare
netede i creterea cantitii de colagen i
glucozoaminoglicani intercelular,
rezultnd aspectul de foi de ceap ceea
ce duce la incapacitatea de dilatare a
arteriolelor

16
AFECTIUNILE INFLAMATORII ALE VASELOR
SANGUINE
VASCULITE
Definitie inflamia si necroza vaselor sanguine, ce poate afecta arterele, venele
i capilarele
Patogeneza
Sindroamele vasculitice pot fi cauzate de mecanisme imune ca:
Depozite de complexe imune
Afectarea direct a vaselor sanguine de ctre anticorpii circulani
Diferite forme de imunitate mediata celular



17
POLIARTERITA NODOASA
Definiie
este o vasculit acut, necrozant
afecteaz arterele musculare mici si medii, si ocazional arterele mari
e mai frecvent la brbai dect la femei
Aspecte morfopatologice
leziunile caracteristice se gsesc n arterele musculare mici si medii i sunt
dispuse neregulat
ocazional leziunile se extind la nivelul arterelor mari (arterele renale, splenice,
coronare)
fiecare leziune nu msoar mai mult de civa milimetri n lungime, dar pot
implica ntreaga circumferin a vasului
cea mai importanta caracteristic morfologic prezena unei arii de necroz
fibrinoid, cu existena unui raspuns inflamator acut ce nconjoar zona de
necroz, de obicei implicnd ntreaga adventice (periarterite), ce se extinde la
nivelul celorlalte straturi vasculare.(Fig.9)

18
POLIARTERITA NODOASA
CONSECINE
Tromboza la nivelul segmentului arterial afectat, infarctele fiind frecvente
n organele afectate
Anevrisme mici (diametru 0,5 cm)
apare cnd afeciunea este localizat la nivelul arterelor mari, in special
la nivelul ramurilor arterelor renale, coronare si cerebrale;
Complicatie ruptura anevrismului,iar dac este localizat la nivelul
unei zone critice,atunci poate determina o hemoragie fatal.
EVOLUTIA
esutul necrotic si exudatul inflamator este resorbit, cu aparitia fibrozei in
tunica medie si cu numeroase goluri n lamina elastic

19
POLIARTERITA NODOASA
Fig.9 Poliarterita nodoasa
infiltrat inflamator accentuat, ce invadeaza
peretele vascular si tesutul conjunctiv
inconjurator, asociat cu necroza fibrinoida si
distrugerea peretelui vascular.
Manifestri clinice
sunt variabile n funcie de localizarea
leziunilor din diferite organe
frecvent se manifest prin febr i scdere
ponderal
fr tratament de obicei, evoluie fatal
Tratament const n asocierea corticoterapiei
i a ciclofosfamidei, ceea ce duce la remisiuni
pe termen lung la majoritatea pacienilor.

20
ARTERITELE CU CELULE GIGANTE
(arterita temporal, arterite granulomatoase)
sunt inflamaii granulomatoase, cronice, focale ale arterelor temporale
dei afecteaz cel mai des artera temporal, poate afecta i alte artere
craniale sau aorta i ramurile sale (poate determina apariia anevrismului
aortic)
vrsta medie de apariie - de obicei 70 de ani, rar nainte de 50 de ani
acest lucru ajutnd la stabilirea diagnosticului diferenial fa de boala
Takayasu, vasculit ce apare preponderent la tineri
Clinic
Simptomele variaz i depind de localizarea leziunii
Uneori - Stare general proast, slbiciune, febr redus, pierdere n
greutate
Tulburri vizuale dac este atins artera oftalmic
Dureri de cap cu iradiere n ceaf, mandibul

21
ARTERITELE CU CELULE GIGANTE
(arterita temporal, arterite granulomatoase)
Morfopatologic
Vasele afectate prezint o ngroare nodular
Lumenul este redus doar la o fant sau pote fi obstruat de un trombus (Fig. 10A)
Microscopic
Se evideniaz o inflamaie granulomatoas a mediei i intimei, ce const din agregate
de macrofage, limfocite, celule plasmocitare, eozinofile i PMN
Celulele gigante (fie de tip Langhans, fie de tip corp-strin) au o distribuie n special
la nivelul laminei elastice interne.(Fig. 10B) dar numrul lor este variabil
Artera este atins segmental, cu zone de necroz alternnd cu zone de aspect normal,
situaie care poate duce la biopsii fals negative.
Zonele de necroz se caracterizeaz prin modificrile ale laminei elastice interne, care
devine balonizat, neregulat i fragmentat iar n cazurile severe poate disprea
n stadiile finale intima este evident ngroat, iar media este fibroas
Tromboza poate obstrua lumenul
22
ARTERITE CU CELULE GIGANTE
Fig.10 A Arterita temporala se observ
inflamaia cronic n interiorul peretelui , celule
gigante, iar lumenul este ngustat prin ngroarea
intimei

Fig.10 B Arterita temporala celule gigante
adiacente unei lamine elastice interne
fragmentate (sgei)
23
GRANULOMATOZA WEGNER
Definitie
vasculit localizat la nivelul tractului respirator si renal
este o vasculit necrotizant sistemic, de etiologie neprecizat, caracterizat prin
leziuni granulomatoase la nivelul nasului, sinusurilor, plmnilor i la nivelul
glomerulilor renali
Patogenie leziunile granulomatozei Wegner constau n:
necroz parenchimatoas, vasculit i inflamaie granulomatoas alctuit din
neutrofile, limfocite, celule plasmocitare, macrofage si eozinofile
leziunile individuale de la nivelul plmnilor pot fi mai mari de 5 cm si trebuie
difereniate de tuberculoza.
vasculita ce interesaza arterele i venele mici poate apare n orice loc, dar mai
frecvent la nivelul tractului respirator, rinichi i splin
arterita se caracterizeaz n special prin inflamaie cronic
destul de frecvent inflamaie acut, inflamaie granulomatoas necrotizant
/fr necroz sau necroza fibrinoida.
Evolutie ngroarea mediei si proliferarea intimei sunt frecvente si adesea determin
ngustarea si obliterarea lumenului.
24
GRANULOMATOZA WEGNER
La nivel pulmonar caracteristic (Fig.
11) persistenta pneumoniei bilaterale,
cu infiltrate nodulare, ce evolueaz spre
formarea de caviti, asemntor
tuberculozei (dei mecanismul patogenic
este diferit)
La nivelul rinichilor iniial apare
glomerulonefrita focal necrotizant, ce
progreseaza spre glomerulonefrita difuza
Tratamentul cu ciclofosfamid
evideniaz un rspuns favorabil
Netratat evoluie malign, 80% din
bolnavi decedeaz ntr-un de zile
(Fig.11) Granulomatoza Wegner la nivelul plamanului
Vasculita arterei pulmonare se evideniaz celule
inflamatorii cronice si celule gigante Langhans la nivelul
peretelui vascular si ingrosarea intimei.
25
ARTERITA TAKAYASU
Definitie
afectiune inflamatorie ce afecteaza aorta si ramurile majore ale aortei
aprozimativ 90% din cazuri sunt femei, majoritatea sub 30 de ani
Etiologie necunoscuta, probabil mecanism autoimun
Patogenie
Clasificare in functie de extinderea la nivelul aortei
1. Arterita limitat la nivelul arcului aortic i a ramurilor sale
2. Arterita ce intereseaza numai aorta toraci si abdominal cu ramurile sale
3. Arterita ce intereseaza att arcul aortic ct s aorta toracic
Macroscopic
aorta este ngroat, iar la nivelul intimei se observ adesea placarde elevate, cu
dispoziie focal
la nivelul ramurilor aortei se observ frecvent stenoza localizat sau ocluzie, ce
afecteaz circulaia sanguina
Pot apare anevrisme de diferite mrimi, n special la nivelul segmentelor toracice si
abdominale

26
ARTERITA TAKAYASU
Microscopic
Leziunile primare de la nivelul aortei i a ramurilor sale constau ntr-o panarterita acut cu
infiltrat alctuit din neutrofile, celule mononucleare si ocazional celule Langhans, ce trebuie
diferentiate de aortita sifilitica
Leziunile tardive constau n fibroza i proliferare intimal sever
Leziunile aterosclerotice secundare pot ascunde afeciunea de baz.

27
BOALA KAWASAKI
Definitie
- este o vasculit acut necrotizant, cu apariie n perioada copilriei, i care afecteaz n special
arterele coronare
este caracterizat prin: febr, erupie tegumentar, leziuni conjunctivale i orale, i limfadenita
n 70% din cazuri, vasculita afecteaz arterele coronare i determin apariia anevrismelor
arterelor coronare (Fig. 12 A,B) deces n 1% -2% cazuri
de obicei are o evoluie limitat
Etiologie
n unele cazuri s-au pus n eviden prezena unor virui: parvovirus B19 sau New Haven
coronavirus
infecii bacteriene stafilococ, streptococ, chlamidia
mecanism imunologic - la unii pacienti s-au pus in evidenta autoanticorpi endoteliali si
autoanticorpi impotriva fibrelor musculare netede
BOALA KAWASAKI
(Fig.12 A)Cord cu prezenta unor
anevrisme evidente la nivelul arterelor
coronoare
(Fig. 12B)Artera coronara cu prezenta a
doua zone mari cu defect (sageata) la
nivelul laminei elastice interne
28
TROMBANGEITA OBLITERANT
Boala Buerger
Definiie - afeciune inflamatorie ocluziv localizat la nivelul arterelor medii si
mici, de la nivelul segmentelor distale ale membrelor superioare si
inferioare
- Apare n special la brbai, dar si la femei, care fumeaza
- Prevalena cea mai mare aria Mediteraneana, Asia
Etiologie
Rolul etiologic al fumatului este probat de faptul ca renuntarea la fumat
determina remisiunea; anumiti polifenoli din tabac produc anticorpi si pot
induce inflamatie
Hipersensibilitatea mediata celular imopotriva colagenului de tip II si III
Susceptibilitatea genetica : tipurile haploide HLA A9 si HLA B5 sunt
mai frecvente la pacientii cu trombangeita obliteranta
Clinic
primele simptomele apar frecvent intre 25-40 de ani
Se manifesta prin aparitia claudicatiei intermitente, ulceratii dureroase la
nivelul falangelor distale



29
TROMBANGEITA OBLITERANTA
Boala Buerger
Microscopic
Primele modificari inflamatie acuta a
arterelor mici si medii
Infiltratul cu celule neutrofile se extinde
la venele si nervii inconjuratori
Interesarea endoteliului in zonele
inflamate determina aparitia trombozei
si obliterarea lumenului vascular (Fig.13
A,B); microabcesele mici de la nivelul
peretelui vascular, caracterizate printr-o
zona centrala de neutrofile inconjurata
de fibroblaste si de celule gigante
Langhans, ajuta la stabilirea
diagnosticului diferential cu tromboza
asociata cu ateroscleroza
Leziunile initiale adesea devin severe
incat pot determina gangrena
extremitatii, pentru care singurul
tratament este amputaia
A. (Fig.13 )Sectiune prin extremitatea superioara cu prezenta
unui tombus organizat ce obstrueaza lumenul. Cateva
celule inflamatorii sunt evidente in tesutul adipos.
Vena()si tesutul nervos adiacent()prezinta arii de
necroza.
B.(Fig.13 ) Necroza la nivelul falangelor III
Fig. A Fig B
30
Boala Behcet
Definiie
vasculita sistemica, atat la nivelul vaselor mari cat si mici
se caracterizeaz prin afte orale, ulcere, ulceratii genitale si inflamatii oculare
ocazional leziuni la nivelul SNC, tractul gastro-intestinal si aparatul cardio- vascular
Leziunile cutaneo-mucoase prezinta vasculita nespecifica la nivelul arteriolelor,
capilarelor si venulelor, cu infiltrat limfocitar si plasmocitar la nivelul peretelui
vascular precum si a tesuturilor perivasculare
Ocazional celulele endoteliale sunt balonizate si pot fi proliferate
Arterele medii si largi prezinta arterita distructiva, cu necroza fibrinoida, infiltrat
mononuclear, tromboza, anevrisme si hemoragie
Etiologia- probabil mecanism imun
Tratament rezultate bune cu corticosteroizi
31
ANEVRISME
Definiie
sunt dilataii anormale ale arterelor i venelor
anevrismele arteriale sunt mai frecvente i mai semnificative clinic dect cele venoase,
fiind cauzate de subierea mediei, ca urmare a unei afeciuni congenitale sau dobndite.
incidena crete odat cu vrsta
Clasificare n functie de localizare, aspectul macroscopic, etiologie (Fig. 14)
A) Clasificarea n funcie de localizare
se refer la tipul de vas afectat (artera sau vena), precum i denumirea vasului afectat
(aorta , artera poplitee)
B) Clasificarea n funcie de aspectul macroscopic
1. Anevrism fuziform formaiune balonizant ovoidal, localizat paralel cu axul lung
alvasului
2. Anevrism sacular dilataie balonizant pe o parte a arterei, asemntor unui sac, cu
orificiul de intrare i ieire mai mic n comparaie cu diametrul anevrismului
3. Anevrismul disecant reprezint de fapt un hematom, n care sngele de la nivelul
hemoragiei patrunde n medie separnd straturile peretelui vascular
4. Anevrisme arteriovenoase semnific directa comunicare ntre o arter i o ven.

32
ANEVRISME
Fig.14 Localizarea anevrismelor
Anevrismele sifilitice frecvent sunt localizate la nivelul aortei
ascendente. Anevrismele aterosclerotice pot apare la nivelul aortei
abdominale sau la nivelul arterelor musculare, incluznd artera
coronar i poplitee. Anevrismele in boabe destruguri (anevrisme
berry sunt localizate la nivelul poligonului Willis, n special la zona
de ramificare, ruptura acestuia putnd determina hemoragie
subarhnoidiana. Anevrismele micotice apar aprope n orice zona n
care bacteriile se pot depozita la nivelul vaselor.
33
ANEVRISME
C) Clasificarea etiologic
I) Anevrismul aterosclerotic
este cel mai frecvent
se formeaz pe seama distrugerii mediei
prin complexe ateromatoase
este localizat, de elecie, n aorta
abdominal, distal de originea arterelor
renale i proximal de bifurcaie(Fig. 15)
ocazional, este localizat n celelate poriuni
ale aortei sau la nivelul arterelor poplitee
sau iliace
apare mai frecvent la brbai
peste jumtate din pacieni sunt
hipertensivi
Fig. 15 Anevrism aterosclerotic al
aortei abdominale
Secionarea transversal a
anevrismului relev prezena unui
tromb mural n lumen. Aorta i arterele
iliace comune prezint leziuni de
ateroscleroz
34
Anevrismele aortice abdominale
sunt de obicei fuziforme, mai rar de tip sacular.
Cele simptomatice au un diametru de 5 6 cm
Sunt delimitate de leziuni aterosclerotice ulcerate i calcificate
Majoritatea conin trombi intramural, n diferite grade de organizare, ce pot
emboliza n arterele periferice
Rar, dimensiunea mare a anevrismului poate determina compresiune pe aort
Microscopic
Leziunile aterosclerotice complicate determin distrugerea peretelui vasculari
nlocuirea acestuia cu esut fibros
Focal, se pot observa zone normale de medie norma
Adventicea este ngroat i focal este inflamat, ca rspuns la leziunile de
ateroscleroz avansate

35
ANEVRISME
II) Anevrismul disecant
Definiie sngele intr n peretele arterial i separ straturile acestuia de-a lungul
vasului (Fig. 16A,B). Aceast zon este de fapt un lumen fals n interiorul peretelui
arterial, leziunea fiind cunoscut sub numele de hematom
Afecteaz cel mai frecvent aorta i ramurile sale majore.
Poate apare la orice vrst, dar mai frecvent n decada a cincea i a asea, cu
preponderena brbailor
Majoritatea pacienilor prezint hipertensiune
Etiopatogenie
Mecanismul care st la baza apariiei anevrismelor disecante const n slbirea
mediei, aceast modificare fiind iniial descris ca necroz chistic idiopatic. n
acest caz aorta se dilat prin distrugerea multifocal a componentelor elastice i
musculareale tunicii medii, ceea ce duce la apariia spaiilor chistice.
Disecia ncepe din aorta ascendent i se extinde proximal (spre cord) i distal
(de-a lungul aortei)pritr-o hemoragie disecant ce separ treimea extern a tunicii
medii de cele dou treimi interne cu formarea unui cilindru
36
ANEVRISME
Fig 16 - Anevrism disecant a aortei
A ruptura transversala prezent la nivelul
arcului aortic.( orifciile marilor vase sunt
vizualizate la stnga)
B Scionarea aortei toracice evideniaz un
cheag de snge ce disec media
Microscopi c se constat o fisur
neregulat a esutului elastic normal,
fr proces inflamator, care conine
mucopolizaharide metacromatice
acide, identificate prin tehnici
speciale (Fig 16C)
Fig. 16 C coloraia cu aldehida fuxina a
unei seciuni prin peretele aortic evideniaz
zone cu material metacromatic caracteristic
procesului degenerativ cunoscut sub
denumirea de necroz median chistic
Fig. 16A
Fig 16 B
Fig16 C
37
ANEVRISME
III) Anevrismele sifilitice
Afecteaz n principal aorta ascendent (Fig. 17), unde microscopic se identific
un proces de endarterit i periarterit a vaselor vasorum. Aceste vase se ramific
la nivelul adventicei i penetreaz poriunea exterioar i mijlocie a aortei, unde
sunt obstruate de limfocite, celule plasmocitare si macrofage.
Aceste modificri determin necroz focal, cu dezorganizarea i distrugerea
laminei elastice

Fig. 17 Aortita sifilitic
Aorta toracic estedilatat, iar suprafaa sa intern
prezint aspectul tpic de coaj de copac
38
ANEVRISME
IV) Anevrismele micotice
apar ca urmare a slbirii rezistenei peretelui vascular datorit unei infecii
micotice
prezint un risc crescut de ruptur i hemoragie
pot apare la nivelul peretelui aortic sau n vasele cerebrale n timpul septicemiilor,
cel mai frecvent datorit endocarditei bacteriene
rar pot fi afectate i arterele renale, mezenterice, splenice
se pot asocia cu tuberculoza sau cu abcesele bacteriene
Anevrismele arterelor cerebrale
cel mai frecvent sunt anevrisme saculare i sunt denumite anevrisme n boabe de
struguri (berry)
frecvent sunt congenitale i sunt localizate mai ales la nivelul poligonului Willis
pot determina hemoragie subarahnoidian
39
PATOLOGIA VENOAS
A. VARICELE VENOASE - sunt vene dilatate, tortuoase, ce se formeaz prin
creterea presiunii luminale, complicat cu pierderea suportului venos
I. Varicele venoase superficiale ale membrelor inferioare
afecteaz sistemul venos safen superficial
Factori favorizai
Vrsta icidena crete odat cu vrsta. Reflect apariia modificrilor
degenerative ale esutului conjunctiv din pereilor vasculari .
Sexul femeile, mai ales ntre 30 50 de ani, sunt mai predispuse la varice dect
brbaii
Ereditatea exist o predispoziie familial
Postura presiunea venoas la nivelul membrelor inferioare este de 5 -10 ori mai
mare la persoanele care stau vertical , de aceea incidena este crescut i
complicaiile sunt mai frecvente la aceia care stau n picioare perioade ndelungate
Obezitatea crete riscul de apariie a varicelor prin creterea presiunii
intraabdominale sau datorit suportului ineficient al vaselor oferit de esutul gras
Ali factori de risc: tumori pelvine, insuficiena cardiac congestiv, obstrucia
trombotic a trunchiului venos principal al coapselor sau pelvisului


40
PATOLOGIA VENOAS
Histopatologic
venele varicoase prezint ngroarea peretelui
vascular de diferite grade n unele zone
ngroarea se datorez dilataiei, n altele
datorit hipertrofiei musculare netede, fibrozei
subintimale i prin ncorporarea trombilor
murali la nivelul peretelui vascular
frecvent se observ calcificri locale
afectarea valvular const n ngroarea
acestora, scurtarea lor.
Clinic
Se constat vene proeminente rsucite pe
picioare, cu edem, congestie a esuturilor
distale (durere i senzaie de greutate n
picior), dermatite de staz, ulcere cutanate,
celulit(Fig. 18)
Fig 18 Varice venoase la nivelul
membrului inferior
Prezena varicelor severe la niveelul
venelor superficiale ale membrului
inferior a determinat apariia
dermatitei de staz i ulceraii
secundare
41
PATOLOGIA VENOAS
II . Alte localizari ale varicelor venoase
HEMORIZII
Dilataiile venelor de la nivelul rectului i canalului anal
Pot apare n interiorul sau n exteriorul sfincterului anal
Factorii favorizanti cei mai importani constipaia, sarcina, sau obstrucie
venoas ( tumori rectale)
VARICE ESOFAGIENE
Reprezint o complicaie a hipertensiunii portale, datorate n special cirozei
hepatice
Presiunea portal crescut determin distensia i realizarea de anastomoze ntre
sistemul venos sistemic i cel portal la nivelul poriunii inferioare a esofagului
Complicaia cea mai important hemoragia , cauz important de deces
42
PATOLOGIA VENOAS
TROMBOZA VENOAS PROFUND
Afecteaz n principal venele membrelor inferioare
I. Tromboflebita
Reprezint inflamaia venelor mici i uneori a venelor mari
Apare secundar trombozei sau, destul de frecvent, ca o reacie local a unei
infecii bacteriene
II. Flebotromboza termen folosit pentru tromboza venoas fr o cauz
infecioas sau inflamatorie
III. Tromboza venoas profund
Se refer att la flebotromboz ct i la tromboflebit
Apare mai frecvent atunci cnd se asociaz cu perioade lungi de imobilitate
sau cu condiii de scdere a debitului cardiac.
Reprezint o cauz frecvent de embolii pulmonare

43
PATOLOGIA LIMFATIC
LIMFANGITA
Reflect infecia i necroza vaselor limfatice
Prezena infeciei la nivelul limfoganglionilor limfadenit
La periferia unei zone de inflamaie, limfaticele sunt dilatate, pline de un exudat
cu celule, detritusuri celulare i bacterii.
Etiologie
Aproape orice agent patogen virulent poate cauza limfangit, dar cel mai frecvent
este incriminat streptoccocul beta hemolitic
Clinic se manifest prin benzi subcutanate roii, dureroase, adesea asociate cu
limfoganglioni regionali dureroi.
LIMFEDEMUL
Apare n urma obstruciei limfatice fie prin esut cicatricial, tumori intraluminale,
compresiunea unei tumori tisulare adiacente
Apare de obicei doar atunci cnd trunchiurile majore sunt obstruate, n special la
nivelul axilei(ex. mastectomia radical pentru cancerul mamar)
44
PATOLOGIA VENOAS
Limfangiectazia apare atunci cnd obstrucia limfatic este prelungit, cu
dilatarea vaselor limfatice i creterea esutului fibros
Elefantiasis limfedem la nivelul unui membru care devine mult mrit, cauza
frecvent filariazis (parazit ce invadeaza limfaticele)
Boala Milory
Definiie - afeciune congenitala, caracterizat prin limfedem prezent de la
natere
Afecteaza de obicei doar un singur membru, dar este mai intens la nivelul
buzelor i pleopelor.
esuturile afectate prezint limfatice mult dilatate, toat zona cptnd un
aspect spongios.
45
TUMORI BENIGNE ALE VASELOR SANGUINE
Generaliti
Tumorile la sistemul vascular sunt frecvente, majoritatea fiind hamartoame
A. HEMANGIOAME
Apar de obiceila nivelul pielii dar pot fi ntlnite i n organele interne
Microscopic
1. HEMANGIOAMELE CAPILARE
Aceast leziune este alctuit din canale vasculare cu o structur i o mrime
caracteristic pentru capilarele normale
Pot fi localizate n orice esut, dar cel mai frecvent la nivelul pielii, esutul
subcutanat, la nivelul gurii, rinchilor, ficatului
Diametrul variaz de la milimetri centimetri
Culoarea este rosie albastr, depinznd de gradul de oxigenare al sngelui
46
TUMORI BENIGNE ALE VASELOR SANGUINE
2. HEMANGIOAME JUVENILE
Se ntlnesc la nivelul pielii nou nscuilor
Cresc rapid n primele luni devia, dar diminu spre 1- 3 ani, i regreseazcomplet n
majoritatea cazurilor (80%) pn la vrsta de 5 ani
Microscopic
Zone, de obicei bine delimitate dei nu prezint capsul individual, alctuite din
capilare separate de esut conjunctiv. Proieciile digitale ale esutului vascular pot
da impresia unei invazii, dar aceste leziuni sunt benigne, nu invadeaz i nici nu
metastazeaz.
Canalele tapetate de endoteliu sunt umplute de obicei cu snge
Ocazional canalele se pot rupe determinnd dezvoltarea unui esut cicatricial i
depozite de hemosiderin
3. HEMANGIOMUL CAVERNOS
Este format din spaii vasculare mari, frecvent presrate cu cu spaii vasculare de
tip capilar, mici
Apar frecvent la nivelul pielii(Fig.19), dar de asemenea pot apare la nivelul
suprafeelor mucoase sau organeleor viscerale, incluznd splina, ficatul,
pancreasul


47
TUMORI BENIGNE ALE VASELOR SANGUINE
Macroscopic
Zon de culoare roie albstruie,
moale de aspect spongios, cu un
diametru ce poate atinge civa
centimetri, bine delimitat dar fr
prezena unei capsule
Nu regreseaz spontan
Fig 19 Hemangiomul cavernos congenital la
nivelul pielii
Microscopic
Spaii mari, tapetate de un endoteliu i pline cu snge, separate de un
esut conjunctiv lax.
Complicaii
Tromboz i fibroz, chisturi uneori cu hemoragie intrachistic
Hemangiomul cavernos
48
TUMORI BENIGNE ALE VASELOR SANGUINE
4. SINDROAME HEMANGIOMATOASE MULTIPLE
Se caracterizeaz prin prezena a mai mult de un hemangiom, fiind implicate
mai multe esuturi (pielea i sistemul nervos central; splina i ficatul)
Sindromul von Hippel Lindau
Entitate rar ce se caracterizeaz prin hemangioame cavernoase ce apar la
nivelul cerebelului sau mduvei spinrii, i retina.
Sindromul Sturge Weber
Se caracterizeaza printr-o tulburare de dezvoltare a vaselor sanguine la
nivelul pielii i creierului

B. TUMORA GLOMIC (Glomangiom)
Tumor benign ce deriv din celulele glomusului normal, formaiune vascular
neuromuscular de legtur ntre arteriole i venule (aceti receptori neuromuscularri
sunt sensibili la temperatur i regleaz fluxul arteriolar)
este localizat la nivelul pielii, majoritatea la nivelul regiunilor distale ale falangelor,
tipic la nivel subunghial
49
TUMORI BENIGNE ALE VASELOR SANGUINE
Aspectul histopatologic al tumorii glomice
Macroscopic
Leziunile sunt mici, de obicei sub 1 cm n
diametru
La nivelul pielii se prezint sub forma unor
leziuni uor elevate, rotunde, roii-albstrui,
de consisten ferm. (Fig.20)
Microscopic (Fig.21 )
Spaii vasculare ramificate ntr-o strom de
esut conjunctiv i agregate sau cuiburi de
celule glomice specializate.
Celulele glomice sunt celule rotunde sau
cuboidale, care la microscopul electronic
prezint caracteristicile celulelor musculare
netede
Fig.20 Tumor glomic la nivelul feei dorasale a
minii, cu evidenierea unei formaiuni tumorale
poreminente, rotunde, n treimea proximal a
degetului.
Fig.21 Tumora glomica celulele tumorale
glomice sunt situate ntr-o strom
fibrovascular
50
TUMORI BENIGNE ALE VAELOR SANGUINE
C. HEMANGIOENDOTELIOMUL
Definiie tumor vascular a celulelor endoteliale, fiind considerat o leziune
de grani ntre hemangioame benigne i angiosarcoame.
Microscopic
Prezint mai multe tipuri, n funcie de aspectul celulelor endoteliale
hemangioendoteliomul cu celule epitelioide sau histiocitare, celulele avnd
o citoplasm eozinofilic, vacuolar.
Lumenul vascular este evident
Mitozele sunt rare
Pot apare n orice zona, iar tratamentul curativ const n ndeprtarea lor
chirurgical , dar unul din cinci pacieni dezvolt metastaze
Hemangioendoteliomul cu celule fuziforme
Apar n principal la brbai, indiferent de vrst, de obicei la nivelul dermisului i
esutului subcutanatal extremitilor distale
Prezint spaii vasculare dtapetate de un endoteliu, cu prezena unor proiecii
papilare.
Desi tumora poate recidiva, totui acestea dau rar metastaze
51
TUMORI MALIGNE ALE VASELOR SANGUINE
A. ANGIOSARCOMA
Tumor rar , extrem de malign a celulelor endoteliale
Apare la orice vrst i indiferent de sex
Macroscopic
Initial prezint caracteristici benigne: noduli rosii, mici, nedureroi, bine
delimitai pot apare i sub form de formaiuni mari, gri palide, de
consistena sczut i care de obicei dezvolt necroz central cu hemoragie
consecutiv
Localizare piele, snge, tesut osos, ficat, splin
Microscopic
Prezint un grad variabil de difereniere, de la forme alctuite n principal din
elemente vasculare bine evideniate pn la tumori nedifereniate cu puine
vase sanguine evidente, cu celule gigante, pleomorfice i cu mitoze
frecvente

52
TUMORI MALIGNE ALE VASELOR SANGUINE
Angiosarcomul hepatic
Etiologie diferii carcinogeni, n special arsenic (component al pesticidelor) i
clorhida de vinilin (folosit la producerea de plastice), substana radioactiv de
contrast (torotast)
Primele modificari sunt atipice cu celulele care tapeteaz sinusoidele hepatice
difuz hiperplazice
Frecvent este multicentric, puternic malign.
B. HEMANGIOPERICITOM
Tumor rar, probabil cu originea la nivelul pericitelor, ce modific celulele
musculare netede la exteriorul pereilor capilarelor i arteriolelor.
Microscopic
Zone mici alctuite din spaii vasculare asemntoare cu capilarele, inconjurate
de cuiburi i mase rotunde de celule fuziforme, celulele tumorale prezentnd n
mod tipicmembran bazal.
Pot apre n orice zon, dar mai frecvent sunt ntlnite la nivelul retroperitoneului
i n extremitile inferioare
Metastaze pot apre la nivelul plamnilor, oaselor, ficatului, ganglionilor limfatici
53
TUMORI MALIGNE ALE VASELOR SANGUINE
C . SARCOMUL KAPOSI
Tumora angioproliferativa ce deriv din
celulele endoteliale, fiind o compllicaie a
AIDS.
Macroscopic
Iniial se prezint ca o formaiune
nodular cutanat, dureroas, brun-
roietic, cu un diametru de 1 mm 1
cm.
Pot apare n orice zon, dar mai
frecvent la nivelul minilor sau
picioarelor.
Microscopic
Aspect variabil (fig. 22) poate semna cu un hemangiom simplu, cu capilare
dispuse sub form de ciorchini i cu cteva macrofage ncrcate cu hemosiderin. Alte
forme sunt hipercelulare, iar spaiile vasculare sunt mai puin evidente
Diagnostic diferenial - cu fibrosarcom
54
Fig. 22
TUMORILE SISTEMULUI LIMFATIC
Sunt rare, fiind greu de difereniat fa de proliferrile datorate stazei,
anomaliilor
In general se deosebesc prin mrimea lor sau localizare
Spaiile vasculare pot fi mici, ca n capilarele limfangioamelor, sau largi i
dilatate, ca n leziunile cavernoase sau chistice.
1. Limfangiom de tip capilar ( limfangioame simple)
Sunt tumori benigne de aspect nodular, circumscrise, gri rozate, de
consisten moale, putnd fi solitare sau multiple.
Sunt situate subcutanat la nivelul pielii feei, buzelor, toracelui, organelor
genitale, extremiti
Microscopic sunt alctuite din spaii cu perei subiri, de diferite mrimi,
tapetate de celule endoteliale i care conin limf i ocazional leucocite
2. Limfangiom de tip chistic ( Higrom chistic, Limfangiom cavernos)
Leziuni benigne, cel mai frecvent ntlnite la nivelul gtului i axilei,
mediastin i ocazional la nivelul retroperitoneului.
55
TUMORILE SISTEMULUI LIMFATIC
Aspectul morfopatologic al limfangiomului chistic
Macroscopic formaiuni tumorale de aspect spongios, royate, la secionare
exprimnd un exudat apos.
Microscopic spaii vasculare tapetate de celule endoteliale, pline cu un
lichid bogat n proteine, ce se deosebesc de vasele sanguine prin lipsa
eritrocitelor i a leucocitelor. Se poate identifica i celule conjunctivale i
celule musculare netede bogate, cu dispoziie neregulat.
3. LIMFANGIOSARCOMUL
Tumor rar, puternic malign, ce apare la 0,1% - 0,5% din pacienii cu limfedem la
nivelul braului dup o mastectomie radical sau la nivelul membrul inferior dup
radioterpia carcinomului cervical uterin. Prognostic prost
Histopatologic
Frecvent se prezint sub forma unor noduli multipli, roiatici localizai la nivelul pielii
edemaiate
Microscopic nodulii sunt compui din celule ce seamnn cu celulele endoteliale
capilare; pereii vasculari prezint o membran bazal rudimentar.
56
PATOLOGIA
APARATULUI
RESPIRATOR
Prof.Univ.Dr. Mariana A ch
ANOMALII CONGENITALE

ATREZIA BRONIC
afecteaz cel mai frecvent bronhiile segmentului posterior apical al lobului superior
stng
la copii leziunea poate determina supraextensia unei poriuni pulmonare, care la adult
se poate asocia i cu leziuni emfizematoase

HIPOPLAZIA PULMONAR
este cea mai frecvent leziune congenital (10% din necropsiile neonatale) ce se
caracterizeaz prin dezvoltarea incomplet sau deficitar a plmnului.
n majoritatea cazurilor se asociaz i cu alte anomalii congenitale
plmnul este mai mic dect de obicei, datorit unui numr mai redus de acini sau ca
urmare a micorrii volumului lor
afeciunea se poate asocia cu hipoplazia bronhiilor sau a vaselor pulmonare
se poate ntlni n trisomiile 13,18 i 21
CHISTURI BRONICE
leziune discret, extrapulmonar, ce se caracterizeaz prin prezena unor spaii pline cu
lichid, tapetate de un epiteliu respirator i limitat de perei alctuii din esut muscular i
cartilaj
la nou-nscut poate comprima una din cile respiratorii principale determinnd
insuficien respiratorie, iar la vrstnici aceste chisturi se pot infecta, cu ruptur i
hemoragie secundar.
majoritatea chisturilor sunt asimptomatice, cel mai frecvent fiind descoperite la
examenele radiografice pulmonare de rutin

MALFORMAIILE CHISTICE
ADENOMATOIDE CONGENITALE
se caracterizeaz prin prezena de structuri
bronice anormale, ce variaz ca mrime i ca
distribuie, cel mai frecvent aprnd n primii
doi ani de via.
cel mai frecvent este afectat doar un lob
pulmonar i se caracterizeaz prin prezena a
multiple spaii chistice tapetate de un epiteliu
bronic i separate de un esut fibro-
conjunctiv lax. (Fig.1)
Fig.1 Malformaie chistic adenomatoid congenital
multiple spaii chistice, de aspect glanduliform, tapetate de un
epiteliu bronic
ANOMALII CONGENITALE
ANOMALII CONGENITALE
SECHESTRUL EXTRALOBAR
se caracterizeaz prin prezena unui fragment de esut pulmonar care nu are legtur cu
arborele bronic, fiind localizat la exteriorul pleurei viscerale i vascularizat de o arter
aberant, cu originea din aort. (Fig.2 A-B)
macroscopic - formaiune piramidal sau rotund acoperit de pleur, cu dimensiuni
variabile 1- 15 cm.
microscopic se constat prezena de bronhiole, ducte alveolare i alveole dilatate;
infeciile sau infarctele pot modifica aspectul histologic.
SECHESTRUL INTRALOBAR
se caracterizeaz prin prezena unei mase de esut pulmonar cu localizare n interiorul
pleurei pulmonare, neconectate la arborele traheobronic i vascularizat de o arter
sistemic. (Fig.3 A-B) n majoritatea cazurilor sunt localizate la nivelul lobului inferior
macroscopic se prezint ca o sechel a unei pneumonii recurente cronice, cu
modificri finale de fibroz i leziuni chistice cu aspect de fagure; chisturile variaz
ca mrime (diametru 5 cm) i sunt situate ntr-o strom fibroas.
microscopic spaiile chistice sunt tapetate de un epiteliu columnar sau cuboidal, cu
prezena n lumen a unor macrofage spumoase i cu material eozinofil; frecvent se
ntlnete inflamaia cronic i hiperplazia foliculilor limfatici.

