1.

Hipertrofia concentrică a ventriculului stâng ( definitie, cum apare)

Este o reacţie de adaptare celulară reprezentanta de mărirea de volum a unui ţesut sau
organ pe seama măririi de volum a celulelor componente. Este un răspuns la o
suprasolicitare funcţională. Cauza cea mai frecventă este HIPERTENSIUNEA ARTERIALA.

Macroscopie:
• grosimea VS este mult crescută: >1,5 ⇨ 3cm
• cavitatea VS este micşorată
• greutatea cordului este mărită ⇨ 800g (normal 350g)

2. Nefroangioscleroza benignă
Este o atrofie ischemica renala care se produce prin reducerea circulaţiei arteriale
într-un ţesut (ischemie cronică), cu pierdere celulară consecutivă.
Macroscopie:
• atrofie renală secundară ischemiei cronice
• suprafaţa rinichiului este fin granulară
• hiperplazia ţesutului adipos din hil

3. Hidronefroza
Reprezintă dilatarea sistemului pielocaliceal prin acumularea urinii asociată cu
atrofie secundară prin compresiune a parenchimului renal. Principala cauză este
urolitiaza care determină un obstacol în eliminarea urinii (constă în precipitarea anormală a
sărurilor din urină)

4. Hidrocefalia
Reprezintă acumularea LCR în sistemul ventricular cerebral. Ventriculul IV este
mult dilatat cu parenchim cerebral atrofiat prin compresiunea exercitată de LCR

5. Hiperplazie nodulară de prostată cu hipertrofia mușchiului vezical

• Este o leziune de adaptare
Definiție: mărire de volum a unui țesut sau organ prin multiplicarea celulelor.
• Cauza: dezechilibrul în raporul androgeni/estrogeni
• Determină un obstacol în eliminarea urinii
• Macroscopic:
⮚ Pereți vezicali îngroșați
⮚ Colonete musculare reliefate
 6. Steatoza hepatica
Este acumularea trigliceridelor în citoplasma celulelor care conţin în mod normal acest
metabolit sub formă mascată. Poate fi locala sau difuza.
Macroscopie
Steatoza difuză:
• Ficat mărit de volum (hepatomegalie)
• Culoare galbenă difuză, margini rotunjite
• Consistenţă moale

7. Pericardita fibrinoasă =Inflamație acută exudativă fibrinoasă=

• Definiție: se caracterizează prin prezența unui exudat bogat în fibrină, rezultat din
extravazarea fibrinogenului, cu precipatarea acestuia sub formă de rețea în focarul
inflamator.
• Etiologie: IMA, reumatismul cardiac acut, uremie, TBC, iradiere toracică, boli
autoimune etc.
• MO:
⮚ la suprafața pericardului
⮚ depozit intens eozinofil
⮚ cu structură amorfă, arhitectură viloasă
⮚ celule inflamatorii în ochiurile reţelei
⮚ la nivelul epicardului
⮚ congestie
⮚ infiltrat inflamator PMN-uri
Evoluție:
- liza fibrinei restitutio ad integrum
- pericardită constrictivă
- pericardită cronică adezivă

8. Leptomeningită purulentă

Inflamație purulentă difuză= prezenţa unui exudat purulent, constituit din

PMN integre şi alterate, resturi celulare, colonii microbiene
• Etiologie: meningococul, pneumococul, Haemophillus
• Macroscopic:
⮚ meningele este îngroșat, opacifiat
⮚ acoperit de un exsudat cremos, gălbui
⮚ dispus de-a lungul vaselor sangvine
• Evoluție: vindecare, encefalită, infarct cerebral, arahnoidită cronică adezivă.
 9. Abcesul pulmonar =Inflamație purulentă localizată=
• Cauze: pneumonie, bronhopneumonie, bronșiectazie, aspirație de corp străin, embolii
septice, neoplasme pulmonare, traumatisme toracice.
• Macroscopic:
⮚ Abcesul recent:
⮚ arie de ramolisment,
⮚ de consistență scazută,
⮚ culoare gălbuie
⮚ Abcesul vechi:
⮚ membrană piogenă - perete gros, neted
⮚ conținut – puroi evacuat -> cavitate

10. Complexul primar tuberculos

Inflamație cronică specifică granulomatoasă de tip imun cazeos localizată la
nivelul ganglionului limfatic.
Etiologie: Mycobacterium tuberculosis
• ! Leziune nodulară circumscrisă
• TBC primară – primoinfecție (vârsta copilăriei)
• Macroscopic:
⮚ Complexul primar Ghon
⮚ focarul Ghon
⮚ limfangita tbc
⮚ limfadenita tbc

11. Tuberculoză miliară

• ! Leziune nodulară circumscrisă
• Diseminare pe cale hematogenă într-un organism cu o imunitate foarte scăzută
• TBC primară/ secundară
• Macroscopic:
⮚ multiple leziuni nodulare de dimensiuni mici (2 - 3 mm)
⮚ bine delimitate
⮚ culoare gălbuie
⮚ asemănătoare semințelor de mei, răspândite pe întreaga suprafață a organului
afectat.
• Afectează orice organ, frecvent pulmon, ficat, rinichi.
12. Bronhopneumonie tuberculoasă = Leziune nodulară circumscrisă=
• Diseminarea bacililor prin arborele bronșic

• Macroscopic:

⮚ multiple leziuni circumscrise de condensare - tuberculi policiclici (0,5- 1 cm)

⮚ culoare alb-gălbuie
⮚ contur neuniform
⮚ centrate de o bronșiolă
⮚ separate de parenchim pulmonar normal
• TBC primară/secundară

13. Leptomeningită tuberculoasă

• Frecvent la copii

• Diseminarea BK pe cale hematogeenă

• Leptomeninge îngroşat, opac, datorită unui exudat sero-fibrinos, localizat în special

bazal

• La suprafaţa meningelui se evidenţiază numeroşi tuberculi miliari.

14. Papilomul scuamocelular

Definiţie: tumoră epitelială benignă a epiteliului epidermoid (scuamos).

Macroscopie:

⮚ tumoră vegetantă ce proiemină la suprafaţa pielii,

⮚ bază largă de implantare,
⮚ suprafaţă netedă sau neregulată

15 Polipul adenomatous
• Polipul adenomatos este o tumoră epitelială benignă dezvoltată din epiteliul unistratificat
al mucoaselor (stomac, colon).
• Polipul adenomatos poate fi: pediculat - baza de implantare lungă şi subţire, tapetată de
epiteliu normal sau sesil - bază largă şi scurtă de implantare.

16. Fibroadenomul de glandă mamară

Cea mai frecventă tumora benignă de glandă mamară la femeile tinere.

Inițial considerată mixtă, este o tumoră cu două componente:

• proliferarea conjunctivă este tumorală (monoclonală)

• proliferarea epitelială este reactivă, netumorală

Ma: formațiune nodulară încapsulată

⮚ mobilă pe planurile supra/subiacente

⮚ culoare albicioasă

⮚ consistență ferm-elastică

⮚ aspect vag nodular pe secțiune

17. Carcinomul invaziv de glandă mamară

Ma: formațiune tumorală infiltrativă

⮚ solidă
⮚ imobilă pe planurile supra/subiacente
⮚ imprecis delimitată, infiltrează parenchimul glandei mamare
⮚ culoare gri-albicioasă consistență dură
⮚ arii de necroză tumorală și microcalcificări
+ modificări ale versantului cutanat, retracția mamelonului

18. Lipomul
Definiţie: tumoră conjunctivă benignă a țesutului adipos.
Localizată frecvent subcutanat
• Macroscopic:
⮚ Tumoră nodulară
⮚ Încapsulată
⮚ Lobulată
 ⮚ Galbenă
⮚ Consistenţă moale

19. Condrom
Definiţie: tumoră conjunctivă benignă a cartilajului hialin.
Ma:
⮚ capsulă fină în periferie
⮚ aspect lobulat
⮚ culoare albastru-translucid
⮚ consistență ferm-elastică

20. Leiomiomul uterin

• Tumora conjunctiva benignă a muşchiului neted.
• Localizare:
– Frecvent uter
– Rar tub digestiv (stomac, intestin), subcutanat.
• Leiomiomul uterin
• Macroscopic,
– bine delimitat, neîncapsulat
– pot fi localizat în
• miometru (intramurale),
• apropierea seroasei (subseros) sau
• apropierea endometrului (submucos)..
21. Osteosarcomul
• Tumora conjunctiva malignă ce formeaza os tumoral
• Cea mai fecventă tumoră osoasă primară
• Localizare:
– Frecvent la nivelul metafizelor oaselor lungi (în jurul articulaţiei genunchiului)
• Osteosarcomul:
⮚ creşte rapid,
⮚ invadează părţile moi din jurul osului
⮚ penetrează corticala şi pătrunde în canalul medular
⮚ metastazează hematogen în pulmon

22. Pulmon de stază induratie bruna

• Apare în insuficienţa cardiacă stângă cronică
• Macroscopic:
• plămânul este:
• indurat prin fibroză,
• brun-cianotic datorită hemosiderinei,
 • pe secţiune se scurge sânge venos negricios.

