Medicii români denumesc examenul citologic “Babeş-Papanicolaou” pentru a cinsti memoria

profesorului român Aurel Babeş (1886-1961), cel care a descris primul prezenţa celulelor canceroase pe
frotiurile recoltate de la nivelul colului uterin şi a sesizat interesul utilizării metodei citologice în
diagnosticul cancerului de col uterin. Împreună cu colegul său, profesorul de ginecologie Constantin
Daniel, Aurel Babeş a prezentat comunicarea intitulată “Posibilitatea diagnosticului cancerului uterin cu
ajutorul frotiurilor” în sesiunea Societăţii de Ginecologie din Bucureşti din 23 ianuarie 1927, cu un an
înaintea lui Papanicolaou. Lucrarea a fost apoi publicată sub titlul “Diagnosticul cancerului colului uterin
prin frotiuri” în Analele Societăţii de Ginecologie din Bucureşti din 5 aprilie 1927. Textul integral al
lucrării şi ilustraţiile autorului reprezentând modificările celulelor epiteliale maligne au fost preluate de
prestigioasa revistă medicală franceză Presse Médicale, care le publică în numărul din 11 aprilie 1928
sub titlul „Diagnostic du cancer du col utérin par les frottis”.

Faptul că examenul citologic este cunoscut în lume sub numele ”Pap-test” şi nu de ”Bab-test” se
datorează pe de o parte faptului că Babeş a publicat în limba maternă şi în literatura medicală franceză,
ambele fiind inaccesibile comunităţii ştiinţifice de limbă engleză, iar pe de altă parte faptului că, după un
prim articol excepţional, el a revenit foarte puţin asupra acestui subiect.

George Papanicolaou (1883-1962), american de origine greacă, contemporan cu Aurel Babeş a prezentat
practic aceeaşi metodă de diagnostic citologic, independent de Babeş, în ianuarie 1928, într-o scurtă
comunicare intitulată “New Cancer Diagnosis”.
Deşi prima sa comunicare a apărut la un an după cea a lui Babeş, Papanicolaou revine la tema frotiului
citologic după 13 ani şi publică, în colaborare cu ginecologul Traut, monografia devenită celebră
“Diagnosticul cancerului uterin prin frotiuri vaginale”.

Această lucrare marchează debutul interesului internaţional pentru utilizarea acestei metode drept o
armă eficace de depistare a leziunilor colului uterin invizibile cu ochiul liber.

Papanicolaou este şi autorul primei clasificări a rezultatelor frotiurilor citologice (celebrele “clase”
Papanicolaou) care a fost utilizată în practică până la începutul anilor '90, când comunitatea medicală
internaţională, luând în considerare noile dovezi ştiinţifice acumulate privind asocierea dintre virusul
papilloma uman (HPV), leziunile precanceroase şi cancerul colului uterin, a propus un nou mod de
raportare a rezultatelor citologiei, cunoscut sub numele de Sistemul Bethesda.

Recoltarea are loc pe masa ginecologică.

Medicul sau o asistentă specializată pune în evidenţă colul uterin cu ajutorul unui mic instrument
(specul) introdus cu blândeţe în vagin.

Recoltarea propriu-zisă a celulelor se realizează utilizând fie nişte “măturici” speciale care adună
concomitent celule de pe suprafaţa colului şi din interiorul canalului cervical, fie două instrumente
separate, şi ele special destinate acestui lucru, respectiv spatula de lemn şi periuţa endocervicală.

Procedeul este simplu şi practic nedureros.

Uneori, recoltarea se însoţeşte de o senzaţie vagă de discomfort, care dispare în câteva minute.

O foarte mică sângerare pe parcursul zilei respective este posibilă şi normală.

Recoltarea este identică.