ANOMALII CONGENITALE
Fig. 2A Sechestru extralobar - aspect macroscopic
esut pulmonar cu pleur visceral proprie. Clipul chirurgical
identific pediculul vascular
Fig.2B Sechestru extralobar aspect microscopic
Parenchimul pulmonar este simplificat , cu spaii aeriene
dilatate.
Fig.3 Sechestru pulmonar intralobar
A Aspectul macroscopic evideniaz ci aeriene
dilatate i parenchim distal de aspect palid
B- Microscopic aspect tipic de hiperinflaie

ANOMALII CONGENITALE
7
ATELECTAZIA PULMONAR
(COLAPSUL PULMONAR)
Definiie
Atelectazia reprezint incompleta
expansiune a plmnilor (atelectazie
neo-natal) sau toate condiiile
patologice n care se pierde aerul din
alveole, deci cnd apare un colaps
pulmonar.
Clasificare
1. Atelectazia nou-nscutului
2. Atelectazia dobndit (colapsul
pulmonar), ntlnit de obicei la aduli
(Fig.4):
prin resorbie (colapsul pulmonar
obstructiv)
prin compresiune (colapsul
compresiv)
prin contracie

Fig.4 Diferite forme de atelectazie la adult
8
ATELECTAZIA PULMONAR
Atelectazie
Plmnul stng este atelectaziat, iar cel
drept este destins compensator
9
ATELECTAZIA PULMONAR
(COLAPSUL PULMONAR)
Atelectazia obstructiv
reprezint obstrucia incomplet a unei ci aeriene, i care n timp determin
resorbia oxigenului captiv de la nivelul alveolelor, fr afectarea fluxului sanguin
n zona afectat
etiologie n principal datorit secreiilor excesive (ex. dopurile mucoase) sau
datorit exudatelor din interiorul bronhiilor mici, ce se ntlnesc n astmul bronic,
bronita cronic, broniectazia, strile postchirurgicale sau datorit aspiraiei de
corpi strini.
Dei neoplasmele bronice pot produce atelectazie, totui de cele mai multe ori ele
determin obstrucie subtotal cu apariia unui emfizem localizat
Macroscopic - poate interesa un lob, un segment pulmonar sau mai muli lobuli n
funcie de bronhia obstruat; zona afectat este depresionat fa de restul
plmnului, micorat de volum, de culoare roie-nchis, consisten crescut i
elastic, cu crepitaii diminate sau chiar absente. La secionare, zona atelectaziat
este compact, cu pierderea aspectului veziculos al plmnului normal
Microscopic - lumenele alveolelor sunt aplatizate pn la dispariie, septurile sunt
ngroate, cu capilare destinse, pline de hematii, iar epiteliul alveolar proemin n
lumen.
10
ATELECTAZIA PULMONAR
Atelectazia prin compresiune
apare n prezena hidro- i hemotoraxului, pleureziilor abundente, pneumotoraxului,
tumori intratoracice voluminoase, diafragm ridicat (apare n prezena peritonitelor sau
abceselor subdiafragmatice, cu apariia atelectaziei bazale
cauzele cele mai frecvente apar n insuficiena cardiac cu dezvoltarea exudatului pleural
sau n efuziunile neoplazice n interiorul cavitii pleurale.
n cazul pneumotoraxului cu supap sau n cazul plgilor toracice, debutul este brusc, cu
simptomatologie zgomotoas, evoluie rapid, compresiunea determinnd nu numai
colapsului ntregului plmn de partea afectat dar i deplasarea mediastinului cu
repercursiuni asupra funciei plmnului contralateral.
Trsturile morfopatologice sunt asemntoare cu cele descrise la atelectazia prin
obstrucie.
Atelectazia prin contracie
apare n afeciunile ce determin modificri fibrotice locale sau generalizate la nivelul
plmnului sau pleural, ce mpiedic expansiunea pulmonar total.
Sindromul de lob mediu (Fig. 5) reprezint afectarea lobului mediu al plmnului drept,
cu leziuni de atelectazie asociate cu scleroz difuz. Apare ca urmare a compresiunii
broniei lobare prin adenopatii sau scleroz peribronic (adenopatia este n general
de etiologie tuberculoas) .
11
ATELECTAZIA PULMONAR
Fig. 5 Sindromul de lob mediu
Lobul mediu este micorat cu bronhiile de la
acest nivel dilatate; n acest caz sindromul
este determinat de broniolita (sgeat) ce
blocheaz bronhia lobar
AFECIUNI PULMONARE OBSTRUCTIV -
RESTRICTIVE
Afeciunile pulmonare obstructive
Se caracterizeaz prin creterea rezistenei fluxului aerian datorit obstruciei
complete sau pariale la orice nivel, de la trahee la bronhiile mari sau a
bronhiolelor terminale i respiratorii.
Exemple: emfizem, bronita cronic, broniectazie, astm
Afeciunile pulmonare restrictive
Se caracterizeaz prin reducerea expansiunii parenchimului pulmonar, cu scderea
capacittii pulmonare totale
Apare n dou categorii de afeciuni
a. Afeciuni ale peretelui toracic afecini neuromusculare, obezitate sever,
afeciuni pleurale
b. Afeciuni interstiiale i infiltrative, acute sau cronice pneumoconicoze,
fibroz interstiial
Dei multe afeciuni prezint att o component obstructiv ct i una restrictiv,
diferenierea dintre cele dou este util pentru a corela rezultatele testelor
funcionale pulmonare cu cele ale examenului radiologic i cu cele ale examenului
histopatologic
EMFIZEMUL PULMONAR
Definiie afeciune pulmonar cronic caracterizat prin dilatarea spaiilor aeriene
distal de bronhiolele terminale, cu distrugerea pereilor bronici i fr fibroz
evident
Etiologie
Fumatul cauza principal, n asociere cu aerul poluat (ambele produc o inflamaie
pulmonar cronic de nivel redus)
Deficitul de 1 antitripsin afeciune congenital, autozomal dominant, ce apare la
tineri; se asociaz cu emfizem sever.

Din punct de vedere morfologic
clasificarea se face n funcie de
localizarea leziunilor n interiorul
unui acin pulmonar n patru
categorii majore de emfizem:
1.Centrolobular(centroacinar)
2.Panacinar(panlobular)
3.Localizat (paraseptal)
4.Neregulat
Dintre aceste forme, doar primele
dou produc obstrucia sever
EMFIZEM PULMONAR
Emfizem centrolobular (Fig.6)
Const n dilatarea bronhiolei respiratorii i a alveolelor din jur, n timp ce
alveolele de la periferia lobulului pulmonar rmn nemodificate. Astfel, att
spaiile aeriene nemodificate ct i cele afectate coexist n acelai acin i lobul.
Leziunile sunt diseminate n cuprinsul plmnilor sau sunt confluente, fiind
frecvente i de obicei mai severe n lobii superiori, n mod particular n segmentele
apicale.
Apare n special la fumtorii cronici, de obicei n asociere cu bronita cronic
Microscopic
distensia alveolelor nsoit de distrugeri de perei alveolari, n special
peribroniolar, cu confluena alveolelor respective i fragmentri ale fibrelor
elastice din septurile alveolare
n peretele bronhiolelor i n septurile interalveolare se ntlnete infiltrat
inflamator cronic i fibroz
EMFIZEM PULMONAR
Emfizemul panlobular (panacinar) (Fig.7)
acinii sunt implicai uniform, cu distrugerea septurilor alveolare de la centru spre
periferia acinilor.
prefixul panse refer la ntregul acin, dar nu la tot plmnul.
se asociaz n mod tipic cu deficiena de 1 antitripsin, dar poate apare i la
fumtorii cronici n asociere cu emfizemul centrolobular.
se ntlnete frecvent n zonele inferioare, cu evoluie de obicei sever.
Macroscopic
plmnii sunt voluminoi, palizi, cu suprafaa neregulat i cu amprente costale pe
suprafa;
marginile sunt rotunjite, iar din cauza volumului mare plmnul acoper pericardul.
la compresiune plmnul nu se turtete, crepitaiile fiind diminuate, rare, inegale.
pe suprafaa de seciune apare un desen vezicular accentuat, cu vezicule aeriene
mrite, inegale i cu prezena de bule emfizematoase, situate mai ales subpleural
se asociaz frecvent cu bronite muco-purulente i fibroze peribronice.
pleura este adesea ngroat i cu aderene

Fig. 6 Emfizem centrolobular
Ariile centrale prezint modificri emfizematoase (E),
nconjurate de cteva spaii alveolare
Fig. 7 Emfizem panacinar cu interesarea ntregii
structuri pulmonare
Aspectul microscopic al emfizemului panacinar (Fig. 8 A-D)
structura alveolar a esutului pulmonar este nlocuit de spaii aeriene mari, realizate
prin distensia i confluena de alveole, n urma distrugerii de septuri alveolare i a
dilataiei sau distrugerii bronhiolelor respiratorii.
septurile alveolare sunt adesea rupte, flotante n spaiile aeriene. Septurile persistente
sunt fie subiri prin colabarea capilarelor, fie ngroate datorit fibrozei.
n pereii bronhiilor mici sunt prezente infiltrate inflamatorii cronice cu scleroz, care
determin ngroarea peretelui bronic i distrugerea stratului muscular; infiltratul
inflamator este extins i la esutul pulmonar nvecinat.
arterele au peretele ngroat prin leziuni de endarterit i scleroza peretelui.

Fig. 8A Spaii alveolare mari cu fragmente
parenchimatoase plutitoare
Fig. 8B Fragmente tisulare fibrovasculare reziduale ce plutesc n
spaiile mrite
Fig. 8C
Fig. 8D
Emfizem panacinar
Fig. 8C Plmnul unui pacient cu deficit de 1
antitripsin, cu spaii alveolare mari, neregulate i
reducerea important a numrului de septuri alveolare, ce
este subliniat prin compararea cu o seciune pritr-un
plmn normal la aceeai putere de mrire a
microscopului (Fig. 8D)
EMFIZEMUL PARASEPTAL (Emfizemul localizat)
se caracterizeaz prin distrugerea alveolelor i cu apariia emfizemului doar ntr-o
singur localizare, plmnul restant fiind normal
de obicei este localizat la nivelul vrfului unui lob superior, dei poate apare n orice
zon a parenchimului pulmonar, ca de exemplu subpleural
chiar dac din punct de vedere clinic nu prezint importan, totui ruperea acestei
leziuni poate determina pneumotorax spontan
leziunile emfizematoase localizate pot evolua cu formarea final a unei zone mari de
distrugere, denumit bul (emfizem bulos) (Fig 9A, B), ce variaz ca mrime de la 2 cm
la leziuni mari, cu ocuparea ntregului hemotorax.
Fig. 9A Emfizem bulos
cu bule mari subpleurale
(superior stnga)
Emfizem localizat (Fig. 9B)
Parenchimul subpleural prezint spaii veziculare
mult mrite datorit pierderii de esut alveolar
Definiie
Bronita cronic este definit clinic prin prezena tusei productive cronice fr o
cauz decelabil, timp de 3 luni pe an, cel puin doi ani consecutivi.
Etiopatogenie
cauza cea mai frecvent fumatul (90% din cazuri)
poluarea atmosferic
infeciile respiratorii acute constituie un factor etiologic important pentru
apariia i evoluia bronitei cronice, cum de altfel bronita cronic determin o
frecvena crescut i o mai mare gravitate a infeciilor respiratorii.
defecte genetice sau dobndite privind secreia de mucus, care la aceti pacieni are
un caracter mai dens, mai vscos i greu de eliminat prin mecanismel normale de
epurare
Macroscopic
ngroarea pereiilor bronhiilor mici, care devin astfel mai bine vizibile
prezena, ntr-un numr mare de bronhii, a unei secreii mucoase sau muco-
purulente, frecvent abundente, care uneori determin obstrucia lumenului
bronhiilor i broniolelor.
esutul pulmonar prezint grade variate de emfizem, iar n stadii mai avansate
poate apare leziuni de fibroz
BRONITA CRONIC
BRONITA CRONIC
Microscopic
modificrile patologice intereseaz toate componentele peretelui bronic ce duc la
ngroarea acestuia, modificarea cea mai constant fiind reprezentat de inflamaia
cronic a cilor aeriene (n special limfocitar) mai ales n mucoas, submucoas
i periglandular i mrirea glandelor mucosecretoare din trahee i bronhii. Dei
exist o cretere uoar a numrului de celule caliciforme, totui creterea se face
n principal pe baza hipertrofiei glandelor mucoase, ce se poate cuantifica cu
ajutorul indexului Reid (Fig. 10 A-E)
Indexul Reid - reprezint raportul dintre grosimea mucoasei i grosimea
peretelui cuprins ntre epiteliu i cartilaj (normal 0,4), care n bronita
cronic crete (pese 0,6) , de obicei fiind direct proporional cu severitatea i
cu durata bolii.
inconstant, epiteliul bronic poate prezenta metaplazie scuamoas sau leziuni
displazice
membrana bazal este ngroat
bronsiolele sunt mult ngustate datorit metaplaziei cu celule caliciforme, secreiei
de mucus, inflamaiei i fibrozei.
n cazurile cele mai severe lumenul poate fi obliterat datorit fibrozei cu
apariia broniolitei obliterante (bronita cronic obstructiv)

Fig.10A Bronit cronic
Submucoasa bronic este mult mrit datorit
hiperplaziei glandelor submucoase ce reprezint
mai mult de 50% din grosimea peretelui bronic.
Indexul Reid reprezint raportul dintre grosimea
maxim a mucoasei bronice (bc) i grosimea
peretelui bronic (ad)
Fig.10B Modificrile morfologice n
bronita cronic
Fig.10C Bronhie normal
Fig 10D Bronita cronic
Glandele bronice sunt mult mrite, indexeul Reid
msoar 0,6; glandele mucoase sunt de tip mucos.
Fig. 10E Bronit cronic
epiteliul de suprafa cu mrirea
celulelor caliciforme
BRONIECTAZIA
Definiie - afeciune caracterizat prin dilatarea permanent a bronhiilor i
broniolelor determinate de distrugerea esutului elastic i muscular, ce apar sau se
asociaz cu infecii cronice necrotizante.
Pentru a pune diagnosticul de broniectazie dilatarea trebuie s fie permanent.
Manifestri clinice
febr, tuse cu expectoraie mucopurulent
n cazurile severe insuficien respiratorie de tip obstructiv
Complicaii cord pulmonar, amiloidoz sistemic
CLASIFICARE
I. Broniectazia obstructiv este localizat la nivelul unui segment pulmonar,
distal de obstrucia mecanic a unei bronhii centrale prin diferite mecanisme:
tumori,corpi strini inhalai, acumulri de mucus n astm, limfadenopatie
compresiv.
II. Broniectazia nonobstructiv apare ca o complicaie a infeciilor respiratorii
sau printr-un defect de aprare mpotriva infeciilor pulmonare
- poate fi localizat sau generalizat


II.1. Broniectazia localizat
1/2 - 2/3 din cazuri se datoreaz infeciilor bronhopulmonare, agenii etiologici cei
mai frecveni la copii fiind adenovirus sau virusul respirator sincinial.
II.2. Broniectazia generalizat apare n:
afeciunile congenitale:
fibroz chistic
sindroamele de diskinezie ciliar (ex- Sindromul Kartagener sau sindromul
cililor imobili care se asociaz cu dextrocardia i sinuzita),
hipogamaglobulinemii (determin infecii pulmonare recurente datorit
absenei IgA sau IgG)
diferite afeciuni ce permit diseminarea infeciei pe calea respiratorie:
afeciuni neurologice
incompetena sfincterului esofagian inferior
intubaia noazogastric
bronita cronic
BRONIECTAZIA
Aspect macroscopic (Fig. 11A, B)
zona pulmonar afectat este indurat, cu pleura pulmonar ngroat, fibrozat, cu
aderene
Pe seciune este frapant volumul ocupat de arborele broic i reducerea
proporional a esutului pulmonar.
cile aeriene sunt dilatate, uneori ajungnd de patru ori mai mari dect
dimensiunile normale, cu forme variate: cilindrice, fuziforme sau sacciforme.
sunt interesate n special bronhiile de calibru mediu, dar dilataia poate cuprinde i
brohiolele terminale.
peretele bronhiilor este ngroat, albicios, cu sau far secreii mucoase sau
mucopurulente, n cantitate moderat
esutul pulmonar este indurat, neaerat, adesea dur, albicios, sclerozat, uneori cu
zone de emfizem
septurile interlobare i interlobulare sunt ngroate
localizare:
broniectazia generalizat este de obicei bilateral, frecvent n lobii inferiori
(mai frecvent lobul stng dect cel drept)
broniectazia localizat poate apare n orice zon unde este obstrucie sau
inflamaie.


BRONIECTAZIA
Fig. 11A Broniectazie la un pacient cu fibroz chistic;
la secionarea plmnului se evideniaz bronii periferice
dilatate pline cu secreii mucopurulente
Fig. 11B Broniectazie
Rezecia lobului superior prezint bronhii mult dilatate
de aspect sacular, cu ngroarea peretelui bronic i cu
parenchim pulmonar fibrozat
Aspect microscopic (Fig. 12 A, B,C)
bronhiile afectate prezint infiltrat inflamator cronic limfoplasmocitar i scleroz
n toate straturile peretelui bronic; aceste leziuni se extind peribronic i la esutul
pulmonar
structurile mio-elastice de la nivelul peretelui bronic sunt distruse sau
dezorganizate.
mucoasa este ngroat, cu aspecte polipoide; epiteliul este bogat n celule
mucosecretoare, frecvent cu zone de metaplazie pavimentoas.
secreia mucoas din lumen conine frecvente epitelii bronice descuamte.
esutul pulmonar prezint zone de atelectazie, cu fibroz, cu focare de
pneumonit cronic resorbtiv cu celule spumoase i numeroase alvelole cu
macrofage n lumen.
frecvent se gsesc la nivelul peretelui bronic foliculi limfoizi.
arterele bronice sunt frecvent dilatate, uneori cu leziuni de peri- i endarterit.
BRONIECTAZIA
Fig. 12A Bronhie cu metaplazia scuamoas, eroziuni ale mucoasei, esut de
granulaie, inflamaie cronic i fibroz .
Fig. 12B Broniectazie pulmonar - spaii reziduale tapetate cu un epiteliu
cu metaplazie columnar, cu fibroz sever i cu hiperplazie muscular
neted
Fig. 12.C Fibroz sever datorit broniectaziei cu spaii reziduale tapetate
de un epiteliu cu metaplazie scuamoas, cu prezena de macrofage ncrcate
cu lipide.
Fig. 12A
Fig. 12C
Fig. 12B
30
ASTMUL BRONIC
Definiie afeciune inflamatorie cronic a cilor aeriene ce determin apariia unor
episoade recurente de wheezing, tuse, n special n timpul nopii sau dimineaa devreme,
ce se asociaz cu un grad variabil de bronhoconstricie parial reversibil, fie spontan, fie
prin tratament.
Clasificare
I. Astmul extrinsec (alergic, atopic, neinfecios)
apare la pacienii cu sensibilitate la o mare varietate de alergeni
boala se caraterizeaz printr-o hipersensibilitate imediat n cadrul unei reacii imune de
tip I (cel mai frecvent)
n aceast form de astm infecia apare ca o complicaie
II. Astmul intrinsec (nealergic, neatopic, infecios)
Poate fi produs de stimuli nespecifici cum ar fi infeciile respiratorii care fie au rolul de
factori cauzali, fie au rolul de factori agravani
n ceea ce privete patogenia astmului, mecanismele invocate se refer n special la
astmul extrinsec, dar n ambele situaii este demonstrat o stare de hiperreactivitate
bronic.
Tulburrile eseniale, care au un caracter difuz, generalizat la ntregul arbore bronic,
sunt de intensitate variabil i constau n spasmul musculaturii bronhiilor mici nsoit de
hipersecreia i retenia de mucus dens, bronho-obstructiv, edem al mucoasei i creterea
presiunii expiratorii intrapulmonare
31
ASTMUL BRONIC
! Modificrile morfologice n astm au fost decrise n principal la pacienii care au
decedat de status astmaticus, dar se pare c aceste aspecte sunt similare i n cazurile
nefatale.
Macroscopic
plmnii sunt mrii de volum, hiperaerai, dar fr emfizem.
pot exista mici zone de atelectazie
bronhiile au perei ngroai i conin mucus abundent, iar bronhiile mici sunt obstruate
de dopri de mucus (Fig. 13)
Microscopic
dopurile de mucus (Fig. 14A) conin spirale de epiteliu descuamat, ceea ce determin
apariia spiralelor Curschmann.
sunt prezente numeroase eozinofile i cristale Charcot-Leyden (colecie de cristale de
proteine membranare eozinofilice)
remodelri ale cilor aeriene (Fig. 14 B,C,D):
ngroarea membranei bazale a epiteliului bronic
edem i infiltrat inflamatorn pereii bronhiilor, cu predominana eozinofilelor i a
mastocitelor
creterea mrimii glandelor submucoase
hipertrofia peretelui muscular bronic
32
ASTMUL BRONIC
Fig. 13 Status astmaticus
Dopuri de mucus ce ocup lumenul cilor aeriene
Fig. 14A Astm - prezena dopurilor de mucus la nivel bronic
33
ASTMUL BRONIC
Fig. 14 B. Astm - epiteliu descuamat, cu
hipersecreie de mucus, ngroarea membranei bazale i
infiltrarea peretelui bronic cu limfocite i eozinofile.
Fig.14C. Astm - accentuat infiltrat eozinofil
i ngroarea marcat a membranei bazale
Fig.14D Astm tesutul muscular bronic
mult hipertrofiat
34
AFECIUNI PULMONARE RESTRICTIVE
Definiie grup heterogen de afeciuni pulmonare ce se caracterizeaz n principal prin
afectarea difuz i de obicei cronic a esutului conjunctiv, n special la periferie la
nivelul pereilor alveolari, care devin rigizi, prin apariia edemului sau fibrozei.
Interstiiul este alctuit din membranele bazale ale celulelor epiteliale i endoteliale
(unite n poriuni mici), fibre de colagen, esut elastic, proteoglicani, fibroblaste,
cteva mastocite, i ocazional limfocite i monocite.
Manifestri clinice - scderea complianei pulmonare determin apariia dispneii i a
hipoxiei
Caracteristicile principale ale afeciunilor pulmonare restrictive afectarea difuz a
pereilor alveolari cu prezena a trei faze evolutive:
1. Prezena intralaveolar a hemoragieie i a unui exudat proteic (boala membranelor
hialine)
2. Edem i inflamaie la nivelul interstiiului
3. Fibroz nterstiial
Din punct de vedere clinc se descriu dou aspecte:
1. Afeciuni pulmonare restrictive acute caracteristica principal fiind prezena
edemului i a exudatului.(ex. Sindromul de detres respiratorie a adultului)
2. Afeciuni pulmonare restrictive cronice caracteristica principal fiind inflamaia i
fibroza



35
AFECIUNI PULMONARE RESTRICTIVE
Cauzele afeciunilor pulmonare restrictive cronice
Afeciuni fibrozante
Pneumonia interstiial obinuit (fibroza pulmonar idiopatic)
Pneumonii interstiiale nespecifice
Pneumonii atipice Chlamydia, Mycoplasma, virusuri
Afeciuni datorate bolilor vasculare de colagen
Pneumomicoze
Reacii secundare medicamentoase
Pneumonia de iradiere
Afeciuni granulomatoase
Sarcoidoza
Pneumonia de hipersensibilitate (alveolita alergic extrinsec)
Afeciuni datorate fumatului
Pneumonia interstiial descuamativ
Broniolit respiratorie asociat cu afectarea pulmonar interstiial
Se caracterizeaz prin prezena inflamaiei i a fibrozei pereilor alveolari,
Indiferent de mecanism, stadiul final const n apariia plmnului n fagure
plmnul este transformat ntr-o mas alctuit din spaii aeriene chistice, separate de
zone de esut cicatricial colagenic dens, care la secionare prezint aspect de fagure.
36
PNEUMONIA INTERSTIIAL
Definiie proces inflamator pulmonar n care leziunile se gsesc la nivelul
interstiiilor i ulterior se extind la alveole.
Macroscopic - plmnul este de culoare roiatic, difuz indurat, cu consisten
crnoas, cu zone neaerate alternnd cu zone de emfizem
Microscopic - septurile alveolare sunt ngroate prin edem, hiperemie, exudat,
proliferare celular.
n funcie de leziunile care predomin se disting dou forme:
1. Pneumonie interstiial hemoragic
Septurile interalveolare sunt ngroate prin edem, hiperemie, extravazri
eritrocitare, celule siderofage i elemete inflamatorii (limfocite, plasmocite,
histiocite)
La nivelul alveolelor se gsete un exudat sero-hemoragic
2. Pneumonie interstiial infiltrativ-proliferativ
Septurile sunt ngroate prin edem, hiperemie i infiltart inflamator cu celule
mononucleare. La nivelul epiteliului bronic i alveolar apar leziuni descuamtive,
degenerative i necroze
37
Pneumonia interstiial cu Pneumocystis Carinii
Definiie pneumonie interstiial parazitar, denumit i pneumonie interstiial
plasmocitar datorit predominanei plasmocitelor n infiltratul inflamator.
Boala apare de obicei la sugari distrofici, prematuri sau la copilul mare i adult cu
tare imunitare.
Evoluia este grav, frecvent spre exitus.
Macroscopic - plmnii sunt mrii de volum, cu focare indurate, neaerate, violacee
sau palid-roietice alternnd cu zone cenuii-albicioase. Focarele pot conflua,
ocupnd zone ntinse sau chiar plmnii n totalitate. Pe seciune teritoriul afectat
este proeminent, cu aspect crnos i desen lobular accentuat al parenchimului
pulmonar.
Microscopic septurile alveolare sunt ngroate print-un infiltrat inflamator cu
frecvente plasmocite i rare limfocite. n lumenele alveolare se sete un material
proteic slab eozinofil, cu aspect spumos, alveole descuamte i macrofage. Se pot
ntlni i chisturi parazitare integre, formate din 6-8 formaiuni sferoidale cu
corpusculi deni central, inel citoplasmatic clar i capsul. Parazitul se poate
evidenia cu ajutorul coloratiilor PAS sau GIEMSA
Pneumonia cu Pneumocystis carinii intraalveolar se
constata prezenta unui material slab eozinofil, de
aspect spumos ce include chisturi de parazit
39
Pneumonia interstiial obinuit
(Fibroza pulmonar idiopatic - IPF)
Definiie - IPF apare ca urmare a leziunilor acute pulmonare , aprute n cicluri
repetate, fr a se identifica agentul etiologic. Procesul de vindecare se manifest
printr-o proliferare fibroblastic, care n final determin rspndirea fibrozei i
pierderea funciei pulmonare.

Macroscopic (Fig.15A)
suprafeele pleurale ale
plmnului au aspect pietruit,
datorit retraciilor cicatriciale
de-alungul septurilor
interlobulare
la secionare se evideniaz
zone albicioase, ferme, de
consisten cauciucat, ce
intereseaz n special lobii
inferiori, mai ales n regiunile
subpleurale, precum i de-
alungul septurilor interlobulare
Fig. 15A Pneumonie interstiial obinuit
Plmnul prezint zone dense cicatriciale asociate cu arii extinse de
modificri chistice n fagure, ce afecteaz n principal lobii inferiori
40
Pneumonia interstiial obinuit
(Fibroza pulmonar idiopatic - IPF)
Microscopic (Fig. 15B,C)
caracteristica principal este fibroza interstiial parcelar, care variaz ca
intensitate i n timp.
primele leziuni constau ntr-o proliferare fibroblastic exuberant ce se prezint
sub form de zone fibroblastice. Cu timpul aceste zone devin mai bogate n fibre
de colagen i mai acelulare.
fibroza dens determin colapsul pereilor alveolari i formarea de spaii chistice
tapetate de tipul II de pneumocite sau de epiteliu bronhiolar (fibroza n fagure)
n zonele fibrotice se poate ntlni un infiltrat inflamator uor sau moderat alctuit
din limfocite, celule plasmocitare, neutrofile, eozinofile i mastocite
uneori se pot ntlni zone de metaplazie scuamoas i hiperplazia muchiului
neted.
frecvent apar modificri secundare de hipertensiune pulmonar prin afectarea
arterelor pulmonare (fibroza intimei i ngroarea mediei)
41
Pneumonia interstiial obinuit
(Fibroza pulmonar idiopatic - IPF)
Pneumonie interstiial obinuit
Fig 15B - Fibroza, care variaz ca intensitate, este mai
proeminent n regiunile subpleurale
Fig.15C - Arii fibroblastice cu fire dispuse paralel cu
suprafaa , ntr-o matrice mixoid
Fig. 15B
Fig.15C
42
PNEUMOCONIOZE
Definiie afeciuni pulmonare datorate inhalrii diferiilor poluani atmosferici, ce
determin stimularea fibrozei. Extinderea leziunilor este influenat de natura
substanelor, de concentraia lor, de talia i forma particulelor i de durata
expunerii.
Antracoza acumulare de praf de crbune, vizibil n mediul urban i accentuat la
fumtorii de igarete. Pigmentul negru este fagocitat n macrofagele alveolare care
se acumuleaz n jurul bronhiolelor terminale producnd mici leziuni. Fumatul
determin i apariia leziunilor distructive cu apariia emfizemului centro-lobular.
Silicoza pneumoconioz colagen nodular dat de praful de bioxid de siliciu (n
special particulele de 1- 2 mm) care este iritant pentru plmnii muncitorilor din
industria sticlei i a cimentului, minerilor, turntorilor de metale.
Expunerea acut, la mari cantiti de siliciu determin o pneumonit exudativ
care produce decesul n 1-2 ani prin insuficiena respiratorie progresiv
Silicoza cronic se dezvolt n ani sau zeci de ani pe seama persistenei
particolelor n plmni chiar i dup ce perioada de expunere la bixidul de siliciu s-
a ncheiat.
Macroscopic noduli de colagen negricioi i duri, prezeni iniial n lobii superiori
cresc lent i sunt vizibili n cicatrici circulare. La nivelul pleurei apar plci
fibroase.(Fig.16A)

43
PNEUMOCONIOZE
Silicoza aspect microscopic (Fig. 16B)
Nodulii sunt hipocelulari, constituii din fibroz dens
Examenul n lumin poralizat evideniaz particulele de siliciu polarizat printre
benzile de colagen, cu aspect de lamele concentrice n bulbi de ceap
Cavitatea central apare ca urmare a ischemiei sau tuberculozei suprapuse
Orice infiltrat celular al plmnilor sau/ i al limfoganglionilor cu aspect granulomatos
ridic suspiciunea de tuberculoz
Fig.16A Seciune transversal a unui plmn
cu leziuni avansate de silicoz. Cicatricile au
retractat lobul superior, transformndu-l ntr-o
mas mic neagr(sgeat). Pleura este
ngroat
Fig.16B Civa noduli de colagen in silicoz
45
PNEUMOCONIOZE
Azbestoza afectare pulmonar interstiial, caracterizat prin fibroz difuz,
determinat de inhalarea pulberilor de azbest,care din punct de vedere chimic sunt
un amestec de silicai de magneziu i fier, i ntr-o proporie mai redus, de calciu
i fier ca urmare a unei expunei ndelungate.
Particulele de azbestoz sunt ageni etiologici incriminai i n apariia altor leziuni
pulmonare ca:
Leziuni pleurale
Efuziuni pleurale benigne
Plci pleurale parietale
Fibroz pleural difuz
Atelectazie
Mezoteliom malign
Carcinom pulmonar (la fumtori)
Azbestoza se caracterizeaz prin prezena fibrozei interstiiale difuze pulmonare, ce nu
se poate difernia de alte cauze de fibroz interstiial, cu excepia cazurilor n care
apar corpusculii azbestozici formaiuni alungite, dilatate la capete sub form de
mciulii (Fig. 17). Leziunile se dezvolt iniial la nivelul locului de fixare a fibrelor
de azbest (canalele alveolare i alveole), apoi se extind ctre pleura visceral.
46
PNEUMOCONIOZE
Azbestoza
Placarde pleurale
sunt frecvente n cazul expunerii la pulberile de azbestoz
se prezint sub forma unor placarde pleurale dense, bine circumscrise, alctuite din
fibre dense de colagen i uneori cu depuneri de calciu. (Fig. 18A,B)
se dezvolt mai frecvent la nivelul pleurei parietale anterioare i posterolaterale,
precum i deasupra domului diafragmatic
Fig.17 Corpusculii de azbestoz-
12-55
Fig.18 Placarde pleurale
A placarde fibrocalcifiate la nivelul
suprafeei pleurale a diafragmului.
B placard nodular., albicios la
nivelul domului diafragmatic
18A
18B
48
TUBERCULOZA PULMONAR
Definiie infecie determinat de Mycobacterium tuberculosis hominis
Morbiditatea depinde de severitatea i distribuia leziunilor la pacienii cu boal
activ
Mortalitatea este rar la pacienii tratai corespunztor
Manifestri clinice
simptomele tipice: tuse, febr, anorexie, scdere ponderal, durere toracic,
transpiraii nocturne
mai pot apare i sput purulent, hemoptizie
unii pacieni sunt asimptomatici
Prognosticul este excelent sub tratament, pentru majoritatea pacienilor cu excepia
pacienilor care sunt infectai cu bacili ce au dezvoltat rezisten la medicamente
Clasificare
Tuberculoza primar
Tuberculoza secundar

49
TUBERCULOZA PULMONAR
Modificri radiologice
Tuberculoza pulmonar primar
zone de consolidare pulmonar cu dimensiuni de 1 1,5 cm frecvent dispuse n
poriunea inferioar a lobului superior sau portiunea superioar a lobului
inferior adiacent pleurei
se mai pot observa limfadenopatii traheobronici
uneori nu se poate identifica nicio leziune
Tuberculoza pulmonar secundara
leziunile sunt localizate n mod caracteristic n zonele apicale ale lobilor
superiori, fiind sub form de infiltrate nodulare, difuze sau leziuni cavitare
se pot identifica limfadenopatia mediastinal i hilar, cu sau fr calcificri
pot fi prezente i efuziuni pleurale



50
TUBERCULOZA PULMONAR PRIMAR
Apare n urma expunerii iniiale la Mycobaterium tuberculosis, cel mai frecvent ca
urmare a inhalrii particulelor de aerosoli ce sunt rspndite pe cale aerogena, de
la pacienti cu sputa bacilifer. Bacilii se multiplic la nivelul alveolelor,
macrofagele alveolare neputnd eradica bacteriile.
Morfopatologie
leziunea caracteristica tuberculozei primare -complexul Ranke (complexul Ghon)
- Afectul primar este localizat subpleural si mai frecvent in lobii superiori.
Macroscopic se prezenta sub forma unei leziuni nodulare cu diametrul de 0,5-2
cm, de forma rotunda, uneori cu cazeificare centrala.
- Microscopic se caracterizeaz prin prezena unui focar de bronho-alveolita
nespecifica, constituita dintr-un exudat fibrinos bogat in macrofage, limfocite,
hematii. Acest focar exudativ evolueaza catre cazeificare.
- Limfangita tuberculoasa se caracterizeaza prin vase limfatice dilatate care
contin intraluminal o cantitate variabila de fibrina si bacili tuberculosi iar
peretele este infiltrat cu limfocite. Macroscopic, limfangita devine vizibila sub
forma de dungi subtiri, albicioase, localizate, cel mai frecvent peribronsic, cu
granulatii miliare pe traiectul limfaticelor




3) Adenopatia satelita intereseaza ganglionii traheo-bronsici regionali, cei mai apropiati de
afectul primar si care dreneaza limfa din aceasta regiune
Macroscopic, ganglionul efectat este marit de volum, iar in faza constituirii leziunilor specifice
prezinta zone de cazeificare de dimensiuni variabile
Existenta concomitenta a afectului primar si a adenopatiei satelite realizeaza aspectul radiologic
de ,,haltera.
Microscopic, leziunile ganglionare debuteaza cu leziuni exudativ-alterative nespecifice,
reprezentate de edem sinusal, descuamarea endoteliilor sinusale si necrobioza. Ulterior apar
leziunile cazeoase si leziunile tuberculoase proliferative (foliculul giganto-epitelioid).

