MORFOPATOLOGIA

MORFOPATOLOGIA
(ANATOMIA PATOLOGICĂ)

Studiul leziunilor care se produc în organism

în cadrul bolilor

•Etiologie: cauze vs. factori de risc

•Patogeneza: mecanismele de producere şi

modalităţile evolutive

•Morfologie: aspectele anormale macroscopice şi

microscopice
MORFOPATOLOGIA

Examenul macroscopic:
 examinarea pieselor de exereză chirurgicală,
 necropsia anatomo-clinică.

Examenul microscopic:
 diagnosticul histopatologic,
 citodiagnosticul.
Examenul macroscopic
 Evaluarea aspectelor normale şi
patologice cu ochiul liber

 Permite evidenţierea leziunilor:

 Uşor accesibile (piele, mucoase)
 Constatate intraoperator
 În cursul necropsiei
 NECROPSIA ANATOMO-CLINICĂ

 Reprezintă investigarea directă a modificărilor

patologice macroscopice la cadavrul provenit de la un
pacient, internat în spital mai mult de 24 de ore, care a fost
investigat, diagnosticat şi a primit tratament.

 Se realizează în spaţii special amenajate, în cadrul

Serviciului de Anatomie Patologică şi Prosectură.

 Se efectuează de către anatomo-patolog în prezenţa

clinicienilor care au urmărit evoluţia bolii.
 NECROPSIA ANATOMO-CLINICĂ
Scopuri:

 Verifică diagnosticul clinic (stabilirea concordanţei dintre

diagnosticul clinic şi cel anatomo-patologic);

 Stabileşte diagnosticul în cazurile neelucidate clinic;

 Constată complicaţiile survenite şi efectele pe care le-a avut

terapia administrată;

 Stabileşte cauzele şi mecanismele decesului;

 Utilizare în învătământul medical;

Serviciul de prosectură

 Sală de necropsie

 Frigider

 Cameră de îmbălsămare, cosmetizare şi

predare a cadavrelor.
 Sala de necropsie

 Spaţioasă
 Sistem de iluminare
 Sistem de ventilare
 Pereţi şi pardoseli
impermeabile
 Sursă de apă curentă şi
canal de evacuare
 Posibilităţi de aseptizare
(lămpi UV) Masa de necropsie:
 Masă de necropsie •Racordată la sursa de apă şi canalul
 Instrumente de scurgere
•Marginile ridicate, şanţuri laterale şi
radiare ce converg spre orificiul de
scurgere
 Instrumentar

 Cuţite de necropsie, bisturie;

 Foarfeci (enterotom, costotom);
 Fierestrău, ciocan, daltă;
 Pense;
 Catetere, sonde;
 Cupă gradată, vase din sticlă;
 Ace drepte şi curbate.
 Timpii necropsiei

 Studierea foii de observaţie clinică.

 Măsuri de protecţie individuală:
 halat, şorţ impermeabil,
 mănuşi de cauciuc şi bumbac,
 măşti chirurgicale, ochelari de protecţie.
 Identificarea cadavrului.
 Examenul extern al cadavrului:
 Constatarea modificărilor cadaverice,

 Stabilirea tipului constituţional,

 Examenul extern general şi pe regiuni.

 Examenul după deschiderea cadavrului:

 Deschiderea cutiei craniene,

 Deschiderea cavităţii toraco-abdominale.

 Completarea protocolului de necropsie şi a certificatului de deces.

