1.

Degenerscența hidropică(hepatică)
 Macroscopic
- Leziune celulară reversibilă acută caracterizată prin hiperhidratare celulară.
- Prima manifestare lezională care se produce în celulă sub acţiunea unui agent
patogen de intensitate mică: virusuri, substanţe toxice
- Alterarea pompei de Na-K de la nivelul membranei celulare = pătrunderea în
exces de Na şi apă în celulă şi ieşirea K
 Microscopic
- Celulele hepatice - mărite de volum prin hiperhidratare.
- Citoplasma este vacuolizată:
 Vacuolizare fină = degenerescență vacuolară
 Citoplasmă complet necolorată = degenerscență clară
- Nucleii îți păstrează poziția centrală.

2.Hipertrofia ventriculului stâng

 Macroscopic
- Reacție de adaptare celulară prin mărirea de volum a țesutului pe seamă măririi de
volum a celulelor componente.
- Grosimea ventriculului stâng e mult crescută, peste 3 cm (N: 1.5cm)
- Cavitatea VS este micșorată.
- Greutate cordului mărită până la 800g (N:350g)
 Microscopic
- Diametrul transversal al fibrelor miocardice este mult mărit
- Nucleii sunt măriţi de volum, hipercromatici, cu contur neregulat

3.Nefroangioscleroza benignă
 Macroscopic
- Atrofie renală secundară ischemiei cronice.
- Suprafaţa rinichiului este fin granulară.
- Hiperplazia ţesutului adipos din hil
 Microscopic
 - Arteriola aferentă cu peretele îngroșat, eozinofil și lumenul stenozat.
- Glomerulii cu scleroză şi hialinizare parţială sau totală
- Tubii nefronilor afectaţi sunt atrofiaţi sau dispar fiind înlocuiţi de ţesut fibros
interstiţial
- Tubii nefronilor neafectaţi se hipertrofiază compensator şi conţin cilindri
hialini

4.Hidronefroza și Nefrolitiaza
 Macroscopic
- Reprezintă dilatarea sistemului pielocaliceal prin acumularea urinii asociată cu atrofie
secundară prin compresiune a parenchimului renal
- Calicele și pelvisul renal mult dilatate.
- În pelvisul renal sunt prezenți calculi rezultați din precipitarea sărurilor din urină.
- Aceștia pot fi unici sau multipli, mici, mari sau coraliformi împiedicând eliminarea
urinii.
- Calculii de oxalat de calciu sunt rugoși, bruni și foarte duri.
- Calculii de acid uric și urați sunt netezi, galben-maronii,
- Calculii din fosfați sun albi, cu suprafața netedă.

5.Hidrocefalia
 Macroscopic
- Reprezintă acumularea LCR în sistemul ventricular cerebral
- Ventriculul IV este mult dilatat cu parenchim cerebral atrofiat prin compresiunea
exercitată de LCR

6.Steatoza hepatică
= acumularea trigliceridelor în citoplasma celulelor care conţin în mod normal acest
metabolit sub formă mascată.

 Macroscopic
- Ficat mărit de volum (hepatomegalie)
- Culoare galbenă difuză, margini rotunjite
- Consistenţă moale.
 Microscopic
- Secţiune histologică prin ficat –HE
- citoplasma hepatocitelor conţine vacuole optic goale, mici, cu limite distincte, în jurul
nucleului (microvacuole);
- prin fuzionarea vacuolelor rezultă spaţii clare (macrovacuole) care ocupă toată celula
(hepatocit cu aspect de adipocit);
- prin ruptura membranelor celulare adiacente şi fuzionarea conţinutului lor lipidic se
formează chisturi lipidice.
- steatoza poate fi focală sau difuză

7.Colesteroloza veziculei biliare

 Definiție = acumulări de macrofage încărcate cu colesterol (celule xantice), în
lamina propria a veziculei biliare
 Macroscopic
- Acestor agregate le corespund numeroase granulaţii de culoare galbenă, numite
achene, care contrastează cu fondul roşu congestiv al mucoasei, asemănător fragilor
(vezicula fragă)
 Microscopic
- Celule dispuse sub forma unor grămezi, subepitelial, cu citoplasmă spumoasă, nucleu
central
- Inflamaţia redusă/absentă