Adenopatie satelita
Ganglion cu prezenta de foliculi giganto-
epitelioizi cu tendinta la confluare
Ganglion cu folicul giganto-epitelioid si
necroza de cazeificare
53
TUBERCULOZA PULMONAR PRIMAR
Fig. 20A Granulom tuberculos
Granulom tuberculos mic situat la nivelul
parenchimului pulmonar cu necroz
cazeoas central, nconjurat de
histiocite, celule gigante i esut fibros
Fig 19 Tuberculoza primar
Complex Ranke vindecat ce se evideniaz prin
prezena unui nodul subpleural i prin
implicarea nodulilor limfatici hilari
54
TUBERCULOZA PULMONAR
Fig.20B Granulom tuberculos alctuit dintr-o zon central
cu macrofage epitelioide, nconjurat de limfocite. Printe
celulele epitelioide se poate identifica o celul gigant
Langhans
Fig.20C Leziune granulomatoas mai avansat cu
apariia central a necrozei de coagulare.
55
TUBERCULOZA PULMONAR PRIMAR
Evoluia tuberculozei primare
majoritatea leziunilor (90%) sunt
asimptomatice, cu evoluie autolimitant
uneori leziunile se pot extinde la nivelul
pleurei cu apariia efuziunilor pleurale
mai rar leziunile se rspndesc i n alte zone
pulmonare (TBC primar agresiv), form
ntlnit la copii sau adultii cu imunitate
compromis leziunea iniial se mrete, cu
apariia unor zone necrotice ce ajung pn la
6 cm n diametrul maxim, a crui lichefiere
central au apariia cavitilor, ce se pot
extinde i ocupa un plmn ntreg.
eroziunea bronhiilor prin procese de necroz
determin diseminarea infeciei la alte organe
(Fig. 21)
Fig. 21 Complex primar cu diseminare miliar. Un
nodul Ghon prezent cu n lobul inferior asociat cu
limfadenit tuberculoas cazeoasa
Tuberculoza pulmonara diseminata

In cursul tuberculozei primare se produc diseminari pulmonare si
extrapulmonare ce au ca punct de plecare afectul primar sau adenopatia satelita.
Diseminarile coexista cu una sau mai multe componente active ale complexului
primar.
Diseminarile se pot produce pe cale:
-Hematogena ( cea mai importanta )
-Limfatica
-Limfo-hematogena
-Bronsica (ca urmare a unei fistule ganglio-bronsice)
Aceste diseminari realizeaza la nivelul plamanului numai focare
pulmonare apicale, cu evolutie spre scletoza (dar cu mare potential de reactivare).
In alte cazuri, se produc diseminari importante pulmonare, insotite sau nu si de
diseminari extrapulmonare.
In functie de calea de diseminare, se produc forme anatomo-clinice diferite.

Tuberculoza miliara si granulia se produc prin diseminare hematogena sau limfo-
hematogena. Macroscopic, plamanii prezinta un numar mare de granulatii raspanditi in
toate ariile pulmonare si adesea si la pleura. Granulatiile au dimensiuni de 1-2 mm, culoare
albicios-cenusie cu centrul cazeos-galbui, contur neregulat. Leziuni asemanatoare se
identifica si la nivelul splinei, seroaselor, rinichiului, ficatului, meningelui, creierului.
Microscopic, leziunile pot fi variabile: exudative, proliferative, cazeoase
Tuberuloza miliara cu prezenta de granulatii de culoare
albicioasa, consistenta medie
Bronho-pneumonia cazeoasa

Se produce consecutiv diseminarii limfo-hematogene sau pe cale bronsica, cand are ca punct
de plecare fistulele ganglio-bronsice.
Macroscopic, focarele bronho-pneumonice sunt multiple, izolate sau confluente si pot fi
localizate in lobii inferiori sau chiar bilateral. Focarele au contur neregulat, cu aspect ,,in
frunza de vita , de culoare cenusiu-galbuie cu zone de cazeificare


Focare de bronhopneumonie cu aspect de ,,vita de vie
Microscopic focarele sunt formate din leziuni exudative sub forma de alveolita sero-fibrinoasa si
catarala, cu zone de cazeificare mai ales in centrul focarelor. In jurul acestor zone sunt prezente
leziuni proliferative sub forma de foliculi giganto-epitelioizi.
Evolutia este spre vindecare, cu resorbtia leziunilor exudative, fibroza celor proliferative si
incapsularea si organizarea fibroasa a celor de cazeificare. In cazul evolutiei nefavorabile, leziunile
cazeoase se extind si se ramolesc iar leziunile exudative sufera procese de cazeificare.
Bronhopneumonia cazeoasa primara trebuie deosebita de aceea din ftizie, care are ca punct de
plecare cavernele tuberculoase sau fistula ganglio-bronsica

Leziuni exsudative: alveolita sero-
fibrinoasa, alveolita catarala
Leziune alterativa:
necroza de cazeificare
Pneumonia cazeoasa

Este o forma rara de tuberculoza pulmonara, datorita depistarii precoce si
a tratamentelor adecvate instituite. Se intalneste mai ales in primul an de viata si la
copilul mic, mai rar la adult. Evolutia este scurta si grava.
Se produce prin diseminarea bronhogena a unei cantitati crescute de bacili
Macroscopic, sunt afectate un segment, un lob, sau chiar un plaman in
intregime. Teritoriul pulmonar afectat este marit de volum, neaerat, pe sectiune de
aspect neomogen : zone de culoare cenusie, cu caracter gelatinos alternand cu zone
mate, galbui, de cazeificare.
Prin extinderea cazeificarii intregul teritoriu capata aspect mat, cenusiu-galbui.
Microscopic la inceput predomina leziunile exudative sub forma de alveolita seroasa,
sero-fibrinoasa si catarala, cu prezenta de zone de cazeificare
Pneumonia cazeoasa a adultului poate aparea in cvadrul unei tuberuloze pulmonare
primare tardive sau in cadrul ftiziei
61
TUBERCULOZA PULMONAR SECUNDAR
Reprezint fie reactivarea unei tuberculoze pulmonare primare fie apariia unei noi
infecii la un pacient sensibilizat anterior
Morfopatologie
rspunsul imun celular apare dup o perioad de laten i determin formarea mai
multor granuloame, asociate cu esut necrotic extins
cel mai frecvent sunt implicate segmentele apicale i posterioare ale lobilor superiori,
dar leziunile se pot ntlni i la nivelul segmentelor superioare a lobului inferior sau
n orice zon pulmonar
Macroscopic
Apar leziuni imprecis delimitate, difuze, de
aspect fibrotic cu prezena unor zone focale
de necroz cazeoas. Adesea aceste zone se
vindec i se calcific, dar uneori apare
eroziunea bronhiilor, prin care se realizeaz
drenajul materialului infecios, cu apariia
secundar a cavitii tuberculoase (Fig 22)
Fig22. Tuberculoza cavitar
Apexul lobului superior stng cu prezena cavitilor
tuberoasenconjurate de parenchim pulmonar consolidat i
fibrotic, ce conine mici noduli
Ftizia pulmonara
Ftizia pulmonara este o tuberculoza de reinfectie. Clinic, are o
evolutie cronica, cu puseuri evolutive. Se produce la bolnavii care au avut un
complex primar tuberculos vindecat, timpul scurs intre vindecarea acestuia si
debutul ftiziei fiind variabil. Cel mai frecvent, ftizia se dezvolta pe seama
focarelor pulmonare apicale, reprezentate de noduli de mici dimensiuni, cu
centrul cazeos, calcificat si cu organizare fibroasa in jur.
Reactivarea focarelor este favorizata de scaderea capacitatii de rezistenta a
organismului.
Morfopatologic, reactivarea consta in aparitia, in jurul acestor focare
, a unor leziuni exudative cu tendinta la cazeificare, propagarea ulterioara a
infectiei pe cale limfatica si determinarea de leziuni bronsice. Acestea, la
randul lor, produc insamantarea pe cale bronsica a tesutului pulmonar din
regiunea subiacenta, care corespunde radiologic zonei subclaviculare.
Se prezinta sub urmatoarele forme anatomo-clinice:
-Tuberculoza infiltrativ-cazeoasa
-Tuberculoza ulcero-cazeoasa sau cavitara
-Tuberculoza fibro-cavitara
-Tuberculoza fibro-nodulara
-Tuberculomul pulmonar

Tuberculoza infiltrativ-cazeoasa

Reprezinta una din formele de debut obisnuite ale
ftiziei
Leziunile intereseaza arii pulmonare de intindere
variabila: mai multi lobuli, un segment, un lob, sau rareori
un plaman in intregime
Macroscopic, aria pulmonara afectata este marita
de volum, de culoare cenusiu-galbuie, neaerata.
Microscopic, leziunile prezinta initial un caracter
exudativ, seros sau cataral, cu prezenta de bacili in
exudatul alveolar, si evolueaza apoi catre exudatul
gelatinos, bogat in fibrina si catre cazeificare, pe portiuni
mai mult sau mai putin intinse.
Evolutia acestei forme se face de ftizie se face fie catre
resorbtie, fie catre forma ulcero-cazeoasa.

Tuberculoza ulcero-cazeoasa sau cavitara

Este caracterizata prin formarea uneia sau mai multor caverne si
asocierea acestora cu leziuni cazeoase constituite in etape succesive si cu
tendinta la ulceratie. De aceea, aceasta forma prezinta polimorfism
lezional.
Leziunile initiale, pe fondul carora se constituie tuberculoza
ulcero-cazeoasa sunt diferite: focare cazeoase confluente, tuberculoame
sau procese infiltrativ-pneumonice cazeificate. Dupa ramolirea si
lichefierea materialului cazeos si eliminarea sa din aceste leziuni, apare
ulceratia. Dupa un timp in care continua lichefierea si eliminarea masei
cazeoase, ulceratia se transforma in caverna.
Caverna prezinta urmatoarele caracteristici:
- dimensiuni variabile de la un centimetru pn la zone mari, chistice ce ocup
aproape tot plmnul
- majoritatea au diametrul de 3 10 cm i tind s fie localizate n zonele
superioare ale lobilor superiori, dei se pot ntlni n orice zon pulmonar
- peretele este alctuit dintr-o membran intern subire, cenuie ce delimiteaz
nodulii necrotici, i o membran extern alctuit din fibre de colagen







65
zona mijlocie conine esut de
granulaie
lumenul este plin cu material
cazeos cu numeroi bacili acid-
alcoolo rezisteni
frecvent apare comunicarea cu
o bronhie de drenaj, cu
eliminarea materialului
infecios i diseminarea
infeciei m interiorul
plmnului
vindecarea se produce cu
fibroza i calcificarea
secundar a pereilor

Fig. 23 Lobul superior este n cea mai mare parte
nlocuit de o cavitate tuberculoas mare, cronic.
Lobul inferior prezint numeroase arii de
bronhopneumonie tuberculoas, zonele palide
reprezint arii de cazeificare
Tuberculoza fibro-cavitara

Este una dintre formele frecvente ale ftiziei cronice si este consecinta
evolutiei cronice spontane a tuberulozei ulcero-cavitare sau in urma
cronicizarii acesteia prin tratament incorect.
Se caracterizeaza prin polimorfism lezional, realizat prin asocierea de caverne
cu alte leziuni tuberculoase, precum si cu un proces de fibroza accentuata.
Cavernele sunt localizate cu predilectie apical. Peretele lor este
ingrosat, dur, iar fibroza se extinde si in tesutul inconjurator.
In jurul cavernei se identifica procese exudative si leziuni proliferative si
cazeoase, cuprinse de obicei de procesul de fibroza difuza pericavitara.
Bronhiile de drenaj au peretii ingrosati prin leziuni inflamatorii specifice si
nespecifice.
Unele caverne sunt strabatute de cordoane fibroase pe seama vaselor
pulmonare mari sclerozate si trombozate, care au rezistat procesului de
cazeificare in cursul formarii cavernelor. Pe seama acestor vase sau a arterelor
pulmonare din peretele cavernei se formeaza anevrismele Rassmussen, sub
forma unor dilatatii de mici dimensiuni. Acestea pot fi punctul de plecare al
hemoptiziilor.
Tuberculoza fibro-nodulara


Este o forma frecventa de ftizie. Se produce prin cronizarea infiltratului
precoce sau prin cronizarea nodulilor apicali care au suferit in prealabil un proces de
reactivare. Leziunile se prezinta sub forma de tuberculi, conglomerate de tuberculi care
realizeaza focare acino-nodulare sau sub forma de lobulita tuberculoasa.
Leziunile au initial caracter exudativ si sunt constituite prin conglomerare de
leziuni proliferative , mai ales sub influenta chimioterapiei si cand sunt produse de
bacili hidrazidorezistenti.
In centrul acestor leziuni apar frecvent zone de cazeificare iar in jurul acestora procese
de fibroza ce se extind si la tesutul pulmonar de vecinatate.
In cazul evolutiei nefavorabile, nodulii pot conflua si se pot ulcera.
Leziunile nodulare pot sa apara si ca leziuni asociate altor forme de ftizie pulmonara.
Sub actiunea tratamentului tuberculostatic, acestea pot regresa, se pot steriliza intr-un
mare procent, prin organizare fibroasa.
Tuberculomul pulmonar

Reprezinta una din formele frecvente de ftizie pulmonara.
Din punct de vedere macroscopic, tuberculomul poate fi unic sau multiplu si este
localizat cu predilectie la nivelul lobilor superiori. Se prezinta sub forma unei leziuni
cazeoase, circumscrise, cu diametrul de 2-6 cm.
In functie de structura, se disting mai multe tipuri de tuberculoame:
-Tuberculomul omogen, format dintr-o masa de cazeum compacta, delimitata la
periferie de o capsula fibroasa subtire
-Tuberculomul polimorf sau multinodular are o structura neomogena, fiind format prin
confluenta mai multor noduli cazeosi , fiecare delimitat de o capsula fibroasa
-Tuberculomul stratificat prezinta structuri concentrice de cazeum ce alterneaza cu
benzi de fibroza si este determinat de puseuri succesive de reactivare si cazeificare, urmate
de incapsulare fibroasa
-In capsula fibroasa se pot identifica foliculi giganto-epitelioizi sau celule gigante si
infiltrat limfoid, iar masa cazeoasa poate prezenta zone de calcificare.
-Tuberculomul poate evolua favorabil, prin micsorare in volum, reducerea numerica a
leziunilor specifice din capsula fibroasa si calcificarea masei cazeoase. Alteori
tuberculomul poate evolua catre ramolirea masei cazeoase si ulcerare, cu formarea
cavernei.

69
TUBERCULOZA PULMONAR
COMPLICAII
Tuberculoza miliar (Fig 24)
Prezena a numeroase granuloame mici
(de civa milimetri) n numeroase
organe.
Apar n urma diseminrii hematogene a
infeciei, cel mai frecvent n urma
tuberculozei secundare, mai rar n
tuberculoza primar.
Hemoptizia este determinat de eroziunea
arterelor pulmonare mici de la nivelul pereilor
cavitilor tuberculoase
Fistula bronhopulmonar apare atunci
cnd o cavitate situat subpleural se rupe n
spaiul pleural cu apariia empiemului
pulmonar sau pneumotoraxului
Tuberculoza intestinal
Laringit tuberculoas

Fig 24 Tuberculoza miliar
Multipli noduli de civa milimetri rspndii n
parenchimul pulmonar
70
SARCOIDOZA
Definiie afeciune sistemic de cauz necunoscut caracterizat prin prezena de
granuloame noncazeoase n mai multe esuturi i organe
n 90% din cazuri se observ la examenul radiografic limfadenopatie hilar bilateral
sau implicare pulmonar; ca frecven urmeaz leziunile oculare i tegumentare
Etiopatogenie dei nu se cunoate cauza, totui au fost incriminai diferii factori
imunologici, factori genetici sau factori de mediu
Histopatologic
Toate esuturile implicate prezint n
mod tipic granuloamele noncazeoase
(fig. 25) alctuite din agregate de celule
epitelioide, frecvent cu celule gigante de
tip Langhans sau de corp strin.
Necroza central este neobinuit.
Cronicizarea leziunilor determin
ncapsularea fibroas a granuloamelor
sau chiar nlocirea acestora cu esut
ciacatricial
Fig 25. Granuloame noncazeoase sarcomatoase caracteistice la nivel
pulmonar cu prezena a numeroase celule gigante.
71
GRANULOMATOZA WEGENER
Definiie - vasculit idiopatic primar ce afecteaz tractul respirator i rinichii,
caracterizat prin prezena unei inflamaii granulomatoase aseptice, necrotizante.
Macroscopic - la nivel pulmonar se pot identific noduli multipli, bilaterali, cu
diametrul cuprins ntre 2-3 cm, cu margini neregulate, i care la secionare prezint
un aspect cenuiu-albicios i frecvent caviti centrale.
Microscopic, nodulii sunt alctuii din:
1. esut de necroz
2. Inflamaie granulomatoas cu infiltrat inflamator mixt (limfocite, celule
plasmocitare, neutrofile, eozinofile, macrofage, celule gigante
3. Fibroz
Necroza poate apare sub forma unor microabcese neutrofilice sau sub forma unor
zone mari bazofilice, cu margini neregulate (Fig. 26A)
Vaculita poate afecta arterele (Fig. 26B), venele, leziunile vasculare putnd fi sub
forma unor inflamaii acute, cronice sau granulomatoase.
72
GRANULOMATOZA WEGENER
Fig. 26 Granulomatoza Wegener
A - Zon de necroz mare, cu pattern geografic, cu margini
neregulate i cu centrul bazofilic
B Vasculit arterial caracterizat print-o inflamaie cronic,
focal, excentric, transmural ce distruge lamina elastic intern
i extern
A B
BOLILE PULMONARE INFLAMATORII
GENERALITI
Tractul respirator reprezint una din cile cele mai frecvente de infecie, marea
majoritate fiind infecii de ci respiratorii nalte cauzate de virusuri. Totui infeciile
pulmonare bacteriene, virale, fungice sau datorate de mycoplasme reprezint una din
cauzele frecvente de morbiditate.
Termenul de pneumonie se refer generic la infeciile pulmonare indiferent de agentul
etiologic
Pneumonia poate apare oricnd mecanismele de aprare sunt inadecvate sau ori de
cte ori apare o scdere a rezistenei organismului.
Factorii ce pot afecta rezistena organismului n general sunt bolile cronice, deficiene
imunitare, tratament cu diferii ageni imunosupresori, leukopenia, sau diferite infecii
virulente neobinuite.
Mecanismele de aprare locale pot fi afectate datorit mai multor factori, cum ar fi:
Diminuarea sau pierderea reflexului de tuse com, anestezie, afeciuni neurologice
Afectarea aparatului mucociliar afeciuni congenitale sau dobndite n urma
fumatului, inhalrii de aburi fierbini sau gaze corozive, afeciuni virale.
Diminuarea capacitii de fagocitare sau a aciunii bactericide a macrofagelor
alveolare datorit consumului de alcool, fumatului, anoxiei
Congestia sau edemul pulmonar
Acumularea secreiilor, aa cum se ntmpl n fibroza chistic sau obstrucia
bronic.

74

PNEUMONIA BACTERIAN
Pneumonia bacterian prezint dou aspecte
macroscopice de afectare anatomic (Fig 27):
1. Bronhopneumonia ce se caracterizeaz
prin consolidarea zonal a plmnului (Fig 28)
2. Pneumonia lobar infecie acut
bacterian ce determin o consolidare
fibrino-supurativ a unei poriuni mari sau a
uni ntreg lob. (Fig. 29)
Aceast clasificare este adesea dificil, doarece de cele mai multe ori aspectele se
ntreptrund, i mai mult aceleai microorganisme pot produce bronhopneumonie la un
pacient, n timp ce la alt pacient care este mai vulnerabil poate declana o pneumonie.
Din punct de vedere clinic cel mai important este indentificarea agentului etiologic
i determinarea gradului de extindere a leziunii pulmonare.
Fig. 27
Fig. 28 Bronhopneumonie
Aspect macroscopic cu evidenierea zonelor de
consolidare (sgei)
Fig.29 Pneumonie lobar
Stadiul de hepatizaie cenuie lobul inferior
este uniform consolidat
76
PNEUMONIA FRANC LOBAR
Etiologie:
Streptoccocus pneumoniae, pneumococ sau meningococ
infecia se tranzmite pe cale aerian i afecteaz un segment, un lob sau mai muli
lobi.
Morfopatologic s-au descris patru stadii (Fig. 30):




Stadiul de CONGESTIE (PREHEPATIZAIE)
Dureaz 1- 2 zile
Macroscopic zona afectat este hiperemic, de volum i
consistena crescut, crepitaiile scad progresiv, iar
fragmentele de plmn prelevate plutesc ntre dou ape
(proba docimazei pozitiv)
Microscopic (Fig.31)
hiperemie septal cu exudat seros intraalveolar pe cale de
transformare n exudat fibrinos
congestie vascular
fluidul intraalveolar conine PMN i numeroase bacterii.
Fig. 31 Alveolele sunt pline cu un exudat
alctuit din PMN i rare macrofage
77
PNEUMONIA LOBAR




REZOLUIE
Fig. 30
78
PNEUMONIA LOBAR
Stadiul de HEPATIZAIE ROIE (2 4 zile)- corespunde
perioadei de stare
Macroscopic (Fig. 32A)
zona pulmonar afectat este bine delimitat de culoare
roie crmizie, mrit, ferm, asemntoare ca
consisten cu ficatul, cu crepitaii disprute.
La secionare suprafaa este uscat, mat, fin granular,
proba docimazei fiind negativ (fragmentul prelevat cade
la baza recipientului cu ap)
Microscopic
capilarele din septuri sunt dilatate, pline cu hematii
alveolele conin exudat fibrinos cu hematii, rare PMN i
rare celule alveolare (Fig.32B)
(Fig.32B) Capilarele de la nivelul
septurilor sunt congestionate cu prezenta
intraalveolar a unui exudat cu neutrofile
Fig. 32A
79
PNEUMONIA LOBAR
Stadiul de HEPATIZAIE CENUIE
Durat de 4 8 zile
Macroscopic (Fig.33A)
Zona pulmonar afectat prezint un aspect cenuiu -
maroniu, iar la secionare aspect uscat
Microscopic (Fig.33B)
Se caracterizeaz prin dezintegrarea progresiv a
hematiilor i prin prezena persistent a exudatul
fibrinosupurativ
Fig 33 B Pneumonie lobar stadiul de hepatizaie cenuie
Organizarea timpurie a exudatului intra-alveolar (sgeat por
Kohn)
Fig. 33 A Pneumonia lobar stadiul de
hepatizaie cenuie - lobul inferior este
consolidat uniform.
80
PNEUMONIA LOBAR
Stadiul de REZOLUIE
Exudatul consolidat din interiorul alveolelor este supus progresiv digestiei enzimatice
cu apariia unor detritusuri de aspect granular, semifluid, care fie este resorbit i
fagocitat de ctre macrofage, fie este organizat prin proliferare fibroblastica (Fig.34),
vindecarea este cu restitutio in integrum
Fig. 34
Proliferare fibroblastica la nivelul parenchimului pulmonar,
acompaniata de un infiltrat inflamator cronic
81
PNEUMONIA LOBAR
Complicaii
Pleurit adesea dureroas
Exudat pleural
Piotorax apare ca urmare a infeciei exudatului pleural; se poate vindeca prin
apariia fibrozei extinse
Empiem colecie purulent delimitat de perei fibrinoi, ce apare n cazul
persistenei piotoraxului
Bacteriemie apare la 25%din pacieni n stadiile timpurii ale pneumoniei, putnd
determina apriia miocarditei sau meningitei
Fibroz pulmonar reprezint o complicaie rar n care exudatul intra-alveolar
devine organizat i formeaz dopuri intraalveolare de esut granulomatos, cunoscut
sub numele de pneumonie organizat. Trepatat, creterea fibrozei intraalveolare
determin micorarea lobului, care devine ferm, complicaie denumit
carnificaie
Abces pulmonar complicaie neobinuit


82
BRONHOPNEUMONIA
(PNEUMONIA LOBULAR)
Definiie inflamaie exudativ acut, care apare de obicei la vrstele extreme (copii
sau btrni). Leziunile sunt asemntoare cu cele ale pneumoniei, dar care au
caracter parcelar, fiind centrate de o bronie i extinse n parenchimul pulmonar
adiacent.
Etiologie
stafilococ, streptococ, pseudomonas aeruginosa (infecii nozocomiale)
bronhopneumonia de aspiraie (absorbie de coninut gastric acid i, la nou nscut,
aspiraia de lichid amniotic)
Macroscopic (Fig.35A)
focarele de bronhopneumonie sunt zone consolidate de inflamaie acut supurativ.
Aceste focare pot fi rspndite n interiorul unui lob, dar cel mai frecvent afectarea
este multilobar, frecvent bilateral i bazal.
mrimea focarelor variaz: de la civa milimetri (forma miliar) pn la 3 4 cm.
la secionare aceste zone indurate sunt uor proeminente, imprecis delimitate, de
culoare neuniform, de la rocat la cenuiu glbui, imprimnd suprafeei de
seciune un aspect mozaicat, pestri
Focarele diseminate pot conflua cu aspect pseudopneumonic sau
bronhopneumonic cu focare confluente, cu pronostic prost
83
BRONHOPNEUMONIA
Microscopic (Fig. 35B)
Focarul bronho-pneumonic este constiuit din leziuni exudative bronice i alveolare
cu dispoziie nodular concentric zona central, n care de obicei se gsete o
bronhiol, prezint leziunile cele mai intense, iar n alveolele nconjurtoare leziunile
sunt neuniforme, descrescnd ca intensitate ctre periferia focarului.
Astfel, la nivelul focarului de bronhopneumonie avansat, prezint central o
bronhiolit purulent i alveolit leucocitar; urmeaz o zon de alveolit fibrinoas,
fibrino-leucocitar, hemoragic i cataral, iar la periferia focarului predomin
alveolita seroas
n jurul focarelor de bronho-pneumonie, esutul pulmonar prezint adesea leziuni de
atelectazie sau de emfizem, n funcie de intensitatea i de caracterele obstruciei
Vindecarea pornete concentric de la nivelul broniilor, respectnd aceleai aspecte
descrise la pneumonie
Complicaii
zonele centrale se pot necroza cu apariia de abcese pulmonare.
exudatul purulent poate drena spre cavitatea pleural (emoiem) sau spre cavitatea
pericardic (pericardit supurat)
n cazul bacteriemiei pot apare abcese metastatice
84
BRONHOPNEUMONIA
Fig. 35B Bronhopneumonie puroi ce
ocup o brohiol (central); adiacent cteva
alveole
Fig. 35 A Bronhopneumonie
Se evideniaz zone focale de
consolidare, aspect palid, ce nconjoar
cile aeriene mici
85
ABCESUL PULMONAR
Definiie acumulare de puroi localizat, asociat cu distrugerea parenchimului
pulmonar, incluznd alveole, cile aeriene, vase sanguine
Etiopatogenie
cauza cea mai frecvent este aspiraia de bacterii anaerobe de la nivelul
orofaringelui. Tipic, infeciile sunt polimicrobiene, cu specii de bacterii fuziforme i
de Bacterioides, dar i infecii determinate de Staphilococcus aureus, Klebsiella
pneumoniae, Streptococcus pneumonie, Nocardia. Apariia abcesului pulmonar n
aceast situaie necesit ndeplinirea a dou condiii:
1. numr mare de bacterii la nivelul orofaringelui (persoane cu o igien
oral precar sau cu diferite afeciuni peridontale)
2. mecanismele de aprare locale deficitare, reflexul de tuse abolit
(alcoolism, epilepticii, pacienii cu afeciuni neurologice)
alte cauze: pneumonii necrotizante, obstrucii bronsice, emboli pulmonari infectai,
extinderea unei infecii de la esuturile adiacente plmnilor.
Simptome i semne
majoritatea pacienilor prezint tuse i febr
unul din cele mai caracteristic simptom este producerea unei spute ut mirositoare
mai pot apare dureri toracice , iar 20% prezint hemoptizie
Diagnosticul diferenial
cancerul pulmonar
tuberculoza cavitar

86
ABCESUL PULMONAR
Aspecte morfopatologice
Macroscopic
dimensiuni cuprinse de obicei ntre 2 6 cm n diametru
10%-20% prezint multiple caviti, de obicei dup pneumonii necrotizante
cel mai frecvent este afectat plmnul drept dect cel stng, deoarece bronhia principal
dreapt urmeaz traseul traheei mult mai aproape dect bronhia stng
Microscopic
abcesele pulmonare acute nu sunt net separate de parenchimul pulmonar nconjurtor
prezint numeroase leucocite polimorfonucleare i n funcie de vrsta leziunilor, un
numr variabil de macrofage.
pot fi evidente detritusuri ale esutului necrotizat.
abcesele sunt nconjurate de hemoragie, fibrin i celule inflamatorii
cu timpul, se formeaz un perete fibros la periferia abcesului

87
ABCESUL PULMONAR
Abcesele pulmonare sunt diferite ca evoluie fa de abcesele cu alt localizare,
deoarece prezint capacitatea de drenaj spontan.
Cavitatea astfel format conine aer, detritusuri necrotice, exudat inflamator (Fig. 36).
Pereii cavitii este tapetat de un epiteliu scuamos regenerativ, dar n cazul unor
caviti vechi se poate ntlni un epiteliu respirator ciliat, ceea ce face ca diagnosticul
diferenial cu broniectazia s fie dificil.
Complicaii
Ruptura n spaiul peural, cu apariia empiemului i a hemoptiziei severe
Drenarea printr-o bronhie cu diseminarea infeiei i n alte zone pulmonare
Prognostic
n ciuda terapiei antimicrobiene, n special mpotriva bacteriilor anaerobe, totui
mortalitatea n abcesele pulmonare este de 5% - 10%

Fig.36 Abcese pulmonare
Abces chistic mare cu prezena unui exudat purulent i
delimitat de un perete fibros. n parenchimul pulmonar
nconjurtor se observ prezena pneumoniei
88
NEOPLAZII PULMONARE
Tumori benigne - rare
1. Hamartoame
2. Lipoame
3. Leiomioame
4. Tumori neurale
Tumori maligne
1. Carcinoame (90-95% )
2. Tumori cu difereniere neuroendocrin
3. Tumori mezenchimale
4. Tumori metastatice
supravieuirea la 5 ani 15%
vrful de incidena a 6-a decad


89
NEOPLAZII PULMONARE
Factori de risc
Fumatul
87% din carcinoamele pulmonare ap la fumtori sau la cei care s-au oprit recent, tipurile cele
mai frecvente fiind carcinomul cu celule scuamoase i carcinomul cu celule mici
Riscul de a apariie a cancerului pulmonar depinde nspecial de numrul de igri pe zi i
perioada de timp n care s-a fumat:
Fumtorii cu numr mediu de igri pe zi prezint un risc de 10 ori mai mare fa de
nefumtori pentru a dezvolta cancer pulmonar
Fumtorii nrii (peste 40 igri/ zi) prezint un risc de 60 de ori mai mare
Poluanii industriali - radiaii ionizante (n doze mari); uraniul; azbestoza (unul din
carcinogenii cei mai importani)
Factorii genetici
Oncogenele implicate frecvent n apariia cancerului pulmonar: c-MYC, K-RAS, EGFR,
HER-2neu
Modificrile genelor supresaore (deleii, inactivarea lor): p53, RB, p16, 3p
Leziuni precursoare
Displazia scuamoas i carcinomul n situ
Hiperplazia adenomatoas atipic
Hiperplazia celular neuroendocrin pulmonar difuz

90
NEOPLAZII PULMONARE
HAMARTOMUL PULMONAR
Apare n mod tipic la aduli, n special n decada a asea de viaa
Macroscopic
Formaiuni unice, circumscrise,bine deilimitate de parenchimul pulmonar nconjurtor, de aspect
lobulat, cu dimensiuni n jur de 2 cm ca diametru.
La secionare prezint un aspect cartilaginos, culoare gri-albicioas.(Fig. 37A)
Majoritatea sunt localizate la periferia parenchimului pulmonar, dar n 10%din cazuri au avut o
localizare central endobronic.
Microscopic
Hamartomul este alctuit din elemente care se gsesc n mod obinuit n plmn, inclusiv cartilaj,
esut conjunctiv fibromixoid, esut adipos, osos, i ocazional fibre musculare netede (Fig.37B). Toate
aceste elemnte sunt dispuse printre fante tapetate de un epiteliu respirator

Fig 37 Hamartom pulmonar
A la secionarea unui nodul pulmonar periferic bine delimitat, se observ aspectul lobulat.
B noduli de catilaj hialin separai de esut conjunctiv tapetat de un epiteliu respirator
Fig. 37A
Fig. 37 B
91
NEOPLAZIILE PULMONARE
CLASIFICAREA TUMORILOR MALIGNE EPITELIALE PULMONARE

Din punct de vedere clinic i terapeutic este util clasificarea n:
I. Carcinoame cu celule mici rspund foarte bine la tratamentul iniial
chimioterapeutic, dar prezint potenial de metastazare mare.
II. Carcinoame fr celule mici (alte tipuri de carcinoame pulmonare) nu rspund la
chimioterapie, dar au un potenial de metastazare mic.

Clasificarea WHO ( World Health Organization)
1. Carcinoame cu celule scuamoase
2. Carcinoame cu celule mici
3. Adenocarcinoame cu subtipuriele: acinar, papilar, bronhioloalveolar, solid, mixt
4. Carcinom adenoscuamos
5. Carcinoame cu elememte pleomorfice, sarcomatoase sau sarcomatoide
6. Tumori carcinoide
7. Carcinoame de tipul glandelor salivare
8. Carcinoame neclasificabile
92
NEOPLAZII PULMONARE
Caracteristici generale
CONSECINE LOCALE
Simptome i semne frecvente: tuse, dispnee, hemoptizie, durere toracic, pneumonie
obstructiv, efuziuni pleurale
Sindromul Pancoast - apare n prezena unui carcinom pulmonar(de obicei de tip
scuamos) localizat la nivelul vrfului pulmonar (tumora Pancoast). Acesta se poate
extinde la nivelul nervului cervical VIII i la nivelul nervilor toracali I i II, ceea ce
determin apariia durerii la nivelul umrului, cu iradiere spre bra.
Sindromul Horner apare tot n prezena unei tumori Pancoast asociat cu paralizia
nervului simpatic cervical, ce se caracterizeaz prin:
Enoftalmie
Ptoza pleoapei superioare
Mioz
Anhidroz
Tumorile cu localizare endobronic central - majoritatea determin apariia
simptomelor de obstrucie bronic: tuse persisten, hemoptizie, pneumonie obstructiv,
atelectazie i uneori efuziuni pleurale sau pericardice prin extinderea tumorii.
Tumorile cu localizare iniial la periferia plmnului de obicei sunt asimptomatice
i descoperite ntmpltor la examenele radiografice de rutin sau cnd sunt
voluminoase, cu extindere la nivelul peretelui torcic, cu apariia secundar a durerii
toracice, sindromului de ven cav superioar.




