Tumori ale tesuturilor

mezenchimale
a) Tesut conjunctiv
b) Tesut adipos
c) Tesut muscular
d) Vase sanguine
e) Vase limfatice
f) Tesut osos
g) Tesut cartilaginos

Tumori ale tesutului

conjunctiv

Fibroamele

Tumori benigne cu evolutie lenta, caracterizate

histologic prin prezenta de colagen, uneori
abundent, asociat cu celule fuziforme.
Unele tumori sunt bogate in colagen
(fibroamele tendonului, ale cefei si
fibroblastomul desmoplazic sau fibromul
colagen)
Unele sunt bogate in fibre elastice
elastofibromul
Unele sunt bogate in celule fuziforme
miofibromul si tumora fibroasa solitara

Fibromul
Fibromul
tendoanelor

Fibromul cefei

Fibromul
Elastofibromul

Tumora fibroasa solitara

Fibromatoze

proliferari miofibroblastice benigne, infiltrante local au

tendinta de recidiva si nu dau niciodata metastaze
Fibromatoze superficiale (fasciale) tip Dupuytren:
sunt lent progresive, de dimensiune mica si invadeaza
rar tesuturile profunde
1. Fibromatoza palmara (Dupuytren): rara inainte de 30
ani, frecventa sa creste cu varsta (20% din populatia
SUA dupa 65 ani); macroscopic: nodulara sau
plurinodulara, adera la piele, dimensiune < 1 cm ;
microscopic: faza proliferativa- unul sau mai multi
noduli celulari formati din fibroblasti cu nuclei ondulati,
activitate mitotica variabila, noduli bine limitati dar
neincapsulati, poate infiltra hipodermul si dermul dar
nu infiltreaza muschiul striat; faza regresiva: noduli
sclerozati si sarac celulari
2. Fibromatoza plantara (Ledderhose)

Fibromatoza palmara (Dupuytren):

Fibromatoze profunde (musculo-aponevrotice) - tip

desmoid
Clasificare:
1.Fibromatoze abdominale
2.Fibromatoze extra-abdominale
3.Fibromatoze intra-abdominale
Fibromatoza pelviana
Fibromatoza mezenterica
Sindromul Gardner

Macroscopic: bine delimitate, dure, fasciculate, alungite in axul muscular, = 5-10

cm

Microscopic:
. proliferare de celule fuziforme (fibroblaste si miofibroblaste)
. celule dispuse in fascicule lungi intr-un ansamblu de fibre de colagen ondulate
. absenta de atipi nucleare
. mitoze rare
. limitare absenta in periferie cu infiltrarea muschilor striati
. noduli sateliti in jurul leziunii principale
. necroza absenta

Evolutie:
. tumorile desmoide sunt afectiuni grave si uneori mortale prin caracterul lor destructiv
local si infiltrant
. nu dau niciodata metastaze

Tumora desmoida

Fibrosarcomul

Este un diagnostic anatomopatologic de eliminare.

Clinic: masa unica, palpabila, cu crestere lenta, rar dureroasa,
dimensiune = 3-8 cm; varsta intre 30-50 ani
Localizare:
la nivelul coapsei si genunchiului, trunchiului, extremitatii distale (antebrat
si gamba)
tumora profunda, rar subcutanata (exceptie: fibrosarcomul dupa arsuri,
iradieri sau pe cicatrici cutanate)

Macroscopie: masa unica, ferma, rotunda sau lobulata, culoare

albicioasa spre galbuie, bine limitata si pseudo-incapsulata in
special tumorile de mici dimensiuni
Microscopic: aspect monomorf, fascicule lungi, dense, omogene,
celule dispuse in oase de peste, celule uniforme, cu nucleu ovalar,
cu extremitati ascutite, citoplasma putin abundenta si limite
imprecise, mitoze numeroase, fibre de colagen cu dispozitie
paralela, focare de necroza si hemoragie
Evolutie:
recidive locale frecvente
metastaze (plaman, os)

Fibrosarcom

Fibrosarcomul

Herringbone

Microscopic:
Tumora poate
prezenta diferite
grade de
difereniere: grad
scazut (diferentiata),
intermediar si inalt
(anaplazic).
Prezena vaselor de
sange imature
(vasele de
sarcomatoase lipsite
de celule
endoteliale)
favorizeaza
metastazarea pe
cale hematogena

Sarcom nediferentiat
Tumorile slab
diferentiate sunt
constituite din
celule pleomorfe,
celule gigante,
multinucleate,
prezinta
numeroase
mitoze atipice si o
productie redusa
de colagen.