23. Ficat de stază

• ! Apare în insuficienţa cardiacă cronică dreaptă
• Macroscopie:
⮚ ficat mărit de volum, consistență crescută
⮚ aspect pestriț (pe suprafața externă și secțiune):
✔ arii mici galbene (steatoză)
✔ arii mici roșii (congestie)
✔ arii mici cafenii (normal)
24. Endocardita reumatismală
• ! Reumatism cardiac acut
• Macroscopie:
⮚ valvele afectate edemațiate
⮚ prezența vegetațiilor mici (1-2 mm), cu aspect de verucă la nivelul liniilor de închidere a
valvelor
⮚ veruci de culoare brun-cenușie, ederente
• MO:
⮚ trombi fibrino-plachetari aseptici
• Evoluție: valvulopatii cronice
• DD: Endocardita infecțioasă, Endocardita trombotică non-bacteriană, Endocardita
verucoasă atipică (LES)

25.Stenoză mitrală
! Reumatism cardiac cronic si Stenoză + regurgitare
Macroscopie:
⮚ orificiu mitral îngustat prin îngroșarea, scurtarea valvelor și fuzionarea la nivelul
comisurilor
⮚ orificiu mitral permanent deschis prin îngroșarea și retractarea valvelor
Complicații:
⮚ ICC
⮚ TE sistemice
⮚ EI subacută
26. Insuficiența cardiacă globală Insuficienţă cardiacă stângă, dreaptă sau
globală
• Definitie: incapacitatea cordului de a asigura debitul de sânge adecvat necesităţilor
organismului.
• Caracter acut sau cronic
• Macroscopie:
⮚ cord mărit de volum
⮚ cavități atriale și ventriculare dilatate, conțin sânge rezidual
⮚ orificiul valvelor atri-ventriculare dilatat
27. Pneumonia lobară
• Definiție: inflamaţie acută exudativă, secundară infecției bacteriene aerogene, cu
localizare în alveolele pulmonare, cu afectarea unui lob pulmonar în întregime.
• Etiologie: Streptococcus pneumoniae. etc.
• 4 stadii: macroscopic → microscopic
✔ Congestie → alveolită seroasă
✔ Hepatizaţie roşie → alveolita fibrinoasă
✔ Hepatizaţie cenuşie → alveolita leucocitară
✔ Rezoluţie
• Macroscopic:
• tentă cenușie
• consolidat, de consistență hepatică, de culoare gri
• la secționare se scurge un lichid tulbure, purulent
• Complicații: abces, empiem pleural, carnificație pulmonară, bacteriemie
28. Bronhopneumonia
• Definiție: inflamaţie acută exudativă localizată în bronşiole si alveolele adiacente cu
formare de focare de condensare separate prin parenchim normal aerat.
• Etiologie bacteriană: Staphylococcus aureus, Haemophilus influenzae, Pseudomonas
aeruginosa
• Frecvent, se produce la vârste extreme – copii şi varstnici
• !Pneumonia în focare/pneumonia lobulară
• Macroscopic:
⮚ unul sau mai mulți lobi, fiind frecvent bilaterală și bazală
⮚ multiple focare de condesare de 1 - 3 cm, alb-gălbui, imprecis delimitate, centrate de o
bronșiolă, separate de parenchim pulmonar normal.
⮚ la copil, focarele inflamatorii au tendința la confluare cu formarea unei arii de condesare
întinse, subtotale
• Complicații: abces , empiem pleural, bacteriemie.

29. Ulcer peptic cronic

Pierdere de substanţă ce interesează mucoasa, musculara mucoasei, submucoasa
sau mai profund

• Localizare: mica curbură gastrică în porțiunea prepilorică.

Macroscopic exista o pierdere de substanță rotundă/ovalară (≥1-2 cm)
⮚ Margini - regulate, ușor reliefate, cu mucoasă normală, iar pliurile mucoasei
adiacente converg radiar în jurul pierderii de substanță
 ⮚ Baza - curată, netedă și fermă/cu aspect fin granular cu 4 straturi
1. Exudat fibrino-leucocitar
2. Necroză fibrinoidă
3. Țesut de granulație
4. Țesut fibros matur.
Complicații: Hemoragie, Perforare ,Penetrare,Stenozare, Malignizare

30. Ciroza hepatica

• Definiție: stadiul final al afecţiunilor hepatice cu evoluţie nefavorabilă, manifestată prin
insuficienţă hepatică parenchimatoasă şi vasculară, caracterizată de înlocuirea arhitecturii
normale a ficatului cu noduli de regenerare înconjuraţi de septuri fibroase.
• Macroscopic:
✔ CH micronodulară (Laennec, alcoolică):
✔ ficat normal/uşor mărit → mic în volum
✔ margini ascuţite
✔ suprafaţă boselată
✔ noduli <3mm, septuri
✔ CH macronodulară:
✔ noduli >3mm
✔ CH mixtă
 SUBIECTE EXAMEN ORAL

1. Leziunile celulare reversibile: degenerescenţa hidropică, steatoza.

Degenerescenta hidropica este o leziune celulară reversibilă acută caracterizată
prin hiperhidratare celulară. Reprezinta prima manifestare lezională care se produce in
celula sub actiunea unor agenţi patogeni de intensitate mică: anoxie, virusuri, substanţe
toxice. Apare când celula nu mai poate menţine echilibrul hidro-ionic - alterarea pompei
de Na-K de la nivelul membranei celulare rezultand pătrunderea în exces a Na şi apei în
celulă şi ieşirea K (hiperhidratare celulara).
Macroscopie:Organul afectat este mărit de volum, palid, de consistenţă friabilă – aspect
de ”carne fiartă”
Steatoza este o leziune celulară reversibilă cronică caracterizată prin acumularea
trigliceridelor în citoplasma celulelor care în mod normal nu conţin acest metabolit
Localizare: Frecvent la nivel hepatic si mai rar: miocard, muschi, rinichi
• Cauze:
– Consumul cronic de alcool
– Hipoxia
– Malnutriţia
– Tulburări metabolice (diabet zaharat)
– Toxine bacteriene
– Substanţe chimice
• Macroscopie: Ficat mărit de volum de Culoare galbenă cu o Consistenţă moale, Suprafaţă
netedă si Margini rotunjite
2. Acumulările intracelulare de pigment: pigmenţi biliari.
Bilirubina este produsul final al degradării hemoglobinei. Aceasta circulă în sânge
sub formă neconjugată, legată de albumină (nu poate fi excretată) bilirubina neconjugată
In ficat se conjugă cu acidul glucuronic rzultand bilirubina conjugată
Normal bilirubina: 0,5-1 mg/100 ml
Valori crescute ale bilirubinei (>2 mg/100 ml)- icter (colorarea tegumentelor şi sclerelor
– galben verzui).
ICTER??
3. Leziunile celulare ireversibile: necroza.
Este o leziune celulară ireversibilă si reprezinta ansamblul modificărilor nucleo-
citoplasmatice, ireversibile care succed morţii celulare în teritoriul unui ţesut sau organ în
timpul vieţii
• Aspectele ariei necrozate sunt diferite in raport cu agentul etiologic si tipul tesutului
afectat:
⮚ Necroza de coagulare
⮚ Necroza de lichefiere
⮚ Necroza de cazeificare
 ⮚ Necroza hemoragică
⮚ Necroza fibrinoidă

4. Leziunile celulare de adaptare ale creşterii şi diferenţierii – atrofia,

hipertrofia, hiperplazia, metaplasia
Atrofia este micşorarea de volum a unui ţesut sau organ anterior normal dezvoltat,
prin scăderea volumului celulelor componente.
• Cauzele atrofiei:
– Solicitare funcţională redusă (inactivitate, compresiune)
– Aport nutritiv redus (îmbătrânire, compresiune)
– Tulburări neurotrofice (influx nervos blocat)
• Tipuri de atrofie:
– Fiziologică involutia timusului
– Patologică Atrofia ischemică – prin reducerea circulaţiei arteriale (ischemie
cronică)
Atrofia de inactivitate – suprimarea activităţii funcţionale a unui ţesut
(atrofie musculară prin imobilizare în aparat gipsat)
Atrofia prin compresiune – prin compresiunea patologică a unui organ
(formă de atrofie ischemică)
Atrofia neurogenă – prin întreruperea influxului nervos
Hipertrofia este mărirea de volum a unui ţesut sau organ pe seama măririi de volum a
celulelor componente, fără multiplicare celulară. Interesează celulele permanente (care nu se
pot multiplica): muşchi scheletic, muşchi cardiac.
• Cauze: Activitate funcţională crescută si Stimulare hormonală excesivă
• Poate fi de 2 tipuri: fiziologica (Hipertrofia miometrului în sarcină si Hipertrofia
musculaturii scheletice şi a miocardului ventriculului stâng la sportive) si patologica
(Hipertrofia concentrică a ventriculului stâng)
Hiperplazia este creşterea numărului de celule dintr-un organ, ceea ce duce la
creşterea de volum a organului respective. Interesează celulele labile (capabile de
multiplicare permanentă) şi stabile
• Tipuri:
⮚ Fiziologică: ≥Stimulare hormonală:Hiperplazia endometrului în cursul sarcinii
≥Hiperplazie compensatorie: Hiperplazia ficatului după hepatectomii
parţiale si Hiperplazie rinichiului rămas după nefrectomia unilaterală
⮚ Patologică Hiperplazia endometrului în hiperestrogenism
 Metaplazia reprezintă o reacţie de adaptare tisulară realizată printr-o modificare a
diferenţierii celulare manifestată prin înlocuirea unui ţesut matur cu un alt tip de ţesut
matur (cu un tip de celule mai rezistent la anumiţi factori agresori).
• Tipuri:
– Metaplazie epitelială: scuamoasa, cilindrica, intestinala
– Metaplazie conjunctiva: fibroblastele se pot diferenţia spre osteoblaste sau
condroblaste cu formare de os sau cartilaj