93
NEOPLAZII PULMONARE
Caracteristici generale
EXTINDEREA MEDIASTINAL poate determina:
Sindromul de ven cav superioar
Sindromele de compresiune ale nervilor de la acest nivel
METASTAZAREA CARCINOMULUI PULMONAR
Cel mai frecvent limfoganglionii regionali, n special la ganglionii hilari i
mediastinali
Metastaze extranodale: cel mai frecvent la nivelul glandei suprarenale, dar i la
nivelul creierului, osului sau ficatului
SINDROAME PARANEOPLAZICE
Acanthosis negricans
Dermatomiozie sau polimiozite
Degete n b de toboar
Sindroame miastenice ca sindromul Eaton Lambert sau encefalopatia multifocal
progresiv
Sindroame endocrine:
o Carcinomul cu celule mici sindrom Cushing i secreia inadecvat de hormon
antidiuretic
o Carcinomul cu celule scuamoase hipercalcemie prin secreia de substane cu aciune
asemntoare parathormonului

94
NEOPLAZII PULMONARE
Carcinomul pulmonar cu celule scuamoase
Reprezint 30% din cancerele pulmonare invazive
Dup lezarea epiteliului bronic de ctre diferii ageni etiologici, apare regenerarea
la nivelul stratului bazal pluripotent cu apariia metaplaziei scuamoase, care poate
evolua spre displazie, carcinom in situ i chiar carcinom invaziv.
Morfopatologie
Aspect macroscopic:
localizare marea majoritate au originea la nivelul bronhiilor de gradul I; 10% au
originea la periferie
leziuni ferme, ulcerate, gri albicioase, cu dimensiuni de 3 5 cm, ce se pot extinde
dicolo de peretele bronic, la parenchimul pulmonar din jur.(Fig. 38A).
la secionare- aspect variabil, ce depinde de gradul de necroz i hemoragie
frecvent apar caviti centrale
Aspect microscopic foarte variabil
Carcinomul scuamos bine difereniat prezint perle de cheratin, mici zone rotunde cu
agregate de keratin, puternic eozinofile, n jurul crora se dispun n straturi celule
scuamoase, asemntoare foilor de ceap(Fig. 38B)
Carcinomul scuamos slab difereniat nu prezint zone de keratinizare, fiind greu de
difereniat de carcinoamele cu celule mari, cu celule mici sau cu celule fuziforme.
Celule tumorale pot fi ntlnite n sput, n acest caz diagnosticul poate fi pus pe
baza citologiei
95
NEOPLAZIILE PULMONARE
Carcinomul pulmonar cu celule scuamoase
Fig.38A Carcimom scuamos pulmonar
Tumora este localizat n lumenul unei bronhii i
invadeaz limfoganglionii intrapulmonari adiaceni.
Fig. 38B. Carcinom scuamos pulmonar bine difereniat cu
perle de cheratin , celule cu citoplsm puternic eozinofil
96
NEOPLAZII PULMONARE
Adenocarcinomul pulmonar
Reprezint o treime din cancerele invazive pulmonare, frecvent la femei.
De obicei sunt localizate la periferie, i adesea se asociaz cu fibroz pleural i cu
ciatrici subpleurale, ce pot determina retracia pleurei la acest nivel. (Fig. 39)
Prognostic pacienii cu adenocarcinoame stadiul I( cu localizare strict pulmonar)
prezit o rat de supravieuire la 5 ani de 50 % 80%
Aspect macroscopic
Cel mai frecvent formaiuni tumorale
neregulate, cu margini imprecis delimitate, cu
diametrul de 2-5 cm, dar pot ajunge la
dimensiuni foarte mari cu nlocuirea unui
ntreg lob.
La secionare culoare gri-albicioas, de
aspect lucios n funcie de cantitatea de mucus
secretat.
Adenocarcinoamele localizate central au o
cretere endobronic cu invadarea cartilajului
bronhic.
Fig. 39 Adenocarcinom pulmonar
Tumor periferic a lobului superior drept, cu margini
neregulate, ce retracteaz pleura supriacent; la
secionare prezint un aspect cenuiu albicios.
97
NEOPLAZIILE PULMONARE
Adenocarcinomul pulmonar
Aspect microscopic
WHO a descris patru subtipuri: (1)acinar, (2)papilar, (3)solid cu formare de mucus i
(4)bronhioloalveolar; frecvent, se ntlnesc forme mixte.
pot avea o structur ce amintete de arhitectura i celularitatea oricrei poiuni din
mucoasa reaspiratorie, de la bronhiile mari pn la bronhiolele cele mai mici.
Celulele neoplazice se pot asemna cu celulele epiteliale columnare ciliate sau ne-
ciliate, cu celulele caliciforme, cu celulele glandelor bronhice sau cu celulele Clara.
1. Adenocarcinomul acinar este cel mai frecvent subtip histologic, ce se caracterizeaz
prin prezena de glande de aspect uniform, tapetate de celule columnare sau cuboidale
(Fig. 40A).
2. Adenocarcinomul papilar - este alctuit dintr-un ax conjunctivo vascular, tapetat de
un singur strat celular. (Fig. 40B)
3. Adenocarcinoamele solide cu formare de mucus sunt tumori slab difereniate, ce se
disting de carcinoamele cu celule mari prin evidenierea mucinei cu ajutorul coloraiilor
speciale(coloraia cu mucicarmin sau colroia PAS). (Fig 40C)


98
NEOPLAZII PULMONARE
Adenocarcinomul pulmonar
Fig 40 Adenocarcinom pulmonar
A. Forma acinar - celulele epiteliale maligne formeaz structuri
glandulare
B. Forma papilar celulele epiteliale maligne sunt dispuse de-
alungul unor axe conjunctive-vasculare subiri
C. Forma solid cu formare de mucus coloraia mucicarmin
evideniaz prezena veziculelor intracitoplasmatice de mucin.
Fig. 40 A
Fig..40 B
Fig. 40C
99
NEOPLAZII PULMONARE
Adenocarcinomul pulmonar
4. Carcinomul bronhioloalveolar
adenocarcinom cu cretere de-alungul pereilor alveolari preexisteni
clinic, simptomul caracteristic este tusea productiv, cu sput ce conine o cantitate
mare de mucus, dar care din pcate este prezent doar la 10% din pacieni.
Macroscopic (Fig. 41)
- se poate prezenta sub forma:
unui nodul unic periferic (>50% cazuri),
noduli multipli
infiltrat difuz ce nu se poate distinge de o pneumonie lobar
Microscopic
Doua-treimi din tumori nu prezint un caracter mucosecretor i sunt alctuite din celule
tip Clara sau pneumocite de tip II; aceste celule de aspect cuboidal se dezvolt de-
alungul pereilor alveolari preexisteni (Fig. 42A). Restul tumorilor prezint un caracter
secretor mucinos, cu celule caliciforme (Fig.42B), n acest caz diagnosticul diferenial cel
mai important se face cu metastazele pulmonare .
Prognostic
Carcinoamele bronhioloalveolare de grad I au un prognostic bun
Carcinoamele cu aspect difuz sau multinodulare au de obicei prognostic prost.

100
NEOPLAZIILE PULMONARE
Carcinomul bronhioloalveolar
Fig. 41 Carcinom
bronhioloalveolar
La secionarea plmnului se
observ aspectul solid, lucios
i mucoid al tumorii ce este
caracteristic de obicei unei
tumori cu caracter infiltrativ
Fig. 42A Carcinom bronhioloalveolar
nonmucinos alactuit din celule cuboidale atipice
sau celule columnare mici ce prolifereaz de-
alungul pereilor alveolari preexisteni.
Fig 42B Carcinom bronhioloalveolar mucinos
alctuit din celule columnare nalte cu mucin
intracitoplasmatic, dispuse de-alungul pereilor
alveolari pre-existeni.
101
NEOPLAZIILE PULMONARE
Carcinomul cu celule mici
Definiie tumor pulmonar epitelial, puternic malign, ce prezint caracteristici
neuroendocrine
reprezint 20% din tumorile pulmonare, factorul etiopatogenic cel mai incriminat
fiind fumatul.
prezit o rat de cretere i de metastazare rapid, >70% din pacieni fiind
diagnosticai ntr-un stadiu avansat.
se asociaz cu sindroame paraneoplazice: diabetul insipid, sindromul Eaton
Lambert, sindromul secreiei inadecvate de ACTH (corticotropin)
Aspect macroscopic
de obicei formaiune tumoral localizat perihilar, frecvent cu metastaze
limfoganglionare.
la secionare culoare albiciaos, consisten moale, cu prezena de zone necrotice
i hemoragice
n mod tipic, tumora se extinde de-alungul bronhiilor, submucos i cirumferenial

102
NEOPLAZIILE PULMONARE
Carciomul cu celule mici
Aspect microscopic
Este alctuit din celule mici, rotunde, ovale sau fuziforme, cu citoplasm puin
Nucleii sunt proemineni, cu cromatin nuclear fin granular
Nucleolii abseni sau neidentificabili (Fig.43)
La microscopul electronic se evideniaz prezena granulelor de secreie neuroendocrin
Necrozea este frecvent i extins
Fig. 43 Carcinom pulmonar cu celule mici
Celule mici ovale sau fuziforme cu citoplasm
puin, cromatin nuclear fin granular, mitose
evidente
103
Carcinomul cu celule mari
Diagnosticul de carcinom pulmonar cu celule mari este unul de excludere n prezena
unei tumori slab diferenaite, ce nu prezint trsturile caracteristice nici unui carcinom
cu celule mici i nici a unui carcinom cu difereniere glandular. (Fig.44)
Reprezint 10% din tumorile pulmonare invazive
Aspect macroscopic
De obicei are localizare periferic cu margini imprecis delimitate, de culoare gri-albicioas
Aspect microscopic
celulele tumorale sunt mari, cu citoplasm abundent
nucleii prezint frecvent nucleoli evideni
uneori, pot fi prezene celule pleomorfice gigante sau celule fuziforme
Fig. 44 Carcinom pulmonar cu celule mari
tumor slab difereniat cu creterea celuleor sub
form de .benzi.Celulele tumorale sunt mari, cu
citoplasm abundent i nucleoli abundeni
104
NEOPLAZIILE PULMONARE
Tumori carcinoide
Tumorile carcinoide pulmonare i au originea, probabil, n celulelor neuroendocrine
normale de la acest nivel, ce se gsesc n epiteliul bronic
reprezint 2 % din tumorile pulmonare primare pulmonare
vrsta medie de apariie este de 55 de ani, dar pot apare la orice vrst.
majoritatea sunt mute din punct de vedere clinic
sindroamele carcinoide apar doar n 1% din cazuri, de obicei cnd apar metastaze
hepatice.
exist un subtip de tumor carcinoid pulmonar ce se caracterizeaz din punct de
vedere clinic cu sindromul Cushing, ca urmare a secreiei ectopice de ACTH de
ctre celulele tumorale.
au o cretere lent, cu evoluie asimptomatic i frecvent, sunt descoperite la
examenele radiografice de rutin
la pacienii simptomatici, manifestrile pulmonare constau n prezena
hemoptiziei, pneumoniei obstructive i dispnee

105
NEOPLAZII PULMONARE
Tumori carcinoide
Aspect macroscopic
O treime din tumori au localizare central, o treime periferic (subpleural) i restul n
poriunea mijlocie a plmnului
Tumorile carcinoide pulmonare centrale sunt de obicei sub forma unor mase
tumorale mari, cu dimensiuni n medie de 3 cm n diametru (0,5 10 cm), de aspect
polipoid, de consisten uor sczut, ce protruzioneaz n lumenul bronic. (Fig. 45A)
Fig. 45A Tumor pulmonar carcinoid
Tumor situat central (sgeat), circumscris, ce
protruzioneaz n lumenul bronhiei principale
106
NEOPLAZII PULMONARE
Tumori carcinoide
Aspect microscopic
se caracterizeaz print-un pattern de cretere
organoid, cu caracteristici citologice
uniforme:
citoplasma eozinofilic, fin granular
nuclei cu granule fine de cromatin (Fig.
45B).
se pot observa i alte aspecte de cretere:
pattern trabecular, palisade periferice sau sub
form de rozete
Fig. 45B Aspectul microscopic al unei tumori
carcinoide pulmonare cu evidenierea celulelor
tumorale dispuse n fascicole i nconjurate de o
strom vascular
107
NEOPLAZII PULMONARE
Tumori pulmonare rare
Tumor miofibroblastic inflamatorie - formaiune tumoral alctuit n proporii
variabile din celule inflamatorii, macrofage spumoase i fibroblaste; este considerat
mai degrab o afeciune inflamatorie dect un proces neoplazic, dei studiile genetice
pledeaz pentru ultima ipotez.
Hemangioendoteliomul epidelioid pulmonar - sarcoame vasculare de grad
intermediar
Carcinosarcoame semnific acele tumori cu caracteristici att de carcinom ct i de
sarcoame n diferite zone ale tumorii.
Blastom pulmonar tumor malign ce se aseamn cu plmnul embrionar, cu
componente glandulare alctuite din celule columnare slab difereniate, fr secreie
de mucus.
Carcinom mucoepidermoid i carcinom adenoid chistic tumori cu originea la
nivelul glandelor mucoase traheobronice
Sarcom arterial pulmonar tumor rar de esut conjunctiv cuu un spectru
histologic mare ce poate include fibrosarcomul, lieiomiosarcom, osteosarcom,
rabdomiosarcom sau sarcoame neclasificabile.
Granulomatoz limfomatoas afeciune limfoproliferativ, caracterizat prin
infiltrate limfoide nodulare pulmonarecu prezena frecvent a necrozei centrale i a
invaziei vasculare

108
NEOPLAZII PULMONARE
Metastaze pulmonare
Sunt mult mai frecvente dect tumorile
pulmonare primare
Tipic sunt formaiunii tumorale multiple i
circumscrise (Fig. 46)
Aspectul histologic al metastazelor
pulmonare:
marea majoritatea se aseamn cu
tumora primar
rar, pot mima carcinomul
bronhioloalveolar, n aceast situaie
tumora primar fiind pancreasul sau
stomacul
Fig 46 Carcinom metastatic la nivelul plmnului cu
noduli numeroi de carcinom metastatic.
109
AFECIUNI PLEURALE
I. Pneumotoraxul
Definiie prezena aerului n cavitatea pleural
Clasificare
Pneumotorax traumatic
apare n urma unei perforaii traumatice a pleurei
o Iatrogen - frecvent dup toracocentez, biopsii pleurale sau pulmonare,
biopsii transbronice, sau ventilaie mecanic cu presiune pozitiv
o Provocat - plag nepat sau fractura unei coaste
Pneumotoraxul spontan apare n mod tipic la tineri, i se datoreaz de obicei unei
bule emfizematoase subpleurale.
Forme particulare
Pneumotoraxul n tensiune se refer la pneumotoraxul extensiv unilateral, cu
modificarea mediastinului de partea opus, ce poate pune viaa n pericol.
Fistula bronhopleural exist o comunicare liber ntre cile aeriene i pleur; de
obicei este iatrogenic, cauzat de ntreruperea continuitii bronice fie datorit
unei biopsii, fie datorit unei intervenii chirurgicale. Uneori se poate datora unei
infecii extinse cu necroza esutului pulmonar.
Fig. 48 - Prezena emfizemului
paraseptal i a unei bule subpleurale
rezultat din ptrunderea aerului
alveolar n interstiiu, urmat de
disecia pleurei
Fig. 47 - Prezena a dou bule la nivelul
pleurei ( sgeata evideniaz a doua
bul de la nivelul pleurei )
111
AFECIUNI PLEURALE
II. EFUZIUNI PLEURALE
Definiie - acumulare de lichid n exces n cavitatea pleural.
n mod normal exist o cantitate de cel mult 15 ml de lichid seros, relativ acelular
Mecanisme de producere:
Creterea presiunii hidrostatice insuficiena cardiac congestiv
Creterea permeabilitii vasculare pneumonii
Scderea presiunii oncotice sindromul nefrotic
Creterea presiunii negative intrapleurale atelectazia
Scderea drenajului limfatic carcinomatoza mediastinal
Clasificare
A. Efuziuni pleurale inflamatorii
1. Pleurite seroase, fibrinoase sau serofibrinoase
2. Pleurite supurative (empiem)
3. Pleurite hemoragice
B. Efuziuni pleurale noninflamatorii
1. Hidrotorax
2. Hemotorax
3. Chilotorax


112
AFECIUNI PLEURALE
II. A. EFUZIUNI PLEURALE INFLAMATORII (pleurite i pleurezii)
- Sunt cele mai frecvente afeciuni pleurale
- Etiologie foarte variat: infecii cu bacterii piogene i nepiogene, boala
reumatismal, infeii virale, tuberculoz, micoze, unele parazitoze (trichinoza).
- Mecanisme:
extinderea prin continuitate a unei infecii pulmonare sau a peretelui toracic,
infectare direct n cursul interveniilor medicale pe pleur
diseminare pe cale limfatic sau hematogen
Clasificarea pleureziilor, n funcie de:
1. evoluie acute i cronice
2. etiologie specifice i nespecifice
3. caracterele exudatului:
1. Pleurezia seroas
2. Pleurezia fibrinoas
3. Pleurezia serofibrinoas
4. Pleurezia hemoragic
5. Pleurezia purulent
113
AFECIUNI PLEURALE
II.A.1. Pleurezia seroas
Etiologie apare frecvent, n cazul poliserozitei reumatismale sau ca form de debut n
cauzul pleureziei cu etiologie tuberculoase sau de alt natur
Exudat seros, culoare citrin, densitate de peste 1018 i coninut n proteine de peste
3g/100ml;cantitatea variaz: de la 100-200ml la 1000-1500ml.
Reprezint frecvent o form de debut a unei inflamaii pleurale, astfel nct ea poate
evolua spre celelalte forme de pleurezie, dar e posibil i involuia procesului inflamator
i vindecare.
II.A.2. Pleurezia fibrinoas (uscat)
Macroscopic pleura este hiperemiat, edemaiat, cu luciul i transparena pierdute
Pleurezie fibrinoas localizat apare n vecintatea unor focare inflamatorii
pulmonare (pneumonie, abcese, focare broniectazice), infarctelor pulmonare sau
focarelor inflamatorii ale peretelui toracic; cantitatea de exudat fibrinos este redus.
Pleurezie fibrinoas difuz, ce poate interesa suprafee ntinse sau chiar ntreaga
suprafa pleural apare mai ales n tuberculoza pulmonar, mai rar n uremie sau alte
etiologii; exudatul fibrinos este abundent, producnd ngroarea pleurei i formarea de
pseudomembrane la suprafaa acesteia.
Evoluie:
vindecare prin resorbia exudatului
constituirea de aderene, uneori cu formare de simfize
evoluia spre alte forme de inflamie pleural
114
AFECIUNI PLEURALE
II. A.3. Plurezia sero fibrinoas
apare de obicei n reumatism, tuberculoz, uremie
n cavitatea pleural apare un exudat lichid, culoare slab-glbuie, citrin asociat cu
un exudat fibrinos depus pe suprafaa pleurei i parial flotant n lichidul intra-
pleural; exudatul conine celule mezoteliale descuamate, fibrin i leucocite, n
cantitate de aproximativ 1000-1500ml, uneori mai mult.
caracteristici particulare n funcie de etiologie:
pleurezia reumatismal este bilateral i apare n cadrul poliserozitei
reumatismale
pleurezia tuberculoas poate fi unic sau bilateral; n exudat se ntlnesc
celule mononucleate de tip limfoid, iar n esutul pleural inflamat se gsesc
foliculi giganto-epitelioizi i foacare de cazeificare.
n uremie de obicei apare afectare pleural bilateral; exudatul conine o
cantitate mare de fibrin.
evoluie:
resorbia exudatului i vindecare
apariia de ngrori sclerogene ale pleurei i aderene fibroase
progresia spre pleurezie purulent
115
AFECIUNI PLEURALE
II.A.4. Pleurezia hemoragic
afeciune rar, ce poate apare n tuberculoz, neoplazii pleurale primitive, sau secundar
unor afeciuni hemoragipare
exudatul are caracter roiatic-hemoragic, fr cheaguri sanguine i conine pe lng
celelate elemnte o cantitate mare de hematii (diagnosticul diferenial cu hemotoraxul)
II.A.5. Pleurezia purulent
Etiologie infecii pleuro-pulmonare cu bacterii piogene (pneumococ, stafilococ,
streptococ), infecii micotice, tuberculoz, fistule bronho-pleurale, abcese
subdiafragmatice.
Exudatul pleural iniial are un caracter fibrino-purulent, apoi net purulent; n pleurezia
purulent tuberculoas exudatul pleural se nsoete i de leziuni cazeoase i proliferative
specifice n esutul pleural.
Piotorax colecia de exudat n cavitatea pleural
Empiem pleural colecii purulente localizate
Pleurezia putrid sau gangrenoas este produs de infecii cu bacterii anaerobe cu punct de
plecare de la focare pulmonare, plgi toracice,etc
Evoluie
vindecare, uneori cu formare de aderenee fibroase i ngrori sclerogene pleurale
formare de fistule pleuro-pulmonare sau la peretele toracic
apariia amilodozei secundare
116
AFECIUNI PLEURALE
PAHIPLEURITA CRONIC SCLEROGEN
apare ca o complicaie a pleureziilor sero-fibrinoase, fibroase i purulente
Aspect macroscopic
Pleura
este ngroat,
grosimea poate ajunge uneori la mai muli centimetri,
culoare albicioas,
consistena dur, inextensibil
se nsoete de aderene fibroase ntinse sau de simfiz peural;
pot apare uneori focare de calcificare i osificare
Scleroza pleural se poate extinde i la esutul pulmonar
Modificrile pleurale produc retracia peretelui costal i tulburri ale dinamicii
pulmonare
117
AFECIUNI PLEURALE
II.B. EFUZIUNI PLEURALE NONINFLAMATORII
1. Hidrotorax
acumularea unui transsudat n cavitatea pleural, ce poate ajunge la 200 300ml (n
tulburrile severe 1000ml), de obicei bilateral
poate apare datorit :
o creterii presiunii hidrostatice n interiorul capilarelor - insuficien cardiac sau
orice alt afeciune ce determin apariia edemului sistemic sau pulmonar
o scderii presiunii oncotice - sindromul nefrotic, ciroz hepatic, post prelungit
Evoluie- de obicei spre resorbie, dr se poate complica cu infecii pleurale
Form particular sindromul Meigs hidrotorax unilateral care apare n fibromul
ovarian
2. Hemotorax prezena sngelui n cavitatea pleural ca urmare a rupturii sau
traumatismului unui vas sanguin
3. Chilotorax
Reprezint acumularea n cavitatea pleural a unui lichid de aspect lptos, bogat n
lipide, cel mai frecvent ca urmare a unei obstrucii limfatice, diagnosticul diferenial
se face n acest caz cu exudatul purulent.
Mecanism de producere: cel mai frecvent datorit unui traumatism al ductului toracic
sau obstruciei, cu ruptura secundar, a marilor vase limfatice, ce apare frecvent n
diferite afeciuni maligne
118
AFECIUNILE PLEURALE
Tumorile pleurale
Tumori pleurale fibroase
de obicei sunt tumori rare, benigne, unice; ntr-un procent mic pot fi maligne
80% sunt localizate la nivelul pleurei viscerale, cu originea cel mai frecvent la nivelul
esutului conjunctiv submezotelial
vrsta medie de apariie este de 55 de ani, cu un prognostic foarte bun.
Clinic se caracterizeaz prin prezena de: durere toracic, dispnee, tuse, scdere
ponderal, hemoptizie, febr, transpiraii nocturne
Aspect macroscopic
se prezint sub forma unor formaiuni tumorale pediculate, peste 60% avnd peste 10
cm n diametru, uneori ajungnd la 40 de cm.
la secionare aspect gri-albicios, cu aspect nodular, fasciculat sau lobulat. (Fig.47A)
ocazional se pot ntlni chisturi, mai ales aproape de baza de implantare la nivelul
pleurei
Aspect microscopic
nu prezint un pattern specific, fiind alctuit din esut conjunctiv i celule de tip
fibroblastic, ovale sau fuziforme (Fig. 47B)
Caracteristicile histologice ce sugereaz malignitatea sunt: celularitate mare,
pleomorfism, necroz i cu mai mult de 4 mitoze pe 10 cmpuri microscopice


119
AFECIUNILE PLEURALE
Tumori pleurale
Fig 47 A Tumora fibroasa pleural
formaiune tumoral circumscris, localizat, unic, care la
secionare prezint un aspect n vrtejuri, culoare cenusiu-albicioas
Fig. 47B Tumor fibroas pulmonar
celulele tumorale sunt rotunde , ovale sau fuziforme, cu o
strom alctuit din fibre de colagen , puternic eozinofilice, i
vase sanguine.
120
AFECIUNI PLEURALE
Tumori pleurale
Tumori maligne - MEZOTELIOM MALIGN
Definiie neoplasmul celulelor mezoteliale cu localizare frecvent la nivelul pleurei,
dar poate apare i la nivelul peritoneului, pericardului, tunica vaginalis a
testicolelor
Vrsta medie de apariie este de 60de ani, agentul etiologic cel mai incriminat fiind
expunerea ndelungat la azbestoz( perioada de laten: 25-45 de ani)
Aspect macroscopic (Fig. 48A)
leziune de obicei difuz, mult extins la nivelul spaiului pleural, i care de obicei
se asociaz cu efuziuni pleurale importante, cu extindere de-alungul fisurilor i
septurilor interlobare i cu invazia direct a structurilor toracice.
se pot ntlni i forme localizate, ncapsulate, cu comprimarea plmnului
Aspect microscopic
prezint un aspect bifazic, cu aspecte epiteliale sau sarcomatoase (Fig 48B). Se
ntlnesc structuri tubulare sau glandulare, ce amintesc de adenocarcinom, situate
printre benzi de celule fuziforme ce amintesc de un fibrosarcom
criteii utile pentru a stabili diagnosticul de mezoteliom:
absena mucieni
evidenierea prezenei acidului hialuronic cu ajutorul coloriilor speciale
.

121
Tumori pleurale
Fig.48A Mezoteliom malign pleural
Plmn nchistat de o tumor pleural difuz, dens ce se extinde de-
alungul fisurilor interlobare, dar nu invadeaz parenchimul pulmonar
Fig.48B Mezoteliom malign pleural
Aspect bifazic cu elemente epiteliode i sarcomatoase
122
BIBLIOGRAFIE
Raphael Rubin, Strayer D.S. Rubins Patholgy; Clinicopathologic Foundations of Medicine; ed. 5; 2008
Colby T.V. Bronchiolitis: pathologic considerations. Am. J . Clinical Pathology, 1998
Davies D., et al Airway remodeling in asthma:new insigghts. J . Allergy Clin. Immunology; 2003
Barker A. Bronchiectasis. New England J . Med.; 2002
Wark P.A., Gibson PG Allergic bronhopulmonary aspergillosis: new cncepts of pathogenesis and treatment.
Respirology, 2001
Colby V Tumors of the lower respiratory tract, ed 3. Armed Forces Institute of Pathology;1995.
ATS European Respiratory Society International Multidisciplinary Consensus: Classification of the idiopathic
interstiial pneumonias Am. J . Respir. Crit. Care Med;2002
Stocker JT: The respiratory tract. In Stocker JT, Dehner LP (eds): Pediatric Pathology, 2nd ed. Philadelphia, Lippincott
Williams & Wilkins, 2001, pp 446-517
Katzenstein AL, Myers JL, Mazur MT: Acute interstitial pneumonia: a clinicopathologic, ultrastructural, and cell kinetic
study. Am J Surg Pathol 10:256, 1986
PROF.UNIV.DR.MARIANA ACHIE
1
Anomalii congenitale renale

Aproximativ 10% persoane din intreaga populatie se nasc cu malformaii ale
aparatului urinar. Displaziile i hipoplaziile renale reprezint aproximativ
20% din anomaliile renale cronice la copii. Boala polichistic renal
autozomal dominant, o anomalie congenital care devine manifest la
aduli este responsabil pentru aproximativ 10% din cazurile de insuficiena
renal cronic la aduli.
Anomalii de poziie
Rinichiul ectopic poate fi localizat deasupra pelvisului sau n pelvis. Din
cauza poziiei lor anormale torsionarea ureterelor poate determina
obstrucie urinar care predispune la infecii bacteriene.
Ectopia renal simpl rezult din imposibilitatea rinichiului de a se ridica din
pelvis n timpul vieii intrauterine rinichiul are form discoid, bazinetul i
ureterul pornesc de pe faa sa anterioar.
Ectopia ncruciat prezint ambii rinichi situai de aceeai parte iar unul din
uretere traverseaz linia median nainte de vrsarea n vezic. Malformaia
rezult din anomalia ascensiunii unuia dintre rinichi care trece de partea
opus.

2
Anomalii numerice
Agenezia renal
Agenezia renal bilateral este
incompatibil cu viaa. De obicei se
asociaz cu alte anomalii
congenitale (plmni hipoplazici,
defecte ale membrelor) i pot
determina decesul precoce al
persoanelor afectate.
Agenezia unilateral este o
anomalie rar care este compatibil
cu viaa n absena altor anomalii.
Rinichiul controlateral este de obicei
mrit de volum ca rezultat al
hipertrofiei compensatorii.
Rinichiul supranumerar reprezint
una din cele mai rare anomalii
renale. Are vascularizaie i ci
excretorii proprii.



3
Aspect de agenezie renal
bilateral. Se observ glandele
suprarenale marcate cu sge i.
Anomalii de volum
Hipoplazia renal reprezint incapacitatea rinichilor de a se dezvolta la o
mrime normal. Aceasta poate fi bilateral, cu insuficien renal n
copilrie dar este mai frecvent afectarea unilateral. Diferenierea dintre
hipoplazia congenital i dobndit este dificil, dar un rinichi hipoplazic
congenital nu prezint cicatrici i prezint un numr redus de lobi renali i
piramide, de obicei ase sau mai puini. Se deosebete o form hipoplazie
renal numit oligomeganefron n care rinichiul este micorat de volum, iar
nefronii sunt hipertrofiai.
Hipertofia renal congenital se ntlnete n asociere cu agenezia sau
cu hipoplazia controlateral i reprezint un mecanism compensator.


Hipoplazie renal unilateral
4
Anomalii de form
Rinichiul n potcoav
Fuzionarea polilor renali inferiori, foarte rar a celor superiori determin
apariia unei structuri n form de potcoav. Aceast anomalie congenital
este ntlnit la 1 din 500 pn la 1000 de necropsii. Fuziunea este situat
anterior fa de vasele mari abdominale. Fuziunea este realizat prin esut
renal sau numai printr-o band de esut conjunctiv.

5
Aspect macroscopic de
rinichi n potcoav
Boala chistic renal
Este un grup heterogen de leziuni ereditare, neereditare i dobndite.
Acestea prezint importan din urmtoarele motive:
Sunt frecvente i reprezint probleme de diagnostic pentru clinicieni,
radiologi i anatomopatologi;
Unele forme ca boala polichistic renal sunt cauze majore de insuficien
renal cronic.
Uneori pot fi confundate cu tumorile maligne
Clasificarea chisturilor renale
Displazia chistic renal
Boala polichistic renal : autozomal dominant (manifestare la aduli) i
autozomal recesiv (manifestare n copilrie)
Boal chistic medular
Boal chistic dobndit (asociat dializei)
Chisturi renale simple (localizate)
Chisturi renale n cadrul sindroamelor de malformaii ereditare (scleroz
tuberoas)
Boal chistic glomerular
Chisturi renale extraparenchimatoase (chisturi pielocaliceale)

6
Boala polichistic renal autozomal dominant
Este o anomalie ereditar autozomal dominant caracterizat prin multiple
chisturi localizate n ambii rinichi care n final determin distrucia ntregului
parenchim renal i insuficien renal. Afecteaz unul din 400 pn la 1000
de nou-nscui i reprezint 5-10% din cazurile de insuficien renal
cronic care necesit transplant sau dializ. Chisturile afecteaz iniial doar
unele poriuni ale nefronilor astfel c funcia renal este meninut pn n
decadele a patra i a cincea de via.
Studiile familiale au evideniat c boala este determinat de mutaii ale
genelor localizate la nivelul cromozomilor 16p13.3 (PKD1) i 4q21 (PKD2).
Mutaiile PKD1 sunt incriminate n 85% din cazuri i sunt asociate cu o
boal mai sever, boal renal n stadiu final i deces n jurul vrstei de 53
de ani n comparaie cu vrsta medie de 69 de ani n cazul mutaiei PKD2.
Aspecte clinice
Muli pacieni rmn asimptomatici pn apar manifestri de insuficien
renal. n alte cazuri hemoragia sau dilatarea progresiv a chisturilor pot
determina durere. Uneori boala debuteaz cu hematurie i alte manifestri
ale bolii renale cronice progresive ca proteinurie, poliurie, hipertensiune.
40% din pacieni au chisturi la nivelul ficatului i sunt n general
asimptomatici.


7
Aspect macroscopic
Rinichii sunt mrii de volum. Au fost raportate cazuri n care rinichii
cntresc pn la 4 Kg fiecare. Suprafaa extern este format din chisturi
de 3-4 cm n diametru fr parenchim ntre ele.
Examenul microscopic relev nefroni funcionali dispersai ntre chisturi.
Chisturile pot conine un lichid clar, seros, frecvent asociat cu un lichid brun-
roietic i alteori hemoragic.
Odat cu mrirea de volum chisturile se pot extinde la nivelul calicelor i
pelvisului determinnd defecte de presiune.

8
Aspect de rinichi polichistic. Rinichiul este
mrit de volum avnd numeroase chisturi.
Boala polichistic renal autozomal recesiv
Aspect macroscopic
Rinichii sunt mrii de volum cu suprafaa extern neted. La secionare se
observ numeroase chisturi mici la nivelul corticalei i medularei renale
ceea ce i confer un aspect spongios.
Aspect microscopic
Se remarc dilataii cilindrice sau sacciforme ale tubilor colectori. Chisturile
sunt tapetate de un rnd de celule cubice de aspect uniform ce reflect
originea acestora din tubii colectori. Afectarea renal este bilateral. n
majoritatea cazurilor ficatul prezint chisturi cu fibroz portal i proliferarea
ductelor biliare portale
9
Ficat la un adult cu boal
polichistic hepato-renal
Pe sec iune se
chisturilor de mici dimensiuni
Malformaii ureterale
Agenezia ureterului se datoreaz dezvoltrii defectuoase a mugurelui
ureteral i este asociat cu agenezie renal.
Ureterele nchise au traiect normal dar au terminaia neperforat
Ureterul ectopic are un meat care se deschide n vezic n afara trigonului
vezical.
Diverticulii ureterali sunt protruziuni congenitale ale peretelui ureteral n
totalitatea sa.
Megaureterul congenital este dilataia congenital a ureterului. Poate fi
unilateral sau bilateral.
Uretere duble

10
Uretere duble ce emerg de
la nivelul fiecrui rinichi

Litiaza renal
Calculii se pot forma n oricare segment al tractului urinar dar majoritatea se
formeaz n rinichi. Este afectat cu predilecie sexul masculin cu o inciden
maxim ntre 20-30 de ani.
Etiologie si patogeneza
Se deosebesc 4 tipuri de calculi:
1) Majoritatea calculilor (70%) contin calciu, fiind formati din oxalat de calciu
sau fosfat de calciu si oxalat de calciu
2) 15% sunt denumiti calculi struvitici sau fosfato-amoniaco-magnezieni
3) 5-10% contin acid uric
4) 1-2% sunt calculi cistinici
Aspecte clinice
Calculii pot determina obstrucia tractului urinar, ulceraii sau hematurie.
Uneori sunt clinic silenioi. n general calculii mici pot ajunge la nivelul
ureterelor cu manifestarea durerii sub forma de colica renal.