Tumori ale tesutului adipos

Lipomul

Tumora benigna, compusa din adipocite mature; reprezinta cea mai

frecventa tumora mezenchimala a adultului.
mai frecvent la obezi, intre 40-60 ani; rar la copii; aprox. 5% din pacienti
au lipoame multiple.
Localizare:
lipomul conventional poate apare subcutanat (lipomul superficial) sau in
tesuturile moi profunde (lipom profund) sau chiar la suprafata osului
(lipom parosteal)
Uneori intramuscular sau intermuscular lipomul intramuscular; apare la
adultul mediu si cel virstnic si afecteaza muschii scheletici de la nivelul
trunchiului, capului, gitului si extremitatilor. Lipomul intermuscular apare
cel mai frecvent intre muschii peretelui abdominal anterior.
Clinic: masa tumorala de obicei nedureroasa, < 5 cm in varianta
subcutanata (superficiala ) si > 5 cm in varianta profunda.
Poate produce durere cand comprima nervii.
Macroscopic: bine delimitat, galben, grasos pe sectiune, aspect omoge,
benzii fibroase fine, subtiri
Lipomul intramuscular poate sa nu fie asa de bine delimitat.

Lipomul
lobuli de adipocite
mature,
asemanatoare
celulelor din tesutul
adipos de
vecinatate cum mici
variatii de forma si
marime

Liposarcomul bine diferentiat

Epidemiologie: reprezinta 40-45%, mai frecvent la adulti de
varsta medie, in decada a VI-a. Extrem de rar la copii.
Localizare: in tesuturile moi profunde ale membrelor in special
coapse, retroperitoneu, cordon spermatic, arie paratesticulara,
mediastin, mai rar subcutanat.
Clinic: masa tumorala cu crestere lenta.
Macroscopic: masa tumorala mare, lobulata, de obicei bine
delimitata. In retroperitoneu mase multiple discontinue. Rar
pattern infiltrativ. Arii de necroza, culoare alb-galbui.
Microscopic: 4 variante:
adipocitara (lipoma-like)
sclerozanta
inflamatorie
cu celule fuziforme
Uneori pot fi intalnite aspecte intricate mai ales in tumorile
retroperitoneale.

Liposarcom cu celule rotunde

reprezinta forma slab diferentiata a

liposarcomului mixoid; frecvent intre 40-60 ani
Localizare: tumora profunda, membre (coapse),
trunchi
Macroscopic: tumora polipoida, bine delimitata;
consistenta moale cu zone necrotice,
hemoragice si chistice
Microscopic:
proliferare de celule mici rotunde sau ovale, cu
limite nete, talie uniforma si nuclei veziculosi
rar, celule de talie mare, cu citoplasma
abundenta si fin vacuolata sau eozinofila si
granuloasa
vascularizatia seamana cu cea din tipul mixoid
lipoblastii sunt mai putin numerosi si mai putin
evidenti; se gasesc la periferia nodulilor
tumorali
exista o tranzitie spre un contingent tip
liposarcom mixoid clasic
Coloratii speciale:albastru Alcian: colorarea
substantei mixoide intercelulare este negativa
dupa hialuronidaza

Tumori ale tesutului

muscular

Leiomiomul
Leiomiomul extrauterin: apare la adolescenti sau adulti
tanari
Macroscopic:
cutanat - superficial, poate fi multifocal
exceptional profund (muschi, cavitate abdominala,
retroperitoneu), leziune indolora
Leiomiomul superficial: nodul cutanat de dimensiune mica
(1-2 cm)
Leiomiomul profund: de dimensiune mai mare, bine
delimitat, culoare alb-cenusie
Microscopic:
celule cu diferentiere musculara neteda dispuse in fascicule
care se intretaie in unghi drept
mitoze absente (prezenta a mai mult de 2 mitoze/10 hpf in
cadrul unei tumori profunde = leiomiosarcom)
leiomiomul cutanat poate contine 1-2 mitoze10 hpf