8.Ateroscleroza
 Definiţie = boală arterială care interesează arterele mari de tip elastic (aortă, iliace)
şi arterele medii de tip muscular (coronare, cerebrale, femurale) şi se caracterizează
prin formarea de plăci aterosclerotice în intima vaselor cu alterarea secundară a
mediei. Leziunea fundamentală în ateroscleroză este placa fibro-lipidică.
 Macroscopic
- Puncte lipidice ; Striuri lipidice ; Placa lipidică
- Placa ateromatoasă ; Placa fibro-lipidică
- Plăci aterosclerotice complicate:
 calcificate
 ulcerate
 trombozate
 hemoragia în placă
 Microscopic
- Peretele vasului este îngroșat.
- Placa interesează intima și afectează secundar media care devine mai subțire și
fibrozată.
- Subendotelial placa prezintă un strat de fibre de colagen.
- În centrul ateromatos prezintă colesterol, lipide, celule spumoase și fibrină.
- O bază - care prezintă un număr variabil de vase capilare de neoformație.
 9.Icterul
 Definiție – colorația galbenă a sclerelor și tegumentelor datorită hiperbilerubinemiei.
Icterul poate fi:
 Hemolitic: datorat distrucției hematiilor, BI crescută
 Colestatic: prin stază biliară, BD crescută
 Hepatocelular: prin boli ce afectează ficatul, BD+BI crescute
 Macroscopic
- Parenchim hepatic cu aspect galben-verzui difuz
 Microscopic
- În citoplasma hepatocitelor, acumulare de bilirubină sub formă unor granule mici
brun-verzui;
- Canale biliare mici care conțin mase condensate de bilă de culoare brun-verzui (trombi
biliari), aspect caracteristic pentru icterul colestatic.

10.Caracteritici generale a focarului inflamator acut

Inflamația acută exudativă - reprezintă reacţia iniţială de scurtă durată (ore sau zile)
şi implică elemente celulare, vasculare şi umorale.

 Elementul celular caracteristic este PMN – ul care reprezintă 70% din leucocitele
circulante.Conține în citoplasmă granule cu lizozimi, fosfatază alcalină, lactoferină.
PMN-ul apare primul în focarul inflamator și are o durată de viață 1-3 zile.
 Modificări vasculare implică vasodilatarea care conduce la hiperemie activă și
creșterea permeabilității vasculare, având ca consecință inițial transudația și ulterior
exudația.
 Modificări celulare implică marginația leucocitelor, adeararea lor la endoteliu,
diapedeza prin peretele vascular și migrarea sub acțiunea factorilor chemotactici spre
focarul inflamator.
 Mediatorii principali ai inflamației sunt histamina, bradekinina, componentele
complimentului, prostoglandine și leukotriene.

11.Pericardita fibrinoasă și serofibrinoasă

 Macroscopic
- Pericard opac, îngroşat, neregulat, vilos acoperit de un exudat gălbui-cenuşiu, cu
aspect de “tartină cu unt dezlipită”
- În pericardita serofibrinoasă, pericardul cu aspect neregulat, îngroșat, datorită
depozitelor de fibrină. În sacul pericard se găsește o cantitate mare de lichid roșu-
gălbui ăn care plutesc flocoane de fibrină
 Miscroscopic
- Pe suprafața pericardului exudat fibrinos intens euzinofil
- În exudat prezente PMN și eritrocite
- În epicard – congestie vasculară și infiltrată cu elemente mononucleate
 12.Pneumonie lobară
Inflamație exudativă seroasă localizată în alveole pulmonare, de obicei în teritoriul unui
lob pulmonar. Lobul pulmonar afectat mărit de volum. Evoluează în 4 stadii :
 Stadiul de congestie (z 1-2)
 Macroscopic
- Lobul afectat este roșu-violaceu, umed și parțial crepitant.
- La secționare se elimină lichid sero-sanguinolent
 Microscopic
- Rețeaua capilară parieto-alveolară congestionată
- Alveolele conțin exudat seros
 Stadiul de hepatizație roșie (z 3-4)
 Macroscopic
- Lobul pulmonar consolidat roșu-brun, ferm la palpare, de consistența ficatului
- Pe secțiune este umed și rugos și nu se elimină exudat
 Microscopic
- Rețeaua capilară parieto-alveolară congestionată
- Alveolele conțin exudat fibrinos sub formă de rețea
- Exudatul fibrinos trece de la alveolă la alta prin porii lui Cohn (alveolită fibrinoasă)
 Stadiul de hepatizație cenușie (z 5-7)
 Macroscopic
- Lobul pulmonar afectat este condensat și cenușiu
- La secționare se elimină lichid tulbure bogat în PMN
 Microscopic
- Rețeaua capilară parieto-alveolară congestionată
- În alveole se găsesc PMN și macrofage (alveolită leucocitară)
 Stadiul de rezoluție (din z 8-9 timp de 3 săptămâni)
- În cazuri necomplicate, exudatul este lichefiat enzimatic și eliminat prin expetorație.
Alveolele pulmonare rămân intacte cu aerare treptat pe măsură ce exudatul este
eliminat.