5. Inflamația acută - clasificarea şi exemple

Inflamaţia seroasă: alveolita seroasa
Inflamaţia fibrinoasă: pericardita fibrinoasa
Inflamaţia purulentă:
• Difuză – flegmonoasă: apendicita flegmonoasa
• Localizată - abcesul (recent, cronic): pielonefrita acuta
Inflamaţia catarală
Inflamaţia hemoragică
6. Inflamația acută – evolutie
• Evoluţia inflamaţiei acute depinde de:
– natura şi intensitatea agentului etiologic,
– de sediul şi ţesutul afectat,
– de capacitatea gazdei de a reacţiona.

• Rezoluţia:
– restaurarea normalităţii ţesutului afectat;
– apare în inflamaţii uşoare sau infecţii fără necroză tisulară
– celulele sunt capabile de regenerare.

• Vindecarea prin fibroză (cicatrice) apare când rezoluţia este imposibilă

– necroze întinse, cu pierderea stromei
– incapacitatea celulelor de regenerare;
– zona se fibrozează.
• Abcesul:
– Apare în infecţii cu bacterii piogene (staphilococcus aureus, streptococcus
piogenes),
– reprezintă acumularea puroiului într-o cavitate formată prin distrugerea ţesuturilor
de către enzimele lizozomale;
– puroiul este un lichid cremos, gălbui ce conţine piocite (PMN degradate), bacterii
şi celule moarte.
• Cronicizarea:
– apare când stimulul persistă,
– procesele de reparare şi distrucţie tisulară sunt concomitente.
7. Caracterele generale morfologice ale inflamaţiei cronice. Clasificarea
inflamaţiei granulomatoase
Este o inflamaţie de lungă durată (săptămâni, luni), în care se produc simultan:
a. inflamaţie activă,
b. distrucţie tisulară,
c. procese de reparare.
Caracteristic este infiltratul limfo-plasmocitar şi macrofagic.
Inflamaţia cronică poate urma unei inflamaţii acute, dar frecvent, inflamaţia cronică
începe insidios.
Factorii predispozanţi pot fi persistenţa stimulului nociv (ex.: sucul gastric în ulcer),
răspunsul imun neadecvat sau o boală autoimună persistentă (poliartrita reumatoidă,
colita ulcerativă)
• In funcţie de mecanismele de producere, inflamaţia granulomatoasă poate fi:
– de tip imun (tuberculoza, sarcoidoza)
– de tip non-imun (granulomul de corp strain).
8. Inflamaţia tuberculoasă
Definiţie: inflamaţie cronică, granulomatoasă, determinată de Mycobacterium
tuberculosis (bacilul Koch).
Căi de transmitere:
a. Aerogenă - bolnavii cu tuberculoză
b. Digestivă - lapte infectat (vaci cu mastită tuberculoasă) - rar
c. Transplacentar (poarta de intrare la nivelul ficatului) - rar
Factori de risc:
d. Infecţia cu virusul HIV – 10% din pacienţi, risc x 400 faţă de populaţia generală
e. Status socio-economic scăzut
f. Alcoolism/droguri iv
g. Contactul cu mase largi populaţionale (şcoli, spitale, puşcării)
h. Malnutriţie
Leziunea caracteristica este granulomul tuberculos format din trei tipuri de celule :
celule gigante multinucleate (de tip Langhans)
celule epitelioide şi
limfocite sensibilizate specific.
Granulomul tbc prezintă 2 caracteristici specifice:
tendinţa la confluare care asigură extensia leziunii
tendinţa la cazeificare, necroza de cazeificare debutează în centrul granulomului.

9. Procesele de vindecare prin regenerare şi repararea conjunctiva

Vindecarea leziunilor din focarul inflamator are la bază 2 tipuri de procese:
• REGENERARE reprezinta refacerea morfologică şi funcţională a
ţesutului lezat prin acelaşi tip de ţesut (în ţesuturi lezate care au păstrat
capacitatea de diviziune).După capacitatea de diviziune celulară se disting
3 tipuri celulare:
 • Celulele labile (capacitate de regenerare sau de multiplicare continuă) -
epiderm
• Celulele stabile (capacitate de regenerare limitată) - ficat
• Celulele permanente (nu au abilitatea de diviziune) - miocard

• REPARARE CONJUNCTIVĂ este refacerea morfologică şi funcţională

a ţesutului lezat prin ţesut fibros.Intervine în distrucţii tisulare mari din
procese patologice variate (inflamaţii, necroze).Elementul caracteristic al
reparării conjunctive este Ţesutul de granulaţie (ţesut conjunctivo–
vascular de neoformaţie).
10.Caracterele generale ale tumorilor benigne
a. se aseamănă cu ţesutul de origine
b. mitoze rare,
c. raport N/C normal,
d. monomorfism celular.
e. model de creştere expansiv, comprimând ţesuturile din jur,
f. nu recidivează după extirparea completă
g. nu metastazează

11.Caracterele generale ale tumorilor maligne

a. variate grade de diferenţiere
b. numeroase mitoze, unele atipice
c. raport N/C mare
d. pleomorfism celular şi nuclear
e. model de creştere invaziv, infiltrând ţesuturile
f. recidivează local
g. metastazează la distanţă (tumori maligne secundare)
12. Tumori epiteliale benigne
Origine - ţesuturi epiteliale
• PAPILOM:
– derivă din epiteliul malpighian (scuamos),
• ADENOM:
– proliferarea epiteliului glandular.
• Papilomul este o tumoră benignă a:
• Epiteliului scuamos (keratinizat sau nekeratinizant),
• Epiderm (piele)
• Mucoase epidermoide (oro-faringe, laringe, esofag, exocol uterin, vagin)
• Uroteliu,
• Metaplazie scuamoasă (endocol, epiteliul bronşic).
Papilomul scuamocelular cutanat
Origine – epiderm
Macroscopie:
⮚ tumoră vegetantă ce proiemină la suprafaţa pielii,
⮚ bază largă de implantare,
⮚ suprafaţă netedă sau neregulată
 Adenomul este o tumoră benignă a epiteliului glandular.
• Se dezvoltă din:
– epiteliul organelor parenchimatoase (ficat, rinichi)
– epiteliul organelor endocrine (tiroidă, suprarenală)
– epiteliul mucoasele organelor cavitare (stomac, colon, veziculă biliară).

• Tipuri speciale de adenom :

– polip adenomatos (colon)
– chistadenomul (ovar) : Ovar, pancreas, glanda salivară
– Chist (prin acumularea secreţiei)

– fibroadenomul (glanda mamară).

Tumori dezvoltate în organe parenchimatoase
• Aspect macroscopic:
– nodular,
– solid,
– bine delimitat, încapsulat.
Adenoamele dezvoltate în organe endocrine se pot asocia cu hiperfuncţie
(ex. adenom tiroidian – tireotoxicoză)
• Polipul adenomatos este o tumoră epitelială benignă dezvoltată din epiteliul
unistratificat al mucoaselor (stomac, colon).
• Polipul adenomatos poate fi:
– pediculat - baza de implantare lungă şi subţire, tapetată de epiteliu normal
– sesil - bază largă şi scurtă de implantare.
• Fibroadenomul de glandă mamară este o Tumoră hormono-dependentă
(hiperestrogenism),
• Tumora este:
– nodulară,
– încapsulată,
– inclusă în parenchimul glandei mamare.
• Tumoră mixtă, constituită din două componente:
– Componenta epitelială – proliferarea epiteliilor canalelor galactofore
– Componenta conjunctivă – proliferarea fibroblastelor

13.Tumori conjunctive benigne

Lipomul este o tumoră nodulară
⮚ Încapsulată
⮚ Lobulată
⮚ Galbenă
 ⮚ Consistenţă moale
Fibromul Tumoră benignă a fibroblastelor (ţesut conjunctiv comun)
• Macroscopie: Nodul alb-sidefiu, dur, încapsulat, aspect de vârtejuri pe suprafaţa de
secţiune
Leiomiomul este o Tumora benignă a muşchiului neted.
Localizare: Frecvent uter si mai Rar tub digestiv (stomac, intestin), subcutanat.
• Leiomiomul uterin este cea mai frecventa tumoră benignă estrogen-dependenta.
Poate fi asimptomatic, dar poate produce meno-metroragii sau dureri prin compresie.
Macroscopic,
• bine delimitat, neîncapsulat
Pot fi localizate în
• miometru (intramurale),
• apropierea seroasei (subseros) sau
• apropierea endometrului (submucos)..