11
O matrice organic reprezentat de mucoproteine reprezentnd 1-5% din
greutatea calculului este prezent n to i calculii.
Calculii de oxalat de calciu sunt asocia ila 5% din pacien icu
hipercalcemie i hipercalciurie determinat de hiperparatiroidism,
sarcoidoz i alte boli caracterizate prin hipercalcemie. Aceasta poate fi
determinat de absorb ia excesiv a calciului la nivelul intestinului sau de
un defect de reabsorb ie a calciului la nivel tubular renal.
Aproximativ 20% din calculii de oxalat de calciu se asociaz cu o secre ie
crescut de acid uric cu sau fr prezen a hipercalciuriei. 5% se asociaz
cu hiperoxalurie care poate fi ereditar (oxalurie primar) sau mai frecvent
datorat cre terii absorb iei intestinale la pacien ii cu boli intestinale.
Aceast patologie, denumit i hiperoxalurie enteric este mai frecvent
ntlnit la vegetarieni care au o diet bogat n oxalati. Hipocitraturia
asociat cu acidoz i diaree cronic de cauz necunoscut poate
determina calculi de calciu.
Calculii fosfat-amoniaco-magnezieni se formeaz frecvent dupa infec ii cu
bacterii care produc ureaz (Proteus mirabilis, unii Staphylococi) care
transform ureea n amoniac. Urina alcalin rezultat determin
precipitarea srurilor fosfato-amoniaco-magneziene.


12
13
Creterea resorbiei
osoase de calciu
1) Osteodistrofie
renal
2) Hiperparatiroidism
primar
3) Sindroame
paraneoplazice
4) Neoplasme
osteolitice i
metastaze
Creterea absorbiei
intestinale de calciu
1) Hipercalcemie
idiopatica
2)Exces de vitamina D
3) Sindromul lapte-
alcalin
4) Sarcoidoz
Cauze de hipercalcemie care conduc la nefrocalcinoz
Calculii din acid uric sunt frecvent ntlnii la pacienii cu hiperuricemie cum ar fi
guta, leucemiile. Totui, n acest grup mai mult de jumtate din pacienii cu calculi de
acid uric nu au nici hiperuricemie nici excreie urinar crescut de acid uric. n acest
grup se constat o tendin inexplicabil de excreie a urinei cu un pH sub 5,5 care
predispune la formarea de calculi. Calculii sunt glbui, cu suprafaa neted, cu un
diametru de pn la 2 cm, consisten crescut.
Calculii de cistin sunt determinai de defecte genetice n absorbia renal a
aminoacizilor, n principal a cistinei conducnd la cistinurie.
Aspect morfopatologic
Calculii sunt localizai unilateral n 80% din cazuri. Localizrile cele mai frecvente sunt
la nivelul calicelui i bazinetului precum i la nivelul vezicii urinare. Cnd se formeaz
la nivelul bazinetului acetia sunt mici, cu un diametru de 2-3 mm.
Prezen a unui calcul inclavat la
nivelul bazinetului
Cristale de acid uric n medulara renal.
Se observ celulele gigante i fibroza
din jurul cristalelor
14
Calcul de cistina Calcul de acid uric
Calcul de oxalat de calciu Calcul de carbonat de calciu
15

Nefroscleroza benign
Este termenul utilizat pentru patologia renal asociat cu scleroza
arteriolelor i arterelor mici renale. Hipertensiunea si diabetul cresc
inciden a i severitatea acestor leziuni.
Patogenez - dou procese induc leziunile arteriale:
Sub ierea intimei i mediei ca rspuns la modificrile hemodinamice,
vrsta, unele defecte genetice.
Depozitele de hialin de la nivelul arteriolelor determinate de extravazarea
proteinelor plasmatice prin endoteliul lezat.
Aspecte clinice:
De obicei nefroscleroza necomplicat nu determin insuficien renal sau
uremie. Se observ reducerea moderat a fluxului plasmatic renal i
proteinurie uoar.
Hipertensiunea malign i nefroangioscleroza accelerat



16
Aspect macroscopic
Rinichii sunt de dimensiuni normale sau moderat reduse, cntrind n medie 110-130
g. Suprafaa cortical este fin granular.
Aspect microscopic
Se remarc ngustarea lumenului arteriolar i a arterelor mici determinat de
subierea i hialinizarea pereilor (arterioloscleroza hialin). Arterele interlobare i
arcuate prezint o leziune caracteristic care const n hipertrofie medial i
creterea esutului miofibroblastic la nivelul intimei. Aceast modificare, denumit
hiperplazie fibroelastic, nsoete arterioscleroza hialin i se agraveaz cu vrsta i
n prezena hipertensiunii.
Rinichi cu suprafa a fin
granular
17
Arterioscleroz hialin. Se observ depozite
de hialin la nivelul celor dou arteriole cu
ngro area pereilor.
18
Aspect microscopic de nefroscleroz
benign .Se remarc ngustarea lumenului
arteriolar i a arterelor mici determinat de
subierea i hialinizarea pereilor
(arterioloscleroza hialin)
Nefroscleroza malign
Este forma de boal renal asociat cu hipertensiunea malign.
Hipertensiunea se poate instala la pacieni anterior normotensivi, dar de
cele mai multe ori se manifest la persoane cu hipertensiune esenial
benign, forme de hipertensiune secundar, boal renal cronic, n special
glomerulonefrite. Hipertensiunea malign este relativ rar, fiind prezent la
1-5% din pacienii dintre pacienii hipertensivi. Aceasta afecteaz
preponderent tinerii, cu o frecven crescut la sexul masculin i rasa
neagr.
Aspecte clinice
Sindromul de hipertensiune malign este caracterizat de o presiune
diastolic mai mare de 130 mmHg, edem papilar, encefalopatie, anomalii
cardio-vasculare i afectare renal. De obicei primele simptome se
datoreaz presiunii intracraniene crescute i sunt reprezentate de cefalee,
greuri, vrsturi, scotoame. Odat cu instalarea acestei condiii apare
proteinuria i hematuria microscopic sau macroscopic fr alterarea
funciei renale, dar n final se instaleaz insuficiena renal. Acest sindrom
este o urgen medical necesitnd instituirea tratamentului antihipertensiv
prompt nainte de instalarea leziunilor renale ireversibile.
19
Aspect macroscopic
Dimensiunea rinichilor depinde de durata i severitatea bolii hipertensive.
Hemoragii mici, punctiforme se pot observa la suprafaa corticalei prin
ruptura arteriolelor i capilarelor glomerulare cu un aspect caracteristic
pestri.
Hemoragii mici focale la nivelul
corticalei
20
Se constat dou aspecte histologice caracteristice:
1) Necroza fibrinoid a arteriolelor cu prezena structurilor granulare
eozinofile la nivelul pereilor vaselor de snge. Se mai poate observa un
infiltrat inflamator la nivelul peretelui.
2) La nivelul arteriolelor i arterelor interlobulare se observ subierea
intimei determinat de proliferarea celulelor musculare netede concentrice
cu prezena rndurilor concentrice de colagen i acumularea unui material
palid ce reprezint acumulare de proteoglicani i proteine plasmatice.
Datorit aspectului concentric acest aspect mai este cunoscut sub
denumirea n foi de ceap. Uneori glomerulii prezint focare de necroz i
un infiltrat inflamator neutrofilic i trombi la nivelul capilarelor glomerulare.


Necroz fibrinoid a
arteriolelor aferente
21
Arteriolit hiperplazic cu aspect n foi
de ceap
Glomerulonefritele
Afec iunile glomerulare constituie unele dintre cele mai importante patologii
n nefrologie.
Glomerulonefrita cronic reprezint una dintre cele mai importante cauze de
insuficien renal cronic.
Glomerulii pot fi afecta i de o varietate de factori precum i n cadrul
evolu iei unor boli sistemice ca: lupusul eritematos sistemic, hipertensiunea
arterial, poliarterita nodoas, diabetul zaharat i unele boli ereditare ca
boala Fabry. Aceste afec iuni determin modificri glomerulare secundare
care trebuie diferen iate de bolile glomerulare primare n care rinichiul este
singurul organ afectat.
Att n bolile glomerulare primare, ct i n cele secundare manifestrile
clinice i aspectele histopatologice sunt similare.
22
Manifestrile clinice n glomerulonefrite
Manifestrile clinice n bolile glomerulare sunt grupate n cinci clase de
sindroame glomerulare :
Sindroamele glomerulare
Sindromul nefritic acut
Hematurie, azotemie,
proteinurie, oligurie, edem si
hipertensiune
Glomerulonefrita rapid
progresiv
Nefrita acut, proteinurie i
insuficien a renal ac
Sindromul nefrotic
Proteinurie peste 3,5 mg,
hipoalbuminemie,
hiperlipidemie, lipidurie
Insuficien a renal cronic Azotemie, uremie
Hematuria sau proteinuria
asimptomatic
Hematurie, proteinurie
23
Modificri histopatologice n glomerulonefrite
Din punct de vedere histopatologic, glomerulonefritele se
caracterizeaz prin urmtoarele aspecte:
hipercelularitate la nivel glomerular
ngroarea membranei bazale
hialinizri i leziuni de scleroz

I)Hipercelularitatea reprezint creterea numrului de celule la nivelul
glomerulilor. Hipercelularitatea se caracterizeaz prin una din
urmtoarele modificri:

- proliferarea celulelor endoteliale sau mezangiale
- infiltrat inflamator leucocitar format din neutrofile, monocite sau
limfocite
- formarea de semilune (acumulare de celule epiteliale parietale
proliferate si infiltrat leucocitar). Proliferarea celulelor epiteliale se
datoreaz aciunii factorilor inflamatori i imunologici.
24
II) ngroarea membranei bazale
La microscopul optic aceste modificri se vizualizeaz ca ngrori ale
pereilor vaselor capilare care se evideniaz cu ajutorul coloraiei cu
acid periodic Schiff (PAS).
Cu ajutorul microscopului electronic se evideniaz dou tipuri de
modificri:
depozitarea unui material amorf (reprezentat de obicei de complexe imune)
la ni velul feei endoteliale a membranei bazale. La ni velul membranei
bazale glomerulare se mai pot depozita fibrina, amiloid, crioglobuline.
ngrosarea propriu-zis a membranei bazale cum se remarc de exemplu n
glomeruloscleroza diabetic

III) Hialinizarea i scleroza la nivelul glomerulilor
La microscopul optic hialinul se vizualizeaz sub forma unui material
omogen, eozinofil care se acumuleaz la nivel glomerular. Aceast
modificare contribuie la obliterarea lumenului capilarelor ghemului
glomerular. Hialinoza este consecina lezrii endoteliale sau a pereilor
capilari.
25
Clasificarea bolilor glomerulare
Glomerulopatii primare
Glomerulonefrit proliferativ acut difuz
- Poststreptococic
- Non - poststreptococic
Glomerulonefrita rapid progresiv
Glomerulopatia membranoas
Glomerulopatia cu modificri minime
Glomeruloscleroza segmental focal
Glomerulonefrita membrano-proliferativ
Nefropatia cu Imunoglobuline A
Glomerulonefrite cronice
26
Clasificarea bolilor glomerulare
Boli sistemice cu afectarea glomerulilor
Lupus eritematos sistemic
Diabet zaharat
Amiloidoza
Sindromul Good-Pasture
Poliarterita
Granulomatoza Wegener
Purpura Henoch-Schonlein
Endocardita bacterian
Boli ereditare cu afectarea glomerulilor
Sindromul Alport
Boala membranei bazale subiri
Boala Fabry
27
Glomerulonefrita acut
Glomerulonefrita acut reprezint inflamaia
glomerulilor i clinic este caracterizat prin
sindromul nefritic.

Din punct de vedere clinic pacientul se prezint cu
hematurie microscopic i macroscopic, azotemie
i hipertensiune uoar i moderat.

Pacienii prezint de regul asociat edem i
proteinurie, dar acestea nu sunt la fel de severe ca
cele ntlnite n sindromul nefrotic.

28
Glomerulonefrita poststreptococic (proliferativ
acut)
Se caracterizeaz prin proliferarea difuz a glomerulilor i prezena
unui infiltrat leucocitar. Este determinat de infecia cu Streptococul
beta hemolitic de grup A, peste 90% din cazuri fiind determinate de
tipurile 12, 4 i 1.
De obicei debuteaz la 1-4 sptmni dup o infecie streptococic
de la nivelul faringelui sau pielii (impetigo). Infeciile localizate la
nivelul pielii se asociaz de regul cu supraaglomerarea i igiena
deficitar.
Glomerulonefrita poststreptococic afecteaz frecvent copiii cu
vrste cuprinse ntre 6-10 ani i adulii la orice vrst.
Este o boal mediat imunologic. Perioada latent dintre momentul
infectrii i debutul nefritei reprezint timpul necesar formrii
anticorpilor mpotriva antigenelor streptococice i formarea
complexelor imune. La majoritatea pacienilor se constat un nivel
crescut al anticorpilor mpotriva antigenelor streptococice
29
Manifestri clinice
La copii, la 1-2 saptamani dup o faringit acut se instaleaz febra, greaa,
oliguria, hematuria. Pacienii prezint proteinurie uoar (sub 1 mg pe zi),
edem periorbitar i hipertensiune moderat.
n cazul adulilor tabloul clinic este mai atipic cu hipertensiune i edem
instalate brusc
Din punct de vedere al investigaiilor de laborator se remarc creterea
nivelului de anticorpi anti-streptococici
Peste 90% din copiii afectai se recupereaz n totalitate n condiiile
meninerii balanei apa-sodiu.
Mai puin de 1% dintre copiii afectai devin oligurici i dezvolt o form de
glomerulonefrit rapid progresiv. n unele cazuri evoluia este spre
glomerulonefrit cronic.
La aduli doar 60% dintre persoane se recupereaz. La unii pacieni se
dezvolt glomerulonefrit cronic. De asemenea pot persista leziunile
glomerulare care au ca i consecine proteinuria, hematuria i
hipertensiunea.


30

Glomerulonefrita poststreptococic (proliferativ acut)
Macroscopic rinichii sunt mrii de volum palizi cu discrete neregulariti pe
suprafa cu aderene ale capsulei.

31
Rinichi mrit de volum, palid, cu
suprafa a neted
Microscopic se constat hipercelularitate glomerular. Aceasta este
determinat de:
Infiltrat leucocitar neutrofilic i monocitar
Proliferarea celulelor endoteliale i mezangiale
n forme severe formarea de semilune
Proliferarea i infiltratul leucocitar sunt difuze afectnd n ntregime glomerulii.
Balonizarea celulelor endoteliale cu leziunile proliferative i infiltratul leucocitar
determina obliterarea lumenul capilarelor. Poate fi prezent edem interstiial.

Aspect de hipercelularitate
glomerular cu inflitrat limfocitar i
leziuni proliferative glomerulare
Glomerulonefrit sever cu formarea
de semilune; leucocite la nivelul
capsulei lui Bowman
32
Glomerulonefrita acut non-poststreptococic
(postinfecioas)
Este o form de glomerulonefrit similar
glomerulonefritei poststreptococice, dar care se asociaz
cu alte infecii bacteriene (endocardit streptococic,
meningococemie, pneumonie pneumococic), boli virale
(hepatita B, hepatita C) i infecii parazitare (malarie,
toxoplasmoz).
Se remarc depozite granulare imunofluorescente i
proeminene subepiteliale caracteristice nefritei cu
complexe imune.
Glomerulonefrita rapid progresiv (cu semilune)
Glomerulonefrita rapid progresiv este un sindrom datorat leziunilor
glomerulare severe i nu prezint o etiologie specific.
Din punct de vedere clinic se caracterizeaz prin pierderea rapid i
progresiv a funciei renale asociat cu oligurie sever i care netratat
determin insuficien renal n timp de cteva sptmni cu evoluie
spre exitus.
Din punct de vedere histologic se remarc prezena structurilor n form de
semilun n majoritatea glomerulilor. Aceste structuri se formeaz prin
proliferarea celulelor epiteliale ce tapeteaz capsula lui Bowman i de ctre
infiltratul reprezentat de macrofage i monocite.
Etiopatogenie
Glomerulonefrita rapid progresiv poate fi determinat de o serie de
afeciuni att renale ct i sistemice: sindromul Goodpasture, lupusul
eritematos sistemic, granulomatoza Wegener. S-a constatat ca leziunile
glomerulare sunt mediate imunologic.
34
Manifestri clinice
Indiferent de etiologie, tabloul clinic este reprezentat de
hematurie, proteinurie moderat, hipertensiune arterial i
edem.
n cazul glomerulonefritei rapid progresive din sindromul
Goodpasture, pacienii pot prezenta hemoptizii i hemoragie
pulmonar ameninttoare de via.
Recuperarea funciei renale n cazul glomerulonefritei rapid
progresive din sindromul Goodpasture poate urma
plasmaferezei creia i se asociaz administrarea de
corticosteroizi i agenti citotoxici
35
Aspect histopatologic
Macroscopic rinichii sunt marii de volum i palizi cu prezena de
picheteuri hemoragice la nivelul corticalei.
Microscopic glomerulii pot prezenta necroza focal, proliferare de
celule endoteliale difuz sau focal i proliferare mezangiala. Aspectul
histologic este dominat de prezena unor structuri ,,in semiluna ce se
formeaz prin proliferarea celulelor epiteliale i prin migrarea
monocitelor i macrofagelor n spaiul urinar.
La microscopul electronic se constat prezena de depozite
subepiteliale i uneori ntreruperea membranei bazale glomerulare.
Glomerulonefrita rapid progresiv - se
remarc colapsul reelei de capilare
glomerulare i structurii n form de
semilun reprezentnd o proliferare de
celule localizat la nivelul suprafeei
interne a capsulei lui Bowman
36

Glomerulonefrita cronic
Aspecte clinice: proteinurie i hipoproteinemie marcate cu sindrom nefrotic
precoce sau tardiv n evoluia bolii.
Macroscopic rinichii sunt micorai de volum bilateral de obicei simetric;
rinichii sunt palizi, retractai, cu suprafaa granular, capsula este aderent,
decapsularea dificil, cu ruperea parenchimului. Grsimea perirenal este
mult crescut nlocuind parenchimul disprut.

37
Rinichi mic orai bilateral,
palizi, retracta i
Microscopic aspectele variaz dup gradul de scleroz. n faza activ
aspectul este de tip proliferativ cronic cu scleroza progresiv a majoritii
lobulilor glomerulari realizat prin creterea matricei mezangiale i a
celulelor mezangiale. n stadiile finale ale glomerulonefritei cronice se
constat scderea marcat a numrului de glomeruli, cei rmai fiind
sclerozai.
Aspect microscopic de glomerulonefrit cronic cu
nlocuirea complet a glomerulilor cu colagen colorat
n albastru (tricromic Masson)
Corticala prezint leziuni de fibroz,
cu glomeruli sclerotici i prezena unui
infiltrat inflamator cronic
38
Sindromul nefrotic
Este o entitate clinic ce se caracterizeaz printr-o leziune
comun i anume printr-o permeabilitate crescut a
membranei bazale glomerulare care permite trecerea
proteinelor.

Clinic se manifest prin:

proteinurie masiv (>3,5g proteine/24 h)
hipoalbuminemie
edem
hiperlipidemie
lipidurie

39

Sindrom nefrotic
Glomerulopatie
minim
Copii Aduli
75% 15%
Glomerulopatie
mem-branoas
5% 30%
Glomeruloscleroz
segmentar focal
10% 30%
Glomerulonefrite
membrano-
proliferative de tip I
5% 5%
Alte boli glomerulare 5% 20%
Cauze:
Diabetul zaharat
Amiloidoza
Lupus eritematos sistemic
Medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene)
Infecii: malarie, sifilis, hepatite B i C
Neoplasme (carcinoame, limfoame)
Nefrita ereditar familial
40

Particulariti ale formelor histopatologice de sindrom nefrotic
Afectare
glomerular
minim
Glomeruloscleroz
segmentar focal
Glomerulopatie
membranoas
Glomerulonefrite
membrano-proliferative
Microscop
optic
Fr leziuni
Consolidarea
glomerular
segmentar i focal
ngroarea difuz i
global a peretelui
capilar
ngroarea peretelui capilar
i hipercelularitate
endocapilar
Imunofluores
cena
Fr
depozite
imune
Fr depozite imune
Imunoglobuline la
nivelul peretelui
capilar
Complement la nivelul
peretelui capilar
Microscop
electronic
Fr
depozite
imune
Fr depozite imune
Depozite dense
subepiteliale
Depozite dense
subendoteliale sau
intramembranoase
41
Amiloidoza renal
Reprezinta depozitarea de amiloid la ni velul glomerulilor renali. Rinichiul este
frecvent interesat mai ales n amiloidoza secundar; de obicei leziunea renal
se asociaz cu sindrom nefrotic iar n formele cronice cu insuficien renal i
hipertensiune. Rinichii prezint leziuni bilaterale.
Macroscopic rinichii sunt mrii de volum cu suprafaa neted,se decapsuleaz
usor; ulterior suprafaa devine granular datorit sclerozei. Pe seciune au
aspect palid i se observ contrastul dintre medular i cortical care este
palid.
Aspect microscopic
Aproape toi glomerulii sunt lezai. Amiloidul apare ca mici noduli eozinofilici,
omogeni situai la ni velul suprafeei interne a capilarelor sau la ni velul
membranei bazale.Odat cu progresia bolii membrana bazal se ngroa
progresiv afectnd i lumenul capilarelor cu scleroza mezangial.

42
Depozite roz, amorfe la nivelul arterelor,
intersti iului i glomerulilo
Glomerulonefrit minim (nefroz lipoid)
Se ntlnete mai ales la copiii ntre 2 i 6 ani, ocazional la copii mari i aduli.
Prezint urmtoarele caracteristici:
Se asociaz cu infecii respiratorii i cu imunizrile profilactice
Rspunde la tratamentul cu corticosteroizi
Se asociaz cu diverse atopii (eczeme, rinite)
Macroscopic rinichii sunt mrii de culoare glbuie, palizi, cu desen ters ntre
cortical i medular.
Microscopic glomerulii sunt aproape normali. Membrana bazal este normal; n tubi
se gsesc vacuole fine, citoplasma conine picturi de lipide. Citoplasma tubular mai
conine picturi de hialin i cilindri hialini n lumen.
Glomerulonefrit minim cu
membrana bazal de aspect normal
i absena leziunilor proliferative
43
Glomerulonefrita membranoas
Este cea mai frecvent form de sindrom nefrotic la adult. Se
caracterizeaz prin ngroarea difuz a pereilor capilarelor glomerulare i
acumularea de depozite imunoglobulinice subepitelial. Se asociaz cu:
Consumul unor medicamente (Captopril, antiinflamatoare nesteroidiene)
Tumori maligne diverse (carcinomul de colon, plmn, melanom malign)
Infecii (hepatit cronic B, sifilis)
Boli autoimune (tiroidite)
Microscopic se observ ngroarea membranei bazale a ghemului
glomerular cu aspect eozinofil.
44
ngroarea difuz a peretelui capilar fr
creterea numrului de celule
Glomeruloscleroza segmentar focal
Este un pattern de glomeruloscleroz asociat cu proteinurie i insuficien
renal progresiv.
Aceast leziune este caracterizat de scleroza focal a unor glomeruli iar n
cazul glomerulilor afectai doar o parte din capilare sunt lezate (segmentar).
Microscopic, se remarc glomeruloscleroz segmentar i focal, scleroz
mezangial n lobuli, depozite de hialin i celule spumoase. Ini ial se
observ hipercelularitate mezangial u oar, cu predominen a
hipocelularit ii n stadii avansate.
Scleroz segmentar la nivelul
glomerulului situat n partea dreapt a
imaginii
Depozite de hialin la nivel
glomerular
45
Glomerulonefrite membrano-proliferative
Glomerulonefrita membrano-proliferativ de tip I prezint urmtoarele caracteristici:
5% afecteaz copiii i adul ii tineri
Clinic se prezint cu sindrom nefrotic i hipertensiune arterial chiar la pacien i de
8-16 ani
Patogenic se constat depozite de complexe imune, activarea complementului i se
asociaz frecvent cu infec ia cu Staphylococul Epidermidis
Microscopic se constat hipercelularitate glomerular, mrirea glomerulilor cu
accentuarea lobulilor, ngro area neregulat a membranei bazale prin interpunerea
de celule mezangiale ntre endoteliu i membrana bazal.
Leziuni de proliferare mezangial i
ngroarea membranei bazale
Glomeruloscleroza diabetic

Diabetul zaharat este o cauz major de morbiditate i mortalitate renal,
nefropatia diabetic fiind una dintre cauzele de insuficien renal. Boala
renal avansat se observ la 40% din bolnavii cu diabet insulino-
dependent de tip I i de tip II.
Se constat urmtoarele leziuni:
ngroarea membranei bazale glomerulare care se produce la toi diabeticii
n prezena proteinuriei. De obicei aceast modificare se instaleaz la 2 ani
de la diagnosticarea diabetului de tip I.
Scleroz mezangial difuz. Acumularea de matrice mezangial n centrul
lobulilor va duce la formarea nodulilor caracteristici Kiemmelstiel Wilson
care au form ovoidal sau sferic fiind situai la periferia glomerulilor.

Creterea difuz a matricei
mezangiale
Rinichi de volum redus cu suprafaa
fin granular i cicatrici retractile 47

Nefropatii tubulo-interstitiale
Reprezinta un spectru de leziuni ce afecteaza tubii renali dar si interstitiul.
Se clasific n dou categorii de leziuni:
Leziuni toxico-ischemice care determin necroz tubular acut
Leziuni inflamatorii ale tubilor i interstiiului (nefrite tubulo-interstiiale)
Necroz tubular acut este o entitate clinicomorfologic caracterizat prin
distrucia celulelor tubulare epiteliale i clinic prin diminuarea sau pierderea
funciei renale.
Etiologie
Ischemia
Toxicitate direct la nivel tubular ( medicamente, hemoglobin, mioglobin)
Nefrite tubulointerstiiale acute ca urmare a unei reacii de hipersensibilitate
la droguri
Coagulopatie intravascular diseminat
Obstrucie urinar prin tumori, hipertrofie benign de prostat
Este cea mai frecvent cauz de insuficien renal acut cu diminuarea
rapid a funciei renale i oligurie.

48
Macroscopic rinichiul este mrit de volum, edemaiat, de
consisten sczut.
Microscopic este caracterizat de necroza focal a epiteliului
tubular cu ruperea membranei bazale i ocluzia lumenului tubular.
Concomitent apare i regenerarea epitelial, tubii conin celule
bazofile pluristratificate;n tubi se gsesc cilindri hialini, mai ales n
cei distali.

Necroz tubular acut -
se remarc necroza unor celule
epiteliale tubulare
49

Pielonefrita acut
Pielonefrita este o infecie bacterian nespecific care afecteaz
parenchimul renal i bazinetul.
Bacteriile Gram negative i n special E. Coli determin 80% din
pielonefritele acute. Poate s apar cu sau fr obstrucie urinar;
de obicei complic o afeciune a cilor excretorii renale, mai rar
provine pe cale hematogen prin diseminarea unei infecii de la
distan. Infecia afecteaz rinichiul pe cale ascendent, depinznd
de urmtorii factori:infeciile urinare bacteriene, refluxul vezico-
ureteral. Infeciile urinare preced pielonefrita acut.
Se ntlnete la orice vrst dar este mai frecvent la femei n timpul
sarcinii.
Debutul clinic este acut cu frison, febr, durere lombar, uneori
oligurie.

50
Macroscopic rinichii sunt mrii de volum cu suprafaa de aspect pestri, cu
abcese de obicei de 0,5-2 m, grupate, corespunznd ca localizare piramidei
renale interesate. Pe seciune leziunile sunt n benzi radiare cu traiect de la
papil spre cortex avnd deseori form triunghiular cu vrful spre papil.
Se remarc i prezena unor dungi-glbui radiar-rectilinii localizate de la
cortex spre papil, reprezentnd tubii colectori plini cu exudat purulent.

51
La suprafaa corticalei se
remarc zone cenuiu-
albicioase de inflamaie i
abcese
Aspect microscopic
Se remarc prezena infiltratelor inflamatorii de tip acut cu un aspect
caracteristic radiar, corespunztor benzilor glbui vizibile macroscopic.
Infiltratul inflamator este alctuit din polimorfonucleare,care sunt mai dense
n jurul zonelor de abcedare. n zona de abces se observ necroza tuturor
elementelor renale cu excepia ctorva glomeruli i arteriole care i mai
pstreaz structura.

52
Infiltrat inflamator
neutrofilic la nivel tubular
Complicaii ale pielonefritei acute:
Necroza papilar ntlnit mai frecvent la diabetici i la persoane cu
obstrucie de tract urinar. Necroza papilar este de obicei bilateral dar
poate fi i unilateral. Pe seciune la nivelul a 2/3 distale ale piramidelor
renale se constat prezena de zone glbui-albicioasa cu focare de
necroz.
Arii de necroz cenuii limitate la
nivelul papilelor
53
Leziuni cenuii palide la nivelul
papilelor renale nconjurate de zone
de o zon ischemic
Pionefroza rezult din asocierea obstruciei cilor urinare i a infeciei
pielonefritice. Se caracterizeaz macroscopic prin bazinet i calice destinse
cu coninut purulent i atrofia parenchimului renal. Rinichiul prezint
scleroz foarte marcat fiind nlocuit de esut fibros cicatriceal n care mai
persist rari glomeruli hialinizai i tubi atrofici. Infiltratele interstiiale sunt
predominant granulocitare.
Abces perinefretic poate interesa una sau mai multe papile, zona
necrozat se poate detaa i elimina prin urin.
Macroscopic papilele necrozate sunt alb-glbui cu delimitare net de restul
parenchimului renal. Microscopic zona afectat are aspect de necroz de
coagulare cu infiltrat inflamator la limita cu esutul nconjurtor.


54
Aspect de pionefroz
Pielonefrita cronic
Pielonefrita cronic este o nefrit cronic interstiial determinat de
infecii urinare persistente i recurente n care leziunea intereseaz
parenchimul renal i bazinetul. De obicei este asociat cu obstrucii la orice
nivel al cilor urinare prin calculi, malformaii ale cilor urinare, stenoze
congenitale, inflamatorii sau tumorale de ureter.
Macroscopic leziunile sunt foarte variate n raport cu gradul de dilatare a
calicelor i bazinetului Dilatarea lipsete n cazurile neasociate cu
obstrucie. Rinichii sunt uneori mult micorai, uneori unilateral, ajungnd la
atrofii extreme. Rinichii au suprafaa extern neregulat cu depresiuni
cicatriciale mari de culoare glbui-roietic alternnd cu zone fin granulare
55
Suprafaa rinichiului
prezint cicatrici
neregulate. Ureterul este
dilatat cu perete ngroat
Aspectul microscopic este nespecific, cu un mare polimorfism lezional cu
alternana zonelor cicatrizate cu zone relativ normale la care se asociaz
aspecte de inflamaie interstiial cronic datorit reinfeciei ascendente. n
rinichii foarte sclerozai i retractai zonele de parenchim normal sunt mult
reduse ca dimensiuni. Zonele cicatriceale au o form caracteristic de pan
cu vrful ndreptat spre medular cu retracia corticalei cu scleroz i
hialinoz marcat a glomerulilor.
Leziunile tubulare sunt foarte importante n pielonefrita cronic. n zonele
cicatriceale se constat dispariia tubilor i n special a tubilor contori
proximali. Pe alocuri tubii sunt atrofiati sau dilatati chistic cu prezenta unui
material eozinofil ce confera un aspect pseudotiroidian. Glomerulii sunt
separai prin interstiiu cu fibroz i infiltrat inflamator limfoid.

56
Cicatrice cortico-medular cu calice dilatat
i deformat
Prezenta de tubi cu aspect
pseudotiroidian
Nefrita tubulointerstiial indus de medicamente i
substane toxice
Etiologie
Au fost raportate prima dat dup administrarea
sulfonamidelor dar sunt frecvente dup folosirea penicilinelor
de sintez (Ampicilin), Rifampicin, diuretice (tiazide),
Allopurinol.
Boala debuteaz de obicei dup 15 zile de la administrarea
medicamentului cu febr, eozinofilie, rush n 25% din cazuri,
hematurie, proteinurie uoar, leucociturie ( de obicei cu
eozinofile).
Fiziopatologic se realizeaz probabil printr-o reac ie de
hipersensibilitate de tip IV
Tratament: stoparea administrrii medicamentului
57
Aspect microscopic
La examinarea microscopic leziunile sunt localizate la nivelul interstiiului
fiind reprezentate de edem i infiltrat mononuclear (predominant limfocite i
macrofage). Pot fi prezente eozinofile sau neutrofile. n cazul nefritelor
determinate de tiazide, Meticilin pot fi prezente leziuni granulomatoase cu
celule gigante.

Nefrit intersti ial
de medicamente cu infiltrat
eozinofilic i mo
58
Nefropatia indus de analgezice
Este o form de boal renal cronic determinat de abuzul de analgezice
i caracterizat morfopatologic de nefrita tubulointerstiial cronic cu
necroz renal papilar.
Aspect macroscopic
Rinichii sunt de dimensiuni normale sau uor redui de volum, cu arii de
atrofie renal i papile cu zone de necroz.
Microscopic modificrile papilare pot lua urmtoarele forme:
Iniial se observ necroz focal.
n stadiile avansate ntreaga papil este necrozat cu pierderea arhitecturii
normale
Papil cu arii de necroz
59
Leziuni de fibroz la nivelul
medularei
Hidronefroza
Hidronefroza este dilatarea sistemului pielo-caliceal asociat cu
atrofia parenchimului renal. Leziunea poate fi unilateral sau
bilateral. Cauzele sunt congenitale sau dobndite.
Hidronefroza congenital are etiologie multipl: vase anormale,
formaiuni fibroase periureterale, valvule mucoase situate la
jonciunea pielo-ureteral.
n hidronefrozele dobndite cauzele obstruciei sunt calculi, tumori
ureterale, stenoze ureterale postinflamatorii, de obicei de etiologie
tuberculoas.

60
Macroscopic bazinetul i calicele sunt dilatate variabil dup gradul i
durata obstruciei. Dilataia poate fi minim sau poate atinge dimensiuni
foarte mari. Lichidul din cavitile dilatate conine constituenii urinei dar cu
concentraie sczut. Parenchimul renal se atrofiaz progresiv datorit
compresiunii exercitate de urina care nu se poate evacua.
Aspect microscopic: n hidronefrozele incipiente medulara este
micorat, tubii colectori dilatai. n formele finale parenchimul este atrofic
apoi este nlocuit de esut conjunctiv.

61
Aspect macroscopic de
hidronefroz
Tumori renale benigne

Adenomul papilar renal se formeaz din epiteliul tubular renal. Sunt tumori
mici (sub 5 mm n diametru). Sunt localizai la nivelul corticalei i apar sub
forma unor noduli glbui-cenuii bine delimitai.
Microscopic sunt formate din structuri papilare. Celulele sunt cubice sau
poligonale cu nuclei mici, centrali cu citoplasma redus, fr atipii.
Fibroamele sau hamartoamele renale apar sub forma unor noduli mai mici
de 1 cm n diametru cenuiu-albicioase. Examenul microscopic evideniaz
fibroblasti i fibre de colagen.