Leiomiomul uterin
cea mai frecventa tumora uterina;
tumorile mici sunt asimptomatice, cele mari
determina durere, tulburari de mictiune, uneori
infertilitate; tumora sensibila la estrogeni: creste
in sarcina si se micsoreaza la menopauza
Localizare: corporeala si cervicala; leiomiomul
corporeal: submucos, intramural si subseros
Macroscopic: noduli bine delimitati,
neincapsulati, de culoare alb-sidefie cu aspect in
vartejuri pe sectiune, consistenta variabila,
frecvent elastica, dar poate fi ferma, dura, foarte
dura, de piatra (calcificari), moale (sarcina),

Leiomiom uterin - microscopic

Fascicule de celule fusiforme
(muschi neted) si de fibre
conjunctive (deoarece paralel cu
proliferarea fibrelor musculare
are loc si proliferarea stromei
fibroconjunctive se mai foloseste
si denumirea de fibroleiomiom)
Margini bine delimitate
Pseudocapsula
arii de hialinizare si calcificari
Vase sanguine
Pentru a diferentia
fibroleiomiomul de fibrom se
realizeaza coloratia van Gieson
care coloreaza fibrele de
colagen in rosu si fibrele
musculare netede in galben
(in fibrom sunt prezente doar
fibre de colagen).

Leiomiosarcomul
varsta medie = 60 ani
Macroscopie: mai mult sau mai putin bine limitat, culoare alb-cenusie, aspect
fasciculat cu zone hemoragice si de necroza
Microscopic:
celule dispuse in fascicule lungi care se intretaie in unghi drept, citoplasma
abundenta si eozinofila, frecvent fibrilara, uneori celula contine o vacuola
perinucleara, nucleu central cu extremitatile rotunjite
zone de necroza
Indexul mitotic este cel mai bun criteriu de prognostic:
tumorile retroperitoneale: 1-4 mitoze/10 hpf indica un potential malign in timp ce >
4 mitoze/10 hpf indica o tumora maligna
tumori cutanate: > 2 mitoze/10 hpf indica o tumora maligna
Coloratii speciale:
tricrom Masson: marcheaza miofilamentele intracitoplasmatice
PAS: glicogenul intracitoplasmatic
Evolutie:
Prognosticul depinde de localizarea tumorii: 3 categorii topografice
1. retroperitoneale si intra-abdominale: frecvent nerezecabile in totalitate, prognostic
prost, recidive locale si metastaze frecvente
2. cutanate si subcutanate: prognostic bun, riscul de recidive locale depinde de
calitatea exerezei; formele subcutanate pot da metastaze (1/3 cazuri)
3. vasculare:-metastaze frecvente

Leiomiosarcom

Leiomiosarcom
Nuclei cu extremitati rotunjite " in trabuc" si vacuole citoplasmatice

Rabdomiomul
tumora benigna cu punct
de plecare in muschiul
striat, frecvent in miocard,
musculatura scheletica si
limba.
Tumora rara
Microscopic: celule de
dimensiuni si forme
variate, cu sarcoplasma
vacuolizata datorita
continutului bogat in
glicogen.
IHC este pozitiv la desmina
si mioglobina.

Rabdomiom

Rabdomiosarcomul
Se caracterizeaz prin proliferarea unor celule numite
rabdomioblati: celule rotund ovalare, cu nucleu alungit, cu
citoplasm eozinofil, cu miofibrile (striaii) abundente, alungit,
ca o coad = celul mormoloc (tad-pole cell).
Se descriu cteva tipuri histologice :
tipul embrionar (sarcom botrioid) alctuit din plaje de celule
mici, rotunde, uniforme, cu localizare frecvent n vezica urinar
sau vagin; are o evoluie favorabil comparativ cu alte tipuri
tipul alveolar cu celule dispuse n cuiburi, separate de septuri
conjunctive dense
tipul pleomorf, cu celule nedifereniate, cu localizare frecvent
la coaps (~ 75%)
Histochimic celulele sunt PAS (+).
IHC sunt pozitive: mioglobina citoplasmatic, nefilamentos,
desmina citoplasmic, filamentos (sensibilitate mare), Myo-D1 i
miogenina nuclear (specificitate mare), actina sarcomerica.