13.Bronhopneumonia
Inflamație exudativă localizată în bronșiolele și alveolele din jur. Afectează unul sau mai
mulți lobi.

 Macroscopic
- Focare multiple nodulare distinse prin palpare
- Focarele imprecis delimitate și dimensiunile aproximativ 1 cm.
- După secționare la comprimare se elimină exudat purulent
- Focarele sunt separate de țesut pulmonar normal, aerat
- În evoluție, focarele pot conflua cu formarea unei zone de condensare întinsă
 Microscopic (în focarul de condesare pulmonar)
- Central o bronșiolă cu inflamație purulentă a peretelui și exudat purulent în lumen
- Periferic: peribronșiolar- alveolită purulentă, în afara focarului – alveolită fibrinoasă,
la periferia focarului- aleveolită seroasă.
- Între focarele de bronhopneumonie există parenchim pulmonar aerat.

14.Leptomeningita purulentă
 Definiţie = inflamaţia leptomeningelui determinată cel mai frecvent de bacterii
piogene

 Macroscopic:
- Leptomeninge îngroşat difuz, opac, datorită unui exudat purulent cremos, galben-
albicios, dispus de-a lungul vaselor sangvine congestionate.
 Microscopic
- Leptomeninge ingroşat prin:
 exudat purulent difuz și congestie vasculară.
- La nivelul vaselor congestionate: marginaţie şi diapedeză leucocitară.

15.Alveolita leucocitară

 Macroscopic
- Lob pulmonar condensat și cenușiu
- La secționare se elimină lichid tulbure
 Microscopic
- Stadiul III al pneumoniei lobare (macroscopic = stadiul de hepatizaţie cenuşie)
- Reţeaua de capilare parieto-alveolare este congestionată
- Lumenul alveolar conţine exudat purulent format din:
 PMN
 Macrofage

16.Abces pulmonar

 Macroscopic
- Inflamație purulentă localizată cu dimensiuni de la câțiva mm la 10-15 cm
- Abcesul recent – arie de necroză rău delimitată, de culoare gălbuie. Peretele este
anfractuos și delimitează o cavitate cu conținut purulent.
- Abcesul cronic – ca urmare a eliminării prin bronșie a materialului purulent se
constituie o cavitate delimitată de un perete neted, de culoare alb-cenușie.Rezultatul
maturării membranei piogene.
 Microscopic
- Central este o zonă de necroză în care se acumulează exudat purulent
- În leziunile recente la periferia zonei se găsește un strat de fibrină, ulterior luând
naștere membrana piogenă(țesut conjunctivo-vascular de neoformație)

17.Abces cerebral
 Macroscopic
- Zone de necroză de lichefacţie, de culoare alb-gălbuie delimitate de un perete fibros.
- Substanţa cerebrală din jur prezintă edem
 Microscopic
- Exudat purulent localizat;
- Substanţa cerebrală cu vase congestionate

18.Abcesul hepatic
 Macroscopic
- Abcesul are o formă relativ rotundă, pereţii groşi fibroşi
- Conţinutul parţial evacuat este constituit din ţesut necrozat şi exsudat purulent
 Microscopic
- Central: cavitate ce conţine exudat purulent;
- La periferie: peretele este reprezentat de membrana piogenă
- La exterior - ţesut conjunctivo-vascular de neoformaţie
- Interior - reţea de fibrină

19.Abcesul renal
 Macroscopic
- Abcesele pioemice – sunt situate în corticala renală, cu dimensiuni de câțiva mm, de
culoare galbenă și înconjurate de o arie congestivă.
- Pielonefrita supurată – abcese multiple, situate în medulară, de dimensiuni variate și
culoare galben. În vecinătate multiple arii de supurație cu dispoziție radiară.
- Abcesele perinefritice – rezultate din extinderea inflamației purulente și depășirea
capsulei renale cu afectarea țesuturilor perirenale.