• Hemangiom este o tumora benigna formata din numeroase vase de sange

• În raport cu dimenssiunea vaselor proliferate pot fi:
– Hemangiom capilar localizata in dermul superficial si profund
– Hemangiom cavernos: localizata in ficat

Condrom este o Tumora benignă formată din ţesut cartilaginos hialin

• Localizare: oasele scurte ale extremităţilor
• Macroscopie:
– nodul sidefiu
– încapsulat
– aspect lobulat
• Osteomul este o Tumora benignă a ţesutului osos
• Localizare:
– frecvent treimea superioartă a tibiei
– Falange
– Treimea superioară a femurului
• Macroscopic:
– Tumoră nodulară, bine delimitată, încapsulată

14.Tumori epiteliale maligne: carcinoamul scuamocelular (epidermoid) şi

carcinomul bazocelular
Carcinomul scuamocelular
Proliferarea celulelor din:
⮚ Epiderm (piele)
⮚ Mucoase epidermoide (oro-faringe, laringe, esofag, exocol uterin, vagin)
⮚ Zone cu metaplazie scuamoasă (epiteliu respirator, uroteliu)
 Celule tumorale maligne:
- poligonale, asemănătoare celulelor stratului spinos al epidermului, dar cu atipii,
- dispuse în plaje.
- Caracter infiltrativ în derm (membrana bazala este distrusă).
- Gradul de diferenţiere a tumorii este dat de:
- atipia celulară
- producerea de keratină de către celulele tumorale.
- În carcinoamele scuamocelulare cu keratinizare, keratina se acumuleaza in centrul
plajelor tumorale sub forma de lamele concentrice, - globi cornoşi sau perle
keratozice.
- Stroma conjunctivă este redusă, infiltrată cu limfocite.

Carcinom bazocelular (ulcus rodens)

• Formă particulară de carcinom cutanat.
• Originea: stratul bazal al epidermului şi glandelor anexe
• Macroscopie:
– tumoră ulcerată cu aspect de pierdere de substanţă, ovalară, profundă cu baza
indurată
– Marginile ulceraţiei sunt indurate, uşor proieminente

15.Carcinoamele epiteliilor glandulare - adenocarcinomul: clasificare

macroscopică
Tumoră malignă a epiteliilor glandulare:
a. epiteliul organelor parenchimatoase (glandă mamară, prostată, ficat, ovar, etc.)
b. epiteliul organelor endocrine (tiroidă etc.)
c. epiteliul mucoasele organelor cavitare (stomac, intestin, veziculă biliară, bronşii,
endometru, endocol, etc.)

16.Tumori conjunctive maligne

Liposarcomul este o Tumora malignă a ţesutului adipos
Macroscopic: alb gălbui, cu arii de necroză şi hemoragie
Microscopic: proliferare de celule maligne şi lipoblaşti, ce conţin în citoplasmă picături
lipidice
Fibrosarcomul este o Tumora conjunctivă malignă ce rezultă prin proliferarea
fibroblastelor
• Localizare:
– Ţesuturile moi ale extremităţilor, ţesut conjunctiv intramuscular, aponevroze,
tendoane
– Rar retroperitoneal, mediastin

• Leiomiosarcom Tumora malignă a ţesutului muscular neted

Localizare: uter, stratul muscular al tubului digestiv
• Macroscopic:
– aspect cărnos,
– culoare roşie-brună
– infiltrativă
• Osteosarcom este o Tumora malignă ce formeaza os tumoral. Cea mai fecventă tumoră
osoasă primară
• Localizare:
– Frecvent la nivelul metafizelor oaselor lungi (în jurul articulaţiei genunchiului)
• Osteosarcomul:
– creşte rapid,
– invadează părţile moi din jurul osului
– penetrează corticala şi pătrunde în canalul medular
– metastazează hematogen în pulmon

17. Morfologia tumorilor melanocitare

Derivate din celulele nevice (melanocite)
Clinic:
a. Benigne: nevii melanocitari
Tumori benigne ale pilelii cu originea in melanocitele din stratul bazal al epidermului
Nevi pot fi Congenitali sau dobândiţi
Macroscopic: macule sau papule, rotunde, brune, uniform pigmentate, sub 6 mm
diametru, cu margini bine definite.

b. Maligne: melanomul malign

Tumoră malignă cu origine melanocitară, prognostic sever
Poate fi: primar sau secundar – prin malignizarea unor nevi
Localizare: frecvent piele, glob ocular sau in alte localizări: mucoasa orală şi anogenitală,
esofag, meninge.
18.Morfologia teratoamelor
Tumora îşi are originea în celulele germinale pluripotente existente în gonade
Localizare: frecvent ovar, testicul, sau pe linia axială a corpului
Constituite din ţesuturi variate ce provin din una, două sau toate cele trei foiţe embrionare
Pot fi constituite din ţesuturi mature sau imature.
Teratoamele cu ţesuturi mature sunt tumori benigne şi pot fi:
a. Chistice (frecvent ovar)
b. Solide (frecvent testicul)
Teratoamele cu ţesuturi imature sunt tumori solide, cu evoluţie malignă

19. Congestia reprezintă creşterea aportului de sânge în teritoriul unui ţesut sau organ prin
dilatarea reţelelor vasculare.
Poate fi de două tipuri:
■ Activă (arterială) fiind reprezentata de Creşterea aportului sanguin arterial prin dilatarea
arterelor mici, arteriolelor şi capilarelor. Macroscopic prezinta :Roşeaţă, Creşterea
temperaturii locale si Pulsaţii la palpare.
 Localizare:Piele, Mucoase, Viscere
■ Cauze:Mecanism neurogen, Factori hormonali (estrogeni) sau Agenţi fizici (căldura)

Pasivă (venoasă) este Creşterea aportului sanguin venos în ţesuturi prin dilatarea reţelelor
venoase.
■ Cauze:
❑ Drenaj venos deficitar într-un teritoriu localizat (obstrucţii venoase: ex.
imobilizarea unui membru)
❑ Drenaj venos deficitar generalizat (insuficienţa cardiacă)
■ Insuficienţa cardiacă stângă – stază la nivel pulmonar
■ Insuficienţa cardiacă dreaptă – stază în circulaţia venoasă sistemică

20.Hemoragia reprezintă extravazarea sângelui din cord şi vase în timpul vieţii.

Clasificare:
a. Hemoragii externe (exteriorizate):
i. epistaxis, otoragie, hemoptizie, hematemeză, melenă, rectoragii,
hematurie, metroragie, menoragie
b. Hemoragii interne
i. Intracavitare:
1. hemotorax, hemopericard, hemoperitoneu, hematocel, hemartroză
ii. Intratisulare:
1. peteşii (1-2 mm), purpură (3-5 mm), echimoză (1-2 cm), hematom

21. Tromboza este coagularea sângelui în cordul sau vasele integre în timpul vieţii.
Rezultatul acestui proces este formarea trombusului. Caracteristicile trombusului:solid,
friabil, mat, aderent la perete.
Cheag postmortem: gelatinos, neted, lucios, elastic, neaderent la perete, ia forma vasului.
⮚ Factori favorizanţi:
❑ Lezarea peretelui vascular (leziuni endoteliale): ateroscleroză, vasculite,
endocardite
❑ Modificări ale fluxului sanguin: stază, turbulenţe
❑ Modificări ale compoziţiei sângelui: hipercoagulabilitatea.