Rabdomiosarcom botrioid
(embrionar)

Rabdomiosarcom botrioid
vaginal

Rabdomiosarcom alveolar

Rabdomiosarcom pleomorf

Tumori ale vaselor

sanguine

Hemangiomul capilar (hemangiom juvenil):

Cea mai frecventa tumora vasculara
la copil
Majoritatea sunt prezente la nastere
cu toate ca nu sunt descoperite
decat dupa cateva saptamani
Mai frecvent intalnit la sexul feminin,
la copiii cu greutate mica la nastere
80% din pacienti - leziune cutanata
unica
Localizare: pielea capului si a
gatului; tesut subcutanat; ocazional
la nivelul viscerelor interne
Macroscopic: tipic prezent de la
nastere ca un nodul cutanat rosuintens (purpuriu), cu aspect de
capsuna
Majoritatea leziunilor de dimensiuni
mici regreseaza in timp

Microscopic:

Leziune localizata la
nivelul dermului
Arhitectura lobulara
Consta din
numeroase canale
vasculare mici,
arborizate,
delimitate de celule
endoteliale bombate
sau turtite, separate
de o stroma
conjunctiva redusa

Hemangiomul cavernos
Localizat in tesutul
subcutanat, in
regiunile mai profunde;
in viscerele abdominale
(ficat, splina)
Macroscopic:
Rosu-albastrui
Moale
Masa subcutanata
spongioasa trombi
(circulatia este incetinita
la acest nivel)

Microscopic:

Spatii vasculare, dilatate,

pline cu sange, de calibru
mediumare, delimitate
de celule endoteliale
turtite

Sarcoamele vasculare:
angiosarcomul, sarcomul Kaposi

Localizare:
superficiala (pielea capului) sau profunda
partea distala a membrelor (in special inferioare)
plurifocala (formele cutanate, ganglionare, viscerale)

Unele circumstante particulare pot

favorizadezvoltarea unui:
angiosarcom: limfedemul preexistent, aparitia in teritorii
iradiate
sarcom Kaposi: forma clasica sau cronica la adultul de 5070 ani, endemica la populatia africana de sex masculin, pe
teren imunodeprimat, epidemica asociata cu SIDA.

Macroscopic:
papula sau nodul albastru-violaceu la nivel
tegumentar

Microscopic:
- tumora cu celule fuziforme in care diferentierea vasculara trebuie cautata
cu atentie in special la periferia leziunii;
- fante anastomozate si neregulate, uneori cu continut hematic,
- vacuole citoplasmatice corespunzatoare unei diferentieri vasculare
elementare
- hematii extravazate si siderofage

Angiosarcom slab diferentiat

atipii celulare mai mari

decat in sarcomul
Kaposi
prezenta de fante
vasculare neregulate si
disecante in periferie

Sarcom Kaposi
celule mici fuziforme, cu
orientare paralela in fascicule
scurte care se intersecteaza
fante vasculare mici la periferie
infiltrat limfo-plasmocitar discret
atipii celulare reduse sau
moderate
Coloratia Perls arata depozitele
de hemosiderina in sarcomul
Kaposi

Sarcom Kaposi

Angiosarcom

Angiosarcom

Tumori ale vaselor

limfatice

Limfangiomul
Tumora mai frecventa la copii,
Localizare: regiunea cervicala, mucoasa cavitatii
bucale, limba
Varianta chistica sau limfangiomul cavernos
este mai des intalnita cavitati de dimensiuni
diferite tapetate de endoteliu ce contin limfa
Macroscopic: forma nodulara sau difuza
(ingrosare difuza); clinic: in dimensiuni a
limbii sau buzelor (macroglosie, macrocheilie)
Microscopic: proliferare de canale limfatice
delimitate de celule endoteliale turtite ce contin
in lumen flui palid, omogen; se pot observa si
rare hematii secundare hemoragiei

