Curs Anatomie Patologica

Dr. Anca Mihaela Lazaroiu

Patologia
Pathos = suferinta; Logos = stiinta

Patologia realizeaza studiul si diagnosticul bolilor

Trebuie sa raspunda la mai multe intrebari:
Ce a determinat alterarea functiei unui organ?
Etiologia cauza
Ce alterari morfologice s-au produs?
Morfologia: Aspecte macroscopice se vad cu ochiul
liber;
Aspecte microscopice
Care este secventa evenimentelor ce au determinat
alterarea functiei unui organ?
Patogeneza
Care sunt consecintele?
2
Expresia clinica

Putina istorie
telescopul lui Galileo, 1630 Francesco Stelluti, 1665 Hooke, 1670 Antonie van Leeuwenhoek

Desi Louis Pasteur (18221895) este cunoscut drept

Printele Microbiologiei, Printele microscopului si al
microbiologiei este de fapt Antonie van Leeuwenhoek
(1632 1723), iar Robert Hooke (1635 - 1703) este cel
care a perfecionat tehnica microscopic.
Louis
Antonie van
Pasteur
Leeuwenhoek

naintaii

Hippocrate
Cornelius Celsus
Claudius Galen
Leonardo da Vinci
Vesalius
Gabriel Fallopius
Fabricius
Marcello Malpighi
Giovanni B.
Morgagni
Sir Percival Pott
John Hunter

William Hunter
Thomas Addison
Thomas Hodgkin
Xavier Bichat
R.T.H. Laennec
Carl F. von
Rokitansky
Paul Ehrlich
Christian Gram
D.L.
Romanowsky
Robert Koch
May-Grunwald
Giemsa

Rudolf Carl Virchow

18211905
Parintele Patologiei
moderne
Omnis cellula e cellula
("Orice celula provine
din alta celula")
aparitia bolilor
consecinta a
turburarilor in
structura si functia
celulelor organismului.
5

George N. Papanicolaou (1883-1962)

contemporan cu Aurel Babe, a prezentat in anul 1928
aceeai metoda de diagnostic citologic, denumita Pap
test.
Dei prima sa comunicare a aparut la un an dupa cea a
lui Babe, Papanicolaou revine la tema frotiului citologic
dupa 13 ani (1941) si publica monografia Diagnosticul
cancerului uterin prin frotiuri vaginalein care descrie
in amanunt tehnica si aspectele microscopice, ilustratia
fiind realizata de Murayama, artistul a examinat cu
atentie, la microscop fiecare lama si a reprodus formele si
culorile celulelor.
1945 sub coordonarea lui Papanicolaou s-a inceput
pregatirea tehnicienilor pentru examinarea preparatelor
citologice.
1948 la Boston, la prima Conferinta de Citologie, 90 de
specialisti au recunoscut utilitatea metodei in dg.
cancerului de col uterin.
1950 metoda Papanicolaou este recunoscuta in intreaga
lume, clasificarea rezultatelor frotiurilor citologice utilizand
cele cinci clase a fost utilizata n practica pana in anii 90.
6

Watson si
Crick
In 28 februarie 1953 cercetatorii
de la Cambridge University,
James D. Watson si Frances H.C.
Crick au descris structura ADN

Joe Hin Tjio si Albert Levan

Joe Hin Tjio (1919
2001), citogenetician
amarican de origine
indoneziana
Albert Levan (1905
1998), genetician si
botanist suedez
Tijo si Levan in 1965
identificarea
cromozomilor si a
numarului lor corect (46)
8

 In 1960 - identificarea cromozomului t(9;22) in

leucemia mieloida cronica (Nowell si Hagerford)
In Situ Hybridization (ISH) metoda introdusa in
1969 detecteaza secvente AND, ARN
In 1983 Kary Mullis introduce (PCR - Polymerase
Chain Reaction)
1997 - oaia Dolly primul mamifer clonat dintr-o
celula somatica adulta, prin procesul de transfer
nuclear (Ian Wilmut, Keith Campbell, Institutul
Roslin, Scotia)
2003 secventierea genomului uman
9

Victor Babe (1854 1926)

Nascut la Viena, a studiat la Budapesta si apoi
la Viena si Paris.
In 1885 descopera protozoarele care
paraziteaza omul si diferite animale, infectia
transmitandu-se prin intepatura de capuse.
Denumirea bolii (babesioza) si a protozoarelor
derivand din numele savantului roman.
A fost primul care a demonstrat prezenta
bacililor tuberculosi in urina pacientilor
infectati.
A descoperit incluziile neuronale la pacintii
infectati cu virusul rabic (corpusculi BabesNegri).
A descris Corpusculii Babes-Ernst: incluzii
metacromatice in protoplasma unor bacterii
gram pozitive (de exemplu bacilul difteric).
A fost primul care a introdus vaccinarea
antirabica in Romania.
Profesor al Universitatii de Medicina si
Farmacie Carol Davila
Fondator al Institutului de Patologie si
Bacteriologie din Bucuresti
10

Aurel Babe (1886-1961)

Nepotul lui Victor Babe
A descris primul prezenta
celulelor canceroase pe
frotiurile recoltate de la
nivelul colului uterin.
In 1927, cu un an inaintea
lui Papanicolaou a publicat
lucrareaPosibilitatea
diagnosticului cancerului
uterin cu ajutorul
frotiurilor sugerand
utilizarea ex. citologic in
diagnosticul cancerului de
col uterin.
11

Evaluarea histopatologica
Recipiente ce contin piesele trimise intr-un mediu
de fixare (formol) spre examinare impreuna cu
Biletul/Fisa de insotire a materialului biopsic:
Biopsii incizionale prelevare chirurgicala a unui
fragment dintr-un tesut (leziune nerezecabila, numai
in scop diagnostic)
Biopsii excizionale indepartarea chirurgicala
completa a unei leziuni/formatiuni tumorale pt dg. si
tratament
Piesele operatorii mari necesita orientare (prelevarea
unor fragmente reprezentative in vederea realizarii
unui diagnostic complet)
12

Etape si principii generale ale

procesarii
Identificarea probelor
Examinarea macroscopica si disectia piesei
- se identifica structurile anatomice
- se verifica reperele anatomice, fire de sutura
utile in orientarea piesei
- se masoara, se cantareste
- se vopsesc marginile de rezectie ex biopsiile
cutanate pt leziuni pigmentare, piese mari de
rezectie cu margini macro infiltrate
- se diseca piesa si se examineaza
13

Fixarea
Formolul 10% tamponat - ramane cel mai
utilizat fixator;
- bun pt coloratii speciale si IHC (daca se
respecta timpii: prelevare fixare de max.
30 min si de fixare max. 24-48 ore)

14

Procesare manuala/automata

Deshidratare apa

inlocuita de alcool
Clarificare alcoolul
inlocuit de xilen, benzen sau
toluen
Parafinare - xilen inlocuit de
parafina (Includerea la
parafina)
Sectionarea blocurilor de
parafina (microtom)
Colorarea lamelor
Montarea lamelor (mediu
de montare + lamela)
Examinarea lamelor
15

16

Citologie

Ginecologica
Prelevarea celulelor epiteliale cu periuta Cervex Brush dupa
vizualizarea colului uterin prin examen ginecologic cu valve.
Capatul mai lung al periutei se introduce in canalul
endocervical astfel nct zonele laterale mai scurte sa fie n
contact cu exocervixul, apoi aceasta se roteste de 5 ori n
sensul acelor de ceasornic.
Pentru citologia conventionala: celulele se intind pe lama, se
fixeaza si se coloreaza.
Pentru citologia in mediul lichid, capatul periutei se detaseaza
i se introduce in flaconul special cu mediul lichid de fixare si
transport. Flaconul etichetat si fisa de insotire completata cu
datele de identificare si medicale ale pacientei sunt trimise la
laborator pentru prelucrare i interpretare.
La laborator, din prelevat se realizeaza un strat uniform de
celule care se dispune pe o lama de sticla, se coloreaza
Papanicolaou, apoi se vizualizeazala microscopul optic si se
17
elaboreaza raportul.

Cap. 1 Adaptarea celulara

Adaptarea celulelor la
stress
Poate fi fiziologica (proces normal) sau
patologica (proces anormal)
Adaptarea patologica are rolul de a
preveni leziunea celulara
4 tipuri de procese adaptative ce pot fi
fiziologice sau patologice:
1.
2.
3.
4.