 Semnele morţii
 Răcirea cadaverică
 se instalează treptat (24h cu 2-30 mai mică decât
temperatura mediului ambiant)
 dependentă de temperatura mediului ambiant;
 Rigiditatea cadaverică
 se instalează la 2-3 ore după deces, în sens cranio-
caudal,
 devine totală în 8-10 ore,
 se menţine 3-4 zile
 dispare în ordinea în care a apărut
 Semnele morţii

Petele cadaverice :
Lividităţi cadaverice (de hipostază)
•Pete roşii violacee cu tendinţă la confluare,
•Nu dispar la compresia digitală
•Apar în zonele declive şi lipsesc în regiunile de compresiune prin
planul dur de suport al cadavrului;
Pete de putrefacţie.
•Apar tardiv faţă de lividităţi
•Culoare verzuie
•Debutează în fosele iliace
 Necropsia presupune

 deschiderea prin tehnici specifice a cutiei craniene şi cavitaţilor

toraco-abdominale;

 examinarea in situ a organelor;

 descrierea modificărilor patologice din cavităţi (aderenţe, acumulare

de lichide patologice);

 extragerea organelor ce vor fi examinate pe suprafaţa externă,

cântărite şi secţionate;

 prelevarea de fragmente de organe pentru examenul histopatologic.

 Deschiderea cutiei craniene

Secţionarea şi decolarea părţilor moi ale cutiei craniene

Deschiderea cutiei craniene

 Ferestruirea calotei craniene şi secţionarea durei mater

Extragerea encefalului din cutia
craniană
 Detaşarea cerebelului

 Lobii frontali spre prosector

Se ridică emisferele

cerebelului vertical şi se
secţionează la nivelul
extremitătii posterioare a
pedunculilor cerebrali.
Secţionarea cerebelului

secţionarea transversală la nivelul şanţului Vick D’ Azyr

Secţionarea punţii şi bulbului rahidian

Secţiuni transversale de 0,5 cm grosime

Examinarea bazei creierului
 Secţionarea emisferelor cerebrale

Metoda PITRES

Paralel cu scizura Rolando se fac

6 secţiuni:

a. PREFRONTALĂ
b. PEDICULO-FRONTALĂ
c. FRONTALĂ
d. PARIETALĂ
e. PEDICULO-PARIETALĂ
f. OCCIPITALĂ
Secţionarea emisferelor cerebrale
Deschiderea cavităţii toraco-abdominale

Incizia submento-pubiană
 Deschiderea cavităţii toraco-abdominale

 Medicul în dreapta cadavrului

 Se face cu bisturiul o incizie

mediană submento-pubiană
ocolind ombilicul pe la stânga

 Incizia interesează pielea şi

ţesutul adipos până la muşchi

 Se ocolesc leziunile întâlnite pe

linia de incizie
 Deschiderea cavităţii abdominale

 Se face o butonieră în regiunea

epigastrică sub apendicele
xifoid

 Se ridică peretele abdominal

 Se secţionează cu bisturiul
muşchii şi peritoneul parietal
până la pubis
Examinarea in situ a cavităţii abdominale
Decolarea tegumentelor de pe cutia
toracică
Secţionarea şi îndepărtarea plastronului
sterno-condro-costal
Secţionarea şi îndepărtarea plastronului
sterno-condro-costal
Examinarea pericardului şi cordului in situ
 Examinarea cavităţilor pleurale şi a
pulmonului in situ
Se acoperă cu pielea extremitatea
secţionată a cartilajelor costale.

Se introduce mâna dreaptă cu

faţa palmară spre pulmon.

Se vor examina:
Pulmonul şi cavităţile pleurale:
 adereţele,

 colecţiile lichidiene patologice.

Extragerea în bloc
a organelor buco-cervico-toracice
Secţionarea organelor cavităţii toracice
 Disecţia cordului

Secţiuni transversale seriate de la

Secţionarea longitudinală
apex spre bază
Examinarea
organelor cavităţii
abdominale
Secţionarea ficatului şi splinei
Secţionarea intestinului
Secţionarea rinichiului
 Secţionarea organelor pelvine

Prostată
Uter
 Examene accesorii tehnicii de necropsie

 Examen histopatologic (pentru fragmentele de ţesuturi şi

organe recoltate în timpul necropsiei).

 Examen citologic (numai în cazul necropsiilor efectuate în

primele ore de la deces).

 Examen histopatologic extemporaneu (pentru clarificarea

unor modificări macroscopice neconcludente).
 Examene accesorii tehnicii de necropsie

 Reacţii de colorare pentru evidenţierea macroscopică a

unor produşi metabolici (steatoza – r. Sudan, fierul – r.
Perls, amiloidul – r. Virchow).