Limfangiom

Limfangiom

Tumori ale tesutului osos

Osteomul osteoid
Tumora benigne; 10-30 ani, M>F=2:1
Clinic: durere nocturna (osteoblastele produc PgE2;
prezenta nervilor in si in jurul nidusului)
Localizare: femur, tibie, humerus, fibula, membre,
vertebre
Leziunile corticale sunt cele mai frecvente; la nivelul
vertebrelorpediculul si arcul
Rx: nidus central radiotransparent <1,5 cm inconjurat
de o reactie sclerotica periferica
Microscopic: osteoid cu mineralizare variabila dispus
in trabecule marginite de osteoblasti; stroma celulara
bogat vascularizata

Osteomul osteoid

Osteosarcomul

Tumora maligna primara osoasa caracterizata prin productia de osteoid de

catre celulele neoplazice
Osteoidul:

apare ca o substanta eozinofila sticloasa avand contur neregulat

reprezinta precursorul organic, nemineralizat al matricei osoase
este inconjurat de osteoblaste
prezent in cantitati variabile
alcatuit din: colagen tip I, mucopolizaharde acide (condroitinsulfat,
, proteine non-colagene-osteopontina, osteocalcina (proteina non-colagenoasa
prezenta in os si dentina), proteina morfogenica a osului care are rol in initierea
procesului ce incepe cu formarea de caartilaj si se termina cu formarea osului

cea mai frecventa t.m. primara osoasa

distributia bimodala, primul varf (10-20 ani) iar al II-lea (>40-50 ani);
Osteosarcoamele secundare, dezvoltate de obicei peste 40 ani, apar pe o
conditie predispozanta: boala Paget, osteogenesis imperfecta, infarct osos,
osteomielita cronica, displazie fibroasa, tumora cu celule gigante,
osteoblastom, sarcom postiradiere, etc.
S-au observat osteosarcoame dezvoltate la persoane cu risc genetic: pacienti
cu retinoblastom ereditar sau cu sindrom Li-Fraumeni.
60% dintre pacienti <25 ani
Mai frecvent la

Osteosarcomul
Localizare: metafizele (91%) sau diafizele (9%)
oaselor lungi (femur distal, tibie proximal, humerus
proximal); rar intracortical; rar oase plate (oasele
pelviene, mandibula, craniu, vertebre).
In grupul osteosarcoamelor dezvoltate la suprafata
osului sunt incluse: OS paraosteal (juxtaccortical),
OS periosteal si OS de suprafata cu grad inalt.
Clinic:
durere,
tumefactie,
limitarea miscarii membrului afectat
tegumentul supraiacent regiunii afectate este cald si are
o vascularizatie accentuata

LDH si fosfataza alcalina in ser

Macroscopic
Tipic tumora este localizata la
nivelul metafizei oaselor lungi
Pe sectiune aspect neomogen
dpdv al culorii, consistentei si
gradului de osificare
25% dintre tumori au o
cantitate importanta de
cartilaj
Cand tumora creste la
suprafata osului, periostul
ridicat de tesutul tumoral
formeaza un triunghi
(triunghiul Codman)- aspect
identificat radiologic

Macroscopic
leziune intramedulara cu
distrugere corticala si cu
invazie in partile moi;
dimensiune mare (> 5
cm), culoare albicioasa,
uneori aspect
cartilaginos; consistenta
variabila de la ferma,
osoasa, la consistenta
moale. Uneori pot exista
pe acelasi os leziuni
tumorale secundare (skip
lesions) separate de
maduva osoasa cu aspect
normal.