Hipertrofia
Hiperplazia
Atrofia
Metaplazia

19

20

21

Hipertrofia
marimii unui organ/tesut
datorita dimensiunilor
celulelor favorizata de
sintezei de proteine si prin
nr. organelelor
intracelulare
Ex.:
sportivi H-trofia f m
striate
HVS la H-tensivi
22

Hiperplazia
marimii unui
organ/tesut datorita nr.
de celule
Ex.: proliferarea
glandulara la glandelor
mamare in timpul sarcinii
Obs! Uneori se asociaza
cu H-trofia
Ex.: marirea uterului in
timpul sarcinii este
determinata atat de Htrofia cat si de H-plazia
f.m. netede
23

24

Atrofia
marimii unui organ/tesut
ca urmare a diminuarii masei
celulelor preexistente
cauze:

Inutilizare
Deprivare nutritionala/O2
stimularii endocrine
Varsta inaintata
Denervare/lipsa stimularii
nervilor muschilor periferici
prin afectarea neuronilor motori

Evidentiata prin prezenta

granulelor autofagice,
vacuolelor citoplasmatice ce
contin detritus provenit de la
organitele degradate
25

26

27

Metaplazia
Inlocuirea unui tesut matur
cu un alt tesut matur
Ex.:
Metaplazia scuamoasa:
Inlocuirea epiteliului cilindric
de la jonctiunea
scuamocilindrica a colului
uterin cu epiteliu scuamos
La nivelul epiteliului respirator
bronsic
Inlocuirea epiteliului
tranzitional al vezicii cu
epiteliul scuamos

Este asociata cu iritatii

cronice si inflamatii, dar si
cu deficitul de vit A

28

Metaplazia
Metaplazia columnara a
mucoasei esofagiene (esofag
Barrett)
Metaplazia osoasa: formarea de
os la nivelul leziunilor tisulare
Metaplazia cartilaginoasa (mai
rara)
Metaplazia mieloida
(hematopoeza extramedulara):
tesut hematopoetic in alte
locuri decat maduva osoasa
ficat, splina
29

30

Leziuni
Ireversibile

Reversibile

Modificari structurale
Moarte celulara
Tumefiere celulara
Steatoza acumulare de
lipide
Tumefiere mitocondriala
Necroza
Fragmentarea reticulului
Apoptoza
endoplasmic
Membrane blebs
Fragmentari
31

Leziuni celulare
Etiologie:

Raspunsul la
agresiune

Genetica (defecte
genice sau
cromozomiale)
Dobandita:
Ischemie/hipoxie
Agenti fizici
Agenti chimici,
medicamente
Infectii
Reactii imune
Dezechilibru nutritional

Tipul agresiunii
Durata
Severitatea
Consecintele
depind de:
Tipul celular
Statusul preexistent
Raspunsul adaptativ
32

33

Etiologia leziunilor celulare

Hipoxia/ischemia
Determinata prin mai multe mecanisme:
Obstructia fluxului sanguin arterial
Anemie
Otravire cu CO scade capacitatea hematiilor de a
transporta O2 prin afectarea chimica a hemoglobinei
Diminuarea perfuziei tesuturilor datorata
insuficientei cardiace (IC), hipotensiunii si socului
Sange slab oxigenat secundar unei afectiuni
pulmonare

In functie de severitatea hipoxiei celulele se

adapteaza, sufera /mor
34

Raspunsul la hipoxie
Variaza in functie de tipul
tesutului/celulei, de tipul agresiunii,
de durata si de severitate
Ex. moartea celulara datorata
hipoxiei:
3-5 min pt neuroni
1-2 ore pt celulele miocardului
Mai multe ore pentru muschiul striat
35

36

37

38

Etiologia leziunilor celulare

Agenti fizici
Traumatisme mecanice (accidente
rutiere)
Traumatisme termice (temperaturi
extreme arsuri, degeraturi)
Electricitate
Schimbari bruste ale presiunii
atmosferice
Radiatii (ultraviolete, ionizante)
39

Etiologia leziunilor celulare

Agenti chimici; medicamente
Administrarea terapeutica a unor
medicamente
Substante chimice precum glucoza, sarea in
concentratii (H-tonice) pot cauza leziuni
celulare direct sau prin perturbarea
homeostaziei electrolitice a celuleor
Arsenicul, mercur; cianuri
Poluantii;insecticidele, pesticidele;
oxigenul in concentratii este toxic
Alcoolul, narcoticele
40

Etiologia leziunilor celulare

Agenti infectiosi si imunologici
Infectiosi:
Bacterii, virusuri, fungi, paraziti

Reactii imunologice:
Reactie de hipersensibilitate;
Soc anafilactic (la o proteina straina/un
medicament)
Boli autoimune reactia la Ag proprii

41

Etiologia leziunilor celulare

dezechilibrul nutritional

Deficitul/excesul unor substante

nutritive constituie cauze majore ale
unor leziuni celulare
Deficit protein-caloric malnutritia
protein-calorica
Exces nutritional cu rol in aparitia
obezitatii, aterosclerozei (ASC), bolilor
cardiace, hipertensiunii
42

Alterari subcelulare in leziunile

celulare
Cuprind modificari la nivelul citoscheletului,
lizozomilor, RE, mitocondriilor
Citoscheletul contine: microtubuli, filamente de
actina si miozina, variate clase de filamente
intermediare; proteine contractile nepolimerizate si
nefilamentoase
Deficitele functionale ale citoscheletului:
afecteaza chemotaxia si fagocitoza; ex. un defect al
polimerizarii microtubulilor in sidromul Chediak-Higashi
fuziunea lizozomilor cu fagozomii in leucocite
fagocitoza bacteriilor
Inhiba mobilitatea spermatozoizilorsterilitate
Imobilizarea cililor epiteliului respiratorsd cilior imobili

43

Alterari subcelulare in leziunile

celulare
Lizozomii: contin enzime hidrolitice; deficitul anumitor
enzimeacumulare anormala a substatului in lizozomi
RE neted: utilizarea indelungata a
barbituricelorhipertrofia RE al hepatocitelor
Mitocondriile:
Megamitocondria in hepatocitele alcoolicilor si la cei cu
deficit nutritional
Modificari ale numarului mitocondriilor: in atrofii si in
hipertrofii
Oncocitomul localizat la nivelul in glandelor salivare, tiroidei
si rinichilor este constituit din celule care au mitocondrii mari
Miopatiile mitocondriale boli metabolice mostenite ale
muschilor striati se asociaza cu mitocondrii cu creste
44
anormale

Leziunile reversibile
Includ:
modificari hidropice (tumefiere celulara;
degenerescenta vacuolara)
steatoza
distrofia hialina
distrofia mucoida

45

Morfologia leziunilor celulare si

extracelulare reversibile

Leziunile celulare si extracelulare reversibile s-au

numit initial degenerescente, ulterior distrofii.
Distrofiile sunt procese patologice determinate de
tulburari ale metabolismului general sau local,
interesand anumite substante sau grupe de substante
chimice.
Substantele ce se pot acumula in urma dezechilibrelor
metabolice sunt reprezentate de:
1. constituenti celulari normali: apa, proteine, lipide
2. substante anormale: exogene (minerale) sau produsi ai
unui metabolism anormal
3. pigmenti sau produsi infectiosi
46

Distrofii protidice

Distrofia hidropica (vacuolara)

Distrofia hialina
Amiloidoza
Distrofia fibrinoida
Distrofia prin acumulare de mucoproteine
Distrofia prin precipitare de urati (guta)
Distrofii pigmentare (pigmenti de origine
proteica)
47

Distrofii lipidice
Distrofii ale TG: steatoze (hepatica si extrahepatica)
si distrofii ale tesutului adipos (lipomatoze)
Distrofii ale colesterolului (ASC, H-colesterolemia
esentiala, depozitele localizate de colesterol)
Distrofia lipidelor complexe:
Boala Gaucher
Boala Niemann-Pick
Leucodistrofia metacromatica
Boala Fabry
Boala Tay-Sachs
Distrofia prin acumulare de lipofuscina

48

Distrofii glucidice
Tulburari ale metabolismului glucidic:
Diabetul zaharat (DZ)
Glicogenozele:
Boala von Gierke
Boala Pompe
Boala Forbes

Tulburari ale dinamicii mucopolizaharidelor (MPZ)

Degenerescenta mucoida
Degenerescenta mucinoasa
Mucoviscidoza

Mucopolizaharidoze generalizate:
Boala Hurler
Sd. Hunter

Alte alterari ale MPZ:

Mixedem
Corpii amilacei
Corpii Lafore

49

Distrofii protidice

Distrofia vacuolara
(hidropica)
Leziune celulara reversibila
Apare cand celula nu mai poate mentine
homeostazia fluidelor si a ionilor
Reprezinta prima manifestare celulara
vizibila microscopic pe care o produc
toate agresiunile (fizice, chimice,
mecanice, biologice )
Greu de apreciat in M.O.; poate fi
evidenta macroscopic la nivelul
intregului organ in greutate, paloare,
51
consistentei

Distrofia vacuolara
(hidropica)
Microscopic:
marirea de volum a
celulelor este de multe ori
evidentiata indirect prin
compresia sinusoidelor
hepatice si a retelei
capilare din corticala renala
daca celulele continua sa
acumuleze apa in
interiorvacuole
citoplasmaticecare
reprezinta segmente
destinse ale RE
52

Distrofia vacuolara renala

Macroscopic:
Rinichi in volum si greutate
Capsula subtire, destinsa sub
tensiune decapsulare usoara
Consistenta , friabilitate
Culoare palida a tesutului
Pe sectiune are un aspect tulbure,
umed, cu aspect de carne fiarta
53

Distrofia vacuolara renala

Microscopic:
Afectarea predominanta a tubilor
contorti proximali si distali si a
ansei Henle
Celulele balonizate (mari) avand
in citoplasma cu vacuole mici
Vacuolele contin un lichid apos,
citoplasma retragandu-se sub
forma de bride in jurul spatiilor
optic vide, negative la coloratiile
speciale pentru grasimi (Sudan,
Red Oil) si glicogen (PAS)
54

Distrofia hialina
Termenul de hialin se refera la aspectul
histologic, omogen, sticlos, de culoare roz,
in coloratia H.E., prezent in tesuturi sau celule
Poate fi intra- sau extracelular
Patologic, aceasta modificare tinctoriala, este
produsa de o varietate de modificari care nu
reprezinta un pattern specific de acumulare
Macroscopic: culoare albicioasa, translucid,
sticlos (cand se depune pe suprafata
organeloraspect glazurat al acestora)

Depozite intracelulare de hialin

Acumularea intracelulara de
proteine:
Granulele hialine (corpii hialini) din
celulele epiteliale ale tubilor renali care
apar datorita pinocitozei proteinelor din
filtratul glomerular
Corpii Russell
Corpusculii Mallory
Incluzii eozinofile hepatocitare in
deficitul de alfa 1-antitripsina

In rinichi
La pacientii cu pierderi proteice
glomerulare (sindrom nefrotic)
la M.O. apar granule hialine in
celulele tubulare renale
Acumularea de material
proteinaceu, prin pinocitoza, in
celulele tubilor contorti
proximali datorita trecerii de
proteine (albumina
hemoglobina, mioglobina) din
glomeruli in filtratul glomerular
Vezicula de pinocitoza
fuzioneaza cu lizozomul formand
un fagolizozom secundar

Corpii Russell
Acumulari rotunde de
proteine monoclonale care
se afla in interiorul RE,
frecvent Ig in plasmocite
Reticulul endoplasmic al
celulelor plasmatice
angajate in sinteza activa
a Ig poate deveni urias la
periferie producand
incluzii mari, omogene ,
eozinofile
Aceste incluzii sunt
localizate in cisternele
dilatate ale RE.