 Prelevări bacteriologice – sânge, bilă, lichide patologice.

 Prelevări micologice.

 Prelevări pentru cercetări toxicologice (viscere, lichide

patologice).
 Protocolul de necropsie

 Date de identificare ale cadavrului:

nume, vârstă, profesie.

 Serviciul clinic din care provine, nr. foii de

observaţie;

 Diagnosticul clinic;

 Data decesului, data şi ora efectuării necropsiei;

 Protocolul de necropsie

I. Examenul extern al cadavrului:

 evidenţierea semnelor de instalare a morţii;
 modificări cutanate vitale:
 urme de traumatisme;

 cicatrici;

 fistule.

II. Examenul cavităţii craniene şi a encefalului:

neurocraniu, dura mater, sinusuri venoase, creier, cerebel,
punte, bulb.
 Protocolul de necropsie

III. Deschiderea cavităţii abdominale: examenul in situ:

 peritoneu;

 etaj supramezocolic :

• ficat şi căi biliare;

• stomac şi duoden;

• pancreas, splină;

 etaj submezocolic:

 intestin subţire;

 colon.

IV. Deschiderea cavităţii toracice: examenul in situ:

cavitate pleurală, pericard, mediastin anterior, regiunea cervicală.
 Protocolul de necropsie

V. Examenul organelor buco-cervico-toracice:

limbă, glande salivare, tiroidă, ganglioni limfatici, faringe, esofag,
laringe, trahee, bronşii principale, pulmoni, cord, aorta toracică,
diafragm
VI. Examenul organelor abdominale:
ficat, veziculă biliară, proba permeabilităţii biliare,pancreas,
splină, intestin subţire, colon, stomac, duoden, aorta
abdominală, artere renale, suprarenale, rinichi, suprarenale,
rinichi, artere iliace
 Protocolul de necropsie

VII. Examenul organelor pelvine:

vezică urinară, uretră, uter, trompe, ovare, prostată

VIII. Diagnosticul macroscopic (în ordinea timpilor de

efectuare a necropsiei)

IX. Diagnosticul histopatologic

 Protocolul de necropsie

X. Cauzele morţii :

1. Cauzele propriu-zise ale morţii:

a. Cauza directă (imediată): ruptură de miocard, tamponadă cardiacă;
b. Cauze antecedente: infarct miocardic acut;
c. Starea morbidă iniţială: ateroscleroză coronariană.

2. Alte stări morbide importante: diabet zaharat

 METODE MICROSCOPICE DE
DIAGNOSTIC

 Diagnosticul histopatologic;

 Citodiagnosticul.
 DIAGNOSTICUL HISTOPATOLOGIC

 Reprezintă diagnosticul stabilit pe baza examinării microscopice

a secţiunilor histologice.

 Se efectuează pe produse:
 Recoltate prin biopsie

 Piese de exereză chirurgicală

 Fragmente de ţesuturi şi organe recoltate în timpul

necropsiei
 DIAGNOSTICUL HISTOPATOLOGIC
Biopsia

 Reprezintă recoltarea unor fragmente de țesuturi /

organe în timpul vieții.

 Biopsia este folosită în practica medicală ca metodă

adjuvantă a diagnosticului clinic.
 DIAGNOSTICUL HISTOPATOLOGIC
Biopsia

Se realizează prin:
 Puncţie – puncţie–biopsie

 Cu seringă şi ace de diferite tipuri

 pentru organele profunde: ficat, splină, rinichi, măduvă osoasă;
 Chiuretaj
 Cu ajutorul unei chiurete
 pentru mucoase: endometru, col uterin, cavitatea bucală sau leziuni
superficiale: piele;
 Examen endoscopic - endobiopsia
 mucoasa gastrică, rectală, laringiană, bronșică
 DIAGNOSTICUL HISTOPATOLOGIC
Biopsia

 Act chirurgical - Biopsia chirurgicală:

 Incizională (în scop diagnostic);
 Excizională (în scop diagnostic și terapeutic).
 Biopsia extemporanee
 Se efectuează în timpul actului chirurgical
 Fragmentul de biopsie este prelucrat prin metode rapide
 Diagnostic histopatologic în 8-10 minute
Principii tehnice şi recomandări privind
alegerea locului de recoltare a biopsiei

 Leziune extinsă – biopsii numeroase

 Leziune ulcerată – biopsii din marginea leziunii şi

nu de la bază (detritus necrotic, ţesut fibros,
inflamaţie nespecifică)

 Leziuni tumorale – biopsii suficient de profunde

pentru a evita recoltarea de ţesut cu modificări
reactive din vecinătatea tumorii
 DIAGNOSTICUL HISTOPATOLOGIC

 Piese de exereză chirurgicală

 Examenul histopatologic este utilizat în cazul tuturor
pieselor extirpate chirurgical
 Examenul histopatologic confirmă sau precizează
diagnosticul

 Prelevare de fragmente de ţesuturi /

organe în timpul necropsiei
 Recomandări asupra fixării piesei

 Fragmentele tisulare recoltate vor fi imediat introduse în

lichidul fixator, cel mai frecvent formol 10%.

 Volumul de fixator trebuie să fie de minim 10X

volumul piesei de fixat.

 În cazul unor prelucrări tehnice speciale (microscopie

electronică, citogenetică, biologie moleculară, citometrie
în flux etc.), fixarea şi prelucrarea diferă.
 BILET DE TRIMITERE CĂTRE LABORATORUL DE ANATOMIE
PATOLOGICĂ

Serviciul medical în care s-a efectuat recoltarea............

Nr. de înregistrare / Data...........

Către
Laboratorul de Anatomie Patologică,

Numele și prenumele bolnavului...............................................................

Vârsta................Profesia.................Domiciliul............................................
Diagnostic clinic..........................................................................................
Antecedente fiziologice și patologice.........Tratamente efectuate.............
Produsul de biopsie.............................Fixator............................................

Semnătura și parafa medicului (care a efectuat recoltarea)

Puncţia biopsie hepatică
Endobiopsia gastrică
Endobiopsia gastrică
Produs de chiuretaj uterin

Hiperplazie endometrială Vilozități coriale (placentare)

Piese de exereză chirurgicală

 Organele sunt palpate, măsurate/cântărite, disecate +/-

fotografiate
 Descrierea macroscopică este trecută în registrul laboratorului
 Formă, volum, culoare, consistenţa organului şi a leziunii

 După examinarea macroscopică se recoltează fragmente mici

care sunt prelucrate prin tehnici histologice
Piese prelevate la necropsie
 DIAGNOSTICUL HISTOPATOLOGIC
Timpii de prelucrare a prelevatului tisular

 Recoltarea
 Fixarea

 Includerea la parafină

 Secționarea blocurilor tisulare la microtom (3 – 5μ)

 Colorarea secțiunilor histologice.

 Timpii de prelucrare a prelevatului tisular

Includerea la parafină Bloc de parafină Secţionarea la microtom

Etalarea secţiunilor pe lamă Colorarea Montarea

Timpii de prelucrare a prelevatului tisular
 DIAGNOSTICUL HISTOPATOLOGIC
Tehnici de colorare

 Tehnici uzuale:
 Hematoxilină-Eozină,

 Tricromice (van Gieson, Simionescu, Masson);

 Tehnici histochimice:
 PAS (MPZ neutre, glicogen, membrane bazale, fungi);

 Fontana/Grimelius (granule neurosecretorii);

 Gordon-Sweets, Gomori (fibre de reticulină, membrane bazale);

 Perls (hemosiderina – Fe
3+);

 Fontana (melanina);

 von Kossa (calciu);

 Negru Sudan, Sudan 3, Scharlach (lipide neutre);

 Roșu Congo (amiloid);

 Albastru Alcian (mucine acide).