Pentru a ajunge să fie interpretate la microscop, celulele recoltate trebuie însă mai întâi întinse
(“etalate”) pe o lamă de sticlă, apoi fixate şi colorate prin trecere succesivă prin mai multe băiţe cu
reactivi şi în final „montate”, (peste preparatul colorat se lipeşte o lamelă fină, putând fi astfel păstrat
ani de zile în lamotecă).

Deosebirea între citologia convenţională şi citologia în mediu lichid (în monostrat) se referă la modul de
etalare a celulelor recoltate, care poate fi:

• manual, direct pe lamă, efectuată de către medicul care a recoltat citologia (convenţională sau clasică)
sau

• automat, caz în care vârful “măturicii” cu care s-a efectuat recoltarea se trimite la laborator într-un
recipient cu mediu de conservare celulară şi transport (citologia în mediu lichid sau în monostrat).

Citologia în mediu lichid (în monostrat), tehnologie a ultimilor ani, optimizează şi creşte sensibilitatea
metodei, oferind examinatorului condiţii mult îmbunătăţite de citire şi interpretare.

În plus, preparatul care se obţine este mult mai reprezentativ pentru situaţia colului pacientei, deoarece
suspensia de celule care se realizează în lichidul de conservare celulară conţine toate celulele recoltate,
iar preparatele pe lamă care rezultă sunt complete din punct de vedere al tipurilor de celule recoltate.

Programaţi-vă pentru examenul citologic la distanţă de ciclul menstrual.

• Nu utilizaţi spălături vaginale, ovule, spermicide, tampoane sau creme vaginale în cele 48 de ore care
preced recoltarea.

• Evitaţi contactul sexual 48 de ore înainte de recoltare.

• Apelaţi numai la un laborator acreditat, care să aibă personal medical specializat în citopatologie şi
preferabil posibilitatea de a efectua, la nevoie şi celelalte investigaţii şi corelaţii necesare pentru un
diagnostic complet al patologiei colului uterin (biopsie, colposcopie, test HPV).

Programaţi-vă pentru examenul citologic la distanţă de ciclul menstrual.

• Nu utilizaţi spălături vaginale, ovule, spermicide, tampoane sau creme vaginale în cele 48 de ore care
preced recoltarea.

• Evitaţi contactul sexual 48 de ore înainte de recoltare.

• Apelaţi numai la un laborator acreditat, care să aibă personal medical specializat în citopatologie şi
preferabil posibilitatea de a efectua, la nevoie şi celelalte investigaţii şi corelaţii necesare pentru un
diagnostic complet al patologiei colului uterin (biopsie, colposcopie, test HPV).

Programaţi-vă pentru examenul citologic la distanţă de ciclul menstrual.

• Nu utilizaţi spălături vaginale, ovule, spermicide, tampoane sau creme vaginale în cele 48 de ore care
preced recoltarea.

• Evitaţi contactul sexual 48 de ore înainte de recoltare.

• Apelaţi numai la un laborator acreditat, care să aibă personal medical specializat în citopatologie şi
preferabil posibilitatea de a efectua, la nevoie şi celelalte investigaţii şi corelaţii necesare pentru un
diagnostic complet al patologiei colului uterin (biopsie, colposcopie, test HPV).

Interpretare test
Este bine să ştiţi că modul în care laboratoarele raportează rezultatele examenului citologic s-a schimbat
în ultimii ani.
Utilizarea claselor Papanicolaou a fost pusă în discuţia comunităţii medicale încă din anul 1989 când,
ţinând cont de dovezile ştiinţifice acumulate privind asocierea între Virusul Papilloma Uman (HPV) pe de
o parte şi leziunile precanceroase şi cancerul colului uterin pe de altă parte, a fost propus un nou mod
de exprimare a rezultatelor examenului citologic cunoscut ulterior ca Sistemul Bethesda (TBS).

Sistemul Bethesda şi recomandările privind modul de rezolvare a cazurilor cu rezultate citologice sau
histopatologice anormale au fost perfecţionate prin consens internaţional în trei rânduri, în 1991, 2001
şi 2006, fiind în prezent utilizate de majoritatea laboratoarelor de specialitate din lume.