Corpii Mallory

Acumulari proteinacee intracitoplasmatice

(filamente intermediare de keratina + ubiquitina),
eozinofile, hepatocitare
Apar in afectiunile hepatice determinate de
consumul de alcool hialin alcoolic

Hialin extracelular
Fiziologic:
Hialin in ovar (corpi
albicans)

Patologic:
Keloid
Hialinizarea arteriolelor
renale in HTA si DZ
In leiomioamele uterine
Glomeruli hialinizati in
GNC

Amiloidul
Grup heterogen de proteine fibrilare patogene care
se acumuleaza in tesuturi si organe fie datorita unui
exces de sinteza, fie datorita unei rezistente la
catabolism.
Toate aceste proteine au abilitatea de a se agrega in
structuri insolubile
Se depoziteaza extracelular si cand se acumuleaza
determina atrofia parenchimului din jur.
In functie de tesuturile unde se depune si de gradul
de afectare a acestora, amiloidul poate fi
asimptomatic sau poate ameninta viata
Este format din fibrile proteice (95%) + o
glicoproteina = componenta P (5%)

Amiloidoza - clasificare
Sistemica (generalizata)

Amiloidoza primara
Amiloidoza secundara/reactiva
Amiloidoza asociata hemodializei
Forme ereditare (febra familiala
Mediteraneana, polineuropatii amiloide
familiale)

Localizata (depunere de amiloid intr-un

singur organ)

Depozite nodulare (in plamani, laringe, piele,

limba, periorbital, vezica urinara)
Amiloid endocrin: carcinom medular tiroidian
(prin catabolismul hormonilor polipeptidici
Amiloidoza varstinicilor (decadele 8 si 9) cu
toate ca amiloidoza este sistemica,
predominant este afectat cordul

Clasificare
Primara (light chain amyloidosis-AL deriva din

plasmocite monoclonale si contine Ig anormale):

afectare renala, cardiaca, hepatica, a sistemului
nervos si a tractului GI; ex: mielomul multiplu
Secundara unor infectii cronice sau boli
inflamatorii (AA- proteina sintetizata de ficat):artrita
reumatoida, osteomielita, ileita granulomatoasa
Ereditara: febra familiala Mediteraneana, boala
AR caracterizata prin accese febrile insotite de
inflamatia seroaselor (peritoneu, pleura, sinoviale);
polineuropatia amiloida
Localizata: limitata la un organ cord, farige,
laringe, baza limbii, creier; cardiomiopatia senila,
amiloidoza cerebrala senila la cei cu Alzheimer;

Amiloidoza cerebrala senila- Alzheimer

Diagnostic
Biopsie tesut adipos, renala (cand exista manifestari renale),
rectala, gingivala (in afectarea sistemica)
Macroscopic:
Badijonarea suprafetelor de sectiune cu iodcoloratie galbena care
devine albastra-violacee dupa aplicarea de acid sulfuric
Organul afectat este marit de volum, cenusiu-galbui, lucios, dur, cu
aspect de ceara

Aspectul macroscopic difera in functie de organul afectat

La M.O., in coloratia H.E. apare eozinofil, amorf, extracelular;
Se coloreaza cu coloratii speciale:
Rosu de Congo amiloidul este colorat rosu-roz (culoarea somonului)
La examinarea in lumina polarizata: amiloidul colorat cu Rosu de Congo este
birefringent
Se coloreaza metacromatic cu metil violet sau violet de gentiana
Colorat cu tioflavina T si S are o fluorescenta secundara in lumina ultravioleta
Tricrom Masson - albastru

Amiloidoza renala
Afectiune renala produsa prin
depunerea de amiloid substanta
proteinacee extracelulara, amorfa,
eozinofila in coloratia HE
Prin acumulare progresiva
compresie asupra celulelor atrofia
acestora datorita presiunii pe care o
exercita asupra lor.

Macroscopic
1. Rinichi normal ca marime si culoare sau
2. Marit de volum, cenusiu-galbui, lucios, dur
(ferm), cu aspect de ceara
3. In cazurile avansate poate fi mic (rinichi
amiloid retractat) datorita ingustarii vaselor
prin depunerile de amiloid in peretii arteriali si
arteriolari.
. Badijonarea suprafetelor de sectiune cu
iodcoloratie galbena care devine albastraviolacee dupa aplicarea de acid sulfuric

Microscopic
Depozite glomerulare de amiloid:
Initial, ingrosarea matricei mezangiale
Largirea neregulata a m.b. a capilarelor
glomerulare
Ingustarea si distorsiunea ghemului vascular
glomerular
In final, inlocuirea completa de catre amiloid a
glomerulului

Afectarea interstitiului peritubular

(depozitele incep in membrana bazala
tubulara si se extin in interstitiu)
Afectarea vaselor de sange (ingrosarea
peretilor arterelor si arteriolelor, cu
ingustarea lumenului acestora ischemie
atrofie tubulara si fibroza interstitiala)

Amiloidoza renala (rosu de

Congo)

71

Amiloidoza cardiaca Rosu de

Congo

72

Amiloidoza hepatica macro si

micro (H.E.)

73

74

Amiloidoza splenica
Poate sa fie inaparenta
macroscopic sau poate produce
slenomegalie moderata sau
marcata
2 moduri de depunere a
amiloidului:
Forma nodulara in care depozitele
de amiloid sunt limitate la folicului
splenicaspect de splina sagou=
tapioca faina granulara obt din
tulpina palmierului de Indonezia
Forma difuza in care sunt afectati
peretii sinusurilor splenice si
tesutul conjunctiv din pulpa rosie;
prin confluarea zonelor afectate
splina lardacee (slaninoasa,
palida/splina sunca

75

Diagnostic
Biopsie tesut adipos, renala (cand exista manifestari renale),
rectala, gingivala (in afectarea sistemica)
Macroscopic:
Badijonarea suprafetelor de sectiune cu iodcoloratie galbena care
devine albastra-violacee dupa aplicarea de acid sulfuric
Organul afectat este marit de volum, cenusiu-galbui, lucios, dur, cu
aspect de ceara

Aspectul macroscopic difera in functie de organul afectat

La M.O., in coloratia H.E. apare eozinofil, amorf, extracelular;
Se coloreaza cu coloratii speciale:
Rosu de Congo amiloidul este colorat rosu-roz (culoarea somonului)
La examinarea in lumina polarizata: amiloidul colorat cu Rosu de Congo este
birefringent
Se coloreaza metacromatic cu metil violet sau violet de gentiana
Colorat cu tioflavina T si S are o fluorescenta secundara in lumina ultravioleta
Tricrom Masson - albastru

Rosu de congo;
lumina polarizata

77

Distrofii lipidice

Steatoza
Definitie: depozitare de lipide in tesuturi
care nu detin un rol fiziologic in stocarea
acestor substante.
Afecteaza: ficatul (steatoza hepatica),
cordul, muschii, rinichii (steatoza
extrahepatica)
Steatoza consta in acumularea de
trigliceride in celulele parenchimatoase

Steatoza hepatica etiologie

Consum de alcool
Inanitie si malnutritie
Intoxicatie cu fosfor,
tetraclorura de carbon
Hipoxie
Diabet zaharat
Obezitate
Hepatotoxice
Stari toxicoseptice
Graviditate (rar)

Mecanismele acumularii TG
in ficat
aportului alimentar de lipide
mobilizare a lipidelor de la nivelul tes. adipos (toxemia
gravidica nu mai mananca in ultimul trimestru de sarcina/dupa
nastere mobilizare masiva de AGL din depozite acumulare in
hepatocite)
oxidarea AGL (consumul excesiv de alcool altereaza functia
mitocondriala)
esterificarea AGLTG (consum de alcool -glicerofosfat)
sintezei de AG de catre hepatocite
excretie insuficienta de lipoproteine
sinteza de apoproteine (otravirea cu fosfor si CCl 4)
Obs! La alcoolici la aparitia steatozei contribuie primele 6
mecanisme; in cazul inanitiei/malnutritiei la mobilizarea AGL din
tesutul adi[pos se adauga si lipsa de lipoproteine

Macroscopic:
Initial aspectul M-scopic nu
este modificat
Acumulare progresiva de
lipide
Ficatul este mare (3 - 6 kg)
Culoare galbenastralucitoare
Consistenta scazuta (friabil)
Capsula Glisson este
destinsa, parenchimul
proemina pe suprafata de
sectiune