Clasificarea trombilor
După aspect/compoziţie:
▪ Trombi albi:
▪ formaţi din plachete şi fibrină
▪ capilare, vase mici
▪ Trombi roşii (în stază):
▪ Formaţi din fibrină şi numeroase eritrocite
▪ Frecvent vene mari
▪ Trombi micşti
▪ Cap alb, corp striat, coadă roşie
▪ Artere şi cord
 După localizare:
▪ Trombi cardiaci
▪ Trombi vasculari
▪ Arteriali
▪ Venoşi
După raportul cu peretele:
▪ Parietali
▪ Obstructivi
Posibilităţi de evoluţie a trombilor
■ Liza prin sistemul fibrinolitic fiziologic sau terapeutic
■ Propagarea trombusului – creşterea sa
■ Trombembolia – detaşarea trombusului sau a unui fragment
■ Organizarea conjunctivă
■ Recanalizarea trombilor

22. Embolia este procesul de vehiculare pe cale sanguină a unei mase solide, lichide sau
gazoase, cu fixarea şi obstrucţia la distanţă a unui vas.
Tipuri de emboli
⮚ Solizi (trombi, fragmente de placă de aterom - colesterol, celule tumorale,
măduvă osoasă, paraziţi, corpi străini - catetere)
⮚ Lichizi (lichid amniotic)
⮚ Gazoşi (> 100 ml aer)

23. Infarctul este o zonă circumscrisă de necroză ischemică determinată de obstrucţia unui vas
sanguin

Efectele tisulare depind de:

⮚ tipul vascularizaţiei: organele cu circulaţie de tip terminal sunt mai vulnerabile
⮚ rapiditatea producerii obstrucţiei: când obstrucţia se produce lent, se dezvoltă
circulaţia colaterală
⮚ sensibilitatea ţesuturilor la anoxie (neuronii rezistă 3-4miniute, fibrele miocardice
20-30 minute, fibroblastele mai multe ore)
⮚ conţinutul în oxigen al sângelui (hipoxia)
■ Clasificare:
Infarcte anemice, albe (rinichi, miocard, splină) în:
❑ obstrucţii arteriale,
❑ organe cu structură densă şi circulaţie arterială de tip terminal.
Infarcte hemoragice, roşii (intestin, pulmon) în:
❑ obstrucţii venoase,
❑ organe cu structură laxă sau cu dublă circulaţie (pulmon şi intestin),
❑ organe cu stază anterioară (pulmon de stază)

Macroscopic:
▪ Toate infarctele sunt
 ▪ bine delimitate
▪ vârful spre vasul obstruat
▪ baza spre periferie
▪ Infarctul recent:
▪ uşor reliefate,
▪ aspect roşu hemoragic,
▪ imprecis demarcate
▪ Infarctul vechi:
▪ delimitarea devine şi mai clară;
▪ în final aria de necroză este înlocuită de o cicatrice conjunctivă (retractată, alb-
sidefie)
24. Ateroscleroza este o boala a arterelor, având ca leziune de baza placa de aterom.
Localizare:
a. artere mari elastice (aorta, iliace)
b. artere musculare (coronare, cerebrale, femurale, poplitee)
Placa de aterom se dezvoltă în interiorul intimei vasului şi afectează secundar tunica
medie prin compresiune.
Consecinţe:
în arterele medii, primul efect este cel ocluziv prin diminuarea lumenului arterei
(ischemie acută şi cronică);
în arterele mari, primul efect este cel distructiv (anevrisme, rupturi).
Factori favorizanti Factori constituţionali:Vârsta (peste 50 de ani), Sexul (M),Predispoziţia
familială
Factori dobândiţi:

Majori:
▪ Hiperlipidemia dobândită
▪ HTA
▪ Tabagism
▪ DZ
Minori: Obezitatea, sedentarismul, stressul, contraceptivele orale

25. Cardiopatia ischemică este denumirea generică a leziunilor miocardice determinate

de tulburări ale circulaţiei coronariene acute sau cronice. Cardiopatia ischemică este
determinată de dezechilibrul dintre aportul şi necesarul de oxigen la nivelul celulelor
miocardice, ca urmare a obstruării parţiale sau totale a fluxului sangvin prin arterele
coronariene. În funcţie de severitatea obstrucţiei şi de rapiditatea cu care aceasta se
instalează, cardiopatia ischemică poate fi acută sau cronică.
Cauze:
a. Ateroscleroza coronariană (90%)
b. Tromboembolii
c. Spasm coronarian
 d. Inflamaţiile arterelor coronariene - b. Kawasachi, sifilis, PAN
e. Creşterea frecvenţei cardiace – aritmii, hipertiroidism, anemii
f. Incapacitatea sângelui de a furniza oxigenul – intoxicaţiile cu CO
■ Tipuri: Cardiopatia ischemică cronică
❑ angina pectorală stabilă
■ Cardiopatia ischemică acută:
❑ angina pectorală instabilă
❑ infarctul de miocard
❑ moartea subită
26. Cardita reumatismala este Manifestarea cea mai severă a reumatismului articular
acut (RAA)
Cardita reumatismală se poate manifesta sub formă de:Pericardită, Miocardită,
Endocardită si Pancardita – afectarea simultană a celor 3 straturi ale cordului
Leziunea elementară – granulom Aschoff (3 etape):
faza iniţială – stadiul exudativ (necroză fibrinoidă)
faza intermediară, proliferativă – formarea granulomului
faza tardivă – fibroza
Durata - 3-4 luni
Rezultatul: miocardoscleroză

27.Endocarditele infecţioase denumirea generică a leziunilor inflamatorii ale

endocardului. Mecanism de producere: colonizarea sau invazia endocardului valvular şi
mural de către microorganisme cu formarea de vegetaţii friabile, mari, alcătuite din
fibrină, microorganisme şi leucocite.

Clasificarea
⮚ Endocardite acute sunt cauzate de microorganisme foarte virulente (stafilococ
auriu) dintr-un focar evolutiv din organism
Leziunile au caracter distructiv cu necroze şi ulceraţii, rupturi ale cordajelor –
endocardită ulcero-vegetantă
Complicaţii:
Abcese:
inel valvular,
abcese pioemice în creier, ficat, pulmon, rinichi etc.
insuficienţă cardiacă acută şi cronică
evoluţie rapidă spre deces în 50% din cazuri
 ⮚ Endocardite subacute sunt cauzate microorganisme cu virulenţă scăzută
(Streptococ viridans). Valvule anterior lezate (sechele reumatismale valvulare,
malformaţii valvulare, proteze valvulare)
⮚ Complicaţii
● agravarea deformărilor valvulare după vindecare – pacienţi candidaţi la protezare
valvulară;
● fenomene embolice - infarctele viscerale;
● glomerulonefrita focală;
● insuficienţă cardiacă cronică
28. Insuficiența cardiacă cronica reprezintă incapacitatea cordului de a asigura debitul
de sânge adecvat necesităţilor organismului.După rapiditatea instalării fenomenelor poate
avea un caracter acut sau cronicDupă cavitatea anatomică a cordului interesată se poate
manifesta sub formă de insuficienţă cardiacă stângă, dreaptă sau globală
Insuficienţa cardiacă cronică stângă
■ Cauze:
❑ Hipertensiunea arterială
❑ Cardiopatie ischemică
❑ Valvulopatii aortice
❑ Miocardite
■ Efecte:Stază venoasă la nivel pulmonar (pulmon de stază)
■ Macroscopie:VS şi AS dilatate, Orificiul mitral lărgit (insuficienţă funcţională)

Insuficienţa cardiacă cronică dreaptă

■ Cauze:
❑ Boli primare pulmonare: BPOC, fibroze pulmonare
❑ Stenoză mitrală
❑ Insuficienţă cardiacă stângă
■ Efecte:
❑ Stază venoasă sistemică, generalizată: ficat, rinichi, splină;
❑ edeme, ascită
❑ Cianoza pielii şi a mucoaselor
❑ Turgescenţa jugularelor
■ Macroscopie: VD şi AD dilatate, Orificiul tricuspidian lărgit (insuficienţă funcţională)

29. Pneumonia lobară. Bronhopneumoniile.

Este o inflamaţie acută exudativă, cu formare de focare de condensare separate
prin parenchim normal aerat. Frecvent, se produce la vârste extreme – copii şi vârstnici
Localizare: bronşiole şi alveolele adiacente
Etiologie bacteriană: Staphylococcus aureus ,Haemophilus influenza,Pseudomonas
aeruginosa
Macroscopic apar focare de consolidare (cenuşii-galbene cu diametru de 3 - 4 cm)
separate de parenchim pulmonar normal, aerat.
Complicatii: Abces pulmonar
o Carnificaţia pulmonară – organizarea conjunctivă a exudatului fibrinos
alveolar
 o Complicații pleurale – pleurezie fibrinoasă, pleurezie purulentă (empiem
pleural)
o Bacteriemie ce poate determina:
▪ Endocardita
▪ Meningita
▪ Abcese pioemice

29.Pneumonia interstiţială sau Pneumonia atipică primară

Interstiţială exudatul inflamator este localizat la nivelul pereţilor alveolari
Atipică exudatul intra-alveolar este absent
Etiologie:Mycoplasma pneumoniae si Virusuri – gripal, sinciţial respirator, rujeolic,
adenovirusuri, rhinovirusuri
• Bronşiolita acută necrotizantă
▪ infiltrat inflamator limfocitar intraparietal
▪ descuamarea epiteliului bronşiolar
▪ Perete alveolar:
▪ infiltrat inflamator limfocitar
▪ congestia capilarelor parieto-alveolare
îngroşarea pereţilor alveolari si crearea unui bloc alveolo-capilar