Clasele Papanicolaou aparţin de acum istoriei medicinii!

În Sistemul Bethesda rezultatul poate fi:

• “Negativ pentru o leziune intraepitelială sau malignă”

sau

• “Cu anormalităţi celulare”.

“Negativ pentru o leziune intraepitelială sau malignă” înseamnă că nu există celule anormale
detectabile.

În această categorie sunt incluse diferite aspecte cum sunt cele care ţin de vârstă, ciclul menstrual,
tratamente efectuate (cum ar fi cele hormonale sau contraceptive), mici infecţii întâmplătoare.
“Cu anormalităţi celulare”

Anormalităţile celulare pe care le puteţi găsi în rezultatele examenului citologic sunt de mai multe feluri,
în funcţie de tipul celulelor afectate (scuamoase sau glandulare) şi de severitatea acestor modificări
celulare:

Anormalităţi ale celulelor scuamose:

• Atunci când evocă o modificare precanceroasă fără echivoc, anormalităţile celulare sunt clasificate în
două categorii principale, în funcţie de riscul lor şi anume:

◦ leziune scuamoasă intraepitelială de grad scazut (cu acronimul în limba engleză LSIL);

◦ leziune scuamoasă intraepitelială de grad înalt (cu acronimul în limba engleză HSIL).

În ambele situaţii trebuie identificată zona bolnavă de la nivelul colului uterin, fapt pentru care se
recomandă efectuarea unei colposcopii.

• În aproximativ 5% din lamele examinate se constată prezenţa unor mici modificări celulare care nu
permit medicului să le încadreze în categoria rezultatelor cert “negative”, dar nu sunt nici suficient de
importante pentru a defini o leziune precanceroasă. Aceste modificări formează o categorie aparte
numită celule scuamoase atipice cu semnificaţie nedeterminată (cu acronimul în limba engleză ASC-US).
Studiile de cercetare privind această categorie de rezultate arată că aproximativ jumătate din ele au
drept cauză o infecţie cu HPV care la momentul respectiv nu a produs leziuni celulare semnificative, în
timp ce cealaltă jumătate reprezintă mici modificări trecătoare.

Prin urmare, un rezultat ASC-US înseamnă că poate exista o problemă, fapt pentru care este necesară
continuarea investigaţiilor. În acest sens, medicul vă poate recomanda una din cele trei căi de mai jos:

◦ testul HPV (de preferat ori de câte ori este posibil),

◦ repetarea examenului citologic după un tratament antiinflamator,

◦ colposcopie.

• O şi mai mică parte din frotiuri sunt etichetate “celule scuamoase atipice, fără a se putea exclude o
leziune scuamoasă intraepitelială de grad înalt” (cu acronimul în limba engleză ASC-H). În această
situaţie pasul următor necesar este din nou colposcopia.

Anormalităţi ale celulelor glandulare:

• Modificările celulelor glandulare sunt interpretate în funcţie de severitatea lor în celule atipice, celule
atipice în favoarea unei neoplazii şi adenocarcinom in situ.

În această situaţie este nevoie de alte investigaţii diagnostice, care să permită luarea unei decizii
potrivite în privinţa tratamentului. Acestea includ, după caz colposcopia, evaluarea endocolului, testarea
HPV şi, în situaţia unor sângerări anormale, efectuarea unui curetaj uterin biopsic şi a unei ecografii.
Celule canceroase

• Examenul citologic poate arăta uneori prezenţa celulelor canceroase, fie de tip scuamos, fie de tip
glandular. Pentru diagnosticul final este nevoie de recoltarea unei biopsii, de preferat tot sub colposcop.
Dacă diagnosticul se confirmă, veţi fi îndrumată către un medic oncolog

Nu.