Kwashiorkor

kwashiorkor

Microscopic:
In coloratia de rutina HE, acumulatile citoplasmatice de
apa, TG si glicogen apar ca vacuole intracitoplasmatice
Pentru identificarea tipului de acumulare utilizam
coloratii speciale: PAS pentru glicogen, Sudan IV,
Scharlach Rot, Oil Red, acid osmic pentru TG
Daca rezultatul este negativ acumulare de apa /
lichid sarac in proteine
Obs! Pentru a identifica lipidele este necesar sa
electuam sectiuni la gheata din preparatul proaspat
Preparatele fixate in formol si incluse in parafina sunt
introduse in solventi si astfel in col H.E. vacuolele
lipidice apar ca spatii optic vide

Acumulari lipidice colorate in

portocaliu cu Sudan III

Microscopic:
Depunerea de TG in hepatocite
are loc diferentiat in functie de
etiologie:
Alcoolism steatoza
centrolobulara
Congestia cronica steatoza
mediolobulara
Malnutritie steatoza periportala
Hepatocitele afectate sunt marite
si contin o picatura sudanofila
care impinge nucleul la periferie
Cand vacuolele sunt de
dimensiuni :
mici steatoza microveziculara
mari steatoza macroveziculara

Steatoza extrahepatica
Steatoza miocardica lipidele apar ca mici
vezicule in muschiul cardiac difuz si in focare
In forma difuza miocardul apare palid-galbui si
devine friabil; etiologie: hipoxie severa;
miocardita difterica
In steatoza focala sunt afectate in special fibrele
miocardice subendocardice si m. papilari;
macroscopic se descrie un aspect tigrat datorita
alternantei dintre zonele afectate de culoare
galbuie si zonele brun-roscate ale miocardului
neafectat
91

Steatoza cardiaca
Red Oil- pacienta obeza

Pacienta normoponderala

92

Steatoza renala
Macroscopic rinichii sunt mariti de volum, palizigalbui
Microscopic: cea mai afectata este citoplasma
celulelor tubilor proximali; in afectarea severa
sunt afectati tubii distali si colectorivacuole
mici intracitoplasmatice
Ocazional lipidele ajung in lumenul tubilor si
apoi in urina
Etiologie: substante chimice otravitoare, anoxie,
reabsorbtia excesiva a lipoproteinelor in boli
renale cu permeabilitate glomerulara anormala
93

Infiltratia grasa
Forma de acumulare lipidica cu
mecanism diferit fata de
acumularile intracitoplasmatice
Este intalnita la nivelul inimii si
pancreasului unde celulele adipoase
adulte apar in stroma tesutului
conjunctiv determinand modificari
minime ale functiei cardiace, respectiv
pancreatice
94

Infiltrarea grasa a cordului

95

Acumulari intracelulare de lipide complexe: Boala Gaucher

Boala genetica cu transmitere AR datorata

deficitului de glucocerebrozidaza (glucozidaza), caracterizata prin acumularea
de glucocerebrozide in lizozomii
macrofagelor
Simptomatologie:
Organomegalie (hepatosplenomegalie)
Anemie
Afectare osoasa si neurologica

Diagnostic:biochimic din sangele periferic,

maduva osoasa

Clasificare:
Dupa simptomatologie si evolutie3 tipuri:
Tipul 1: cel mai frecvent; nu afecteaza sistemul nervos
(forma cronic nonneuropat 99% cazuri) acumulare de
glucocerebrozide in ficat, splina, maduva osoasa; domina
afectarea splenica si scheletala); dg. la adolescenti/adulti
tineri; supravietuire scurta de la dg
Tipul 2: neuropatic acut debut la 6 luni; leziuni
progresive ale sistemului nervos; hepatosplenomegalie
prezent, dar tablou dominat de afectare SNC, cu deces la
varsta tnr; supravietuire 2-4 ani
Tipul 3: neuropatic subacut - manifestari hematologice si
neurologice mai usoare decat la tipul 2; supravietuire <
30 ani; se manifesta din adolescenta

Mecanismul acumularii
glucocerebrozidele se formeaz din catabolismul
glicolipidelor, ce deriva din membrana leucocitelor i
eritrocitelor senescente;
modificrile patologice apar prin defectul de stocare i
prin activarea macrofagelor cu secreie consecutiv de
IL1, IL6 i TNF
Defect enzimatic (glucocerebrozidaza) acumulare de
glucocerebrozide in lizozomii macrofage modificarea
acestor celule celule Gaucher
Cel mai frecvent celulele Gaucher se acumuleaza in
splina, ficat, maduva osoasa, dar si in plamani,
limfoganglioni, piele, rinichi,inima, sistem nervos

 Clinic:
Splenomegalie
Afectarea splinei si a maduvei osoase
anemie, trombocitopenie si leucopenie
Hepatomegalie
Dureri osoase

Macroscopic:
Hepatomegalie
Splenomegalie (6-10 x mai mare)
Adenopatii
Liza osoasa

Microscopic:
Celula Gaucher: 20-80 , cu
citoplasma abundenta, fibrilara,
eozinofila,cu aspect de hartie
creponata sau de matase sifonata
si nucleul rotund-ovalar, palid cu
nucleoli uniformi, orientati la
periferie
Foliculi limfoizi inconjurati de celulele
Gaucher acumulate in sinusurile
splenice

Pulpa rosie

Pulpa rosie

Boala Niemann-Pick
Boala genetica cu transmitere AR
datorata deficitului de
sfingomielinaza, caracterizata prin
acumularea de sfingomielina si
esteri de colesterol in lizozomii
macrofagelor
Afecteaza: creierul, ficatul, plamanii,
maduva osoasa
Clinic:
Hepatomegalie
Splenomegalie: 6X>N

Clasificare:
Tipul A:apare la copilul mic; rar
supravietuieste >18 luni: icter,
hepatomegalie; afectare severa
neurologica
Tipul B:apare dupa varsta de10 ani,
hepatosplenomegalie, fara afectare
cerebrala
Tipurile C si D sunt caracterizate printrun defect care intrerupe transportul
colesterolului intre celulele creierului

Macroscopic:
Organe palide
Splina marita de 6 -10X
Creierul in greutate si devine mai ferm

Microscopic:
Celula Niemann-Pick = histiocit cu diametrul
de 15-90, cu citoplasma clara, palida,
spumoasa, cu unul sau mai multi nuclei
Nu este patognomonica pentru boala

Boala Tay-Sachs
Boala genetica; transmitere AR; stocare lizozomal cauzata
de incapacitatea de a cataboliza gangliozide, prin deficit al
hexozaminidazei
c.m.frecv.gangliozidoz (deficitul subunitii- a
hexozaminidazei)
Morfologie:
gangliozidele se acumuleaz in lizozomii neuronilor si ai
macrofagelor
afectarea neuronilor SNC, SN autonom i retinei aspecte
clinice dominante;
Clinic: tulburari psihice
celulele
ganglionare
retiniene
si amauroza
(orbire)
de unde si
denumirea de idiotie
amaurotica
acumuleaz
gangliozide, la nivelul

marginilor maculei, cu formarea unei

pete de culoare rou aprins (cireie).

Boala Tay-Sachs
neuronii sunt balonizai,
cu vacuole citoplasmatice
reprezentnd lizozomi
destini plini cu
gangliozide;
coloraiile Sudan i Red Oil
sunt pozitive;
n timp, neuronii se distrug,
microgliile prolifereaz, cu
acumularea de lipide
complexe n fagocitele de la
nivelul substantei cerebrale;
118

Distrofii glucidice
Glicogenoze
Diabet zaharat

Glicogenoze
= defect ereditar la nivelul uneia din enzimele implicate n sinteza /
degradarea secvenial a glicogenului; func.de distribuia n esuturi
i organe a enzimei respective, acumularea de glicogen n aceste
afectiuni poate fi limitat doar la uanumite esuturi, poate fi mai
rspndit, totui neafectnd toate esuturile, sau poate avea
distribuie sistemic.
- Metabolismul glicogenului:
glicogenul = form de stocare a glucozei;
sinteza glicogenului ncepe cu transformarea glucozei n glucozo-6fosfat sub ac. hexokinazei / glucokinazei;
fosfoglucomutaza transform apoi G-6-P n G-1-P, convertit apoi n
uridin-difosfat; lanul polimeric crete n continuare prin adugarea de
molecule de glucoz sub ac.de glicogensintetazei;
degradarea sub ac.unor fosforilaze distincte din ficat i muchi
conduc la resturi de lanuri de oligozaharide pn la dextrin
La nivel lizozomal glicogenul e degradat de maltaza acid.120

Glicogenoze

Exist aprox.10 grupe de glicogenoze in funcie de enzima afectat.