30.Tuberculoza pulmonară este o boală infecţioasă pulmonară cu transmitere

aerogena care determină in ţesuturi inflamaţie granulomatoasă
Etiologie: M. tuberculosis
Poate fi
a. Primară (primoinfecţie) - copil
b. Secundară – adult
1. reactivarea complexului primar vindecat
2. reinfecţie exogenă - rar
Afectează în general copii (primul contact cu bacilul Koch)
Morfologic se caracterizează prin apariţia complexului Ghon:
c. Afectul primar (leziune circumscrisă cu un diametru de 1 cm)
d. Limfangită TBC
e. Limfadenită TBC
Tuberculoza pulmonară primară
• Evoluție favorabilă (în majoritatea cazurilor):
– evoluţia asimptomatică,
– leziunile se vindecă prin fibroză +/- calcificare
• Evoluţie nefavorabilă:
– leziunile complexului primar evoluează cu apariţia TUBERCULOZEI PRIMARE
PROGRESIVE
• Tuberculoza pulmonară secundară apare in urma Reactivarii unei infecţii vechi –
frecvent sau a unei Reinfecţii dar mai rar
• Caracteristici:
 – afectarea pulmonară este mai severă decât cea primară
– leziunile debutează la apexul pulmonar şi evoluează spre bază,
– evoluţie cronică fără tendinţă la vindecare spontană
– diseminarea BK pe cale bronşică şi mai rar hematogenă,
– evoluţie rapidă spre cazeificare şi fibroză progresivă
• Complicaţiile tuberculozei pulmonare secundare progresive
Bronhopneumonia TBC
– Diseminarea BK pe cale bronşică
– Tuberculi policiclici:
• Dimensiuni de 0,5cm
• Centraţi de o bronşiolă
• Contur dantelat
• Tuberculoza miliară
– Diseminarea BK pe cale hematogenă
– Tuberculi miliari

31.Tumorile pulmonare
• Clasificare : Tumori epiteliale
– Benigne
• Papilom
• Adenom
– Displazia şi carcinomul in situ
– Maligne
• Carcinom scuamo-celular
• Carcinom cu celule mici
• Adenocarcinom
• Carcinom cu celule mari
• Carcinom adenoscuamos
• Alte carcinoame
• Tumori ale ţesuturilor moi
– Benigne - fibrom, leiomiom, lipom, condrom, hemangiom, limfangiom.
– Maligne – fibrosarcom, leiomiosarcom
• Tumori secundare

32. Morfologia ulcerului peptic cronic este o pierdere de substanţă ce interesează

mucoasa, musculara mucoasei, submucoasa sau mai profund. Este localizat în porţiunile
tractului digestiv expuse acţiunii factorului clorhidro-peptic, cel mai frecvent stomac şi
duoden. Evoluează cu perioade de activitate şi de remisiune. Pierdere de substanţă
profundă ce depăşeşte musculara mucoasei.
Macroscopie:
⮚ Pierdere de substanţă rotund ovalară, unică
⮚ Diametru 1-2 cm
 ⮚ Mucoasa din jur edemaţiată
⮚ Pliurile gastrice converg spre ulceraţie
⮚ Versanţii ulceraţiei sunt drepţi
⮚ Baza ulceraţiei netedă

În perioada de activitate, baza ulcerului are 4 straturi :

o exudat fibrino-leucocitar,
o necroza fibrinoidă,
o ţesut de granulaţie
o fibroza.
Versanţii ulcerului sunt constituiţi din mucoasă cu aspecte de gastrită cronică. 
Complicatii
▪ Hemoragia (prin erodarea unui vas de la baza ulceerului)
⮚ Ulcer perforat - deschiderea ulceraţiei în cavitatea peritoneală (peritonită)
⮚ Ulcer penetrant – deschiderea ulceraţiei într-un organ vecin (ficat, pancreas)
⮚ Stenoza produsă de fibroză (frecvent stenoza pilorică)
⮚ Malignizarea (rară în ulcerul gastic, absentă în cel duodenal)
⮚
33. Tumorile benigne şi maligne ale tractului gastro-intestinal
• Benigne: Polipii sunt cele mai frecvente tumori benigne, iar majoritatea sunt polipi
hiperplazici
Leiomiom
Lipom
• Clasificare polipi: Polipi non-neoplazici
– Polipul hiperplazic
– Polipul inflamator
• Polipi neoplazici
– Polipul adenomatos
Adenocarcinom gastric apare frecvent in ţările scandinave, Japonia, America de sud, la
B > F, peste 50 ani
• Factori favorizanţi:
– Consumul de alimente conservate prin afumare si sarate,
– Gastrita cronică atrofică
– Grupul sangvin AII
– Postgastrectomie
– Adenoame gastrice
• În evoluţie se descriu două stadii:
– cancerul gastric precoce
– cancerul gastric avansat
Cancerul gastric precoce se caracterizează prin desfăşurarea procesului neoplazic în
mucoasă şi submucoasă, indiferent de invazia ganglionară sau prezenţa de metastaze
• Macroscopic prezintă 3 forme:
 I. tipul protruziv
II. tipul superficial (supradenivelat, plat şi subdenivelat)
III. tipul escavat
• Cancerul gastric avansat se caracterizează prin invazia muscularei propria şi a seroasei

Macroscopic prezintă 4 forme:

I. vegetant
II. ulcerat
III. ulcerat-infiltrativ
IV. infiltrativ difuz
Adenocarcinomul gastric de tip intestinal
• Celulele tumorale maligne realizează:
– tubi tumorali deformaţi,
– pluristratificare,
– lumene multiple (aspect de "glandă în glandă"),
• Stroma redusă (aspect de glande "spate in spate").
• Tumora are caracter infiltrativ in grosimea peretelui gastric.
• Mucoasa gastrică invecinată prezintă în mod frecvent
– gastrită cronică cu metaplazie intestinala şi
– infecţie cu Helicobacter pylori.
Adenocarcinomul gastric de tip intestinal de tip difuz
• Celulele tumorale maligne (atipice) sunt
– discoezive,
– infiltrează difuz peretele gastric
– produc mucus
• Mucusul:
– se acumuleaza in celulă, deplasând nucleul spre periferie, rezultind aspectul de
celulă "in inel cu pecete",
– este eliberat în interstiţiu, rezultând plaje întinse de mucus, în care plutesc sau
care sunt delimitate de celule tumorale - carcinom coloid
• În general, adenocarcinomul gastric de tip difuz este slab diferenţiat si rapid invaziv in
peretele gastric.
• Evolutie : Întinderea directă
▪ Extensie locală cu invadrea întregului perete → la seroasă
▪ Intindere la peritoneu → carcinomatoză peritoneală
▪ Întindere la ovar → tumora Krukenberg
• Întinderea pe cale limfatică
▪ Ganglioni limfatici de-a lungul micii şi marii curburi, în jurul cardiei şi
suprapancreatici
▪ Ganglion limfatic supraclavicular – Virchow
• Întinderea pe cale hematogenă → metastaze viscerale – ficat, pulmoni, creier, os, rinichi
şi suprarenale
34.Hepatita acută şi cronică reprezinta Afecţiuni inflamatorii ale ficatului acute sau
cronice
 Hepatita acută:
Semne clinice şi de laborator:
a. anorexie, febră, discomfort, urini închise la culoare
b. transaminazele serice x 10 – x 100, PAlc serică crescută
c. bilirubina crescută

Etiologie:
Infecţioasă:
i. Virusuri hepatotrope specifice: A, E (fecal-orală), B, C, D (parenterală)
ii. Virusuri ne-hepatotrope specifice: EB, CMV, herpes, rubeolic
iii. Bacteriană: abces hepatic
iv. Parazitară: helminţi
Chimică: medicamentoasă
Toxică: alcool, otrăvuri
Ischemică
Congestivă
Hepatita Cronica reprezinta lipsa de normalizare a testelor biochimice şi serologice mai
mult de 6 luni, caracterizate morfologic prin necroze hepatocitare însoţite de inflamaţie
cronică
• Etiologie:
1. Infecţie virală – hepatită cronică B sau C
2. Mecanism autoimun
▪ Hepatită cronică autoimună
▪ Ciroză biliară primară
3. Mecanism toxic/metabolic de lezare a hepatocitelor
▪ Etilism cronic
▪ Hepatită medicamentoasă
▪ Boala Wilson
▪ Hemocromatoză
▪ Deficienţă de α1 antitripsină
▪ Fibroză chistică
▪ Glicogenoza de tip IV
Clasificare
⮚ Hepatita cronică uşoară – scor necro-inflamator 1-4
⮚ Hepatită cronică moderată – scor necro-inflamator 5-8
⮚ Hepatită cronică severă – scor necro-inflamator > 8
⮚ Scorul necro-inflamator : după Ishak
▪ Inflamaţie intralobulară – 0-4
▪ Hepatita de interfaţă – 0-4
▪ Intensitatea inflamaţiei în raport cu numărul de spaţii porte – 0-4
• Fibroza : după METAVIR
▪ F0 – absenţa fibrozei
▪ F1 – fibroză portală cu lărgirea spaţiului port, fără septuri
▪ F2 – fibroză portală cu lărgirea spaţiului port cu septuri rare
▪ F3 – numeroase septuri fără regenerare nodulară
 ▪ F4 – ciroză

35. Cirozele hepatice sunt hepatopatii cronice ireversibile caracterizate prin:

a. regenerare nodulară a parenchimului hepatic + fibroză difuză
b. Sdr de hipertensiune portală şi insuficienţă hepatică