Microscopic
sarcom cu grad inalt de malignitate,
cu productie de osteoid cu grade
variate de mineralizare.
Tesutul osteoid se diferentiaza
uneori cu dificultate de alte
materiale eozinofile extracelulare
(colagen, amiloid).
Osteoidul are tendinta de depunere
langa lamelele osoase normale iar
uneori se observa fenomenul de
normalizare al tumorii caracterizat
prin inglobarea de osteoblasti mici,
cu atipii minore, in matricea
osteoida mineralizata neregulat.
Osteoblastii neoplazici au
pleomorfism nuclear marcat,
cromatina cu dispunere heterogena,
nucleoli proeminenti si mitoze
frecvente, unele atipice.

Microscopic
Osteosarcomul conventional, intramedular, are
tendinta de a produce, alaturi de osteoid, cantitati variate
de tesut fibros si cartilaginous.
Matricea extracelulara poate fi: osteoblastica (50%),
fibroblastica (25%) si condroblastica (25%)
Diferentierea cartilaginoasa poate sa fie extensiva, dar
productia de osteoid este prezenta
Diferentierea fibroblastica aspect de fibrosarcom / HFM
cu celule pleomorfe si mitoze frecvente
Din punct de vedere histopatologic OS poate fi impartit in 3
tipuri:
osteoblastic - predomina matricea osteoida si osoasa
condroblastic- predomina matricea condroida de tip hialin, cu
grad inalt de malignitate
fibroblastic- aspect asemanator fibrosarcomului cu o cantitate
mica de osteoid

Osteosarcom osteoblastic

Osteosarcom osteoblastic

Osteosarcom condroblastic

Osteosarcom fibroblastic

Tumori ale tesutului

cartilaginos

Condromul

Definitie: Tumora cartilaginoasa benigna caracterizata prin

producerea de cartilaj hialin matur cu condrocite lipsite de atipii
nucleare.
In functie de topografie exista:
encondrom
condrom periosteal
encondromatoza multipla ( boala Ollier si sindromul Maffucciencondromatoza asociata angioamelor cutanate)

Prezinta risc de transformare condrosarcomatoasa; daca la nivelul

extremitatilor acesta transformare este exceptionala, ea trebuie
cautata cu atentie la nivelul encondroamelor de centura si in
encondromatoza multipla unde riscul de malignizare este de 2530%.
Localizare:
encondrom: metafizar sau metafizo-diafizar pe oasele lungi ale
membrelor; oasele mainii; exceptional pe oasele centurii pelvine.
encondromatoza multipla: leziuni metafizare pe oasele lungi ale
membrelor; oasele mainii, bazin, omoplat, coaste si vertebre.

Macroscopic
tumora este formata din
noduli cartilaginosi de talie
variata, albiciosi, de
consistenta elastica;
in encondroamele de la
nivelul oaselor lungi pot
exista zone mixoide,
pseudochistice si calcificate.
Condromul periosteal
formeaza un nodul ovalar,
sub-periosteal, de culoare
alb-sidefie si de consistenta
elastica.
encondromatoza
multipla; boala Ollier

Microscopic:
Lobuli cartilaginosi cu limite nete,
inconjurati de tesut conjunctiv.
Lobulii sunt formati din substanta
condroida hialina, uneori cu zone
mixoide intinse (in cazul
encondroamelor situate pe oasele
mici ale mainii si piciorului) sau
fibrilare.
Modul de crestere tumoral este
expansiv, lent, permitand o
osteogeneza periferica.
Celularitatea este variabila si uneori
exista condrocite binucleate sau
trinucleate.
Coloratia PAS (+) pentru
mucopolizaharide.

Encondroamele oaselor distale

au celularitate crescuta, cu nuclei
mai voluminosi sau cu binucleeri.
Condroamele periosteale se pot
asocia cu elemente de resorbie in
osul cortical subiacent dar
anomaliile celulare nu trebuie sa
depaseasca 1% din totalul celulelor.
In encondromatoza multipla
leziunile sunt mai difuze si contin
plaje calcificate si osificate. Este
prezenta o crestere a celularitatii in
zonele periferice ale nodulilor.
Nucleii sunt mai voluminosi, uneori
binucleati dar fara anomalii
cromatiniene; exista necroza
celulara in centrul nodulilor.