Clasificare: n 3 subgrupe majore:
Formele hepatice: ficatul are rol cheie n metabolismul glicogenului.
defect enzimatic motenit afectarea degradrii glicogenului acumularea hepatic de
glicogen i conc.sg.a glucozei (hipoglicemie).
Ex.: - tipul I/ boala von Gierke deficit de glucozo-6-fosfataz; acumulare de glicogen in
organele parechimatoase, in special ficat si rinichi tabloul clinic dominat de hepatomegalie i
hipoglicemie; micro: depozite de glicogen in ficat, rinichi, muschi, mucoasa tractului digestiv, SN
Formele miopatice: n m.scheletici, spre deosebire de ficat, glicogenul e folosit ca surs de
energie. ATP e generat prin glicoliz cu formare de lactat; un deficit enzimatic determin
acumularea de glicogen cu slbiciune musc.consecutiv ca urmare a produciei de energie
inadecvate.
Ex.:
Deficit de fosforilaze musculare tipul V/boala McArdle; acumulare de glicogen in miocite
clinic:miopatie
fosfofructokinaz tipul VII de glicogenoz; tabloul clinic crampe musculare dup exerciii
fizice i niv.lactat sang.ridicat dup efort ca urmare a blocrii glicolizei.
Formele variate:
au acumulare de glicogen la nivelul multor organe i deces timpuriu (glicogenoza generalizata)
Ex.: - tipul II/boala Pompe defect enzimatic lizozomal al maltazei acide, prezint acumulare de
glicogen n toate organele, predominant in miocard, muschi netezi si striati; clinic cardiomegalie
masiva si insuficinta cardiaca severa
121

boala von Gierke

deficit de glucozo-6fosfataz
Hepatocite normale

Hepatocite cu citoplasma
clara, vacuolata

122

Boala McArdle;

Transmitere AR
Deficit de fosforilaza musculara
acumulare de glicogen in muschii striati vacuole subsarcolemale; clinic:
miopatie

123

Diabetul zaharat
Grup de modificri metabolice avnd cauz comun hiperglicemia, ea nsi
rezultata in urma unui defect de secreie insulinic, defect de activitate
insulinic sau ambele.
Diabetul zaharat (DZ) este un grup de afeciuni metabolice caracterizate prin
hiperglicemie, asociat cu tulburri ale metabolismelor lipidelor i proteinelor,
care se datoreaz unei deficiene n aciunea insulinei la nivelul esuturilor int.
Hiperglicemia i disfunciile metabolice pot fi asociate cu leziuni secundare
sistemice n multiple organe (rinichi, ochi, nervi, vase).
Glucoza seric normal = 70-120 mg/dl.
Dg.de DZ e stabilit printr-unul din criteriile:
Simptome sugestive (poliurie, polidipsie, scdere ponderal inexplicabil), la care
se adaug o valoare a glucozei random 200 mg/dL ( 11.1 mmol/L) sau
Valoarea glicemiei bazale 126 mg/dL ( 6.99 mmol/L) sau
Valoarea glicemiei 200 mg/dL la 2h dup administrarea a 75g glucoz (n
cadrul testului de toleran la glucoz)
Rezultate cu test rapid la glucoz < 100 mg/dl i TTGO > 140 mg/dl =
euglicemici.
Rezultate cu test rapid la glucoz 100-126 mg/dl i TTGO 140-200 mg/dl = stare
124
prediabetic.

125

Homeostazia glucozei:
3 mecanisme principale implicate:
producia de glucoz n ficat;
preluarea glucozei i utilizarea ei n esuturile periferice (mm.scheletici m
ales);
aciunea insulinei i a altor hormoni reglatori, inclusiv glucagonul, asupra
concentraiei de glucoz i metabolizrii ei.

c.m. important stimul pt secia de insulin este nsi glucoza (canale

membranare K+ depende; canale membranare Ca+ dependente)
insulina = c.m.puternic hormon anabolizant, cu efecte sistemice
multiple i stimulatoare de cretere; principala funcie metabolic fiind
transportul glucozei n anumite celule din organism, unde reprezint o
important surs de energie: .mm.striat (inclusiv cel.miocardice),
adipocitele mpreun reprezentnd 2/3 din greutatea corpului,
(creierul independent insulinic);
efectele anabolice: creterea sintezei i reducerea degradrii
glicogenului, lipidelor i proteinelor; stimuleaz creterea i
126
diferenierea.

Diabetul zaharat de tip 1

diabetul insulino-dependent, cu debut juvenil este prezent la 5-10% din
pacienii diabetici.
Patogeneza: const n distrucia autoimun mediat celular, a celulelor
insulare beta-pancreatice i are ca rezultat de obicei deficiena absolut a
secreiei de insulin.
Markerii distruciei imune sunt: autoanticorpii anti-celule insulare
pancreatice, autoanticorpii anti-insulin, autoanticorpi GAD65 (glutamic
acid decarboxilaza) etc. Unul sau > autoanticorpi sunt prezeni la 85-90% din
indivizi, cnd hiperglicemia este pentru prima oar detectat.
Exist i o susceptibilitate genetic pentru aceast afeciune, identificat
cel mai adesea prin prezena unor mutaii n structura mai multor gene,
dintre care cele mai cunoscute sunt cele aparinnd sistemului HLA, de care
depinde reglarea rspunsului imun al organismului.
Instalarea clinic a bolii este zgomotoas i are o evoluie rapid, astfel nct
sub vrsta de 20 ani, 2/3 din pacieni sunt diagnosticai n cetoacidoz
inaugural, jumtate din acetia fiind cetoacidoze diabetice severe.
Pacienii cu DZ tip 1 sunt predispui i pentru alte afeciuni autoimune:
boala Graves, tiroidita Hashimoto, boala Addison, anemia pernicioas, hepatita
autoimun etc.
127

Diabetul zaharat de tip 2

non-insulino-dependent, diabetul cu debut la vrsta adult, este
prezent la ~90-95% din pacienii diabetici.
Patogeneza: prezena rezistenei periferice la insulin i a deficienei,
de obicei relative, a secreiei de insulin.
Dei ereditatea este mai bine exprimat n tipul 2 de diabet, baza sa
genetic este mai puin cunoscut dect n tipul 1 de diabet.
Riscul dezvoltrii acestei forme de diabet crete cu vrsta, prezena
obezitii i lipsa activitii fizice. El apare mai frecvent la femei cu
diabet gestaional n antecedente i pacieni cunoscui cu hipertensiune sau
dislipidemie.
Aceast form de diabet frecvent scap nediagnosticat civa ani, pentru
ca hiperglicemia se dezvolt gradual i n stadii precoce, adesea nu este
suficient de sever pentru a determina apariia simptomelor clasice de
diabet. Totui, aceti pacieni au un risc crescut de dezvoltare a
complicaiilor macrovasculare i microvasculare. De aceea este important
screeningul pentru DZ la indivizii cu risc crescut pentru diabet zaharat si
pre-diabet.
128

Hemoglobina glicata -HbA1c

Determinarea HbA1c constituie un test de evaluare si
monitorizare pe termen lung a controlului glicemic la
pacientii cu diabet zaharat.
Are rol predictiv in ceea ce priveste riscul complicatiilor
diabetului: cetoacidoza, nefropatia, retinopatia.
Poate evalua abordarea terapeutica cea mai eficienta:
antidiabetice orale, insulina, transplant de celule .
HbA1c ar trebui efectuata de rutina la toti pacientii cu
diabet, atat in momentul diagnosticului cat si ca parte a
monitorizarii continue.
Valoarea HbA1c de 5.7-6.4% risc crescut pentru
diabet
2010 se include HbA1c in criteriile de diagnostic ale
129
diabetului la o valoare cut-of de 6.5%

Aspecte morfologice pancreatice

modificri inconstante i cu valoare diagnostic redus;
- reducerea nr. i dimensiunilor insulelor (predom n DZ tip
I)
infiltrate leucocitare n insule (insulit) compuse din
limfocite T, cu distribuie neuniform (predom n tipul I);
infiltrate eozinofilice mai pot exista, m ales la copii
reducerea masei celulelor insulare n DZ tip II
depozite de amiloid pericapilare, n sdt.avansate cu
obliterarea insulelor; fibroza de asem.prezent;
(lez.similare pot aprea la vrstnicii nediabetici !)
o a nr. i dimensiunilor insulelor e caracteristic pt.nounascutii din mame diabetice (o hiperplazie ca rspuns la
hipoglicemia mamei)
130

DZ:Insule si acini
pancreatici

131

Amiloidoza pancreatica- insula

cu amiloid pacient cu DZ

132

Complicatiile DZ
Nefropatia
diabetica
Micro- si
macroangi
opatia
diabetica
Retinopati
a diabetica
Neuropatia
diabetica
133

Nefropatia diabetica

insuficiena renal a doua cauz imp.de deces la diabetici;

1) lez.glomerulare:
ngroarea difuz a MB a capilarelor (la 2-5 ani de la debutul bolii, continu,
progresiv, odat cu mrirea mezangiului i ngroarea MB tubulare);
Scleroza difuz mezangial (devreme n cursul bolii, depozite PAS pozitive la
niv.matrixului, cu evolui abolii putnd fi nodulare; se coreleaz bine cu
severitatea deteriorrii fc.renale ca proteinuria crescut) i
Glomeruloscleroza intercapilara nodulara (Kimmelstiel-Wilson) = boala
Kimmelstiel-Wilson (noduli matriceali ovoizi/sferici, lamelari, situai n periferia
glomerulilor; PAS pozitivi; adiacent capilarelor periferice dilatate sau cu
microanevrisme; cu timpul lez.evoluieaz nglobnd i capilarele i obliternd
glomerulul; lez.hialinizante arteriolare aferente i eferente; rezult lez. Renale
ischemice, atrofie tubular sever i fibroz interstiial;

2) lez.vasculare ATS i arterioloscleroz hialinizant, a arteriolelor

aferente i eferente,
3) pielonefrit, inclusiv papilit necrozant inflam.acut / cronic
renal ce ncepe n interstiiu i se extinde la tubi; papilita
necrotizant / necroza papilar form special m frecv. la
diabetici.
134

Nefropatia diabetica

135

Nefropatria diabetica
Glomeruloscleroza
Glomerul normal

intercapilara

136

DZ hialinoza arteriolara

137

Glomeruloscleroza intercapilara nodularaKimmelstiel-Wilson

Coloratie
H.E.