62
Fibrom renal pe sec iune se re
noduli mici cenu iu albicioi
Adenom renal-se remarc prezena
unui nodul glbui bine delimitat
Angiomiolipom
Este o tumor benign format din vase, muchi neted, esut adipos.
Angiomiolipoamele sunt prezente la 25-50% din pacienii cu scleroz
tuberoas, o boal caracterizat de leziuni cerebrale care determin
epilepsie, retard mental, leziuni ale pielii.
Oncocitom
Este o tumor epitelial format din celule mari, eozinofile cu nuclei mici
rotunzi cu nucleoli mari. Tumorile sunt cenuiu-maronii, ncapsulate i
omogene.

63
Angiomiolipom Oncocitom
Tumora Wilms
Este cea mai frecvent tumor renal primar cu potential crescut de
malignizare la copii. Aproximativ 5-10% din tumorile Wilms afecteaz ambii
rinichi simultan (tumori sincrone) sau consecutiv (tumori metacrone).
Aspecte clinice
Majoritatea copiilor prezint o formaiune abdominal voluminoas
palpabil, hematurie, dureri abdominale hipertensiune.
Macroscopic se prezint ca o formaiune solitar, mrit de volum, bine
circumscris, dei 10% dintre acestea sunt bilaterale sau multicentrice n
momentul diagnosticului. Pe seciune este de aspect omogen, cenuiu-
glbuie cu zone de hemoragie, necroz i uneori prezena de chisturi. La
periferie au de obicei o pseudocapsul.

Rinichi ce prezint o formaiune
tumoral alb-cenuie de aspect
lobulat
64
Microscopic se caracterizeaz prin esut renal embrionar n care se gsesc
aspecte cu grade diferite de difereniere. Este caracteristic combinaia
trifazic de de celule blastomatoase, stromale i epiteliale. Coexist
aspecte de difereniere epitelial cu producerea de tubi sau chiar schie de
glomeruli alternnd cu esut conjunctiv n diferite etape de difereniere cu
zone de mezenchim embrionar, esut cartilaginos, osteoid, adipos, fibre
musculare striate.
Aproximativ 5% din tumori sunt anaplazice cu prezena de celule cu nuclei
mari, hipercromi, pleomorfi i mitoze anormale.

65
Aspect trifazic de celule
epiteliale, stromale si
blastomatoase

Tumori maligne renale
Carcinoamele renale reprezint 1-3% dintre totalitatea cancerelor
viscerale i 85% din cancerele renale la aduli.

Are o inciden crescut n a asea i a aptea decad de via
predominnd la sexul masculin, cu un raport brbai-femei de 2-3/1.
Fumatul este cel mai important factor de risc.
Ali factori de risc sunt reprezentai de obezitate, hipertensiune,
expunerea la azbest, produse petroliere, metale grele. Se constat o
inciden crescut i la persoanele cu insuficien renal cronic i
boal chistic renal, n scleroza tuberoas Bourneville.

Aspecte clinice
Durere la nivel costovertebral, palparea unei formaiuni abdominale
i hematurie.

66
Aspect macroscopic
Tumora se poate forma n orice zon a rinichiului dar cel mai frecvent
afecteaz polii n special cel superior. Neoplasmele cu celule clare se
formeaz din epiteliul tubular proximal i de obicei sunt leziuni unilaterale
solitare. Se prezint ca formaiuni sferice cu dimensiuni variabile formate
din esut glbui-cenuii care distorsioneaz parenchimul penal. Culoarea
glbuie este consecina acumulrii de lipide la nivelul celulelor tumorale. Au
tendina de a invada venele renale.

Formaiune
sferic,
glbuie la
nivelul unui
pol renal
67
Aspect microscopic
Majoritatea tumorilor sunt bine difereniate dar unele prezint marcate atipii
nucleare, cu nuclei hipercromatice i celule gigante.
Se ntlnesc urmtoarele tipuri histopatologice:
Carcinoame papilare reprezentate de celule tumorale cubice sau cilindrice de
aspect papilar.
Carcinomul cu celule clare (tumora Grawitz) n care patternul variaz de la
solid la trabecular sau tubular. Celulele tumorale sunt rotunde sau poligonale
cu citoplasma clar sau granular.
Carcinomul renal cromofob n care celulele neoplazice sunt dispuse n jurul
unui ax conjunctivo-vascular
Carcinomul ductelor colectoare este reprezentat de structuri papilare sau
tubulare tapetate de un rnd de celule cubice cu aspect ,,n cui de tapier

Carcinom cu celule
clare-se remarc
prezena de celule
rotunde cu citoplasma
clar
68
69
Carcinom renal
papilar-prezena de
celule neoplazice
dispuse n jurul unui
ax conjunctivo-
vascular
Carcinom renal
cromofob ce
evideniaz
celuleacidofile cu
citoplasma de aspect
granular i celule
clare
Carcinoame uroteliale ale bazinetului renal
5-10% din tumorile renale i au originea n uroteliul bazineto-caliceal.
Tumorile uroteliale pot fi multiple afectnd pelvisul, ureterele i vezica
urinar.
La examinarea microscopic sunt identice cu cele localizate n vezica
urinar. Infiltrarea pereilor pelvisului i calicelor este frecvent.
La nivelul pelvisului
renal, proximal de
ureter, se
evidentiaza o
formatiune
nodular neregulat
70
Tuberculoza renal
n aparatul urinar primul focar tuberculos este localizat n rinichi, iniial n
cortical, unde apare pe cale hematogen. Aceasta constituie faza
cortical, parenchimatoas a tuberculozei renale, care este bilateral.
Aceasta sufer un proces de resorbie sau cicatrizare. Din leziunile corticale
bacilii se elimin n urin n urin prin tubii colectori i ajung n papil.
Condiiile speciale de vascularizaie ale papilei i stagnarea urinei infectate
favorizeaz producerea leziunilor papilare caracterizate prin tendin la
necro i ulceraie. Se constituie faza a doua a tuberculozei renale, de
tuberculoza ulcero-cazeoas care de obicei este unilateral.
Formele anatomo-patologice de tuberculoz renal sunt:
Forma granular localizat sau difuz se ntlnete n tuberculozele miliare
i n tuberculoza cronic renal, n stadiul parenchimatos. Rinichiul este
uor mrit cu granulaii diseminate pe suprafa, dispuse regulat sau n
conglomerate.
Forma nodular este foarte rar. Rinichiul este deformat de noduli gri-glbui
de 0,5-2 cm situai n special la nivelul corticalei.
Forma ulcero-cavernoas este cea mai frecvent form a tuberculozei
renale. Ea cuprinde leziuni n diverse stadii evolutive dar caracteristica
esenial este prezena cavernei.

71
Aspect macroscopic
Rinichiul este mrit de volum, boselat cu granulaii glbui pe suprafa,
dispersate sau confluente. Pe seciune se remarc prezena cavernelor n
numr variabil, localizate n formele incipiente n medular apoi i n restul
parenchimului renal. Peretele cavernelor este neregulat cu depozite
cazeoase n cavernele recente. Cavernele vechi sunt delimitate de restul
parenchimului renal printr-un perete fibros.

72
Tuberculoz
renal cu
prezena
cavernelor pe
seciune
Aspect microscopic
Aspect de necroz cazeoas extins cu foliculi giganto-epitelioizi
formai din celule epitelioide i celule Langhans
73
Aspect microscopic de tuberculoz renal-se
remarc prezen a foliculilor giganto -epitelioizi

Pionefroza tuberculoas
Este de obicei rezultatul unei forme ulcero-cavernoase cu grave leziuni ale
ureterului care merg pn la stenoz. Adeseori se asociaz o infecie
secundar cu germeni piogeni. Rinichiul este mrit de volum, lobat. Pe
seciune rinichiul conine caviti pline cu puroi delimitate de perete fibros.
Leziunea evolueaz pn la dispariia aproape total a parenchimului renal.

74
Se remarc prezen a foliculilor giganto -epitelioizi

Leziunile tuberculoase ale cilor urinare
Propagarea leziunilor de la rinichi la cile excretorii se face pe cale
limfatic, prin limfaticele submucoase i adventiceale.
Propagarea pe cale limfatic explic tendina la unilateralitate a leziunilor
tuberculoase n rinichi, ureter, vezic.
Propagarea leziunilor renale tuberculoase la bazinet i ureter este
constant.
Peretele bazinetului prezint la nceput o uoar ngroare, mucoasa este
acoperit de granulaii care conflueaz, se cazeific i ulcereaz.
Aceleai modificri apar rapid i n ureter constituind ureterita tuberculoas.
La nceput mucoasa este intact cu foliculii tuberculoi situai subepitelial
apoi ulcereaz i procesul tuberculos ptrunde i la nivelul muscularei.
Prin progresiunea leziunilor apare procesul de scleroz cicatricial.
Pereii bazinetului i ureterului devin rigizi, se ngroa, se produc stenoze
i obliterri ale lumenului.

75

Cistita tuberculoas
Este secundar tuberculozei renale. Iniial leziunile sunt mucoase
situate n jurul orificiului ureteral corespunztor rinichiului tuberculos
apoi se extind pe toat suprafaa vezicii cu apariia de granulaii
subepiteliale care ulcereaz. Ulterior este infiltrat tunica muscular.



Rezult rigiditatea peretelui, muchiul fiind nlocuit de esut de
scleroz cu reducerea capacitii vezicale (vezica mic
tuberculoas).

76

Cistite acute
Dintre toate poriunile tractului urinar vezica este cel mai frecvent
expus infeciei. Cistitele apar de obicei secundar unei alte afeciuni
i sunt favorizate de stagnarea urinei n vezic.



Dintre agenii etiologici predomin infeciile cu E. Coli, Proteus,
Klebsiella i Enterobacter. Candida albicans i mai rar cryptococii
determin cistit n special la persoane imunodeprimate sau care
folosesc antibiotice o perioad ndelungat. Factorii predispozani
sunt reprezentai de calculi urinari, diabet, obstrucii urinare de
diverse etiologii, stri de imunodeficien. Pacienii care urmeaz
tratament cu Ciclofosfamid pot dezvolta cistit hemoragic.

77
Aspect macroscopic

La nceput se produce hiperemie i edem, urmate de ulcerarea mucoasei.
Suprafaa vezicii este acoperit parial cu epiteliu alternnd cu zone
ulcerate acoperite cu membrane de fibrin n ochiurile creia se gsesc
neutrofile, hematii, microbi. Peretele vezical se ngroa prezentnd
infiltrate inflamatorii difuze granulocitare sau abcese.
Dup caracterul exudatului se mpart n:
Cistite catarale n care predomin edemul i descuamarea epitelial;
Cistite fibrino-purulente cu mucoasa acoperit de false membrane de fibrin
i puroi
Cistite hemoragice n care mucoasa este erodat, cu sufuziuni hemoragice
n corion iar coninutul vezical sanguinolent
Cistite purulente n care peretele vezical prezint infiltrate cu
polimorfonucleare iar urina este purulent.

78
Cistita acuta se observa leziuni proliferative la nivelul
vaselor cu edem i infiltrat inflamator la nivelul laminei
propria ce i confera aspectul papilar
Se remarca n lamina propria
prezenta de eozinofile, plasmocite,
limfocite i rare neutrofile
Cistita hemoragica
79
Cistit cronic
Cistitele cronice se produc prin cronicizarea cistitelor acute prost
tratate, recidivate. Leziunile sunt mai marcate, mai profunde
interesnd i esutul perivezical.
Vezica are perete indurat, cu procese de pericistit; mucoasa este
ulcerat, prezint vegetaii sau aspect granular datorit esutului de
granulaie.
Variantele microscopice includ cistita folicular cu prezena de
agregate de limfocite la nivelul foliculilor limfoizi din mucoas i
cistita eozinofilic caracterizat de prezena infiltratului eozinofilic la
nivelul submucoasei cu fibroz i celule gigante.
Majoritaea cazurilor de cistit eozinofilic reprezint inflamaii
subacute nespecifice dei rar aceste leziuni sunt manifestri ale
unor alergii sistemice.

80
Forme de cistit cronic
Cistita ulcerat n care se remarc o ulceraie superficial
sau profund cu margini neregulate cu baza roietic-violacee
acoperit de false membrane.
Cistita vegetant cu mucoasa ngroat, polipoid.
Cistita pseudomembranoas n care ulceraiile sunt
acoperite de false membrane fibrinoase, alb-cenuii.

81

Forme speciale de cistit
Cistita interstiial (ulcerul Hunner) este o form de cistit cronic
persistent i dureroas, mai frecvent la sexul feminin ce const n fibroza
peretelui vezical unde apare o ngroare a peretelui, cu ulceraie.
Microscopic, epiteliul este ulcerat cu fibroz intens n corion ce se extinde
ntre fasciculele musculare.
Malakoplazia
Malacoplazia tractului urinar este mai frecvent ntlnit la femei, n decada a
5-a de via, n contextul unui istoric lung de infecie de tract urinar. Se
asociaz frecvent cu infecia urinar cronic ,cu boli sistemice ca
sarcoidoza i cu imunodeficiene congenitale sau dobndite
Este o inflamaie granulomatoas a vezicii urinare caracterizat
macroscopic prin plci uor proeminente ale mucoasei deprimate n centru,
multiple, uneori confluente, moi, de culoare cenuiu-glbuie sau brune cu
dimensiuni de la 1mm la 5 cm.

82
Histologic leziunea granulomatoas se caracterizeaz prin celule
voluminoase cu citoplasma abundent, rotunde sau poligonale i prezena
corpilor Michaelis-Gutmann care sunt mici sferule de 1-10 mm omogene,
retractile uneori fagocitate de macrofage.

Macrofage cu citoplasma granular i
i corpi Michaelis-Gutmann rotunzi
83
Malakoplazie-prezen a de plci uor
proeminente ale mucoasei deprimate n
centru, multiple

Cistita de iradiere
Apare dup iradieri n regiunea hipogastric i persist dup mai
multe luni i ani de la iradiere. La nceput mucoasa este
edematoas apoi se ulcereaz i apar proeminene granulomatoase
roietice. Ulceraiile prezent margini hiperemice cu fibroz hialin
care disec musculara.
Leucoplazia mucoasei vezicale
este transformarea epiteliului vezical de obicei limitat n epiteliu
pavimentos cheratinizat. Zona de leucoplazie localizat mai frcvent
n vecintatea orificiului ureteral are mucoasa alb, uor ncreit.
Leziunea se ntlnete n cistitele cronice, asociate cu leziuni
ulcerative ale mucoasei.

84

Tumorile benigne ale vezicii urinare
Aproximativ 95% din tumorile vezicale sunt de origine epitelial, restul de
5% fiind reprezentate de tumori mezenchimale.
Tumori epiteliale benigne
Papilomul reprezint 1% din tumorile uroteliale.De obicei sunt solitare, mici
(0,5-2 cm). Este format din proliferarea epitelial de celule asemntoare cu
cele ale uroteliului vezical normal. Axele conjunctivo-vasculare ale tumorii
sunt subiri.
Polipoza vezical se caracterizeaz prin proliferri papilomatoase pe
ntinderi mari sau pe toat suprafaa mucoasei vezicale.

Papilom
85
Papilom aspect de papile mici tapetate
de uroteliu de aspect normal
Hemangiomul apare frecvent la copii i sunt localizate la nivelul
pere ilor posterior sau laterali. Se asociaz frecvent cu
hemangioame cavernoase. Microscopic sunt hemangioame de tip
cavernos.
Leiomiomul care se prezint ca o forma iune circumscris cu
dimensiuni pn la 4,5 cm, ce pot aprea la orice vrst.

Hemangiom cavernos
86
Carcinoamele de vezic urinar
Carcinoamele vezicii urinare prezint urmtoarele caracteristici:
Vezica urinar este cea mai frecvent localizare a tumorilor de tract urinar.
Majoritatea tumorilor afecteaz pacienii vrstnici (vrst medie de 65 ani) i rar sub
50 de ani.
Sexul masculin este mai frecvent afectat.
Din punct de vedere al aspectului histopatologic majoritatea sunt carcinoame
tranziionale. Carcinoamele scuamoase, adenocarcinoamele, carcinoamele
neuroendocrine i sarcoamele sunt foarte rare.
Majoritatea tumorilor sunt maligne iar prognosticul lor depinde de stadiul clinic,
gradul histopatologic i tipul tumorii.
Tumorile sunt de obicei multifocale i pot fi localizate n orice segment al tractului
urinar tapetat de epiteliu tranziional, de la bazinet la uretra posterioar.
Tratamentul chirurgical este urmat de obicei de recurena tumorii.
Factori de risc
Fumatul
Medicamente: Ciclofosfamid, analgezice
Radioterapia (pentru cancerul de prostat, de col, rectal)
Expunerea profesional la compui chimici organici: azotai


87

Carcinoamele uroteliale sau tranziionale
Reprezint aproximativ 90% din tumorile vezicii urinare. Denumirea
,,tranziional corespunde denumirii de epiteliu tranziional care este utilizat
pentru epiteliul urotelial. Acestea pot fi tumori papilare sau pot avea
componente papilare i solid infiltrative sau pot fi solid infiltrative.
Majoritatea ns au structur papilar.
Tumorile papilare pot fi solitare dar de obicei sunt multiple.Tumorile papilare
apar sub forma unor leziuni exofitice de culoare roietic, de dimensiuni
variabile (de la 1cm la peste 5 cm). Majoritatea se formeaz la nivelul
pereilor posterior i laterali ai vezicii urinare. Din punct de vedere
histopatologic evolueaz de la tumori papilare bine difereniate la slab
difereniate i anaplazice.

Carcinom urotelial de grad nalt invaziv
cu aspect multinodular, cu arii de necroz
i ulceraii
88
Histologic aceste n carcinoame uroteliale papilare de grad sczut i de
grad nalt.
Carcinoame uroteliale papilare de grad sczut -structurile papilare sunt
tapetate de epiteliu tranziional malign cu atipii citologice minime. Nucleii
sunt moderat hipercromi cu activitate mitotic minim. n 10% din cazuri se
constat invazia laminei propria sau muscularei proprii.
Carcinoame uroteliale papilare de grad nalt
Nucleii sunt hipercromi i pleomorfi. Aproximativ 80% invadeaz lamina
propria.

Carcinom urotelial de grad sczut cu
prezen a nucleilor hipercromi i a
numeroase mitoze
89
Carcinom urotelial de grad nalt


T-tumor primar
N-Ganglioni regionali
M-Metastaze la distan
Ta Carcinom papilar noninvaziv
Tis Carcinom in situ
T1 Invazie n lamina propria
T2 Invazie n musculara proprie
T3 Invazia esutului perivezical
T4 Invazia structurilor adiacente
N0 Fr invazie ganglionar
N1 Invazia unui singur ganglion
N2 Numeroi ganglioni invadai
M0 Fr metastaze
M1 Metastaze la distan
Stadializarea TNM a carcinoamelor de uroteliu
90
1. Raphael Rubin, Strayer D.S. Rubins Patholgy; Clinicopathologic
Foundations of Medicine; ed. 5; 2008
2. Fletcher DM Diagnostic Histopathology of Tumors. London, Churchill
Livingstone, 2008
3. Robbins and Cotran - Pathologic Basis of Disease 7th edition; editura
Elsevier Saunders, 2008
4. Rosai and Ackermans Surgical Pathology . 9
th
ed.
5. Heptinstalls pathology of the kidney sixth ed. 2007




BIBLIOGRAFIE
91


Macroscopic:

- marit de volum si greutate
- capsula in tensiune
- se decapsuleaza cu usurinta
- la sectionare se scurge sange
venos
- hiperemia intensa a
medularei (rosie-violacee)
- hemoragii punctiforme la
nivelul corticalei, care
persista la spalarea piesei
Cauze:
- unilaterala tromboza
de vena renala
(compresiuni, stenoze,
etc).
- bilaterala insuficienta
cardiaca dreapta,
insuficienta cardiaca
globala.

Clinic:
- fara manifestari specifice
- nicturie.
RINICHIUL DE STAZA

Rinichi de staza.
Microscopie:

- hiperemie capilarelor glomerulare care determina marirea
ghemelor glomerulare, reducerea spatiului subcapsular
- hematii extravazate in spatiul subcapsular, hiperemia
capilarelor peritubulare, leziuni distrofice tubulo-epiteliale.
INFARCTUL RENAL
Macroscopie
Zona palida de necroza de aspect triunghiular;
Staza intre corticala si medulara.
INFARCTUL RENAL
Microscopie:
Necroza de coagulare a tubilor si glomerulilor renali celule parenchimatoase
anucleate.
NEFROANGIOSCLEROZA
mACROSCOPIE:
Rinichi usor incretiti;
Suprafata externa fin granulara.

NEFROANGIOSCLEROZA
Microscopie:
Fibroza intraglomerulara si ingrosarea tunicii mediale a vaselor mari si
mijlocii;
ingrosarea arteriolara si hialinoza acestora;
glomeruloscleroza globala.
PIELONEFRITA ACUTA
Cauza:
Infectii ale tractului urinar
(ITU);
obstructii;
Reflux vezico-ureteral;
Sarcina.
Macroscopic:
Abcese focale;
Arii de supuratie in forma de
pana sau solzi.
PIELONEFRITA ACUTA
Infiltrat inflamator acut;
edem;
Neutrofile in interstitiu si in lumenulul tubular;
Necroza tubulara;
Abcese tubulare si necroza.
Microscopie:
PIELONEFRITA CRONICA
Cauze:
Reflux vezico-ureteral cronic asociat
pielonefritei acute;
Obstructii cronice.

Macroscopie:
iContur neregulat al corticalei
frecvent la nivelul polilor renali
Calice dilatate si trunchiate;
Retractia si distructia papilelor renale
cu cicatrici in forma de U.

PIELONEFRITA CRONICA
HIDRONEFROZA
Definitie: dilatarea chistica a pelvisului renal si a calicelor asociata cu atrofia progresiva
a parenchimului datorita unei uropatii obstructive
Cauze:
Congenitale (valve uretrale posterioare, stricturi uretrale, stenoza meatala, obstructia
colului vezical, obstructii ale ureterului pelvin, reflux vezico-ureteral);
Secundare (litiaza, hipertofia benigna de prostata, inflamatii, calcificari papilare,
cheaguri de sange intrabazinetale, sarcina, prolaps uterin, cistocel, vezica sau uretere
neurogene).

HIDRONEFROZA CONGENITALA VERSUS
RINICHI POLICHISTIC
PIELONEFRITA CRONICA
Microscopie :
Fibroza glomerulara;
Aspect tubular pseudotiroidian (tubii contin cilindri hialini) si atrofie,
Fibroza interstitiala si inflamatie (infiltrat inflamator limfo-plasmocitar intens, difuz cu
centri germinativi),
Endarterita obliteranta a vaselor sangvine,
PIELONEFRITA CRONICA
TUBERCULOZA RENALA
Macroscopie:
pierderi de substanta la
nivcelul parenchimului renal,
ramanand caverne
tuberculoase;
Necroza de cazeificare.
Definitie: inflamatie granulomatoasa
specifica cronica produsa de
Mycobacterium tuberculosis
TUBERCULOZA RENALA
Microscopic:
Foliculi epitelioizi +/- celule gigante
Langhans;
Necroza de cazeificare.
CARCINOMUL RENAL (TUMORA GRAWITZ)
Macroscopie:
Leziune nodulara bine delimitata situata la unul din polii rinichiului;
Culoare galben sofranie specifica;
Necroza, hemoragie, calcificari si transformari chistice.
Deseori extensie la nivelul venei renale (Proca) sau in vena cava inferioara;
CARCINOMUL RENAL
Microscopie:
Arhitectura compacta, tubulo-
chistica sau papilara;
Celulele au citoplasma clara
(continut lipidic si glicogenic bogat);
Arii celulare distincte;
Vascularizatie fina de
neo-formatie.

CARCINOMUL UROTELIAL AL PELVISULUI
RENAL
Suprafete netede, stralucitoare.
Macroscopie
Masa moale,
intrabazinetala, cenusiu-
rosietica, +/- obstructiva;

CARCINOM UROTELIAL AL VEZICII URINARE
CARCINOMUL UROTELIAL
Microscopie:
Structura papilara cu fibroza vasculara centrala;
Raspecte variabile citologice si arhitecturale;
Mitoze atipice variabile.
1
Patologia aparatului genital
masculin i feminin
Prof.Univ.Dr. Mariana Achie
1
2
Malformaiile aparatului genital masculin
Malformaii testiculare
Anomalii de poziie - sunt cele mai frecvente malformaii congenitale
testiculare.
Criptorhidia reprezint lipsa coborrii testiculilor n burse i este ntlnit la
aproximativ 1% din bieii de 1 an.
Criptorhidia este unilateral n majoritatea cazurilor dar poate fi i bilateral
la 25% din cazuri. Modificrile histologice ncep de obicei de la vrsta de 2
ani i se caracterizeaz prin insuficienta dezvoltare a celulelor germinative
asociat cu hialinizarea marcat i ngroarea membranei bazale a
canalului spermatic.
Deosebim ectopia testicular de lipsa coborrii testiculare sau coborrea
incomplet.
Ca topografie, n anomaliile de poziie testiculul este dominant situat pe
traseul coborrii sale normale n abdomen sau canalul inghinal i accesoriu
n situaie ectopic , n afara acestui traseu.
Alte localizri ectopice: superficial (inghinal sau pubian), n regiunea
canalului femural i ectopia perineal.


2
3
Aspecte morfopatologice
Testiculii ectopici sunt de dimensiuni mai mici dect cei normali.
Histologic se remarc lipsa sau insuficienta dezvoltare a elementelor
germinative dup pubertate n legtur cu efectul prelungit al temperaturii
mai crescute dect n burse.

Criptorhidie-membrana bazal a tubilor
seminiferi este hialinizat i ngroat, ceea
ce evideniaz absena spermatogenezei
4
Complicaiile ectopiei testiculare
n copilrie testiculii necobori sunt susceptibili la complicaii mecanice :
traumatisme sau torsiuni ce antreneaz infarctizarea hemoragic.
In 10-20% din cazuri se asociaz hernia inghinal precum i malformaiile
urinare, n special ale tractului urinar superior.
Criptorhidia bilaterala determina sterilitate
Testiculul necobort are un risc crescut de a dezvolta cancer testicular.
n primul an de via majoritatea testiculilor cu criptorhidie inghinal
coboar spontan n scrot. Persistena testiculilor necobori necesit
corecie chirurgical naintea apariiei modificrilor histologice ( la 2 ani).
Anomalii numerice
Anorhia reprezint absena congenital bilateral a testiculilor
Monorhia reprezint absena unilateral a testiculului.
Poliorhia adevrat este foarte rar i se poate confunda cu testiculul
supranumerar, hernii, spermatocele.
Anomalii de form sunt extrem de rare, fiind reprezentate de:
Sinorhidie fuzionarea testiculilor dar cu 2 epididimuri, 2canale deferente i
2 vezicule seminale
Dislocarea epididimului de testicul.

4
5
Malformaii peniene
Cele mai frecvente sunt fimoza i parafimoza. Se pot ntlni ns i absena
congenital, hipoplazia, hiperplazia, duplicarea.
Fimoza reprezint micorarea orificiului prepuului mpiedicnd decalotarea
de pe gland, ceea ce poate favoriza inflamaia.
Parafimoza este retracia, strmtorarea i constricia prepuului la baza sau
napoia glandului i antreneaz compresia penisului.
Alte malformaii mai rare sunt hipospadiasul, epispadiasul.
Hipospadiasul este deschiderea ventral balanic i excepional penian
sau perineal a uretrei. Acesta este ntlnit la aproximativ 1 din 300 de nou-
nscuii de sex masculin i prezint un risc crescut pentru infecii de tract
urinar superior.
Epispadiasul reprezint deschiderea uretrei pe faa dorsal.
5
6
Orhiepididimita acut
Se datoreaz infeciei gonococice sau cu germeni banali i n special colibacili.
Propagarea leziunilor se face de la uretr spre deferent i coada epididimului.
Etiologia variaz n funcie de vrsta pacientului. La copii epididimitele sunt asociate
cu anomalii congenitale genito-urinare i infecii cu Gram negativi. n cazul infec iei
gonococice extensia infeciei de la uretra posterioar la prostat, veziculele seminale
i ulterior la nivelul epididimului este cursul normal al infec iei .
Clinic dup o uretrit se constat durere, sensibilitate la presiune i senzaie de
distensie datorit edemului i extensiei inflamaiei spre vaginala testicular.
Macroscopic : Epididimul este ngroat,boselat, ulterior este fluctuent prin formarea
unuia sau mai multor abcese. Pe seciune se observ congestie i zone de supuraie
relativ delimitate de mediastinum testis, care este o barier pentru limitarea infeciei.
Vaginala este hiperemic i conine exudat.
Aspect microscopic reprezentat de congestie, edem, infiltrat inflamator cu
neutrofile, macrofage i limfocite.

6
Epididimit acut bacterian cu prezena a
numeroase polimorfonucleare la nivelul canalului
epididimar
Orhiepididimita acuta gonococica
7
Orhita urlian
Reprezint complica ia parotiditei epidemice ntlnit la 20-30% din
adolescen ii i adul ii de sex masculin. De obicei este unilateral, cu
caracter focal.
Este o orhit cu manifestri predominant intersti iale de hiperemie, edem,
hemoragii i infiltrat limfocitar.
Unii pacien i pot prezenta sterilitate n urma infec iei .
Infiltrat inflamator mononuclear la nivel
interstiial i n lumenul tubilor
seminiferi.
8
Tuberculoza epididimar
Este forma cea mai frecvent de tuberculoz orhiepididimar. n multe
cazuri se asociaz tuberculoza prostatei i a veziculelor seminale.
Poate fi genito-primar prin nsmnare hematogen n coad i mai puin
n corpul i capul epididimului.
Epididimita tuberculoas genito-secundar prin propagarea leziunilor de la
prostat i vezicula seminal.
Macroscopic epididimul apare neregulat, ngroat, cu aspect boselat
datorit nodulilor formai din cazeum glbui i esut scleros albicios-cenuiu.
Testiculul este de volum normal. n formele grave se ajunge la fistulizri
scrotale cu eliminarea materialului cazeos.
Microscopic
Leziunile tuberculoase iniiale, mai ales cele interstiiale, sunt urmate de
formarea foliculilor tuberculoi specifici n peretele canalelor mici
epididimare.
Orhita tuberculoas
Este de cele mai multe ori secundar avand punct de plecare epididimar.
Leziunile microscopice iniial sunt interstiiale iar ulterior antreneaz reacii
inflamatorii specifice tuberculoase ale tubilor.

8
9
Orhita sifilitic
Orhita sifilitic se constat aproape exclusiv n sifilisul teriar. Leziunile sunt
reprezentate de gome sifilitice i fibroz interstiial difuz.
Gomele sifilitice testiculare sunt voluminoase , confluente, de aspect
pseudotumoral. Spre deosebire de alte localizri nu ajung la fluidificare i
evolueaz spre fibroz intens.
Microscopic se evideniaz :
O zon central de necroz de coagulare;
Zon de inflamaie granulomatoas specific .
Zon periferic de invazie ntre tubii seminiferi.
Fibroza testicular interstiial difuz sifilitic nsoete gomele sau apare
izolat. Microscopic prezint scleroz interstiial difuz cu leziuni minime de
vascularit sifilitic i infiltrate limfo-plasmocitare.
9
10
Orhita granulomatoas
Este o inflamaie cronic nespecific testicular unilateral ntlnit dup 50
de ani punnd probleme de diagnostic diferenial clinic cu tumorile i
histopatologic cu tuberculoza.
Clinic se manifest prin tumefacie dureroas unilateral i leziuni
microscopice granulomatoase. Acestea sunt localizate iniial la nivelul
tubilor i se continu n interstiiu.
Se constat elemente epitelioide nedefinite probabil de origine sertolian,
celule gigante asemntoare celulelor Langhans, macrofage coninnd
lipide i diverse celule inflamatorii.
10
Orhita granulomatoasa-se remarc prezen a de celule
epitelioide, celule gigante, infiltrat inflamator cronic
11
Periorhita (vaginalita)
Reprezint inflama ia de vecintate a vaginalei testiculare ce urmeaza
epididimitelor i mai p
nso ete d
deosebesc periorhita seroas, sero-fibrinoas, fibrinoas i purulent
Dac exudatul nu se resoarbe inflama ia se cronicizeaz.
Periorhitele cronice pot nso i leziuni orhi
traumatice i tumori testiculare.
Deosebim hidrocelul caracterizat prin con inutul sero -citrin al vaginalei
testiculare.
Hidrocel constnd n acumularea de lichid seros ntre
tunica parital i visceral a vaginale
12
Tumorile testiculare
Tumorile testiculare reprezint mai puin de 1% din tumorile maligne ale
adulilor de sex masculin. Acestea prezint urmtoarele particulariti:
Sunt diagnosticate de regul la o vrst cuprins ntre 25-45 de ani
i au originea n celulele germinale
Sunt maligne
Tratamentul este chirurgical i chimioterapic
Metastazeaz predominant la nivelul nodulilor limfatici periaortici abdominali
Majoritatea elibereaz markeri detectabili n sngele periferic
Prezena markerului citogenetic denumit izocromozomul p12.

12
13
Clasificarea tumorilor testiculare
13
1)Tumori ale celulelor germinale
Seminom (90%)
Tumori ale celulelor germinale nonseminomatoase
Carcinom embrionar (5%)
Teratocarcinom (35%)
Coriocarcinom (1%)
2)Tumori ale celulelor germinale mixte (15%)
Teratom (1%)
Tumori ale sacului Yolk (2%)infantile
Seminom spermatocitic
3)Tumori ale stromei i cordoanelor sexuale (5%)
Tumori cu celule Leydig (60%)
Tumori cu celule Sertoli
Metastaze (5%)
14
Seminomul testicular
Este carcinomul epiteliului seminal i este cea
testicular a adultului. Vrful inciden ei es
de obicei nu se manifest n copilrie.
Etiologie
In etiopatogenia seminomului tersticular au fost incriminate urmatoarele
conditii predispozante:
Criptorhidia - criptorhidia abdominala are un risc mai ridicat decat cea
inghinala.
Disgenezia testiculara (tulburari in dezvoltarea testiculilor) care se intalneste
in sindromul Klinefelter
Factorii genetici. Markerul cromozomial specific este izocromozomul
bratului scurt al cromozomului 12 . El a fost identificat in toate tipurile
histologice si are semnificatie diagnostica si probabil prognostica. Acest
marker este util in diagnosticul tumorilor cu histogeneza incerta. S-a
constatat de asemenea ca afro-americanii au o incidenta scazuta a
seminomuluin testicular.
15
Macroscopic tumora
nlocuie te parenchimul
testicular, putand avea
dimensiuni de la cativa
milimetri pana la de zece
ori dimensiunea
testiculului normal, cu
tumefac ia acestuia .
Seminomul prezinta un
aspect lobulat, este de
culoare cenu iu -
albicioas cu zone glbui
de necroz, uneori cu
zone hemoragice, de
consisten dur.

Seminom testicular-forma iune tum
circumscris,albicios glbuie, de aspect
lobulat si omogen
16
Microscopic seminomul tipic este reprezentat de celule de aspect uniform la
nivelul lobulilor care sunt slab delimitate de septuri fibroase. Celula tipic
este mrit de volum, rotund sau poliedric cu nucleul volumins, central cu
1 sau 2 nucleoli proeminen i i
clasic nu con in alfa feto -protein sau gondotropin corionic uman
(HCG).