Aşa cum aţi văzut mai sus, celulele de pe suprafaţa colului sunt uneori anormale fără a fi canceroase.

Un frotiu anormal se poate datora unei infecţii sau unei inflamaţii.

Alte anormalităţi celulare reprezintă primul pas dintr-o serie de modificări lente ale mucoasei
scuamoase care, dacă nu sunt tratate, pot conduce în timp la apariţia cancerului.

• Colposcopia este o metodă de examinare a colului uterin care se efectuează cu ajutorul unui
microscop special, numit colposcop.

Ea este relevantă în principal în privinţa mucoasei care acoperă colul pe suprafaţa lui situată în vagin
(denumită "exocol").
Spre deosebire de exocol, canalul endocervical se poate vizualiza şi examina colposcopic numai în
anumite situaţii, respectiv la persoane la care orificiul cervical extern permite o manevră suplimentară
de utilizare a unui specul de endocol (de obicei tinere care au născut pe cale naturală) şi numai în
porţiunea iniţială a acestuia.

• Colposcopia este definită ca "satisfăcătoare" atunci când pune în evidenţă joncţiunea scuamo-
cilindrică şi "nesatisfăcătoare" atunci când joncţiunea scuamo-cilindrică este situată în endocol mai sus
de porţiunea de canal endocervical care poate fi expusă şi examinată.

• Metoda permite de asemenea evaluarea mucoasei vaginale şi a vulvei.

• Colposcopia este indicată de medicul ginecolog atunci când examenul citologic Babeş-Papanicolaou
sau aspectul colului la examenul ginecologic obişnuit semnalează o problemă care necesită o evaluare
mai detaliată a acestui organ sau atunci când pacienta acuză sângerări neobişnuite şi la contact.

• Această examinare durează între 10 şi 20 de minute şi este nedureroasă.

• Iniţial, colposcopia decurge identic cu recoltarea citologiei: colul uterin este pus în evidenţă cu
ajutorul unui specul vaginal. Colposcopul în sine se utilizează din afara organismului.
• Medicul care efectuează colposcopia se poate uita direct în microscop sau pe un monitor care preia
imaginea video în mişcare şi în timp real. Multe paciente sunt curioase şi interesate să vadă pe monitor
modul în care decurge examinarea şi să înţeleagă astfel scopul sau efectul tratamentului.

• Structura colului este studiată după şergerea secreţiilor şi badijonare cu o soluţie slabă de acid acetic
(oţet diluat) şi ulterior cu soluţie Lugol (iodată).

• După colposcopie, în vagin pot rămâne câteva picături din soluţia iodată, care generează o mică pată
maronie pe lenjerie. Este de aceea recomandabil să utilizaţi un tampon de zi.

• Atunci când la colposcopie se identifică prezenţa unor zone anormale, este necesară prelevarea unui
fragment de ţesut (biopsie) pentru examen histopatologic.

Înainte de prelevarea unei biopsii vi se explică situaţia şi vi se solicită consimţământul.

De obicei, se efectuează în prealabil o mică anestezie locală, ceea ce face biopsia insesizabilă pentru
pacientă.

După biopsie este posibilă o mică sângerare de scurtă durată.

Tratamentul condilomatozei ano-genitale

◦ Lăsate netratate, condiloamele genitale vizibile pot dispărea spontan în timp scurt, pot rămâne
neschimbate sau pot creşte în dimensiuni şi număr.

◦ În general, se poate spune că evoluţia condiloamelor genitale este variabilă şi mai greu predictibilă,
fapt ce accentuează anxietatea asociată de regulă cu prezenţa infecţiei cu HPV. Totuşi, trebuie să ştiţi că
după aproximativ un an, condiloamele dispar spontan la marea majoritate a pacientelor.

Puţine persoane sunt însă dispuse să aştepte pasiv ca sistemul imun propriu să rezolve situaţia şi prin
urmare se prezintă la medic solicitând tratament.