Coloratie PAS

138

Hialinizare glomerulara

139

Coloratia Gomori impregnarea

argentica
evidentiaza
fibrele de
reticulina cu
aspect lamelar
concentric

140

Papilita necrozanta
Complicatie grava a PNA la
diabetici care poate sa
determine IRA

141

Macroangiopatia diabetica

Boala macrovascular diabetic: disfuncie endotelial predispune la ATS

i alte morbiditi cardio-vasculare
frecvent ntlnite n DZ ca o consecin a
hiperglicemie persistente i rezistenei
insulinice la nivelul compartimentului
vascular;
ATS accelerat afectnd aorta i arterele
mari apare la vrste mai tinere, cu
modificri m severe;
IMA prin ATS aa.coronare e cea mai
comun cauz de deces la diabetici; riscul
crescut cardiovascular fiind prezent i in
stadiul de prediabet;
Gangrena membrelor inferioare este de
aprox. 100 ori mai frecventa la diabetici

142

Microangiopatia diabetica
una dintre c.m.caracteristice modif.ngroarea difuz a mb.bazale la
niv.capilarelor - pielii, mm.scheletici, retinei,
glomerulilor renali, medularei renale; i la
nivelul structurilor nonvasculare - tubii renali,
capsulei Bowman, nn.periferici, placenta;
n ciuda ngrorii MB, capilarele diabetice
sunt mai permeabile dect normal
pt.proteinele plasmatice.
143

Complicaii oculare
diabetice:
Retinopatia diabetica apare la 60% din bolnavii cu diabet
zaharat dupa o evolutie de 15-20 de ani a bolii.
la examenul fundului de ochi apar fie pete albicioase pe retina
(exudate focaie seroase care au drept corespondenta clinica
scotoamele sau pierderile punctiforme de camp vizual), fie
anevrisme cu microhemoragii retiniene si microtromboze
anevrismaie.
la nivelul vaselor se poate depune hialin (n cadrul procesului
de arterioloscleroza) cu obstructie secundara si eventuala
tromboza; leziuni ale cristalinului determina opacifierea
treptataapar retele de capilare de neoformatie asemeni unei
panze retinitis proliferans. Aceste capilare se rup usor, apar
hemoragii n panza, urmate de reparatia lor (proliferari
fibroblastice) si formarea de aderente fibroase cu dezlipiri
parcelare de retina (foarte greu de tratat la un diabetic)
urmate de cecitate.

Concomitent, leziuni ale nervului II cecitate

144

Neuropatia diabetica:
Afecteaza mai ales nervii periferici
somatici (predilectia pentru nervii
membrelor superioare) si vegetativi
(neuropatie vegetativa: tulburari n
motricitatea vezicii urinare vezica
autonoma, a mobilitatii
gastrointestinale, si in dinamica sexuala).
La nivelul SNC, apar complicatii
microangiopatice si de ateromatoza,
incidenta accidentelor vasculare
cerebrale.
145

Tulburari ale
metabolismului
mucopolizaharidelor
Mucopolizaharidoze

Mucopolizaharidoze (MPS)
= grup de sd. strns corelate ntre ele, determinate de
defecte genetice ale enzimelor lizozomale implicate n
degradarea mucopolizaharidelor (glicozaminoglicani).
chimic, MPZ = lanuri lungi de complexe de
carbohidrai, legate de proteine pt. a forma
proteoglicani;
abundente n matricea es. conj.
Ex.de glicozaminoglicanii ce se acumuleaz n
mucopolizaharidoze: dermatan suflat, heparan sulfat,
keratan sulfat, condroitinsulfat;
enzimele ce degradeaz aceste molecule desprind
zaharurile terminale de pe lanurile polizaharidice
dispuse de-a lungul polipeptidelor sau a unui miez
147
proteic;

Mucopolizaharidoze (MPS)

Variante de MPS sunt de la I VII, toate

transmise AR cu exceptia sdr. Hunter (Xlinkat); exist diferenieri clinice i n cadrul
subgrupelor, func.de mutaiile alelice ale
aceluiai locus genetic.
acumularea MPZ la niv. fagocitelor
mononucleare, celulelor endoteliale, celulelor
m.netede ale intimei i fibroblastelor de la niv.
ntregului corp;
148

Mucopolizaharidoze (MPS)
Clinic: - boli progresive;
trsturi faciale nsprite, cu opacifiere
cornean; articulaii moi/laxe, deformri
osoase; retard mental; excreie urinar
de MPZ.
Sdr.Hurler/tipul I deficit de iduronidaz; acumulare de
heparansulfat si dermatansulfat in
organele parenchimatoase si in vasele
sanguine; una din cele mai severe
forme; copii de 6-24 luni cu
hepatosplenomegalie, statura mica,
retard mental, deformarea fetei (cap n
burlan), leziuni osoase si articulare;
moartea survine pn in 10 ani prin
complicaii cardio-vasculare
Sindromul se numeste gargoilism (de
la lat. gargulio=garlej)

149

Sdr.Hunter
Sdr.Hunter/tipul II X-linkat;
deficit de idurodinat-sulfataza fr
afectare cornean i cu evol. clinic mai
uoar; retard mental, deficiene de
cretere, hepatosplenomegalie, surditate.

150

Mucopolizaharidoze (MPS)
Clinic:
Hepatosplenomegalie, deformri scheletale,
lez.valvulare, depozite arteriale subendoteliale n
aa.coronare (pot fi responsabile de ischemie miocardic,
cu insuf.cardiac i IM; lez.cerebrale.
Microscopic:
celulele afectate mrite, citoplasm clarificat
(vacuolizat), celule balonizate, aceste balonizri sunt
lizozomi mrii prin acumulare de material fin granular,
PAS pozitiv, de MPZ; modificri lizozomale similare se
gsesc n neuronii celor cu afectare neurologic, unii
lizozomi neuronali fiind nlocuii de corpi lamelari
zebra, asem. celor din boala Niemann-Pick.

151

Acumulari intracelulare de
pigmenti
Lipofuscina
Melanina
Hemosiderina
Bilirubina
Porfirina

Pigmentii
Substante colorate
Unii sunt constituenti normali ai celulelor
(melanina); OBS! Chiar si pigmentii care sunt
prezenti in mod normal in anumite
circumstante se pot acumula in exces
determinand perturbari ale functiilor celulare
Altii sunt anormali si se acumuleaza in celule
numai in circumstante speciale

Pot fi exogeni sau endogeni (sintetizati

de organism)
153

Pigmentii exogeni
Carbonul sau praful de carbune este un poluant al vietii
urbane. Cand este inhalat este preluat de macrofagele
din alveole si apoi pe cale limfatica ajunge in
limfoganglionii (lgg) traheobronsici. Acumularea de
pigment innegreste tesutul pulmonar si lgg
afectatiantracoza nu interfereaza cu functia
respiratorie normala nici cu predispozitia la infectii
La mineri si la cei care locuiesc in zone foarte poluate
agregatele de praf de carbune induc o reactie reactie
fibroblastica sau chiar emfizem
Tatuajul este o forma localizata exogena de pigmentare
a pielii. Pigmentul inoculat este fagocitat de macrofagele
din derm, in care vor ramane toata viata.
154

Antracoza

155

156

Tatuaje

157

Pigmenti endogenilipofuscina
Apare ca un pigment galben-brun, granular,
intracitoplasmatic, frecvent perinuclear;
denumirea deriva din latinescul fuscus= brun
Denumit si pigment de uzura
Este intalnit in celulele care sufera modificari regresive
(atrofia asociata cu varsta inaintata si leziuni cronice)
Aceasta forma de pigmentare este mai des intalnita la
nivelul ficatului si cordului persoanelor varstnice, fiind
insotita de micsorarea organului fiind denumita atrofie
bruna
Se acumuleaza si in muschii striati la nivelul membrelor
paralizate/imobilizate
Nu lezeaza celula sau functia acesteia
158

159

Pigmenti endogeni-melanina

melas=negru

Pigment brun-negricios; Nu deriva din hemoglobina

Pigment brun-negricios sintetizat din tirozina in melanocite;
tirozinaza catalizeaza oxidarea tirozineidihidroxifenilalanina
care ulterior se polimerizeaza (in aparatul Golgi) si se cupleaza
cu o proteina pt a forma melanina.
Melanocitele in timpul vietii intrauterine migreaza de la nivelul
tubului neural si populeaza epidermul si mucoasele
Normal melanina este intalnita in melanocitele care se afla
dispersate in stratul bazal al epidermului (1 melanocit la 8-10
celule bazale), in leptomeningele de la baza creierului, in tractul
uveal al ochiului (iris, coroida, corp ciliar), in locus coeruleus din
punte, in membrane mucoase
Melanocitele care sintetizeaza melanina sunt situate in derm;
ele injecteaza pigmentul prin procesele dendritice care
formeaza o punte intre celulele epiteliale si melanocite
Proces similar intalnim in pigmentarea celulelor firelor de 160
par

Melanina
Ocazional este prezenta in suprarenala,
ovar, vezica, substanta neagra din creier
Melanina si melanocitele sunt importante
deoarece fara pigmentarea melanica a
pielii ar fi expusi la arsuri solare si ar avea
un risc de a dezvolta o tumora maligna
de aceea melanina este considerata ca o
manta ce absoarbe lumina (are functie de
protectie)
Rasa neagra nu are un numar mai > de
161