Imunohistochimie: proteina S100 (+) in condrocitele

tumorale nu poate servi pentru diagnosticul diferential cu un
condrosarcom bine diferentiat.

Encondromul
celularitate crescuta, cu nuclei mai
voluminosi sau cu binucleeri.

Criteriile de benignitate
talia leziunii (lobulilor?),
uniformitatea nucleilor condrocitari si
densitatea cromatiniana scazuta a acestor
nuclei,
osteogeneza periferica de tip matur,
absenta focarelor necrotice,
prezenta tesutului conjunctiv peritumoral.

Dg. condrom/condrosarcom
criterii
principale:
Nuclei voluminosi
Celule binucleate
Celule gigante
multinucleate

alte criterii:

talia lobulilor
calcificari
necroza
zone mixoide
zone chistice
osteogeneza
extensie medulara
resorbtie osoasa
inglobarea osului spongios
infiltrarea canalelor Havers
liza corticalei osoasa
extensie in partile moi periosoase

Condrosarcom
Definitie: Tumora maligna cu productie de
matrice condroida hialina in care pot apare
modificari mixoide, osificare secundara sau
calcificare.
Termenul de condrosarcom descrie un grup de
leziuni cu aspecte clinice si morfologice diferite.
90% din aceste leziuni sunt condrosarcoame
(CS) centrale primitive.
Localizare: oasele pelviene (ilion frecvent),
femur, humerus, coaste; rar oasele mainii si
piciorului (1%), craniu si vertebre.

Macroscopic
Pe suprafata de
sectiune: lobuli cu
aspect cartilaginos
normal cu
mineralizare periferica
Focal arii de
hemoragie necroza
Cortex frecvent erodat
sau distrus, extensie
in tesutul adipos
adiacent

Microscopic:
tumora produce matrice cartilaginoasa in cantitate
variabila, cu aspect lobulat.
Lobulii sunt separati de benzi conjunctive avasculare
sau vascularizate.
Uneori se observa zone mixoide sau necrotice.
Condrosarcoamele sunt hipercelulare in comparatie cu
encondroamele iar celularitatea este crescuta la
periferia lobulilor.
Condrocitele au variatii de forma si marime, contin
nuclei mariti, hipercromi, uneori sunt celule binucleate.
Importanta pentru diferentierea de un encondrom este
observarea invaziei tumorale la nivelul osului cortical si
medular, cu inglobarea lamelelor osoase. Mitozele sunt
rare si apar in CS de grad inalt.

Microscopic:
Gradul tumoral (G) are importanta prognostica.
Frecvent condrosarcoamele au zone cu grade
cuprinse intre l si lll care trebuie mentionate in
buletinul anatomo-patologic.
Grad l: tumora cu celularitate moderata; condrocite cu
nuclei hipercromi, uniformi; ocazional celule binucleate.
Stroma condroida; arii mixoide mici sau absente.
Grad ll: tumora cu celularitate crescuta in special la
periferia lobulilor; condrocite cu atipii nucleare mai mari
decat in gradul l; mitoze rare; Stroma frecvent mixoida; arii
necrotice prezente.
Grad lll: celularitatea si pleomorfismul nuclear sunt mai
crescute decat in gradul ll. Stroma condroida este redusa cu
zone mari de necroza , atipii nucleare proeminente, mitoze
multiple (>1/mitoza pe HPF)

Celularitat
e

Celule

Nuclei

Grad l

Usor
crescuta
difuz

Raport N/C -mici

usor crescut -cromatina
densa
-rare celule
binucleate

Grad ll

Crescuta la
periferia
lobulilor

Raport N/C
crescut

Grad lll Foarte

crescuta

Raport N/C
foarte
crescut;
celule
fuziforme;

Mitoze
0

-crescuti de
+
volum
-hipercromatici
sau veziculosi
-prezente celule
binucleate
-pleomorfi
++
-veziculosi

Arhitectura
-lobulara
-stroma mixoida +/-calcificari

-stroma mixoida ++
-calcificari
-necroza +

-stroma condroida
saraca
-stroma mixoida
predominenta
-necroza ++
-calcificari rare

Condrosarcom G1

Condrosarcom
G2