Fibroza afectează difuz parenchimul hepatic,

Nodulii de regenerare întotdeauna sunt încercuiţi de fibroză,
sunt formaţi din plăci groase de hepatocite, peste 2-3 care nu mai păstrează
dispoziţia radiară,
nu mai sunt centrate de venă centrolobulară
între cordoane se găsesc sinusoide
Clasificare
• Cauze frecvente
▪ Etilismul cronic
▪ Criptogenetică
▪ Virusurile B şi C
• Cauze mai puţin frecvente
▪ Hepatita cronică autoimună şi ciroza biliară primară
▪ Ciroza biliară secundară prin obstrucţie
▪ Fibroza chistică (mucoviscidoza)
• Cauze rare – metabolice

Clasificare morfologica
⮚ Ciroză hepatică micronodulară – noduli de regenerare de 3-5 mm
⮚ Ciroză hepatică macronodulară – noduli de regenerare de 2-3 cm
⮚ Ciroză hepatică mixtă – micro- şi macronodulara

36.Tumorile ficatului
– Benigne Epiteliale:
Adenom hepatocelular
Adenom al canalelor biliare (colangiocelular)
Conjunctive
▪ Hemangiom
▪ Hemangioendoteliom juvenil
▪ Angiolipom
• Maligne Primare:
▪ Epiteliale:
▪ Carcinom hepatocelular,
▪ Colangiocarcinom
 ▪ Carcinoame mixte – hepatocolangiocarcinoame
▪ Hepatoblastomul
▪ Conjunctive:
▪ Angiosarcom
▪ Sarcom embrionar
• Secundare: metastaze

37.Morfopatologia pancreasului exocrin: pancreatita acută, carcinomul

pancreatic
Pancreatita acută:
a. Cauze predispozante :
i. obstrucţia mecanică prin calculi, postoperator, traumatisme;
ii. cauze metabolice/toxice: alcool, medicamente (diuretice),
iii. hipercalcemia,
iv. hiperlipoproteinemia;
v. tulburări ale perfuziei vasculare determinate de ateroscleroză,
vi. hipotermii;
vii. infecţii virale
b. Date biochimice : amilaza serică mult crescută, calciu seric scăzut, hiperglicemie
datorită pierderii celulelor endocrine β, leucocitoză
Pancreatita acută edematoasă:
c. Macroscopic – pancreas global mărit de volum, edemaţiat, ariile de necroză
(citosteatonecroza/septuri conjunctive) rară
Pancreatita necrotico-hemoragică
d. Macroscopic – pancreas tumefiat, mărit de volum, cu aspect de hartă geografică
(zone de necroză-cenuşii + arii de hemoragie
Complicaţii:
e. Vindecare – rară – pancreatita edematoasă
f. Insuficienţa viscerală multiplă – IRA, I resp Ac
g. Pseudochistul pancreatic – leziune cavitară, formată dintr-o arie de necroza
centrală cu perete constituit din ţesut de granulaţie
h. Abcese pancreatice – suprainfecţie
i. Peritonita acută
j. Hemoragii masive prin erodarea arterei splenice

Carcinom pancreatic exocrin

• Adenocarcinom bine diferenţiat cu stromă conjunctivă bogată
• Diseminare pe cale nervoasă, vasculară
• Prognostic rezervat
Sindroame clinice: Pierderea în greutate, anorexia, durere cronică persistentă în
epigastru cu iradiere în spate
• Icter obstructiv cu dilatarea palpabilă nedureroasă a vezicii biliare (semn Courvoisier)
• Tromboflebita migratorie – tromboze multiple în venele superficiale şi profunde ale
membrului inferior – Sdr. Trousseau
• Prognostic – sever : deces în 90 % în 6 luni de la diagnostic

38. Nefropatiile glomerulare

Biopsia renală
▪ examenul de MO
⮚ HE, PAS→ evidenţiază membranele bazale glomerulare
⮚ impregnaţie argentică → schiţarea MB glomerulare şi tubulare
⮚ imunofluorescenţa → localizarea Ag, C şi Ig
▪ examenul de ME – ultrastructura modificărilor glomerulare
▪ Nefropatiile glomerulare (NG) → 2 mari grupe:
⮚ GN primare→ implicarea iniţială a glomerulului
⮚ GN sistemice (secundare) – boli sistemice şi ereditare ce afectează secundar
glomerulii (glomeruloscleroza diabetică, glomerulonefrita lupică)
Manifestari clinice
● Azotemia - ↑ uree și cretinina în sânge (RFG↓)
● Uremia - azotemie ce determină manifestări sistemice (clinice,
biochimice): gastroenterita uremică, pericardită uremică etc.
● Sindroame renale:
• Sindrom nefritic - hematurie macroscopică, proteinurie ușoară/medie, azotemie,
edem, HTA
• Sindrom nefrotic - proteinurie masivă, hipoalbulinemie, edem sever,
hiperlipidemie, lipidurie
• Afectare renală acută - oligurie/anurie, azotemie
• Boala renală cronică – uremie
• Glomerulonefrita acută proliferativă difuză post-streptococică: Adolescenţi,
băieţi/fete; si apare după infecţie faringiană sau cutanată – Streptococ β-hemolitic grup A

• Glomerulonefrita rapid progresivă (cu “semilune”) are o Etiologie variată si o

Evoluţie rapidă spre insuficienţă renală acută
Glomerulonefrita cu leziuni minime (nefroza lipoidică)
Clinic: sdr nefrotic la copil, prognostic favorabil (răspunde la corticoterapie)
Mecanism: lezarea celulelor epiteliale prin toxine → pierderea de lipoproteine
MO: Glomeruli normali si Tubi contorţi proximali încărcaţi cu lipide/colesterol
M.E. – fuzionarea proceselor podocitare → creşterea permeabilităţii
• Glomerulonefrita cronică este Stadiul final al glomerulopatiilor cu evoluţie
nefavorabilă:
• glomerulonefrita rapid progresivă (cu semilune) – 80-90%,
 • glomeruloscleroza în focar – 50-80%,
• glomerulopatia membranoasă – 50%,
• glomerulonefrita membrano-proliferativă – 50%,
• nefropatia cu IgA (boala Berger) – 30-50%.
• În evoluţie, insuficienţă (boală) renală cronică.
Macroscopic”Rinichi mic, atrofic, palid si microgranulat datorită hialinizării
majorităţii nefronilor

39.Nefropatii tubulo-interstiţiale
Alterare morfo-funcţională ce afectează tubii renali şi interstiţiul. Glomerulii şi
vasele sunt afectate tardiv, într-o mai mică masură.
Clasificare:
• Leziuni tubulare (toxice sau ischemice)
• Necroza tubulară acută – IRAc
• Afecţiuni inflamatorii ale tubilor şi interstiţiului
• (Pielo)nefrite tubulo-interstiţiale
Necroza tubulară acută este reprezentata de Distrugerea epiteliului tubular →
IR acută reversibilă (oligurie, proteinurie, retenţie azotată).
Etiologia – 2 grupe principale: Ischemică si Toxică
• În necroza tubulară acută există 3 faze
• Faza oligurică
• Faza poliurică
• Faza recuperatorie
• Necroza tubulară ischemică – perfuzia insuficientă a rinichiului (hipotensiune şi
hipovolemie)
• În şoc sau hemoragii acute voluminoase
• Intervenţii chirurgicale
• Arsuri severe
• Necroza tubulară toxică – (rară), determinată de:
• Produşi endogeni – hemoglobinuria şi mioglobinuria – crush sdr.
• Metale grele – Pb, Hg
• Solvenţi organici – cloroform, CCl4
• Medicamente – antibiotice, AINS, ciclosporine
• Alte toxice – Paraquat, fenol, etilen-glicol, otrăvuri, fungi
Pielonefrita acută
Apare in Infecţie bacteriană a tubilor, interstiţiului şi pelvisului renal cu
microorganisme ce pătrund în rinichi prin 2 căi:
• Infecţie ascendentă de la tractul urinar
• Factori predispozanţi la infecţia tractului urinar inferior
• Sarcina, DZ, stază urinară
• Litiază renală
• Reflux vezico-ureteral
 • Diseminare hematogenă (septico-pioemică) (rară)
• Clinic – febră, dureri lombare şi insuficienţă renală acută
Macroscopic
▪ abcese corticale, mici, sub 2 cm, galbene, cu lizereu hiperemic
▪ În medulară, abcesele tind să formeze striuri liniare, albe, ce converg la papilă
▪ Mucoasa pielocaliceală hiperemică sau acoperită de un exudat fibrino-purulent