Pigmenti endogenimelanina

Deficitul generalizat: albinism (lipsa

totala a tirozinazei tirozina nu se
poate transforma in
dihidroxifenilalanina necesara sintezei
melaninei; bolnavii sunt blonzi, pielea
este alba, ochii albastrii, au fotofobie
severa si expunerea la soare duce
invariabil la aparitia de cancere
cutanate); tegumentul prezinta in
stratul bazal melanocite, dar ele nu
sunt incarcate cu melanina
Deficit localizat:

vitiligo clinic leziunea este asimptomatica,

cu zone bine demarcate alb-sidefii
inconjurate de zone hiperpigmentate cu
contur n harta geografica si talie variabila,
leziuni simetrice
lepra (zone depigmentate pe teritoriile
nervilor periferici cu leziuni de nevrita) etc.

vitiligo
162

Pigmenti endogeni-melanina
Excesul generalizat:

bronzarea dupa expunerea la soare;

dupa intoxicatia cronica cu arsenic (n cavitatea bucala,
la nivelul gingiei cu arsenicul apar pete nchise) sau
melanoza arsenicaia a trunchiului (de culoarea cafenienchisa);
boala Addison se nsoteste de hiperpigmentare prin
pierderea mecanismului de control prin feed-back, cu
secretie excesiva de ACTH (un fragment al moleculei
de ACTH este identic chimic cu MSH).

Excesul localizat :

Efelide (pistrui), cele mai obisnuite leziuni

pigmentate la copiii tip caucazieni. Pistruii sunt mici:
macule de 1-10 mm rosu-nchis-maronii care apar dupa
expunerea la soare; microscopic se constata
cantitatii de pigment n stratul bazal, numarul
de melanocite fiind normal.
Cloasma este o masca de sarcina prin
hiperpigmentare la nivelul obrajilor, tample, frunte
bilateral; lumina soarelui accentueaza pigmentarea;
frecvent cloasma se remite spontan dupa nastere.
Lentigo este o hiperplazie benigna a
melanocitelor aparand la oricare varsta, mai frecvent
la sugar si copii; patogeneza este necunoscuta;
leziunea apare pe mucoase, piele ca macule ovale de
5-10 mm brun-nchis.

163

Pigmenti endogeni-melanina
Caracteristic
este intalnita
in melanocite
si in tumorile
ce le au pe
acestea ca
punct de
plecare
(nevi,
melanom)

Nev
nevocelular
intradermic

Melano
m
164

Pigmentii derivati din

hemoglobina:
Se formeaza in urma hemolizei eritrocitelor si
degradarii hemoglobinei
Fiziologici:
Feritina
Hemosiderina
Bilirubina

Patologici:

Hematoidina
Hematina (hemomelanina; hematina clorhidrica;
pigmentul din formol)
Porfirina

Fe este transportat de o proteina transferina. In celule Fe este stocat

in asociatie cu o proteina (apoferitina) feritina; Obs! Feritina este
un constituent al multor tipuri de celule in conditii normale. Cand
exista un exces local sau sistemic de Fe feritina formeaza granule
de hemosiderina.

166

Pigmenti endogenihemosiderina
Hemosiderina, formata din agregate de feritina
apare la M.O. ca un pigment granular brungalbui in special in macrofagele maduvei
spinarii, splinei si ficatului unde are loc
inlocuirea hematiilor senescente
Hemosiderina se coloreaza in albastru cu
coloratia Perls sau Albastru de Prusia
Oricare ar fi cauzele care determina
supraincarcarea cu Fe, hemosiderina este
depozitata in organe si tesuturi hemosideroza

167

168

Hemosiderina in tubii renali la un

pacient cu hematurie cronica
coloratie Pearls

169

Hemocromatoza
1. Primara (ereditara)
2. Secundara (absorbtiei intestinale a Fe/
transfuzii prelungite)

Hemocromatoza
Ficatul reprezinta principalul loc unde se stocheza Fe
Depasirea capacitatii fiziologice afectare hepaticafibroza si ciroza
Fe este sechestrat sub forma de feritina si de hemosiderina
Clinic:
La triada clasica:
1. hepatomegalieciroza pigmentata micronodulara (in toate carzurile)
2. diabet zaharat (75-80% din cazuri); in stadii avansate prin
depozitarea Fe in celulele pancreatice
3. pigmentare cutanata (75-80% din cazuri) de unde si denumirea de
diabet bronzat.
Se poate adauga
. Insuficienta cardiaca
. Obs!Acumularea de Fe este 50-60g, suficienta pentru a fi sesizata de
detectorul de metale de pe aeroport.
171

Hemocromatoza ereditara
Autosomal recesiva - absorbtia unei
cantitati de Fe cu depozitarea
acestuia in ficat si in alte tesuturi
Asocierea cu HLA-A3 si mai rar cu
HLA-B7 si B14
Gena pe bratul lung al cromozomului 6
Una dintre cele mai frecvente boli
genetice;
5% la nord-europeni ;
10% sunt heterozigoti,
1 din 250 - 400 sunt homozigoti

173

Microscopic:
Fe este depozitat in hepatocite, in jurul polului
biliar
Hepatocitele sunt pline cu un material
granular brun
Coloratia Albastru de Prusia evidentiaza
granulele de hemosiderina din hepatocite si
uneori din celulele Kupffer
Hepatocitele periportale sunt predominant
afectate si progresiv celelalte zone

Hemocromatoza ereditara
(micro)
Stadiul 1:
stocarea fierului
initial ca feritina,
apoi ca
hemosiderina in
hepatocitele, din
zona acinara 1
(periportala) spre
zona acinara 3
(centrolobulara)
siderozomi de-a
lungul polului
biliar al

Hemocromatoza ereditara
(micro)
Stadiul 2:
Incepe fibroza
portala
Macrofage
incarcate cu Fe
Stressul oxidativ
declansat de Fe
sinteza de TGF1activarea
celulelor
stelate Fibroza

Hemocromatoza ereditara
(micro)
Stadiul 3:
Noduli cirotici
Hemosiderina in
toate zonele, in
tesutul conjunctiv
al spatiului port si
in ductele biliare
Focare de Fe liber
(IFF) pot fi
prezente: insule
de hepatocite care
pot fi displazice

Fe in ductele

bile

Cantitate Fe hepatic
Estimare bazata pe
aspectul histologic :
grade de la 0 la 4
permite evaluarea
distributiei si a stadiului
fibrozei
Calcularea indexului
fierului hepatic (hepatic
iron index = HII)

 0 = granule
absente / f. putin
vizibile
1 = granule care
nu sunt vizibile la
lupa, dar se vad
la HPF in
regiunea
periportala
2 = granule
vizible la lupa in
regiunea
periportala
3 = granule usor
vizibile la lupa,
ocupand aproape
tot acinul cu
oarecare
diminuare in

gradarea Fe hepatic

2+
iron

Pigmenti endogenibilirubina
Este pigmentul care se gaseste in mod
normal in bila
Deriva din degradarea Hb, dar nu contine Fe
In conditii normale provine:
85% din degradarea eritrocitelor imbatranite
15% din degradarea mioglobinei,
citocromilor, enximelor de tipul catalazelor,
peroxidazelor, citocromoxidaze

180

Pigmenti endogenibilirubina
Bilirubina este transportata la ficat sub forma unui complex
solubil bilirubina- albumina.
La nivel hepatic are loc conjugarea bilirubinei cu acidul
glucuronic, sub actiunea glucuronil -transferazei bilirubina
conjugata (bilirubin-monoglucuronid, care predomina in ficat, si
bilirubin-diglucuronid, care predomina in lichidul biliar).
Bilirubina conjugata este transportata in canaliculele biliare, de
unde este deversata impreuna cu bila in caile biliare si apoi in
intestin, unde sufera o serie de reduceri succesive cu formare de
urobilinogen si stercobilinogen. Stercobilinogenul si o mica parte
din urobilinogen sunt eliminate prin fecale; cea mai mare parte a
urobilinogenului este reabsorbita intestinal, ajunge prin circulatia
portala la ficat (circuitul entero-hepatic), fiind reexcretata prin bila

181

Pigmenti endogenibilirubina
Nivelurile bilirubinei serice cresc atunci cand productia depaseste
metabolismul si excretia acesteia.
Clinic hiperbilirubinemia apare ca icter pigmentarea galbena a
tegumentului si sclerelor, care se instaleaza la valori ale bilirubinei de 2
2.5 mg/dL (n <1-1,2mg/dL)
Initial se coloreaza in galben sclerele, la mai mari tegumentele devin si
ele galbene
Tulburarile metabolismului bilirubinei
productie crescuta de pigment (hemoliza, transfuzii masive icter prehepatic
Preluare (captare) hepatica scazuta;sd.Gilbert
conjugare hepatica inadecvata ();sd. Crigler Najjar
excretie redusa de pigment conjugat din ficat si bila
sindrom Dubin Johnson, sindrom Rotor
icter intrahepatic
Flux biliar diminuat=colestaza
Flux extrahepatic biliar

icter posthepatic

182

Icterul prehepatic
(hemolitic)
Etiologie:
Anemie hemolitica scurtarea
duratei de viata a eritrocitelor
Transfuzii masive de sange-
eritrocitele transfuzate au o durata
scurta de viata
Absorbtia hematoamelor de
dimensiuni mari
183