◦ Scopul tratamentului este îndepărtarea condiloamelor vizibile şi/sau remiterea simptomelor. Pentru a
vă înarma cu răbdarea necesară parcurgerii acestui tratament, aveţi nevoie de următoarele

Informaţii esenţiale:

◦ Nu există dovezi care să demonstreze superioritatea unui tratament faţă de altul, după cum nu există
un tratament ideal care să fie eficient pentru toate condiloamele sau pentru toate pacientele.
◦ Este incert impactul pe care îndepărtarea condiloamelor îl are asupra transmiterii infecţiei. HPV poate
persista un timp în formă latentă în ţesuturile din apropierea condiloamelor tratate, fapt ce explică
apariţia unor noi condiloame la un timp după dispariţia celor tratate.

◦ Orice tip de tratament se asociază cu un anumit grad de discomfort şi cu diferite reacţii locale ale
mucoasei şi tegumentului din zona ano-genitală, respectiv senzaţii de arsură, usturime, mici eroziuni,
fapt ce obligă la evaluarea permanentă a raportului dintre beneficiile tratamentului şi riscul apariţiei
unor complicaţii.

◦ Există numeroşi factori care influenţează alegerea unui anumit tip de tratament, cum ar fi: contextul
medical individual (numărul, mărimea, localizarea şi extensia condiloamelor, eventuale boli asociate sau
sarcina care scad imunitatea), efectele adverse posibile, aspectele financiare (costul şi durata
tratamentului, numărul de vizite medicale necesare, posibilităţile de tratament accesibile) şi nu în
ultimul rând preferinţele pacientei.

◦ Tratamentul poate fi medical sau chirurgical.

Tratamentul medical constă în principal în aplicarea locală pe condiloame a anumitor medicamente care
se prezintă sub formă de soluţie sau cremă. Tratamentul se poate efectua la domiciliu de pacienta însăşi
sau la cabinet de către medic.

Se recomandă în plus diferite tratamente care susţin imunitatea organismului, iar fumătoarele sunt
sfătuite să renunţe la fumat (deoarece nicotina se elimină prin mucusul cervical şi ajută replicarea
virală).
Tratamentul chirurgical se realizează sub anestezie locală prin electrocauterizare, vaporizare laser,
crioterapie, secţionare chirurgicală clasică sau diatermică, în anumite situaţii selecţionate de medici.

A T E N Ţ I E!

Pentru tratamentul potrivit situaţiei personale aveţi nevoie de consult şi consiliere de specialitate.

Puteţi aplica singură un anumit tratament numai dacă acest lucru vă este recomandat în urma unui
consult medical!

• Tratamentul leziunilor precanceroase

◦ Dovezile ştiinţifice acumulate privind evoluţia leziunilor cervicale preinvazive netratate arată că
acestea pot progresa spre cancer într-o proporţie substanţială. În schimb, îndepărtarea leziunilor
precanceroase previne dezvoltarea cancerului.

◦ Intervenţia necesară şi suficientă este locală. Ea păstrează organele genitale şi funcţiile lor, se
efectuează pe cale vaginală şi se adresează zonei bolnave a colului uterin. Histerectomia totală - atunci
când este vorba exclusiv de o boală precanceroasă a colului - este excesivă.
◦ În funcţie de severitatea leziunii şi de localizarea ei majoritară pe suprafaţa colului sau în canalul
endocervical, precum şi de vârsta pacientei şi de contextul clinic se stabilesc cele două chestiuni
esenţiale legate de tratament şi anume:

◦ tehnica potrivită (care poate fi conizaţia chirurgicală, excizia cu ansa diatermică sau cu laser)

◦ anestezia potrivită (care poate fi locală sau generală).

Toate tehnicile chirurgicale enumerate mai sus au avantajul că post operator permit efectuarea unui
examen anatomo-patologic integral al leziunii rezecate. Numai din rezultatul acestui examen aflăm
gradul exact de severitate a leziunii şi dacă leziunea precanceroasă a fost îndepărtată până la ţesutul
sănătos.