40.Tumorile rinichiului
Tumori renale maligne
• Primare
▪ Carcinomul renal cu celule clare (T. Grawitz)
▪ Nefroblastomul (T. Wilms)
• Secundare (metastaze), rare
Carcinomul renal cu celule clare (T. Grawitz)
• Derivă din epiteliul tubular (adenocarcinom)
• Reprezintă cea mai frecventă tumoră malignă renală la adult
• Clinic:
• hematurie şi dureri lombare
• Sindroame paraneoplazice (hipercalcemie, hipertensiune, sdr. Cushing)
• Macroscopic:
• Masă tumorală proeminentă
• Localizare frecventă la polii renali
• Dimensiuni mari (peste 10 cm)
• Culoare galbenă
• Arii de necroză şi hemoragie
Nefroblastomul (T. Wilms)
• Cea mai frecventă tumoră malignă renală la copiii sub 5 ani.
• Clinic – masă abdominală sau hematurie
• Macroscopic – tumoră mare, unică, hilară, alb-cenuşie cu arii de necroză

41. Morfopatologia colului uterin.

Cervicitele sunt inflamaţii acute sau cronice ale colului uterin, de natură
infecţioasă determinate de micro-organisme din flora endogenă vaginală (streptococi,
enterococi, E. coli, stafilococi)
• Cervicitele acute:
– infecţii virale (infecţia herpetică)
– bacteriene (infecţii cu stafilococi, enterococi, gonococi, chlamidii, micoplasme)
• Cervicitele cronice:
– persistenţa agenţilor infecţioşi în glandele endocervicale profunde (trichomonas,
candida, gonococ)
Tumori
• Tumorile epiteliale ale colului - cele mai frecvente
– se dezvoltă în strânsă relaţie cu zona de tranziţie => origine in mucoasa exo şi
endocervicală
• Tipuri
1. Tumori epiteliale benigne
a. Papilomul exocervical
b. Polipul endocervical

2. Tumori epiteliale maligne (carcinomul cervical)

PAPILOMUL EXOCERVICAL (CONDILOMA ACCUMINATUM)
▪ infecţie cu hpv (6, 11, 42, 44 - risc oncogenic scăzut)
▪ Macroscopic
▪ tumoră vegetantă, cu suprafaţă neregulată şi bază largă de implantare
POLIPUL ENDOCERVICAL
• Leziune inflamatorie – pseudotumorală localizată în canalul endocervical
• Macroscopie
– leziune proieminentă a mucoasei endocervicale (2-5 cm)
– pediculată
– se exteriorizează prin orificiul extern al colului
CARCINOMUL CERVICAL
Etiologie - infecţii HPV :
HPV, tipurile 16, 18, 31, 33-risc oncogenic crescut (ADN-ul viral devine integrat în
genomul celulelor canceroase cervicale);
• Factori favorizanti:
– Vărsta precoce a primului contact sexual
– Parteneri sexuali multiplii
– Status socioeconomic scăzut
– Multiparitate-trauma la naştere poate juca un rol important
– Igiena precară
• Vârsta medie la diagnostic a cancerului cervical invaziv este de 40-50 de ani => cu 8 -10
ani mai târziu decât vârsta medie la diagnostic a carcinomului in situ
Tipuri histologice
a. Carcinomul epidermoid (90%)
- CIS (carcinom in situ)
- carcinom microinvaziv
- carcinom invaziv (stadiu avansat)
MI-diferite grade de diferenţiere:
• carcinom keratinizat (diferenţiat)
• carcinom cu celule mari, nekeratinizat (moderat diferenţiat)
• carcinom cu celule mici (nediferenţiat)
b. Adenocarcinomul cervical (10%)
• MI-diferite grade de diferenţiere: BD=>ND
Evolutie
Căi de diseminare:
(a) directă: tumora se extinde la vagin şi organele din micul bazin (vezica urinară, rect);
(b) limfatică: în ganglionii limfatici regionali;
 (c) hematogenă: în organe la distanţă (ficat, pulmon).
Stadializare şi prognostic.
Prognosticul
stadiul clinic - diseminarea limfatică
gradul de diferenţiere
Tratamentul
• histerectomie ->stadiul microinvaziv
• radioterapie ->stadiu invaziv franc

42.Morfopatologia corpului uterin

Endometritele sunt Inflamaţii acute sau cronice ale endometrului, Mai rare decât
cervicitele-endometrul si este relativ rezistent la infecţii.
• Forme:acute si cronice
• Endometritele acute
– adesea-sunt infecţii endometriale postabortum sau postpartum-infecţii bacteriene
ale endometrului în asociere cu avortul septic
– uneori-sunt produse de viruşi (CMV) sau fungi (Aspergilus)
Ex. Endometrita acută gonococică
• Cauza-infecţie ascendenta cu gonococ
• Endometrită purulentă => salpingită purulentă
Hiperplazia endometrială este o Leziune endometrială proliferativă determinată
de stimul estrogenic prelungit
• Clinic – sângerări anormale
• Cauză (hiperestrogenism):
(a) endogenă (tumori ovariene, obezitate)
(b) exogenă (trat. hormonal de substituiţie)
Tumori uterine
Origine
• Endometru ->tumori endometriale
– epiteliul endometrial
• TEB: polip endometrial
• TEM: carcinom endometrial
– stromă endometriala
• Nodul stromal benign
• Mioză stromală endolimfatică (MSE)
• Sarcom stromal endometrial (SSE)
• Miometru -> tumori ale miometrului
– TB: leiomiom
– TM: leiomiosarcom
Polipul endometrial
• proliferare glandulară endometrială-locala
• stimul estrogenic+HP endometrială
• Clinic - sângerări anormale
MA
• unic sau multiplu
• mase mari (3 cm), pedunculate, ce proiemină în cavitatea endometrială
MI
• glande endometriale şi stromă edemaţiată, acoperite de mucoasă endometrială
Carcinomul endometrial
• TEM > vârsta de 50 de ani.
• tipuri histologice de carcinoame endometriale (2):
– endometrioid (cel mai frecvent)
– ne-endometrioid
a. Carcinomul endometrioid
• Hiperestrogenism+leziuni de HP endometrială;
• Carcinom bine diferenţiat, ce mimează endometrul normal (adenocarcinom
endometrioid)
b. Carcinomul ne-endometrioid
• absenţa hiperestrogenismului şi a hiperplaziei endometriale
• carcinom nedifereneţiat (carcinom anaplazic) cu prognostic rezervat
• vârste mai înaintate, pe un endometru atrofic
Macroscopic
Iniţial
• carcinomul endometrial este o tumoră polipoidă, care rămâne mult timp localizată la
mucoasă (mult îngroşată la nivelul leziunii)
Tardiv
• tumora
– se extinde la toată suprafaţa endometrului ->
– invadează miometrul ->
– se extinde la suprafaţa uterului = noduli tumorali
• uterul este mărit de volum şi fixat la organele adiacente

LEIOMIOM UTERIN
• tumoră benignă în care proliferează ţesut muscular neted
• apare în hiperestrogenism
• submucos, intramural, subseros
MACROSCOPIC
• Nodulară, solidă, unică sau multiplă
• Rotundă, dimensiuni diferite
• Bine circumscrisă
• Pe secţiune:
⮚ aspect cărnos, limite distincte
⮚ neîncapsulată
⮚ fasciculele de fibre musculare netede se dispun sub formă de vârtejuri
LEIOMIOSARCOMUL
• tumoră malignă rară
• frecvent - de novo

MACROSCOPIC
- masă tumorală voluminoasă
- invadează peretele uterin
 - culoare brun-cenuşie, alb-rozată
- aspect lobulat
- zone de necroză şi hemoragie
• diseminează pe cale sanguină

43.Morfopatologia glandei mamare

Tumori benigne: fibroadenomul de glandă mamară

Tumori maligne
a. carcinoame >80% din tumori pleacă din structuri epiteliale
b. sarcoame
Fibroadenomul de glandă mamară
▪ tumoră mixtă
▪ hormono-dependentă (hiperestrogenism),
▪ nodulară, incapsulată, solida
▪ pe sectiune alb sidefie, dura
▪ inclusă în parenchimul glandei mamare
Carcinomul glandei mamare
• cea mai frecventă tumoră malignă la femeia adultă (incidenţă maximă între 40-60 de ani)
• Factori de risc
– vârsta peste 40 de ani
– predispoziţia genetică (familii cu carcinom de glandă mamară)
– nuliparitate sau prima sarcină tardiv
– antecedente de modificâri fibrochistice
– factori hormonali şi hiperestrogenism sau dezechilibru hormonal
• Clinic-masă mamară palpabilă, dureroasă, semne cutanate (edem, roşeaţă), retracţia
mamelonului şi ganglioni axilari măriţi
• Localizarea tumorii:
 – 50%: cadran supero-extern
– 10%: oricare alt cadran
– 20%: regiunea centrală

Clasificare
• Origine în:
⮚ epiteliul ductal (80%)
⮚ epiteliul lobular (acini)
• Clasificarea evolutiva a tumorii:
⮚ carcinom ne-invaziv sau in situ (CIS)
• carcinom ductal ne-invaziv (CDIS)
• carcinom lobular ne-invaziv (CLIS)
⮚ carcinom invaziv sau infiltrativ
• carcinom ductal invaziv (CDI)
• carcinom lobular invaziv (CLI)