184

Icterul intrahepatic
(parenchimatos)
Cauzat de un defect specific al
captarii bilirubinei in celulele
hepatice (sindrom Gilbert), al
conjugarii (sindrom Crigler-Najjar)
sau al excretiei bilirubinei in
canaliculele biliare (sd. DubinJohnson; sd. Rotor)

185

Icterul subhepatic (obstructiv)

Cauzat de incetinirea fluxului biliar (staaza
biliara)
Apare in obstructiile cailor biliare prin
calculi, tumori, infectii parazitare,
malformatii sau prin compresiunea data de
prezenta unor tumori ca cap de pancreas/
papila duodenala/ampula Vater
Clic: pigmentarea verzuie a organelor si
tesuturilor, inclusiv a sclerelor si
tegumentului
186

Pigmentul de formol
Pigment
brunnegricios
format in
tesuturile
fixate in
formalina
acida
(formol)
187

Porfirina
Pigment normal prezent in hemoglobine, mioglobina, si
citocrom
Nu contine Fe, in razale UV da o luminiscenta rosie;
Mareste sensibilitate a pielii la lumina
Congenitala sau dobandita (in intoxicatii cu fungicide si
pesticide)
Porfiria metabolism anormal al porfirinei datorita unui
deficit genetic ce are loc la nivelul unei enzime cu rol in
sinteza hemului
Porfiria se poate asocia cu nivelului de porfirine in urina
si sange si depozitarea lor in tesuturi
Clinic: hipersensibilitate cutanata, eritem, anemie
hemolitica, porfirinurie
188

Porfiria
2 subtipuri:
Porfiria eritropoietica:
Porfiria eritropoietica congenitala urina rosie
datorita prezentei uroporfirinei; piele copiilor este f
sensibila la expnerea la soare
Protoporfiria eritropoietica asociata cu exces de
protoporfirina, dar fara porfirinurie
Porfiria hepatica: defect de sinteza a hemului in ficat;
include:
Porfiria intermitenta acuta cu afectare abdominala,
neurologica si psihotica, dar fara fotosensibilitate ; prin
urina se elimina porfobilinogen si acid delta
aminolevulinic
Porfiria cutanata tardiva
189
Porfiria mixta

Porfiria cutanata tardiva

Vezicule cu continut sero-citrin localizate pe
ariile cutanate fotoexpuse: fetele dorsale ale
mainilor, antebrate, fata, ceafa
Reminisiunea acestor leziuni, care uneori pot
avea si un continut sero-sanguinolent, se
soldeaza cu cicatrici atrofice sau cu macule
hiperpigmentare si microchisturi epidermice.
Alte modificari cutanate intalnite in cazul
porfiriei cutanate tardive sunt:
-scleroza cutanata: datorata efectului fototoxic
al porfirinelor ce realizeaza placi albe sau
galbui indurate
-fragilitatea pielii: care se decoleaza la
traumatisme minore
-hipertricoza faciala: este evidenta la pometii
obrajilor, si in regiunile temporale (tample)
-modificari de elastaza solara care determina
aspectul imbatranit al fetei acestor pacienti

190

Necroza
Modificarile ce se evidentiaza in zonele de necroza sunt rezultatul
denaturarii proteinelor intracelulare si digestiei enzimatice a
celulelor moarte.
Celula moarta nu isi mentine integritatea membranara si continutul
intracelular paraseste celula inflamatie in tesutul din jur
Enzimele care digera celulele necrotice deriva atat din lizozomii
celulelor moarte cat si din cei ai leucocitelor atrase in cadrul reactiei
inflamatorii
Digestia continutului celular si raspunsul gazdei poate dura cateva
ore pana sa se dezvolte.
Ex: infarct miocardic ce determina moartea subita a pacientului
datorita pierderii integritatii membranei plasmatice enzimele
specifice cardiace si proteinele sunt rapid eliberate din muschiul
cardiac necrozat si pot fi identificate in sange la 2 ore de la infarct.
In schimb, modificarile histologice in necroza miocardica devin
191
evidentiabile la 4-12 ore de la infarct.

Tipuri de necroza

de coagulare
de lichefactie (de coligvatie)
de cazeificare (cazeoasa)
necroza tesutului adipos
gangrenoasa
fibrinoida

192

Necroza de coagulare
Modificari nucleare:

Frecvent rezultatul
intreruperii bruste a
circulatiei sangelui
intr-un organ
Prezervarea
arhitecturii tisulare
(cel putin pentru
cateva zile)
eozinofilia
citoplasmatica a
celulelor moarte
(datorita denaturatii
proteinelor si pierderii
ARN-ului citoplasmatic

Picnoza cromatina aglomerata asociata cu

bazofiliei
Karyorrhexis fragmentarea cromatinei
Karyoliza decolorarea si fragmentarea
cromatinei
Disparitia nucleilor (la 1-2 zile de la Karyoliza)

193

Necroza de coagulare

Infarct

Infarct

194

Necroza de lichefactie
Caracterizata prin digestia enzimatica
a celulelor moarte (enzime lizozomale
ale celulelor moarte si ale
leucocitelor)tesutul afectat este
transformat intr-o masa vascoasa
Evidentiata prin inmuierea si
lichefactia tesutului afectat
Intalnita in infectiile bacteriene,
ocazional fungice, in care microbii
stimuleaza acumularea leucocitelor si
eliberarea enzimelor acestora
Materialul necrotic este cremos, galbui
(puroi) constituit din tesut lichefiat,
detritus celular, PMN prin mecanism
heterolitic
Caracteristica modificarilor ischemice
cerebrale (prin afectarea celulelor
gliale)
195

Necroza gangrenoasa
Nu este un tip specific de moarte
celulara, dar acest termen este frecvent
folosit in practica medicala.
Intalnita mai ales la nivelul mb.
inferioare care in urma ischemiei au
suferit necroza (de coagulare) ce a
afectat mai multe planuri tisulare
(gangrena uscata)
Cand pe o astfel de modificare se
suprapune o infectie bacteriana se
produce o necroza de lichefactie sub
actiunea enzimelor bacteriilor si
leucocitelor ce sunt atrase in focarul
inflamator (gangrena umeda).
Gangrena gazoasa ( miozita
clostridiana - agent etiologic
Clostridium perfrigens)

Etiologie
1. Trombembolism Arterial
2. Diabet zaharat (D.Z.)
3. Ateroscleroza (ASC)

196

Necroza de cazeificare
Combina
caracteristicile
necrozei de
coagulare cu a celei
de lichefactie
Macroscopic: aspect
branzos (branza
dulce)
Microscopic: aspect
eozinofil, amorf,
granular; la periferie
reactie inflamatorie
Intalnita in cadrul
tuberculozei
197

Necroza tesutului adipos

Nu este un tip specific de necroza
Posttraumatica (in organe cu cantitate
mare de tesut adipos ex. gl.
mamara)/enzimatica
Consecinta a pancreatitei acute , a unor
traumatisme la nivelul glandei mamare
In inflamatiile pancreasului, enzimele
pancreatice activate parasesc acinii si
ductele pancreatice si difuzeaza in
tesutul inflamat si digera parenchimul
(lichefiaza membranele celulare ale
adipocitelor)
Lipazele activate scindeaza trigliceridele
prezente in adipocite glicerol si acizi
grasi
Acizii grasi liberi + calciu saruri de Ca
saponificarea grasimilor (aspect
macroscopic de pete albe)
Erodarea vaselor hemoragie
Microscopic: umbre de adipocite,
depozite de calciu inconjurate de reactie
inflamatorie.

198

Necroza fibrinoida
Tip special de necroza
intalnita in reactii imune
ce afecteaza vasele
sanguine (complexele AgAc se depun in peretii
vaselor)
Depozitele de complexe
Ag-Ac impreuna cu fibrina
au un aspect amorf, rozstralucitor in col. H.E.
Intalnita in HT maligna, in
vasculite

199

Exemple clinice de necroza

Infarctul miocardic, gangrena uscata
(necroza de coagulare)
Abces cerebral (necroza de
lichefactie)
Tuberculoza (necroza de cazeificare)
Pancreatita acuta, traumatismele
glandei mamare (necroza tesutului
adipos)
Hipertensiunea maligna, vasculita
(necroza fibrinoida a vaselor

200

Apoptoza
Poate sa apara in procese fiziologice (embriogeneza, piele, intestin)
sau ca rezultat al unei agresiuni
Este ireversibila
Afecteaza o singura celula spre deosebire de necroza care afecteaza
mase tisulare
Intalnita in procese patologice (tumori, infectii virale)
Control genic: p53 si bcl2
Biochimie: activarea caspazelor; legaturi proteice anormale; clivarea
nucleozomilor; modificari lipidice la nivelul membranei celulare
Cai de semnalizare: TNF (tumour necrosis factor); hormoni; caldura;
radiatii; hipoxie

Morfologie: celula devine mai mica, citoplasma densa,

organitele fiind stans impachetate, condensarea
cromatinei, aceasta se agrega, in mase dense de forme si
marimi diferite, la periferie, sub membrana nucleara.
Membrana plasmatica ramane intacta pana la sfarsitul
ultimei etape cand devine permeabila.
Corpii apoptotici sunt rapid inlaturati prin fagocitoza si
degradati sub actiunea enzimelor lizozomale de aceea in
jurul lor nu apare reactie inflamatorie.
In M.O., in col. H.E., celula apoptotica apare ca o masa
rotud-ovalara, cu citoplasma intens eozinofila, cu fragmente
de cromatina nucleara densa.

201