◦ După o astfel de intervenţie conservatoare este nevoie de o supraveghere foarte atentă timp de un an,
care presupune examen citologic, colposcopic şi test HPV. Majoritatea leziunilor restante sau recidivante
apar în primele 6 luni de la intervenţie.

◦ Tehnicile care distrug leziunile, cum ar fi electrocauterizarea, vaporizarea laser, criocauterizarea, sunt
mai simple, mai uşor de tolerat, dar nu permit verificarea ulterioară anatomo-patologică a ţesutului ars,
vaporizat sau distrus prin îngheţare.

◦ De aceea, ele au indicaţii foarte limitate la anumite leziuni de dimensiuni mici, situate exclusiv pe
suprafaţa colului, cu biopsie prealabilă care să nu depăşească CIN I (displazia simplă).
• Tratamentul cancerului invaziv de col uterin

◦ Atunci când examenul anatomo-patologic şi examenul clinic arată că este vorba de cancer invaziv, aveţi
nevoie de un consult oncologic.

◦ Acest consult, efectuat de o echipă multidisciplinară de medici specialişti, are drept scop stabilirea
schemei de tratament potrivite pentru fiecare caz în parte. Pentru aceasta, se ţine cont de forma
histologică (rezultatul biopsiei), stadiul bolii, vârsta şi starea generală de sănătate a pacientei.

◦ În cazul cancerului de col este de obicei vorba de o combinaţie de tratament chirurgical, radioterapie şi
chimioterapie.

În principiu, intervenţia chirurgicală se realizează prin incizie abdominală şi constă în îndepărtarea

organelor genitale şi a ganglionilor pelvini.

Ea este de regulă precedată de un tratament pregătitor care constă în radioterapie.

În anumite situaţii, la tratamentul radiochirurgical se adaugă chimioterapia.

◦ Dacă trebuie să treceţi printr-un astfel de tratament, este bine să vă informaţi de la început asupra
duratei tratamentului şi efectelor secundare posibile şi să vă înarmaţi cu multă răbdare şi încredere.
Parcurgerea acestui tratament complex şi întoarcerea la modul de viaţă anterior diagnosticului de
cancer sunt de multe ori copleşitoare. De aceea, nu ezitaţi să vorbiţi deschis cu medicii care vă îngrijesc
şi să cereţi sau să acceptaţi sprijinul emotional al familiei şi prietenilor pentru a depăşi cu bine situaţia
dificilă şi a putea merge mai departe.
Asigurarea şi controlul calităţii

Principala noastră preocupare este asigurarea la nivel de excelenţă a calităţii serviciilor medicale oferite.
Ea este recunoscută de organisme exterioare, specializate prin:

• Certificarea ISO 9001:2000 a sistemului de management şi asigurare a calităţii conceput pentru

verificarea, validarea şi monitorizarea fiecărei etape de procesare, de la momentul recoltării până la
trimiterea rezultatului către clinician.

• Certificat de acreditare RENAR conform standardului SR EN ISO 15189:2007.

• Controlul extern de calitate al diagnosticului citologic autoimpus, efectuat la laboratoare de

specialitate de prestigiu din Franţa şi Germania.

• Controlul extern de calitate al diagnosticului citologic solicitat de CAS, organizat de Labquality

Finlanda.

• Controlul extern de calitate al diagnosticului citologic autoimpus, efectuat la Spitalul Clinic de Urgenţă
Militar Central Bucureşti "Dr. Carol Davila".

Aceste certificări şi acreditări atestă de fapt eficienţa măsurilor instituite în interiorul laboratorului de
asigurare şi monitorizare a calităţii activităţii, precum şi respectarea standardelor profesionale
internaţionale în domeniu:

• Echipa medicală este supraspecializată, are o vastă experienţă şi se află într-un permanent proces
de perfecţionare şi lărgire, cu un program special de şcolarizare de tineri citotehnicieni şi medici
anatomo-patologi organizat intern şi în Laboratoarele Pasteur-Cerba din Franţa.