20.Pielonefrita acută
 Macroscopic
- Inflamație acută a rinichiului și bazinetului
- Rinichi tumefiaţi, congestionaţi cu microabcese diseminate pe suprafaţa renală (abcese
pioemice): noduli galbeni (2mm), înconjuraţi de o zonă hiperemică.
 Microscopic
- Microabcesele sunt constituite din exudat purulent: PMN, resturi de fibrină, resturi
celulare și colonii bacteriene.
- Exudatul purulent pătrunde în tubi formând cilindri leucocitari.

21.Endocardită infecțioasă bacteriană

 Endocardita infecțioasă subacută(vegetantă)
- Leziuni vegetante dispuse în buchet pe valvulele mitrale și aortice
- Este o complicașie a leziunilor valvulare anterioare
- Produs de agenți infecțioși de virulență scăzută
 Microscopic
- Vegetații multiple, polipoide, cenușii-roșietice și friabile dispuse în buchet.
 Endocardita infecțioasă acută(ulcero-vegetantă)
- Leziuni ulcero-vegetante și distrucții ale endocardului valvular
- Sunt produse de agenți infecțioși de virulență mare
- Vegetațiile sunt constituite din trombi fibrino-leucocitari și colonii microbiene
 Microscopic
- Vegetații voluminoase, cenușii-roșietice, friabile, și ulcerații cu perforarea valvulei.
- Vegetații similare se produc și pe cordaje și pe endocardul parietal.

22.Pneumonia interstițială(atipică primară)

 Atipică – exudatul intra-alveolar este absent.
 Interstiţială – exudatul inflamator este localizat la nivelul pereţilor alveolari.
 Macroscopic
- Aspectul pulmonului este necaracteristic
 Microscopic
- În peretele alveolar inflamație cu celule mononucleate.
- Congestia rețelei de capilare parieto-alveolare.
- Lumen alveolar liber.
- Necroze ale epiteliului bronșiolar.

23.Miocardita virală
 Microscopic
- Infiltrat inflamator interstiţial, difuz, mononuclear
- Edem interstiţial
- Fibre miocardice cu leziuni degenerative
- Necroze miocitare focale

24.Ulcerul peptic cronic

DEFINIŢIE = pierdere de substanţă profundă cu caracter penetrant ce interesează
mucoasa, musculara mucoasei, submucoasa şi musculara proprie, ca urmare a acţiunii
agresive a sucului gastric acido-peptic .
 Macroscopic
- Pierdere de substanţă, ovalară sau rotundă (2-4 cm)
- Margini nete, regulate
- Pliurile converg radiar către pierderea de substanţă
- Baza ulcerului este curată, netedă, fermă
 Microscopic
- La margini mucoasă gastrică cu leziuni inflamatorii.
- Bază cu 4 straturi suprapuse:
- Două straturi superficiale - caracterizează ulcerul peptic cronic în faza de activitate:
 exudat fibrino-leucocitar;
 strat de necroză fibrinoidă, intens eozinofil;
- Două straturi profunde - caracterizează ulcerul peptic cronic în faza de acalmie sau
remisiune:
 strat alcătuit din ţesut de granulaţie tânăr.
 strat de ţesut fibros matur ce conţine vase cu pereţi îngroşaţi şi nervi cu leziuni
de perinevrită .
Complicaţiile ulcerului gastric:
1. Hemoragie digestivă superioară – hematemeză, melenă
2. Perforare:
 ulcer perforat – în cavitatea peritoneală peritonită acută
 ulcer penetrant – în organele vecine (ficat, pancreas)
3. Stenoză pilorică, mediogastrică
4. Malignizare

25.Hepatita virală cronică

DEFINIŢIE = inflamaţie şi necroză hepatocitară cu modificarea constantelor
biochimice care persistă cel puţin 6 luni.
 În funcţie de intensitatea leziunilor necro-inflamatorii, pot fi:
- Uşoare
- Moderate
- Severe
 Hepatita cronică ușoară
- Arhitectura lobulară hepatică este păstrată.
- Spaţiul porto-biliar:
 lărgit
 hipercelularizat
 infiltrat inflamator predominant limfocitar
- Lama limitantă de hepatocite este integră.
 Hepatita cronică moderată
- Arhitectura lobulară hepatică în curs de remaniere.
- Spaţiul porto-biliar: lărgit, stelat
- Infiltrat inflamator limfo-plasmocitar în spatiul porto-biliar şi periportal.
- Focare de distrugere a lamei limitante de hepatocite de către infiltratul inflamator –
hepatită de interfaţă
- Fibroză – septuri rare.
 Hepatită cronică severă
- Arhitectura lobulară hepatică remaniată.
- Spaţiul porto-biliar: mult lărgit, stelat, infiltrat inflamator limfo-plasmocitar în
spaţiul porto-biliar şi periportal – punţi porto-portale şi porto-centrolobulare
- Distrugerea lamei limitante de hepatocite de către infiltratul inflamator – hepatită de
interfată
- Fibroză – septuri
- Evoluție spre ciroză.