Celule clare organizate sub forma
unor lobuli separa i prin septuri
fibroase
Celule mrite de volum bine delimitate
cu nuclei proeminen i i infiltrat
limfocitar
17
Evolutie si prognostic
Monitorizarea atenta a markerilor tumorali serici alfa feto-proteina si
gondotropina corionic uman (HCG) este esentiala in
supravegherea pacientilor cu tumori germinative testiculare, acesti
markeri fiind importanti in diagnostic, in prognostic, in monitorizarea
tratamentului si in decelarea recaderilor.
Determinarea alfa feto-proteinei, gondotropinei corionice umane
(HCG) si LDH trebuie efectuata inaintea orhiectomiei
Tratamentul consta in excizie chirurgicala, chimioterapie,
radioterapie. Seminomul este radiosensibil, iar radioterapia este
tratamentul de electie pentru pacientii in stadiul I si II la care
adenopatia este sub 5 cm.
Cea mai importanta consecinta a tratamentului tumorilor celulelor
germinative testiculare este infertilitatea
18
Carcinomul embrionar
Afecteaz cu predilec ie
grupa de vrst 20-30 de ani
i sunt mai agresive dect
seminoamele.
Macroscopic tumora este de
dimensiuni reduse i nu
nlocuie te ntregul
parenchim testicular. Pe
sec iune tumora este
imprecis delimitat, de aspect
neregulat, cu focare de
hemoragie i necroz.
Prezint deseori extensie spre
epididim.
Forma iune tum
delimitat, de aspect hemoragic
19
Microscopic celulele sunt dispuse ntr-un pattern tubular sau alveolar . Pe
alocuri apar aspecte papilare i pse
aspect epitelial, sunt mari, cu caracter anaplazic cu nuclei hipercromi i
nucleoli proeminen i. Spr
sunt distincte.

Carcinom embrionar: prezen a de celule
nediferen iate precum i prezena de
celule cu diferen iere glandular
20
Coriocarcinomul
Este o tumor testicular de nalt malignitate format din celule citotrofoblastice i
sinciiotrofoblastice. Reprezint aproximativ 1% din tumorile germinale testiculare.
Asemenea tumori mai pot aprea la nivelul placentei, ovarelor, mediastinului.
Macroscopic apar sub forma unor noduli de mici dimensiuni (n contrast cu
agresivitatea lor), dep ind rar 5 cm, care determin mrirea de volum a testiculului.
Microscopic sunt alctuite din dou tipuri de celule:
Celula sinci iotrofoblastic este mrit de volum cu nuclei neregula i hipercromi i
citoplasma eozinofil vacuolar.
Celulele citotrofoblastice sunt poligonale, cu margini celulare distincte, citoplasma
clar, dispuse n cordoane.
Coriocarcinom cu celule citotrofoblastice cu
nucleu central i celule sinciiotrofoblastice cu
nuclei multipli i citoplasma eozinofil.
21
Evolutie
Tumorile celulelor germinative
nonseminomatoase metastazeaza precoce in
statiile ganglionare peritoneale sau in
parenchimul pulmonar.
Aproximativ 1/3 din pacienti prezinta boala
limitata la nivelul testiculului (stadiul I), 1/3 au
metastaze retroperitoneale (stadiul II) si 1/3
metastaze extinse supradiafragmatic sau
visceral (stadiul III).
Rata de supravietuire este mica
22
Teratoamele testiculare
Teratoamele testiculare reprezint un grup de tumori care con in
elemente celulare ce deriv din doua sau mai multe foite embrionare
(ectoderm, mezoderm sau endoderm). Pot aprea la orice vrst.
Teratoamele pot fi mature si imature
Teratomul matur este format din tesut bine diferentiat provenit din
ectoderm (piele si tesut nervos), endoderm ( structuri intestinale sau
respiratorii) si mezoderm (os, cartilaj, muschi).
Teratomul imatur se formeaza din tesut incomplet diferentiat
Teratoamele mature sunt rare si reprezinta 2-3% din tumorile
germinative testiculare. La copii teratoamele mature au un tablou
clinic benign si un prognostic bun.
Dupa pubertate teratoamele, atat cele mature cat si imature au
evolutie maligna si determina metastaze, avand prognostic prost.
23
Macroscopic teratoamele sunt tumori voluminoase msurnd intre 5 i 10 cm n
diametru, de aspect heterogen, solid, cu zone chistice sau cartilaginoase.
Microscopic, teratoamele mature con in derivate bine diferen iate ale celor 3 foi e
embrionare, de structur organoid. Pot prezenta structuri tubulare cu epitelii ce
secret mucus, fibre musculare netede de tip bron ic sau intestinal, epitelii
malpighiene cheratinizate, structuri de tip neural, noduli de catilaj hialin, os.
Teratoamele imature con in derivate mai pu in diferen iate de aspecte histologice
similare esuturilor embrionare sau fetale.

Teratom testicular prezentnd structuri
chistice
Teratom testicular ce prezint structuri glanulare,
cartilaj, mu chi neted, strom
24
Tumorile cu celule Leydig
Se pot manifesta la orice vrst dar majoritatea au fost
raportate ntre 20 i 60 de ani. n unele cazuri
ginecomastia poate fi primul semn clinic. La copii se
manifest prin pubertate precoce.
Aceste tumori prezint importan clinic deoarece pot
secreta hormoni androgeni, sau androgeni i estrogeni,
uneori corticosteroizi.
Au o evolutie in doua faze:
1) frecventa maxima prepubertara ce determina
masculinizare precoce, agresivitate
2) dupa pubertate secretia de estrogeni determina
feminizare cu ginecomastie unilaterala sau bilaterala
Prognosticul este favorabil

25
Se prezint sub forma unor noduli msurnd de obicei
sub 5 cm n diametru, de aspect omogen, culoare brun-
glbuie.
Celulele se grupeaz n cordoane sau lobuli separa i
printr-o strom fibroas. Celulele sunt voluminoase i
prezint un nucleu veziculos i citoplasm vacuolar ce
con ine lipide.

Celulele tumorale au nuclei rotunzi, de
aspect uniform i citoplasma eozinofil
26
Tumorile cu celule Sertoli
Pot fi formate n ntregime din celule Sertoli sau pot avea o component de celule
granuloase.
Pot secreta estrogeni sau testosteron. Pot determina ginecomastie la orice varsta.
Macroscopic apar sub forma unor noduli mici, cenu iu -albicio i, de aspect omogen,
consisten ferm.
Microscopic celulele tumorale sunt dispuse sub form de cordoane sau trabecular,
similare tubilor seminiferi imaturi.
Majoritatea sunt benigne - numai o parte din acestea sunt anaplazice (10%) si
recidiveaza frecvent.
Pot determina metastaze retroperitoneale, pulmonare, hepatice


Celulele tumorale sunt dispuse n structuri de
aspect tubular delimitate de o membran
bazal
27
Patologia prostatei
28
Hipertrofia de prostat
Hipertrofia benign de prostat se caracterizeaz clinic prin mrirea de
volum a prostatei i obstrucie urinar iar patologic prin proliferarea
glandelor i stromei, cu punct de plecare periuretral.
Fiind o afeciune cronic, cu evoluie de muli ani, modificrile induse
aparatului urinar sunt lente i insidioase, motiv pentru care este asociat cu o
perioad lung de simptomatologie de obstacol subvezical.
La tueul rectal prostata este de volum mai mare dect n cancer, acesta
descoper asimetria prostatei adenomatoase (un lob este mai hipertrofiat
dect cellalt), sau, din cauza dimensiunii mari, nu poate decela limita
cranial a acestuia.
Macroscopic, formaiunea tumoral are aspectul unui con sau al unui
trunchi de con, cu baza spre vezic i vrful n jos, strbtut de uretr.
Vorbim de hipertrofie cnd leziunea depete dimensiunile unei castane i
are o greutate ce depaseste 30 de grame. Deseori poate ajunge la 50-100
de grame, dar se cunosc i forme mult mai voluminoase de pn la 250 de
grame.
De cele mai multe ori, adenomul este format din doi lobi laterali, egali sau
asimetrici, la care se adaug i al treilea lob, cunoscut sub denumirea de
lob median, pediculat sau solidar la unul din lobii laterali. Acesta realizeaz
un adevrat opercul sau clapet pe colul vezical.

29
Uretra prostatic se alungete i prezint curburi anormale n sens vertico-
frontal i sagital, ngreunnd miciunea. Urmeaz stagnarea urinei n vezic.
Vezica de lupt sau vezica columnar prezint peretele cu hipertrofia
trabeculelor musculare n coloane delimitnd celule, adic pseudodiverticuli,
unde se produc precipitri de sruri urinare pn la calculi.
Pe seciune, leziunea prezint aspect micronodular iar la raclarea cu cuitul
se scurge lichid coninnd simpexioni.
Adenomul este nconjurat de o capsul fibroas sau fibromuscular, care l
separ de esutul din jur, constituind planul de clivaj n cursul operaiilor
deschise. Din aceast capsul pleac travee care separ adenomul n
lobuli. Fiecare lobul este alctuit din noduli de form sferoidal, denumii
corpi sferoizi, ce pot fi uor enucleai.
Pe suprafaa de seciune a piesei de prostatectomie se remarc prezena a
numeroi noduli circumscrii, cenuiu-albicioi ce comprim uretra.
30
Hiperplazia benign de prostat se dezvolt din zona tranziional a
prostatei, ndeplinind caracteristicile anatomice de formaiune periuretral,
supramontanal, prespermatic, intrasfincterian.
Microscopic, nodulii sunt formai din hiperplazie stromal (muscular i
fibroas), fibroadenomatoas (esut fibros i hiperplazie glandular) i
glandular (noduli acinoi), aceste componente fiind ntotdeauna prezente,
dar n proporii diferite de la un individ la altul. Mai frecvent este
adenofibroleiomiomul.
Lobulii adenomatoi posed numeroase glande voluminoase, uneori
transformate chistic, coninnd un produs de secreie proteic i simpexioni.
Epiteliile cilindrice sau cubice, cu citoplasma clar, aproape nu difer de
glandele normale.
Epiteliul cilindric care tapeteaz acinii este format din dou rnduri: al celulelor cubice ce
tapeteaz lumenul acinilor i celulele bazale situate ntre celulele cubice i strom. Se
remarc celulele hiperplazice care tapeteaz structurile papilare ce protruzioneaz n lumenul
acinar.
31
Cancerul de prostat
Cancerul prostatic se situeaz pe locul doi n cadrul incidenei
neoplasmelor la brbat, reprezentnd circa 21% din totalitatea cancerelor
masculine. Este cancerul brbatului vrstnic, incidena fiind foarte
sczut la brbatul sub 40 de ani, doar 10% din totalitatea cancerelor
fiind diagnosticate sub vrsta de 50 de ani.
Simptomele sunt relativ puine. Cancerele prostatice local avansate se
pot prezenta cu simptomatologie de obstrucie cervico-prostatic, retenie
complet de urin, hematurie sau pseudoincontinen prin distensie
vezical. Durerea locoregional, rar ntlnit, se manifest ca jen,
neptur, senzaie de corp strin, arsur sau durere franc, localizat
profund n perineu, n rect, iradiat n hipogastru.
Carcinoamele prostatei determin metastaze osoase n special la nivelul
coloanei vertebrale, oaselor bazinului i costale.Majoritatea pacienilor cu
metastaze osoase sunt adesea asimptomatici, unii prezentnd dureri n
zonele metastazate, simptomatologie neurologic secundar
compresiilor medulare sau fracturi pe os patologic
Cancerele prostatei sunt n marea lor majoritate adenocarcinoame, care
se dezvolt din celulele acinare prostatice.
32
Aspect macroscopic
Carcinomul prostatei ia natere n
partea periferic i posterioar a
glandei. Se prezint ca un nodul dur,
alb-glbui, situat periferic posterior i
postero-lateral n 75% din cazuri, mai
trziu implicnd i zona central.
Tumora se dezvolt bilateral n 70% din
cazuri i multifocal n 85% din cazuri.
Majoritatea adenocarcinoamelor se
gsesc adiacent capsulei prostatice,
ceea ce le face greu de identificat.

Aceast seciune de la nivelul piesei de
prostatectomie radical evideniaz noduli
glbui, majoritatea n poriunea posterioar
(vzut aici superior). Adenocarcinom
prostatic.
33
Microscopie: Adenocarcinomul prostatic este reprezentat de structuri
glanduliforme a cror mrime i uniformitate variaz cu gradul de
difereniere: de la aspect uniform n cele mai bine difereniate, la glande de
diferite mrimi i forme, incomplet dezvoltate, la cordoane de celule
infiltrative difuze cu difereniere minim. Glandele sunt mici, aglomerate,
fr strom interpus.
Structurile glanduliforme difereniate prezint epitelii cubice cu citoplasma
ntunecat sau clar ce delimiteaz un lumen mic i pe alocuri cu aspect
cribriform. Nucleii din gradele slab difereniate sunt de aspect regulat cu
nucleoli proemineni. Atipii nucleare cu hipercromatism apar numai n
gradele anaplazice. Mitozele apar n mod regulat n formele slab
difereniate.
Citoplasma este abundent, clar, eozinofil cu aspect granular, dar poate
fi deseori bazofil.
Adenocarcinom prostatic . Proliferarea acinar a
celulelor tumorale cu mic grad de pleomorfism,
citoplasma eozinofila, nuclei evidenti.
Adenocarcinom prostatic de aspect solid, albicios
situat posterior ce alterneaz cu zone de aspect
spongios ce corespund zonelor de hipertrofie
benign.
34
Metastaze osoase la nivelul coloanei vertebrale. Corpii
vertebrali prezint noduli de metastaze osteoblastice
Mici structuri glanduliforme de
adenocarcinom prostatic dispuse
ntre glandele de aspect normal
Glande maligne cu nuclei voluminoi
cu nucleoli proemineni cu
citoplasma abundent
35
Scorul Gleason
Carcinomul de prostat se clasific
conform sistemului Gleason. n
concordan cu sistemul Gleason
deosebim trei categorii histologice
de adenocarcinoame prostatice:
(1) Bine difereniate: Gleason 2-4;
(2) Moderat difereniate: Gleason
5-7;
(3) Slab difereniate: Gleason 8-
10.
36
Tuberculoza prostatic
Tuberculoza prostatic face parte din tabloul complex al tuberculozei uro-
genitale cu antecedentele si tratamentul caracteristic. n acelai timp,
leziunile de epididimit sunt uor de recunoscut ca fiind specific
tuberculoase n contextul clinic descris.
ntre localizrile genitale i cele urinare ale tuberculozei exist o strns
interdependen, deoarece nu exist tuberculoz genital fr localizri
iniiale ce intereseaz rinichiul i cile urinare.
nsmnarea bacilar a prostatei este un eveniment rar i se produce pe
cale hematogen. n cazuri cu evoluie fulminant, pot aprea caverne
prostatice care, prin erodare i fistulizare se deschid n perineu sau n rect.
Aspect macroscopic
Prostata capt aspect nodular, de obicei fr s-i modifice dimensiunile.
Astfel, la nivelul prostatei apar granulaii i noduli care au tendinta la
cazeificare i se ramolesc, eliminndu-se pe cale uretral sau se propag
pe cile spermatice, ascendent. Leziunile de cicatrizare dau aspectul de
mozaic al prostatei la tueul rectal, care apare de dimensiuni mai mici.
Infecia tuberculoas se propag prin canalul deferent la nivelul
epididimului, determinnd epididimo-deferentit. De la localizarea iniial
situat la nivelul cozii epididimului (globus minor) leziunea poate interesa tot
epididimul, transformndu-l n coif cu casc, ce poate evolua cronic, spre
necroz i fistulizare.
37
Macroscopic, la unirea acestor leziuni primare apare granulaia (1-2 mm),
apoi tuberculomul (cu diametrul de 1-2 cm. Acestea pot evolua spre
vindecare, proces care se realizeaz prin scleroz, cu eventuale calcificri,
ceea ce determin leziuni sclero-atrofice retractile, care deseori reprezint a
doua maladie pentru pacient.
Leziunea microscopic specific este foliculul cazeo-tuberculos (Koster), ce
prezint central o zon de necroz, unde se afl cazeumul format din
germeni, celule distruse. n jurul acesteia se gsesc celule modificate,
celule Langhans (macrofage cu transformare epitelioid) dispuse n
palisad, iar la periferie se aglomereaz macrofage, celule limfoide i zone
de fibroz cu fibre de colagen.
Tuberculoz prostatic cu prezena de foliculi formai
din celule Langhans, macrofage i limfocite
38
Prostatita acut
Prostatitele acute reprezinta inflamatia acuta a prostatei
si sunt de cele mai multe ori complica ia uretritei
posterioare.
Pot aprea i ca urmare a traumatismelor realizate de
cateterismele i dilata iile instrumentale.
Agen iietiologici infectiosi sunt reprezenta ide
Stafilococi, Escherichia Coli, Gonococi, enterococi,
anaerobi. Aceste microorganisme ajung la nivelul
prostatei prin refluxul urinei prin uretra prostatica sau
vezica urinara sau prin diseminare limfatica sau
hematogena de la un focar infectios de la distanta.
Din punct de vedere clinic prostatita acuta bacteriana se
manifesta cu febra, frisoane si disurie.
Diagnosticul se bazeaza pe anamneza si urocultura.
39
Aspecte histopatologice in prostatita acuta
n prostatita cataral apare o hipersecretie filanta.
Microscopic se constat edem i infiltrat inflamator acut
relativ redus n intersti iu, macrofage con innd grsimi
citoplasmatice i neutrofile n lumenul glandular.
Prostatita supurat difuza se caracterizeaza prin exudat
purulent bogat n strom.
Abcesele prostatei reprezinta inflamatii purulente
circumscrise rezultate din reactia supurativa a unor
teritorii mai mult sau mai putin intinse din prostata.
In periprostatita acuta exudatul purulent infiltreaza difuz
tesutul conjunctiv lax periprostatic.
Prostatitele acute pot antrena tromboflebite nesupurate si
supurate periprostatice. Acestea expun pe de o parte la
complicatii septice medulare datorita conexiunii
anatomice cu venele vertebrale si pe de alta parte la
embolii pulmonare sau la abcese metastatice in cadrul
septicopioemiei.

40
Prostatita cronic
Prostatita cronic reprezint colonizarea cronic, simptomatic sau asimptomatic a
prostatei cu germeni. Aceasta acioneaz ca un depozit de bacterii pentru
colonizarea urinii i este cauza cea mai obinuit de infecii recidivante a tractului
urinar la brbat. Bolnavii sunt simptomatici numai cnd este prezent bacteriuria i
acuz simptome iritative i durere pelvigenital. Examenul fizic al prostatei este
normal i evideniaz o sensibilitate dureroas minim.
Prostatita cronic are un istoric clinic mai lung cu leucocite numeroase n urin i
secreiile prostatice i culturi microbiene pozitive.
Se realizeaz urocultura i cultura secreiei prostatice dup masajul prostatic cu
proba Stamey.
Microscopic se caracterizeaz prin infiltrat inflamator intersti ial relativ redus
con innd limfocite i plasmocite. Evolueaz de obicei spre scleroz intersti ial
difuz ce comprima i oblitereaza lumenul glandelor.
Prostatit cronic cu prezena de infiltrat
inflamator interstiial limfo-plasmocitar
41
Prostatita abacterian

La muli bolnavi cu disurie i uoar durere perineal sau lombar
nu se evidentiaza, dup o investigaie bacteriologic atent, semne
de infecie urinar, dar se constat un numr crescut de celule
inflamatorii n secreia prostatic. Majoritatea cercettorilor
consider c peste 10 leucocite/HPF (high power field) semnaleaz
o inflamaie a prostatei.
Diagnosticul este histologic. Prezena unui numr mare de
macrofage n strom ncrcate cu lipide i neutrofile la nivelul
acinilor este deosebit de sugestiv pentru prostatit.
42
Prostatita granulomatoas
Se produce printr-o reacie mediat imun a secreiilor prostatice din ductele
obstruate.
Macroscopic se identific noduli glbui, prostata fiind ferm de consisten
crescut.
Microscopic se prezint sub form de granuloame centrate n lobul cu
celule gigante multinucleate (30%), histiocite epitelioide, limfocite, eozinofile
proeminente, fibroz, fr cazeificare.
Se observ numeroase neutrofile i celule epiteliale descuamate.
Tardiv se constat prezena celulelor granulomatoase i celule ale
inflamaiei cronice.
Patologia aparatului genital feminin
43
44
Malformaii vulvare
Aplazia sau absena vulvei este o malformaie rar i nsoete alte
malformaii ale organelor genitale.
Atrezia apare consecutiv fuziunii i aglutinrii labiilor.
Hemiagenezia vulvei reprezinta absenta formarii unei jumatatii vulvare
Hipoplazia este oprirea n dezvoltare a regiunii vulvare, antrennd modificri
de volum i form.
Hipertrofia i hiperplazia clitorisului apare n cazurile de
pseudohermafroditism.
Vulva dubl apare prin deficienta de fuzionare a ductelor mulleriene distale


44
45
Anomalii congenitale uterine
Malformaiile congenitale ale corpului uterin sunt rare i sunt produse ca
urmare a efectului hormonilor exogeni sau endogeni asociat cu defecte
cromozomiale. Malformaiile congenitale apar prin dou mecanisme:
defecte de fuziune a ductelor mulleriene i anomalii datorate atreziei
ductelor mulleriene i a vaginului.
Absena congenital a uterului (agenezia)
Uter didelf apare prin persistena septului pe toat lungimea uterului i a
poriunii superioare a vaginului.
Uter septat (bifid) ce const n persistena unui sept median complet sau
incomplet. Se datoreaz lipsei de resorbie a septului median rmas dup
acolarea celor dou canale mulleriene.
Uter bicorn apare prin lipsa de fuziune a ductelor mulleriene
Uter dublu apare prin deficienta de fuzionare a ductelor mulleriene distale
Uter unicorn lipsa de formare completa sau partiala a unei jumatati de uter
Uter hipoplazic micsorat de volum
45
Uter septat cu persistena septului median
incomplet
46
Neoplazia intraepitelial cervical (CIN)
CIN reprezint un spectru de modificri intraepiteliale care debuteaz cu
atipii minime i progreseaz la leziuni marcate intraepiteliale i la carcinom
scuamos invaziv. Displazia epiteliului cervical are potenial de transformare
malign. Gradele neoplaziei intraepiteliale cervicale sunt urmtoarele:
CIN 1: displazie uoar
CIN 2: displazie moderat
CIN 3: displazie sever i carcinom in situ
Conform sistemului Bethesda utilizat n diagnosticul citologic cervico-
vaginal, aceste leziuni se clasific n :
- leziuni intraepiteliale de grad nalt care corespund unor leziuni
histologice mai severe (CIN-2 i CIN-3) care progreseaz i necesit
tratament.
- leziuni intraepiteliale de grad sczut cuprinde leziuni care de regul nu
progreseaz ( CIN-1, displazie uoar)
CIN afecteaz de regul femeile sub 40 de ani. Factorul major este
reprezentat de infecia cu HPV (human papiloma virus) care se coreleaz
cu numrul de parteneri sexuali i debutul precoce al vieii sexuale. Infecia
cu HPV crete riscul de CIN i cancer de col uterin.
46
47
CIN-1 n treimea inferioar a epiteliului apare o proliferare de celule
bazale i parabazale. Aspectul arhitectural este deseori papilar, format din
axe conjunctivo-vasculare iar epiteliul prezint acantoz cu ngroarea
moderat a epiteliului. Celulele epiteliale prezint atipii, precum i efecte ale
infeciei cu HPV cu halou clar perinuclear, ngroarea membranei
citoplasmatice, atipii nucleare i anizocitoz (koilocit)
Atipia nuclear este caracterizat prin creterea n dimensiuni a nucleului,
anizocarie, hipercromazie, ngroarea membranei nucleare, care este
neregulat (atipie koilocitar).

47
CIN-1 cu atipii koilocitare
CIN-1 cu creterea raportului nucleo-
citoplasmatic i citoplasma redus
48
CIN-2 este caracterizat de epiteliu ngroat, cu pierderea polaritii
nucleare i pleomorfism nuclear care intereseaz peste o treime din
grosimea epiteliului.


48
CIN-2 cu atipii progresive n toate
rndurile epiteliului
CIN-2 :celule cu nuclei pleomorfi,
cu figuri mitotice i pierderea
polaritii nucleare
49 49
Frotiu Papanicolau (citologie cervico-vaginal) cu
celule epiteliale superficiale scuamoase de aspect
normal
CIN-3 cu nuclei pleomorfi, pierderea
polaritii nucleare
CIN-3 cu atipii difuze
CIN-3: se caracterizeaza
prin pierderea polaritii
nucleare , pleomorfism
nuclear i figuri mitotice care
intereseaz aproape
ntreaga grosime a
epiteliului.
50
Endometrite acute
Endometrita acut apare de obicei asociat cu sarcina sau avortul, de
aceea se mai numete endometrit postpartum sau postavort. Agenii
etiologici sunt reprezenta i de Streptococ, Stafilococ, Neisseria Gonorhea.
Endometrul i miometrul sunt relativ rezistente la infecii deoarece
endocervixul normal formeaz o barier mpotriva ascensiunii bacteriene.
Infeciile bacteriene sunt favorizate de strile strile postpartum i
postabortum, fibromiomul submucos, neoplazii uterine, intervenii
ginecologice. n acest caz endometritele sunt produse de infecii bacteriene
cu Streptococ de grup A, Staphylococ, gonococ, colibacil, Proteus.
Endometrita cataral se datoreaz de obicei infeciei gonococice.
Endometrul este tumefiat, edemaiat cu hiperemie i zone hemoragice. n
cavitatea uterin se gsete exudat. Epiteliile de acoperire i glandulare
sunt descuamate iar n corion i n lumenul glandular se gsesc
polimorfonucleare neutrofile.
Endometrita acut hemoragic n care endometrul prezint zone
hemoragice ntinse, infiltrat neutrofilic i edem.
Endometrita acut purulent n care endometrul prezint zone de necroz
i exudat purulent n cavitatea uterin. Procesul inflamator se poate extinde
la organele nvecinate ca salpinge i ovar, seroasa peritoneal.

50
51
Endometrita acut puerperal
Apare postpartum i postabortum i este determinat de infecii
streptococice i stafilococice. Procesul inflamator este localizat
iniial n endometru dar are tendina de extindere la nivelul
miometrului pn la nivelul seroasei (perimetrit).
Uterul este mrit, pstos. Cavitatea uterin este dilatat cu prezena
unui exudat purulent, iar endometrul este edemaiat, hiperemic cu
intens exudat leucocitar format din polimorfonucleare neutrofile cu
zone de necroz i ulceraii.
Cnd infecia cuprinde miometrul acesta este tumefiat, friabil, cu
inflamaie interstiial difuz i sau abcese multiple. Cazurile cu
evoluie grav se complic cu extensia inflamaiei la vasele uterine
i pelvine determinnd tromboflebite si peritonite.
51
52
Endometrite cronice
Endometrita cronic se asociaz cu un avort, cu o salpingit, cu o
sarcin recent, cu dispozitiv intrauterin i modificri secundare
iradierii. Agenii etiologici cei mai frecveni sunt Neisseria gonorhea,
Escherichia coli, Streptococul.
Inflamaiile cronice ale endometrului urmeaz celor acute i
subacute i se produc n urmtoarele condiii:
La pacientele cu boal inflamatorie pelvi-abdominal;
Postpartum i postabortum prin reinerea de esut gestaional;
La paciente cu dispozitive contraceptive intrauterine
La paciente cu tuberculoz miliar sau salpingit tuberculoas.
Manifestri clinice: meno-metroragii, durerere, infertilitate
Uterul este mrit de volum, adesea n retroversie i semifixat prin aderene.
52
53
Endometrita cronic hipertrofic se
caracterizeaz printr-un endometru
ngroat, edemaiat, cu prezena de
formaiuni polipoide. Microscopic n
corion se gsete infiltrat inflamator
limfo-plasmocitar i formarea de esut
de granulaie.
n endometrita atrofic mucoasa este
subiat, atrofic. Corionul este mult
redus cantitativ, cu infiltrat inflamator
cronic iar glandele sunt atrofiate.


Infiltrat inflamator limfo-
plasmocitarla nivelul
corionului
54
Endometrita tuberculoas
Agentul etiologic este Mycobacterium tuberculosis. Endometrita
tuberculoas apare de obicei n cadrul tuberculozei sistemice.
Dup trompa uterin care este sediul cel mai frecvent afectat, endometrul
este al doilea sediu preferat al leziunii. Infectarea endometrului se produce
de obicei pe cale direct, de la nivelul trompei uterine i mai rar pe cale
hematogen sau limfatic.
Din punct de vedere morfologic leziunea care afecteaz endometrul poate fi
ori focal, constituit doar din cteva granuloame tuberculoase, ori difuz
cu necroz cazeoas extins i ulceraii ale mucoasei.
Granulomul tuberculos tipic constituit din celule epitelioide, celule Langhans
i limfocite nu este ntotdeauna prezent la periferie. De multe ori poate
aprea doar o endometrit nespecific reprezentat de un infiltrat inflamator
limfo-plasmocitar , focal sau difuz.
54
55
Endometrita xantogranulomatoas
Este o leziune rar, care apare mai frecvent la femeile n postmenopauz,
multe dintre ele fiind iradiate n antecedente pentru carcinom cervical sau
endometrial. Leziunea poate afecta endometrul dar se poate extinde i la
nivelul miometrului.
Clinic leziunea se asociaz cu sngerare sau scurgere vaginal, stenoz
cervical i piometrie.
Din punct de vedere morfologic se caracterizeaz printr-un abundent infiltrat
inflamator care se dispune sub form de granuloame constituite din
limfocite, plasmocite, celule gigante multinucleate i un numr mare de
histiocite cu citoplasm vacuolat, granular sau eozinofil. Nucleii acestor
celule sunt mici, fr activitate mitotic.
55
56
Endometrioza
Endometrioza reprezint localizarea ectopic de esut endometrial. Prezint
urmtoarele localizri n ordinea descresctoare a frecvenei: ovare,
ligamente uterine, sept recto-vaginal, peritoneu pelvin, cicatrici de
laparotomie i foarte rar se localizeaza la nivelul ombilicului, vaginului,
vulvei sau apendicelui.
Endometrioza poate determina infertilitate, dismenoree, dureri pelvine.
Apare n special n a treia i a patra decad de via.
Macroscopic focarele de endometrioz se prezint ca mici noduli de civa
mm, de culoare brun-rocat, uneori cu aspect microchistic.
Microscopic se constat esut endometrial format din glande i corion
citogen, putnd fi prezente i leziuni hemoragice recente sau vechi.
56
n stnga imaginii se observ focare de
hemoragie la nivelul glandelor i stromei,
n vecintatea trompei
Endometrioz-La nivelul ovarului secionat se
observ un chist endometriozic coninnd un
material necrotic brun-ciocolatiu.
57
O leziune similar endometriozei este adenomioza, definit ca prezena de
esut endometrial la nivelul miometrului. Apare mai frecvent n
perimenopauz, fiind o leziune detectat n 20% din cazurile de patologie
ginecologic.
Clinic se asociaz cu sngerare anormal i dismenoree.
Macroscopic leziunea se localizeaz mai frecvent n peretele posterior,
uterul fiind mrit n dimensiuni, cu miometru ngroat cu focare chistice
hemoragice.
Microscopic aceste focare sunt constituite din glande endometriale
nconjurate de strom de tip endometrial.

Adenomioza: prezena de zone de endometru
funcional la nivelul miometrului ce determin
apariia de chisturi hemoragice
Adenomioz cu ngro area miometrului
care are un aspect spongios
58
Cervicite acute
Cervicitele reprezinta inflamatia colului uterin.
Din punct de vedere al evolutiei in timp cervicitele se clasifica in acute si
cronice
Din punct de vedere etiologic cervicitele se clasifica in:
Cervicite bacteriene
Cervicite virale
Cervicite parazitare
Cervicite fungice
Cel mai frecvent cervicitele acute infecioase sunt de natur bacterian.
Etiologie: Neisseria gonorhea, Chlamydia trachomatis, streptococi,
enterococi, Escherichia Coli, Trichomonas vaginalis, stafilococi.
n cervicita acut colul uterin este tumefiat, edemaiat i hiperemic. Din
canalul cervical se exprim secreii muco-purulente iar exocolul prezint
ulceraii.
Microscopic se constat edem, hiperemie, exudat cu polimorfonucleare
neutrofile n mucoas. Uneori se formeaz microabcese intraglandulare i
n straturile superficiale ale colului.
Cervicita produs de infecia gonococic afecteaz endocervixul i se
caracterizeaz prin prezena unui infiltrat inflamator n strom, n timp ce
epiteliul glandular sufer modificri degenerative, descuamative sau
necrotice. Uneori lumenul glandular conine neutrofile.
58
59
Cervicita cu Chlamydia trachomatis

Prevalena infeciei cu Chlamydia trachomatis variaz de la 3 la 5% la pacientele
asimptomatice i pn la 20% dintre pacientele cu boli cu transmitere sexual.
Infecia cu Chlamydia se transmite i partenerului care poate prezenta simptome de
tipul uretritei acute dar poate fi i asimptomatic. In evolutie se poate extinde si la
nivelul uterului si anexelor.
Chlamydia trachomatis este un parazit intracelular ce contine corpi elementari (cu
potential infectios dar incapabili de diviziune) si corpi reticulari ( se divid dar nu sunt
infectiosi decat daca se transforma in corpi elementari).
In evolutie poate determina infertilitate. Nu cauzeaza displazie.
Din punct de vedere microscopic infecia cu Chlamydia trachomatis este o
endocervicit i se caracterizeaz printr-un infiltrat inflamator dens, difuz, uneori cu
aspect de cervicit folicular cu prezenta de foliculi limfatici cu centri germinativi activi
59
Frotiu cervico-vaginal la nivelul unei celule
metaplaziate se remarca incluziunile
intracitoplasmatice de Chlamydia trachomatis
60
Cervicite virale
Dintre agenii virali, HPV (Human papillomavirus) i virusul herpes simplex
au predilecie pentru epiteliul scuamos i produc leziuni morfologice
caracteristice.
HPV este un virus de tip ADN. Tipurile 6 i 11 produc produc un condilom
acuminat exofitic care este de obicei multicentric i intereseaz vulva,
vaginul i colul.
Macroscopic condilomul acuminat are aspectul unor excrescene de tip
maculo-papular de culoare alb.
60
Condilom acuminat de aspect conopidiform la
nivelul colului uterin
61
Microscopic arhitectura leziunii este papilar format din axe fibro-vasculare
tapetate de un epiteliu scuamos ce prezint acantoz (proliferarea stratului
intermediar al epiteliului scuamos), hipercheratoz (ngroarea stratului
superficial format dintr-un numr mare de celule scuamoase cheratinizate)
i atipii nucleare.
Koilocitele sunt celule epiteliale din stratul scuamos infectate cu HPV i care
prezint un halou clar caracteristic perinuclear cu nuclei mrii de volum,
pleomorfi, hipercromi cu cromatina dispus de-a lungul membranei
nucleare, ngroate i neregulate.