• Elaborarea diagnosticului citologic este un proces sistematic de verificare şi supravalidare.

Frotiurile citologice aparţinând unor paciente cu risc (ex. cele cu patologie anterioară a colului uterin),
precum şi frotiurile cu rezultat pozitiv la prima citire se recitesc sistematic de un al doilea specialist.

Se citeşte de asemenea dublu un procent de 10% din rezultatele negative alese aleator.

• Laboratorul utilizează pentru citologie tehnologia în mediu lichid care elimină constrângerile
tehnice asociate cu frotiurile clasice, etalate convenţional, asigură o bună reprezentativitate a
materialului celular recoltat de la pacientă şi oferă un confort deosebit pentru persoanele care
interpretează lamele la microscop.
 • Rezultatul examenului citologic este redactat descriptiv în Sistem Bethesda şi conţine corelaţii cu
particularităţile clinice şi rezultatele celorlalte investigaţii de specialitate sub forma unor recomandări
elaborate de Clinică cu scopul de a oferi medicilor care solicită acest examen suportul pentru a decide
optim asupra atitudinii medicale.

Combinaţia citologie + test HPV

Asocierea cu acurateţe diagnostică de aproape 100% în identificarea riscului de cancer cervical la

femeile peste 30 de ani

Screeningul combinat:

• creşte şansa să nu ratăm identificarea unui precancer sau cancer cervical.

• creşte specificitatea colposcopiei mai mult decât oricare altă combinaţie de metode, uşurând astfel
luarea deciziilor de conduită.

De ce screening combinat?
Utilizarea concomitentă a citologiei şi determinării HPV la paciente peste 30 de ani reprezintă un nou
concept de screening promovat şi aplicat în SUA din anul 2003, care se bazează pe cercetări
internaţionale privind evoluţia infecţiei cu HPV şi mai ales pe un studiu populaţional efectuat în Olanda,
privind raportul dintre prevalenţa infecţiei cu HPV şi incidenţa cancerului invaziv.

La femeile sub 30 de ani infecţia este foarte frecventă şi în cea mai mare parte tranzitorie în mod
spontan. Prevalenţa infecţiei cu HPV scade spectaculos după această vârstă. Infecţia care persistă se
asociază cu dezvoltarea unor precursori de cancer şi a cancerului invaziv.

Prevalenţa infecţiei cu HPV cu risc înalt pe grupe de vârstã (HPV%)

Incidenţa cancerului de col uterin standardizată pe grupe de vârstã (cc)

Bosch FX, Lorincz A, Muñoz N, Meijer CJLM, Shah KV. “The Causal Relation between Human
Papillomavirus and Cervical Cancer”. J. Clin. Pathol. 2002, 55(4): 244-265.
Dacă citologia este normală şi testul HPV negativ, ceea ce se întâmplă la 85-95% din cazuri, iar pacienta
nu are o patologie cervicală în antecedente sau alţi factori de risc, probabilitatea ca aceasta să dezvolte
un cancer de col în următorii ani este extrem de mică. Intervalul între două testări combinate citologie +
test HPV poate astfel creşte.

În 5-15% din cazurile cu citologie normală, testul HPV poate fi pozitiv. În această situaţie poate fi vorba
de o infecţie tranzitorie, mai ales la femeile mai tinere. Citologia trebuie repetată la 6 luni şi dacă se
menţine negativă, testul HPV se repetă după 1 an. Dacă testul rămâne pozitiv, citologia trebuie repetată
bianual, urmând ca la cea mai mică suspiciune citologică să se efectueze o colposcopie.

Atunci când citologia este modificată, conduita urmează algoritmul din Recomandările Bethesda.