26.Ciroza hepatică
 Macroscopic
- Dezorganizarea difuză şi ireversibilă a structurii hepatice.
- Formarea de noduli de regenerare înconjuraţi de septuri fibroase.
- Suprafaţa ficatului neregulată, nodulară
 Microscopic
- Arhitectura hepatică este remaniată
 dispare raportul dintre spaţiile porto-biliare şi vena centrolobulară
- În nodulii de regenerare:
 dispare dispoziţia cordonală radiară hepatocitară,
 hepatocitele prezintă leziuni degenerative, necroză unicelulară, colestază.
- În jurul nodulilor de regenerare: benzi fibroase cu:
 infiltrat inflamator cronic;
 hiperplazia ductelor biliare.

27.Tuberculoza
 Granulomul tuberculos
- Celule gigante de tip Langhans dispuse la periferie în formă de potcoavă sau coroană
- Celule epitelioide din macrofagele activate cu dispoziție în placarde.
- Limfocite care formează o coronă la periferia granulomului
- Alte celule reprezentate de macrofage activate și fibroblaste.
 Necroza de cazeificare
- Necroză nestructurată
- Zonă intens acidofilă, omogenă, fin granulară.
 Fibroza

28.Tuberculoza pulmonară
1. Tuberculoza pulmonară primară
a) Complex primar tuberculos
- Focarul Ghon – leziune nodulară galben-cenușie, cu centru cazeificat, încapsulat.
Localizat subpleural
- Limfadenita tuberculoasă – inflamația tuberculoasă a ganglionilor limfatici regionali.
Ganglionii sunt măriți, fermi, alb-gălbui.
b) Tuberculoza primară progresivă
- Pmeumonia cazeoasă(Cavernă primară) – afectul primar lărgit, cu aspect compact,
cenușiu, consistență scăzută, cu distrugerea desenului alveolar. Prin eliminarea pe cale
bronșică a cazeumului se produce caverna primară.
- TBC primară generalizată – prin diseminarea hematogenă a BK. Tuberculi miliari de
1-3mm, cenușii-gălbui, fermi, pe toată suprafața organului.
2. Tuberculoza pulmonară secundară
a) Leziuni apicale nodulare
- Leziune de 1-2cm, localizată la nivelul apexului, cu centru cazeificat de culoare
galben-cenușie. Sub efectl terapiei antituberculoase se vindecă prin organizare
conjunctivă și calcificare.
b) Tuberculoza pulmonară secundară progresivă
- Infiltratul tuberculos apical – o arie compactă ce depășește 3 cm diametru
- Tuberculoza fibro-cazeoasă cavitară apicală – determinată de eliminarea cazeumului
printr-o bronșie. Cavități delimitate de material amorf, galben, de consistență scăzută.
- Tuberculoză fibro-cazeoasă cavitară avansată – noduli, arii mari de leziuni cazeificate
și caverne. Cavernele vechi au pereții netezi.
 29.Regenerarea și repararea conjunctivă
REGENERAREA = refacerea morfologică şi funcţională a ţesutului lezat prin
acelaşi tip de ţesut (în ţesuturile lezate care au păstrat capacitatea de diviziune).
REPARAREA CONJUNCTIVĂ = refacerea morfologică şi funcţională a ţesutului
lezat prin ţesut fibros - intervine în distrucţii tisulare mari (inflamaţii, necroze)

Elementul caracteristic al reparației conjunctive este țesutul conjunctivo-vascular de

neoformație.

 Microscopie
- Țesut de granulație tânăr
- Numeroase capilare de neoformație cu endoteliu proeminent.
- Între capilare PMN, macrofage, eritrocite, limfocite și transudat
- Țesut de granulație matur
- Elemente vasculare reduse, cu endoteliu aplatizat, matur.
- Predomină limfocite, plasmocite, macrofage
- Fibroblaste ce sintetizează colagen.
- Țesut fibros
- Rare vase cu caracter matur
- Numeroase fibrocite, dispuse în fascicole, asociate cu fibre de colagen.