Frotiu cervico-vaginal ce evideniaz coilocite
tipice cu halou perinuclear i nuclei coninnd
particule virale
Biopsie de la nivelul condilomului ce
prezint coilocite cu halou perinuclear dar
cu absena atipiilor nucleare
62
Cervicite parazitare
Cea mai frecvent cervicit parazitar este determinat de Trichomonas vaginalis i
se asociaz cu vaginita.
Clinic se asociaz cu o secreie vaginal galben-verzuie. Tratament de electie cu
Metronidazol
Microscopic se observ un intens infiltrat inflamator asociat cu modificri
degenerative, edem intercelular i atipie reparatorie att n epiteliul scuamos ct i n
epiteliul endocervical. Stroma subiacent nu prezint modificri cu excepia unor
capilare ectaziate n papilele stromale.
La examenul citologic se vizualizeaza celule de forma rotund-ovalara de 15-30
microni uneori cu prezenta de granule citoplasmatice eozinofile cu nuclei veziculosi,
palizi localizati central. Celulele scuamoase adiacente prezinta halou perinuclear si
nuclei hipercromi
62
Frotiu cervico-vaginal cu aspect de ,,frotiu
murdar datorita infectiei cu Trichomonas
vaginalis
Frotiu cervico-vaginal: se remrca celulele
scuoamose cu halou perinuclear si nuclei mari
hipercromi. Infectie cuTrichomonas vaginalis
63
Cervicitele fungice
Sunt determinate de Candida albicans i de obicei se asociaz cu infecii
ale vaginului i vulvei. Factorii favorizani sunt alcalinizarea ph-ului vaginal,
terapia cu antibiotice i diabetul zaharat. Clinic se asociaz cu prurit vulvar
i secreia vaginal vscoas care conine particule de culoare alb.
Microscopic se observ un numr mare de polimorfonucleare neutrofile
precum i prezena miceliilor PAS pozitive n straturile superficiale ale
epiteliului.
Pe frotiul cervico-vaginal se vizualizeaza sub forma de pseudohiphae iar
celulele epiteliale scuoamoase sunt reactive

Frotiu cervico-vaginal cu prezenta de hiphae si colonii
de Candida marcate cu sageti
64
Cervicite cronice
Cervicita cronic este una dintre cele mai frecvente suferine ginecologice.
In evolutie pot determina endometrita, salpingita, boala inflamatorie pelvina
sau corioamniotita.
Macroscopic modificrile inflamatorii intereseaz exocolul, endocolul sau
colul n ntregime.
Se constat prezena de secreii purulente n canalul cervical i eversiunea
mucoasei endocervicale. La nivelul orificiului extern cervical pot aprea
eroziuni iar exocolul poate prezenta ulceraii. Se formeaz chisturi
glandulare (chisturi Naboth) secundar inflamaiei endocervicale i obliterrii
canalelor excretorii ale glandelor endocervicale.
64
Cervicit cronic: se remarc hiperemia
exocervixului
65
Microscopic se constat infiltrat inflamator cronic, cu limfocite,
plasmocite, histiocite cu caracter difuz sau nodular i poate fi asociat
cu hiperemie.
n stadiile mai avansate se constat fibroz i hialinizri. Rezult
ulceraii endo i exocervicale mai frecvent n regiunea orificiului
extern. Epiteliul pavimentos exocervical prezint hiperplazie bazal
cu prelungiri papilare n stroma subiacent.

Prezena infiltratului inflamator cronic i
a unui folicul limfoid
66
Chistul Naboth
Reprezint cel mai frecvent tip de chist cervical care se dezvolt la nivelul
zonei de transformare, datorit metaplaziei scuamoase, care acoper i
obstrueaz criptele endocervicale.
Macroscopic leziunea apre ca un chist de dimensiuni variabile (ntre 5 mm
i 1,5cm) unic sau multiplu, care conine fie lichid, fie un material gelatinos
sau mucoid.
Microscopic chistul, localizat n stroma cervical, este delimitat de un
epiteliu unistratificat cilindric secretor de mucus.
66
67
Aspectul endometrului n perioada reproductiv
Ciclul menstrual, care semnaleaz maturizarea sistemului reproductiv,
apare ntre 12 i 15 ani. Prima parte a ciclului menstrual se numete faz
proliferativ i este influenat de secreia de hormoni estrogeni. Dup
ovulaie a doua parte a ciclului menstrual se numete faz secretorie i este
influenat de secreia hormonal att estrogenic ct i progesteronic.
Succesiunea ciclurilor menstruale poate fi ntrerupt de sarcin dar dup
terminarea sarcinii ciclurile se reiau.
Aspectul morfologic al endometrului variaz n funcie de ziua ciclului:
Faza proliferativ (faza folicular ovarian) este dominat de influena
hormonal estrogenic ce determin o proliferare glandular, stromal i
vascular cu ngroarea mucoasei endometriale. n prima parte a fazei
proliferative numit faza proliferativ timpurie, glandele sunt delimitate de
un epiteliu cilindric pseudostratificat n care raportul nucleocitoplasmatic
este modificat n favoarea nucleului.
Faza secretorie endometrial (faza luteal ovarian) ncepe odat cu
ovulaia determinat de hormonul luteinizant LH care are nivel maxim de
secreie n ziua a 14-a a ciclului de 28 de zile. Ovulaia apare la 10-12 ore
dup nivelul de secreie maxim.
67
68
Fazele ciclului menstrual
68
Ziua Sub 14 15-16 17 18 19-22 23 24-25 26-27 28
Faza
ciclului
Proliferativ Interval Faza secretorie
timpurie
Faza secretorie mijlocie Faza
secretori
e tardiv
Faza
menstrual
Mitoze Mitoze i
vacuole
subnuclea
re
Vacuole
n
numr
maxim
Vacuole
prezen-
te
Edem
stromal
Vacuole
subnucl
eare
Vacuole
subnu-
cleare
Stroma Stom
redus/
absent
Mitoze
Stom
redus/
absent
Mitoze

Rare
mitoze
Strom
absent
Edem
stromal
Predecid
ualizarea
stromei
Decidualizarea
stromei
Hemoragie
Glande Raport
nucleo-
citoplasmatic
crescut
Glande i
vase rectilinii
Vacuole
subnuclea
re
Vacuole
subnu-
cleare

Glande
dilatate
Glande dilatate cu
contur neregulat
Glande
de
aspect
dinat
Glande
de
aspect
dinat

Dezintegra
rea stromei
Glande n
secreie
Infiltrat
hemoragic


69
Modificrile endometrului n timpul fazei secretorii a ciclului
menstrual i n timpul sarcinii
Dac se implanteaz blastocistul, n timpul fazei de secreie mijlocii, aspectul
endometrului este de secreie glandular asociat cu edem stromal i predecidualizare
stromal. Singurele elemente patognomonice de sarcin intrauterin sunt prezena
de esut corionic, esut embrionar sau un strat fibrinoid cu celule trofoblastice.
Din ziua a 14-a postovulatorie stroma predecidualizat se transform treptat n
strom decidual, transformarea fiind complet la sfritul primei luni de sarcin.
Celulele stromale decidualizate au un aspect poligonal cu limite distincte citoplasm
eozinofil i nuclei dispui central, veziculoi. Stoma decidualizat are funcie
imunologic i endocrin prin secreia de prolactin.
Glandele din poriunea inferioar a stratului funcional au aspect dinat secretor, n
timp ce n poriunea superficial sunt mai comprimate cu aspect de fante vasculare.
Glandele din poriunea inferioar sunt tortuoase i aglomerate fiind delimitate de
celule cu nuclei mari, hipercromi, cu pleomorfism, incluzii intranucleare i citoplasma
clar sau eozinofil, modificri numite Arias-Stella.
n zona de implantare apare o infiltrare a stromei decidualizate i a miometrului
subiacent cu celule trofoblastice intermediare. Aceast modificare se numete metrit
sinciial sau reacie la locul de implantare i ea reprezint elementul diagnostic
pentru o sarcin intrauterin.
69
70
Modificrile de tip Arias-Stella
Modificrile de tip Arias-Stela sunt asociate cu:
Sarcina intrauterin normal
Sarcina extrauterin
Boala trofoblastic gestaional
Persistena de corp luteinic
Administrarea de hormoni progesteronici exogeni
Modificrile de tip Arias-Stella intereseaz n special glandele endometriale
dar pot aprea i n endometrioz, adenomioz, glandele endocervicale,
epiteliul tubar. Modificarea este de obicei focal.
70
71
Se descriu urmtoarele variante microscopice:
Cu atipie minim n care doar unii nuclei sunt mrii in dimensiuni
Aspect secretor timpuriu asemntor cu cel al glandelor din faza
secretorie endometrial
Aspect hipersecretor (aspectul clasic) n care celulele epiteliale
prezint vacuole citoplasmatice , nuclei mari i hipercromi i apare
de obicei n avortul uterin.
Aspect regenerativ asemntor cu cel al glandelor din faza de
proliferare a endometrului cu nuclei mari de aspect veziculos. Apare
n avort, sarcin ectopic

71
Modificare de tip Arias-Stela n timpul sarcinii
asociat cu stimulare de gonadotrofin corionic
uman-se observ nucleii voluminoi care
protruzioneaz n lumenul glandular.
72
Cauze de sngerare uterin
72
Nou-nscui Estrogeni materni
Copilrie Pubertate precoce (de origine
hipotalamic, pituitar, ovarian)
Adolescen Cicluri anovulatorii
Tulburri de coagualare
Tumori ovariene
Perioada reproductiv Complicaii ale sarcinii (avort, boala
trofoblastic, sarcin ectopic)
Leziuni organice (leiomioame,
adenomiozpolipi, carcinoame)
Cicluri anovulatorii
Sngerri disfuncionale(faza luteal
inadecvat)
Menopauz Cicluri anovulatorii
Leziuni organice (carcinoame,
hiperplazii, polipi)
Postmenopauz Leziuni organice (carcinoame)
Atrofia endometrului
73
Sngerarea uterin disfuncional
Reprezint un termen clinic prin care se nelege o sngerare care nu are
drept cauz o leziune patologic organic.
Multe leziuni uterine se pot asocia cu sngerare uterin (polip uterin,
adenomioz, leiomiom, contraceptive orale, tumori maligne) de aceea ele
trebuie excluse nainte de a se diagnostica o sngerare uterin
disfuncional.
n perioada reproductiv cea mai frecvent cauz de sngerare uterin
disfuncional este ciclul anovulator.
O alt cauz a sngerrii uterine disfuncionale este insuficiena corpului
luteal care duce la stimulare progesteronic anormal a endometrului.
O alt cauz nelegat de hormonii sexuali este determinat de tulburri ale
factorilor hemostatici locali.
73
74
Anovulaia
Ciclul anovulator apare atunci cnd n ovar se dezvolt unul sau mai muli foliculi, cu
sintez de estradiol la nivelul celulelor de granuloas sau tecale. Sub aciunea
estradiolului se produce proliferarea endometrial, dar pentru c nu se produce
ovulaia nu se dezvolt nici corpul luteal care secret progesteron. Astfel endometrul
nu mai prezint modificrile stromale i glandulare caracteristice fazei secretorii a
ciclului.
Din punct de vedere clinic acest tip de sngerare poate s apar oricnd de-a lungul
vieii reproductive dar este caracteristic mai ales menopauzei i pubertii. n primul
an dup pubertate 60% dintre cicluri sunt anovulatorii. Aceste paciente sunt de obicei
obeze, cu hirsutism, infertile i prezint boal polichistic ovarian.
Microscopic fragmentele endometriale sunt constituite din glande aflate n faza de
proliferare la care, n funcie de durata stimulrii estrogenice, se pot asocia diverse
tipuri de metaplazie, hiperplazie sau carcinom endometrial.
Dac stimularea estrogenic nu a fost ndelungat se observ fragmentri extinse ale
glandelor, stromei, sau ambelor (colaps glandular i stromal).
74
Endometru anovulator reprezentat de
glande aflate n faza de proliferare
75
Atrofia endometrial
Sngerarea cauzat de atrofia endometrului poate avea loc n timpul
perioadei reproductive, la pacientele aflate sub tratament cu contraceptive
orale, a cror endometru este stimulat inadecvat de ctre estrogeni, sau la
pacientele iradiate pentru carcinom cervical sau cu insuficien ovarian
precoce.
n postmenopauz sngerarea poate surveni la paciente la care endometrul
este n mod normal atrofic. n menopauz atrofia endometrului este cauza
cea mai frecvent de sngerare uterin.
Aspectul microscopic este diferit n piesele de histerectomie de cel din
chiuretaj sau biopsie.
n biopsie sau n produsul de chiuretaj fragmentele endometriale sunt mici,
coninnd cteva glande fragmentate iar stroma din jurul lor este obicei
absenta
75
76
Tulburarea de faz proliferativ
n postmenopauz, dar i n perimenarh, n cadrul unui endometru
proliferativ pot aprea arii focale, n care glandele endometriale pot avea
forme i dimensiuni variate cu ramificri, leziunea fiind denumit tulburare
de faz proliferativ.
Aceste glande sunt delimitate de un epiteliu pseudostratificat de tip
proliferativ care prezint activitate mitotic dar nu prezint semne de atipie.
Uneori epiteliul glandular poate prezenta modificri metaplazice mai ales de
tip ciliat.
Leziunea trebuie diferen iat de hiperplazie n care aspectul glandelor este
similar dar procesul este difuz, iar glandele sunt crescute numeric (raportul
glande-strom este modificat n favoarea glandelor).
77
Defectul de faz luteal
Aceast leziune se datorez unei secreii progesteronice anormale a
corpului luteal.
Din punct de vedere clinic leziunea se asociaz cu sngerare, infertilitate i
avort spontan.
Se datoreaz unei dezvoltri inadecvate sau unei regresii premature a
corpului luteal.
Dezvoltarea anormal a corpului luteal este determinat de scderea
nivelului de FSH (hormonul foliculostimulant) n timpul fazei proliferative sau
de niveluri sczute de FSH i LH (hormonul luteinizant) la jumtatea ciclului
menstrual ducnd la un deficit de luteinizare a celulelor de granuloas.
Secreia crescut de prolactin poate determina un defect de faz luteal.
Endometrul are un aspect secretor dar asemntor cu cel care apare cu 2
zile mai devreme fa de data presupus normal a ciclului. De obicei
aspectul glandelor este n discordan cu aspectul stromei. Glandele au
aspect secretor dar nu au forma spiralat specifica fazei secretorii.
77
78
Modificrile determinate de contraceptivele orale
Contraceptivele orale, reprezentate de o combinaie de estrogeni i
progesteron, administrate secvenial, au ca efect inhibiia secreiei de LH
(hormonul luteinizant) i astfel mpiedic ovulaia. Acest efect este produs
de agentul progestativ, n timp ce agentul estrogenic are ca funcie
stimularea endometrului, prevenind astfel colapsul acestuia i sngerarea
consecutiv.
Din punct de vedere clinic folosirea timp ndelungat a contraceptivelor orale
poate determina sngerare uterin sau amenoree.
Se dezvolt vase sinusoide cu peretele subire localizate imediat sub
mucoasa endometrial, ce devin cu timpul dilatate, cu tromboz.
Sub efectul contraceptivelor, la o pacient la care ovulaia a fost anterior
normal, faza de proliferare este mult scurtat, cu lipsa de difereniere a
epiteliului glandular. Faza secretorie este fie scurt, fie nu se dezvolt
deloc, iar edemul stromal apare precoce i se nsoete de un infiltrat
inflamator.
Dup administrarea ndelungat de contraceptive, activitatea secretorie nu
se mai ntlnete, endometrul devine atrofic, fiind alctuit din glande puine
i ngustate.
78
79
Bibliografie
1. Raphael Rubin, Strayer D.S. Rubins Patholgy; Clinicopathologic
Foundations of Medicine; ed. 5; 2008
2. Fletcher DM Diagnostic Histopathology of Tumors. London, Churchill
Livingstone, 2008
3. Robbins and Cotran - Pathologic Basis of Disease 7th edition; editura
Elsevier Saunders, 2008
4. Rosai and Ackermans Surgical Pathology . 9
th
ed.


79
80
Patologia aparatului genital
feminin
Prof.Univ.Dr. Mariana Achie
81
Carcinomul scuamos cervical
Carcinomul scuamos poate aprea la orice vrst ncepnd cu a doua
decad.
Dei prin introducerea screening-ului citologic incidena carcinomului
scuamos cervical de tip invaziv a sczut n ultima perioad, el continu s
fie o tumor malign extrem de frecvent.
Numeroase studii au demonstat legtura dintre carcinomul scuamos invaziv
i leziunea intraepitelial scuamoas.
Factorii favorizani n apariia carcinomului invaziv sunt condiiile socio-
economice deficitare, activitatea sexuala nceput precoce, mai muli
parteneri sexuali, sarcina la vrst tnr, multiparitatea, factorii de diet,
imunosupresia, fumatul, contraceptivele orale.
n ceea ce privete etiologia tumorii s-a demonstrat o relaie cu infecia cu
HPV mai ales tipurile 16 i 18.
Clinic pacientele cu carcinom scuamos prezint diferite simptome n funcie
de stadiul leziunii. Pacientele n stadiul I sunt asimptomatice. n fazele mai
avansate cel mai caracteristic simptom este reprezentat de sngerarea
dup contactul sexual dar pot aprea i hemoragie anormal vaginal
asociat cu durere care iradiaz spre zona sacral.
82
83
Aspect macroscopic
Macroscopic, aspectul poate fi de mai multe tipuri: exofitic, ulcerat, infiltrativ.
n formele ulcerate marginile i baza leziunii sunt indurate, neregulate, i de
obicei baza tumorii este acoperit de esut necrotic cu snge i exudat.
n formele infiltrative modificrile la suprafaa colului sunt minime iar tumora
crete predominant n stroma cervical.
Mrimea tumorii variaz de la civa milimetri la civa centimetri, culoarea
este alb-cenuie i tumora sngereaz uor la atingere. n tumorile de
dimensiuni mari peretele colului este distrus i tumora produce fistule n
organele din jur.
Carcinom scuamos in
stadiu avansat
84
Aspect microscopic
Carcinomul scuamos cervical este constituit dintr-o proliferare de celule
tumorale dispuse n placarde de form i dimensiuni variate nconjurate de
o strom desmoplazic. Celulele tumorale sunt mari, poligonale,
keratinizate (n formele bine difereniate) sau nekeratinizate (moderat
difereniate) cu membrane celulare distincte, citoplasma eozinofil i nuclei
pleomorfi.
Carcinoamele scuamoase bine difereniate sunt constituite din celule
tumorale mature, cu citoplasma abundent, eozinofil. Aceste celule
prezint cheratinizare i sunt dispuse n placarde.

Invazie stromal la o pacient cu
neoplazie cevical intraepitelial
85
Carcinoamele scuamoase moderat difereniate sunt constituite din celule
tumorale mai pleomorfe, n care nucleii sunt mai mari i neregulai iar
citoplasma este redus.
Carcinoamele scuamoase slab difereniate sunt compuse din celule
tumorale cu nuclei mari, ovalari, hipercromi cu citoplasma indistinct.

Carcinom scuamos
Adenocarcinom in situ
asociat cu leziuni de
CIN-3
Adenocarcinom
86
Tratament si evolutie
Tratamentul este chirurgical ( excizia colului in stadii
incipiente sau histerectomie totala si limfadenectomie)
asociat cu radioterapie
Factorii de prognostic sunt reprezentati de stadiul clinic
al bolii, dimensiunea tumorii, profunzimea invaziei,
numarul de ganglioni invadati, extensia la nivelul
endometrului si parametrului
Rata de supravietuire la 5 ani pentru stadiul Ia1 si Ib1 a
fost preconizata la 95%
Pentru stadiul Ib2 si IIb la 80-90%
Pentru stadiul III la 50%
Pentru stadiul IV la 25-35%
87
Hiperplazia de endometru
Reprezint o nmulire a glandelor endometriale care duce la ngroarea
mucoasei i care se produce ca urmare a unei stimulri estrogenice
prelungite, endogene (anovulaie cronic) sau exogene (terapie hormonal
substitutiv).
Aceast leziune apare mai frecvent n perimenopauz i postmenopauz
dar poate aprea i la femei tinere n timpul vieii reproductive.
Factorii favorizani sunt reprezentai de obezitate, nuliparitate, diabet,
hipertensiune arterial, tumori ovariene, hiperestrogenemie, tratamente
hormonale.
Clinic leziunea se manifest prin hemoragii.
Macroscopic uterul poate fi mrit de volum iar endometrul este uneori
ngroat. ngroarea endometrului are un aspect difuz sau polipoid, de
consisten moale.
Uneori hiperplazia este focal iar n acest caz endometrul nu este ngroat.
88
Hiperplazia atipic se clasific n:
Hiperplazie de grad sczut (simpl)
Hiperplazie complex atipic
Hiperplazie de grad sczut (simpl)- glandele sunt proliferate, stroma dintre
ele este redus, glandele sunt rotunde sau uor neregulate, uneori dilatate
chistic. Prin proliferarea glandelor, raportul glande-strom se modific n
favoarea glandelor. Epiteliul glandular este hiperplaziat de aspect
pseudostratificat, cilindric, cu citoplasma amfofil i activitate mirotic
variabil.




Hiperplazie de grad sczut cu modificri de dilatare
chistic glanular
89
Hiperplazie de grad crescut (neoplazia intraepitelial endometrial)
glandele endometriale sunt proliferate, aglomerate, stroma dintre ele se
reduce, raportul glande-strom este de 3/1. Glandele sunt dilatate
ramificate cu excrescene papilare. Glandele au o form mai neregulat i
sunt delimitate de un epiteliu stratificat. Activitatea mitotic este variabil.
Atipia nuclear poate fi minim sau sever. Atipia minim se refer la o
mrire de volum a nucleilor, care au form rotund, sunt pleomorfi, cu un
raport nucleo-citoplasmatic modificat n favoarea nucleului.

Hiperplazie atipic cu cre terea
raportului glande/strom i stratificarea
epitelial (marcat cu sge i)
90
Carcinomul endometrial
Reprezint unul dintre cele mai frecvente neoplasme invazive dezvoltate la
nivelul tractului genital feminin i unul dintre cele mai frecvente forme de
cancer la sexul feminin.
Factorii de risc: stimularea hormonal, factorii constituionali, factori
dietetici, factori genetici, hiperplazia endometrial.
Factorul hormonal are rol n apariia tumorii. Pacientele crora li s-a
administrat terapie estrogenic pe o perioad de doi ani au un risc de 2-3
ori mai mare de a dezvolta carcinom endometrial.
Factorii constituionali sunt reprezentai de un numr redus de sarcini,
obezitate, hipertensiune, diabet zaharat, vrsta tnr la apariia primului
ciclu menstrual, vrsta avansat la instalarea menopauzei.
Factori dietetici: reprezentai de grsimi i proteine animale. Un regim bogat
n fructe, vegetale i fibre scade acest risc.
Majoritatea carcinoamelor endometriale sunt adenocarcinoame (aproximativ
85%).
91
Clasificarea carcinomului endometrial
Adenocarcinomul endometrioid
Adenocarcinomul seros
Adenocarcinomul cu celule clare
Adenocarcinomul mucinos
Adenocarcinomul mixt
Carcinomul scuamos
Carcinomul tranziional
Carcinomul cu celule mici
Carcinomul nedifereniat
92
Adenocarcinomul endometrioid
Reprezint cel mai frecvent tip microscopic de
carcinom endometrial.
Apare mai frecvent n decada a cincea de via,
la o vrst medie de 59 de ani, cele mai multe
paciente fiind n postmenopauz dei poate
aprea i la femei tinere.
Clinic se asociaz cu sngerare vaginal iar ntr-
un numr mic de cazuri poate fi asimptomatic.
Aspectul macroscopic al adenocarcinomului
endometrioid, asemntor cu cel al celorlalte
variante microscopice de carcinom endometrial
este cel al unei tumori vegetante, de culoare
cenuie, cu focare hemoragice i necrotice de
obicei cu consisten friabil. Tumora poate fi
focal sau difuz. Pe msur ce crete n
dimensiuni ea produce creterea n volum a
corpului uterin i invazia miometrului adiacent.

Adenocarcinom endometrioid cu
prezen a la n
unei forma iuni ulcero -vegetante
93
Aspectul microscopic
Este reprezentat de o proliferare de glande tumorale ntre care exist o
cantitate minim de strom sau aceasta lipsete. Aspectul arhitectural este
foarte caracteristic n adenocarcinoamele bine difereniate: cu glande de
forme i mrimi variate, dar i structuri papilare proiectate spre lumen
formate din axe fibro-vasculare subiri.
n adenocarcinoamele moderat i slab difereniate celulele tumorale se
dispun i n zone compacte solide care alterneaz cu zone glandulare i
papilare n adenocarcinoamele de grad II, pentru ca n cele de grad III s
predomine zonele solide.
Adenocarcinom bine diferen iat
94
Evolutie si prognostic
Metastazeaza frecvent la nivelul colului uterin (prin extensie directa),
ovarelor, vaginului, plamanilor, ficatului, oaselor, sistemului nervos central,
pielii
Tratamentul consta in histerectomie totala cu anexectomie bilaterala si
limfadenectomie
Factorii de prognostic sunt reprezentate de tipul histologic, stadiul FIGO
(care include profunzimea invaziei, metastazele in ganglionii regionali si la
distanta), gradul de diferentiere
Rata de supravietuire pentru urmatorii 5 ani pentru pacientele diagnosticate
in stadiul I este de 95% si scade la 20% pentru pacientele aflate in stadiul
IV de boala
95
Leiomiomul uterin
Leiomiomul uterin este cea mai frecvent tumor a tractului genital feminin.
Este o tumor benign care se formeaz din musculatura neted i mai
este cunoscut sub denumirea de miom sau fibrom.
Leiomioamele afecteaz 75% din femeile de peste 30 de ani.
Macroscopic leiomioamele sunt cenuiu-albicioase, de consisten ferm,
pseudoncapsulate, circumscrise, cu dimensiuni de la 1mm la 30 cm n
diametru.
Majoritatea leiomioamele sunt intramurale dar unele sunt submucoase,
subseroase sau pedunculate. Cele de dimensiuni mari prezint zone de
degenerescen hialin
Leiomiom ce protruzioneaz n cavitatea uterin
avnd un aspect ,,n vrtejuri albicios, ferm pe
sec iune
96
Microscopic prezint fascicule de celule musculare netede fuziforme cu
caracter uniform, cu nuclei de form alungit, citoplasma abundent,
eozinofil i fibrilar. Se mai pot gsi zone de hialinizare, edem cu
disocierea fibrelor musculare precum i focare de calcificare.

Leiomiom ce eviden iaz prezena de celule
musculare netede fuziforme, de aspect regulat,
bine diferen iate
97
Adenocarcinomul vaginal
Adenocarcinoamele sunt rare dar prezint importan deoarece s-a
constatat o frecven crescut a adenocarcinoamelor cu celule clare la
femeile tinere a cror mame au fost tratate cu dietilstilbestrol n timpul
sarcinii.
Tumorile sunt mai frecvent localizate la nivelul peretelui anterior al vaginului
de obicei n treimea superioar, i variaz n mrime de la 0,2 la 10 cm. De
obicei sunt diagnosticate ntre 15 i 20 de ani i sunt formate din celule
coninnd vacuole de glicogen, acesta fiind carcinomul cu celule clare.
Precursorul acestei tumori este probabil adenoza vaginal o condiie n care
epiteliul cilindric glandular apare la nivelul epiteliului scuamos sau l
nlocuiete n totalitate. Adenoza are aspect de focare roietice, de aspect
granular contrastnd cu mucoasa vaginal de aspect rozat, opac.
Microscopic epiteliul glandular secret mucus, similar mucoasei cervicale.
Adenocarcinom cu celule clare cu prezenta de
structuri glenduliforme cu celule cu citoplasma
vacuolara
98
Tratament si prognostic
Tratamentul este chirurgical si radioterapic
Prognosticul este relativ bun
Metastazeaza frevent la nivelul plamanilor
si ganglionilor limfatici
99
Inflama iile i i
Infec iile pot afecta
placenta (placentite),
placenta si foi a amnioti
cordonul ombilical (funiculita).
Se citeaz sindromul TORCH constnd n
toxoplasmoz, rubeol, citomegalovirus, herpes
simplex i a
100
Corioamniotita
Infec ia se produce pe dou ci:
Ascendent, care este cea mai frecvent, deseori bacterian
Hematogen (transplacentar)
Din punct de vedere clinic prezinta febra in timpul
travaliului, tahicardie fetala sau materna, sensibilitate
uterina

Evolutie
Poate determina ruptura prematura a membranelor.
Reprezinta o cauza majora de infectie neonatala,
prematuritate, morbiditate si mortalitate perinatala
Cazurile grave sunt asociate cu infectia cu Streptococ de
grup B

101
Lichidul amniotic prezint exudat purulent. Se remarca congestia
foitei amniotice. In infectiile severe foita amniotica are culoare
cenusiu-galbui-verzuie si chiar cenusiu-albastruie.
Microscopic se constat infiltrat cu polimorfonucleare la nivelul foitei
amniotice cu edem i congestia vaselor precum si tromboza
intervilozitara

Corioamniotit se remarc membranele de culoare
verzuie, opalescente
Exudat inflamator dens la nivelul
membranei amniotice
102
Vilita acuta
Reprezinta inflamatia acuta a vilozitatilor coriale
De obicei infectia se produce pe cale ascendenta putand
determina ruptura prematura a membranelor
Se asociaza cu prematuritate si sepsis in primele zile
dupa nastere si vasculita hemoragica
Cauze: infectii in cadrul sindromului TORCH constnd n
toxoplasma, virusul rubeolic, citomegalovirus, herpes
simplex i altele :sifilis, tuberculoz, listerioz, Candida
Microscopic se remarca aglutinarea vilozitatilor coriale
cu prezenta unui infiltrat inflamator format din
polimorfonucleare neutrofile

103
Patologia sarcinii
Mola hidatiform
Mola hidatiform este caracterizat prin transformarea chistic a vilozitilor
coriale cu proliferri trofoblastice variabile cu aspectul tipic de strugure.
Poate aprea la orice vrst n timpul perioadei reproductive, dar afectez
cu predilecie femeile nsrcinate cu varsta peste 40 de ani.
Factorii de risc sunt reprezentati de prima sarcina, dieta deficitara in
precursori de vitamina A, varsta mamei sub 19 ani sau peste 40 de ani
Se identific dou tipuri de mol benign, neinvaziv: complet i parial.
n mola complet toate vilozitile coriale sunt edemaiate cu leziuni
asociate de hiperplazia trofoblastic.
n mola parial unele vilozit i sunt edema iate n timp ce altele prezint
modificri minime.
Mola se dezvolt n uter, dar poate avea orice localizare inclusiv la nivelul
sarcinii ectopice. Mola parial poate fi diagnosticat n avorurile spontane
precoce sau mai trziu dup dezvoltarea fetal. Fragmente fetale pot fi
vizualizate n mola parial dar niciodat nu apar n mola complet.
Mola complet este diagnosticat de la vrsta gestaional de 8,5-17
sptmni prin echografia i monitorizarea sarcinii.
104
Aspect macroscopic: la nivelul cavitii uterine se remarc prezena unei
formaiuni friabile, de aspect translucid, chistic, cu perei subiri cu aspect de
ciorchine de struguri alctuit din vilozit i edemaiate


Mol hidatiform complet ce
eviden iaz edem al vilozitilor
coriale
105
Particulariti ale molei hidatiforme
Caracteristici Mol complet Mol parial
Cariotip 46,xx Triploid
Edem al
vilozitilor
Afecteaz toate
vilozitile
Edem vilozitar
parial
Proliferare
trofoblastic
Difuz,
circumferenial
Focal
Atipii Prezente Absente
HCG seric Crescut Relativ crescut
HCG la nivel
tisular
++++ +
Evoluie 2% au evoluie
ctre
coriocarcinom
Rar au evoluie
ctre
coriocarcinom

106
Microscopic mola parial prezint vilozit i cu degenerescen hidropic.
Proliferrile trofoblastice sunt minime i limitate la sinciiotrofoblast. Mola
complet prezint degenerescena hidropic a majororitii vilozit ilor
coriale cu absena dezvoltrii adecvate a vascularizaiei vilozit ilor .
Molele complete mai avansate au aspectul tipic de degenerescen difuz a
vilozit ilor, cavitaie central, i proliferri trofoblastice extravilozitare.
Locul de implantare este caracterizat de numeroase atipii.

Mol hidatiform par ial
degenerescen a hidropic a
vilozit ilor i hiperplazie
trofoblastic
Mol complet cu hiperplazie
citotrofoblastic
107
Mola hidatiform invaziv penetreaz sau perforeaz peretele uterin.
Vilozit ile coriale cu degenerescen hidropic invadeaz miometrul
nsoit de proliferri citotrofoblastice i sinciiotrofoblastice.
Tumora poate invada parametrele i vasele de snge.

Mol invaziv prezentnd o leziune
hemoragic aderent la peretele uterin
Pe seciune tumora invadeaz
miometrul
108
In mola incompleta tratamentul consta in
chiuretaj uterin respectiv histerectomie
totala si monitorizarea hCG-ului
In mola completa se practica histerectomia
totala si chimioterapie.
In evolutie mola completa poate determina
hemoragie amenintatoare de viata in cazul
afectarii vaselor uterului.
109
Coriocarcinomul
Coriocarcinomul gesta ional este o tumor malign epitelial a celulelor
trofoblastice fiind dezvoltat dintr-o sarcin normal, un avort spontan sau o
mol. n majoritatea cazurilor se dezvolt la nivelul uterului dar n cazul unei
sarcini ectopice se dezvolt extrauterin.
Sunt precedate de urmtoarele patologii:
50% se dezvolt din molele hidatiforme;
25% se formeaz n cazul unor avorturi anterioare;
22% apar n cazul sarcinilor normale (coriocarcinoame intraplacentare)
Restul se dezvolt la nivelul sarcinilor ectopice i teratoamelor.
Clinic se asociaz cu sngerare vaginal. Pacientele au de obicei nivel
HCG seric crescut.
Macroscopic se prezint ca o forma iune tumoral de culoare albicios-
glbuie, de consisten sczut, cu focare de necroz, transformare
chistic i hemoragie.
Microscopic este o tumor epitelial caracterizat prin proliferarea anormal
a citotrofoblastului i sinci iotrofoblastului cu absen a vilozit ilor coriale.

110
Celulele tumorale de tip citotrofoblastic prezint
citoplasma clar i nuclei veziculoi iar celulele de tip
sinciiotrofoblastic au citoplasma abundent eozinofil i
mai muli nuclei pleomorfi. Atipia citologic i activitatea
mitotic sunt frecvente.De obicei tumora prezint arii
extinse de hemoragie i necroz. Pentru diagnosticul
pozitiv este se ia in considerare absena vilozitilor
coriale.


Coriocarcinom formaiune tumoral
hemoragic invadnd peretele uterin
Coriocarcinom cu prezena de celule
de tip sinciio i citotrofoblastice
111
Tratament si evolutie
Aceast tumor metastazeaz frecvent la nivelul
plmnilor (50%) i vaginului (30-40%) urmate
de creier, ficat, rinichi.
Factori de prognostic slab: varsta peste 39 ani,
sarcina la termen, diagnosticul tardiv, hCG
crescut, grupa de sange B sau AB, dimensiunea
crescuta a tumorii, prezenta metastazelor in
creier, tractul gastro-intestinal si ficat
Tratamentul const n histerectomie total cu
anexectomie bilateral i chimioterapie.
Se monitorizeaza valoarea hCG-ului

112
Sarcina ectopic
Sarcina ectopic reprezint implantarea embrionului n orice localizare n
afara celei normale uterine. Cea mai frecvent localizare este la nivelul
trompei uterine (aproximativ 90%). Alte localizri sunt la nivelul ovarului,
cavitatea abdominal i poriunea intrauterin a trompei uterine. Cea mai
important condiie predispozant (35-50% din cazuri) este boala
inflamatorie pelvin i salpingita cronic. Ali factori sunt reprezentai de
aderenele peritubare, endometrioza, leiomioamele i interveniile
chirurgicale anterioare.
n sarcina tubar placenta este slab ataat de peretele trompei. Hemoragia
intratubar rezult prin separarea parial a placentei fr ruptura trompei.
Sarcina tubar este cea mai frecvent cauz de hemosalpinge i trebuie
suspicionat n cazul prezenei unui hematom la nivelul trompei uterine.
Frecvent esutul placentar invadeaz peretele trompei i determin ruptura
trompei cu cu hemoragie intraperitoneal. Rareori sarcina tubar poate
regresa spontan i se poate resoarbe.
113
Tabloul clinic este dominat de durerea abdominal intens la 6 sptmni
dup o menstruaie