 Coloraţia Hematoxilină-Eozină

Hematoxilina colorează nucleii în albastru

Eozina colorează citoplasma în roz
 COLORAŢII TRICROMICE

Permit evidenţierea în culori diferite a ţesutului epitelial, conjunctiv,

muscular
 Ţesutul conjunctiv
 Hematoxilină-eozină - roz
 Simionescu – roşu
 Masson - albastru

HE Simionescu Masson
 COLORAŢIA PERLS
Pentru pigmentul de hemosiderină

HE

PERLS
COLORAŢIA PAS (acid periodic Schiff)

Evidenţierea mucopolizaharidelor neutre şi a glicogenului

Glicogen colorat în roşu

COLORAŢIA ROŞU CONGO

 Coloraţie specifică amiloidului

 Amiloid colorat în roşu-portocaliu
 Examinare la microscopul cu lumiă polarizată – birefringenţă verzuie
COLORAŢIA FONTANA-MASSON

Pigmentul de melanină - negru

HE FONTANA-MASSON
COLORAŢII PENTRU EVIDENŢIEREA
LIPIDELOR

 Roşu Sudan: trigliceridele colorate în roşu

 Negru Sudan: trigliceridele colorate în negru

HE Roşu Sudan Negru Sudan

Unitatea (Laboratorul de anatomie-patologică)...................................
Nr. de înregistrare.................................................................................
Data examinării.....................................................................................

Buletinul de diagnostic anatomo-patologic

Numele și prenumele bolnavului.............................Vârsta...................

CNP ..............................Clinica (în care este internat pacientul)..........
Diagnostic clinic....................................................................................
Descriere detaliată a modificărilor constatate la ex. microscopic........
.........................................................................................................
Concluzii finale (diagnostic histopatologic)...........................................

Semnătura și parafa medicului anatomo- patolog

 CITODIAGNOSTICUL

 Definiție: Este diagnosticul stabilit pe baza examinării

microscopice a modificărilor morfologice ale celulelor (izolate)
conținute de diferite produse biologice etalate pe lame (frotiu).

 Avantaje:
 Oferă un diagnostic rapid;
 Este ieftin;

 Puțin traumatizant;

 Ușor de repetat;

 Util în acțiunile de screening.

 CITODIAGNOSTICUL
Tehnici de recoltare a produselor patologice

1. Exfoliere (spută, secreție prostatică, mamară, vaginală, cervicală);

2. Puncție-aspirație din revărsate seroase (lichid pleural, peritoneal,

articular), conținut structuri chistice;

3. Grataj/periaj (col uterin, tract respirator);

4. Lavaj organe cavitare (căi respiratorii, vezică urinară);

5. Amprentare (leziuni cutanate, ganglioni limfatici);

6. Puncție aspirație cu ac fin (tiroidă, prostată, glandă mamară,

pancreas), tumori solide profunde, măduvă osoasă.
 Calitatea unui examen citologic depinde de:

 Calitatea probei recoltate,

 Tehnică de prelucrare corectă
 Examinarea corectă la microscop.
 Tehnici de recoltare a produselor
patologice
1. Exfoliere

2. Puncţie-aspiraţie din revărsate seroase

3. Puncție aspirație cu ac fin

4. Lavaj organe cavitare

5. Grataj/periaj

6. Amprentare
Citologie exfoliativă
 Celule ce se exfoliază spontan, în mod
natural:
 Spută
 Secreţie vaginală
 Secreţie prostatică
 Secreţie mamară
 Puncţie-aspiraţie din revărsate seroase
 Obţinerea de celule ce se află în suspensie în fluidele ce se găsesc în
cavităţi naturale, prin aspiraţie cu seringa şi ace de mici dimeansiuni:
 Cavitatea pleurală – toracocenteză

 Cavitatea pericardică – pericardiocenteză

 Cavitatea peritoneală

 Prin peretele abdominal – paracenteză

 Fundul de sac vaginal (femei) - culdocenteză

 Puncție aspirație cu ac fin
 Obţinere de celule dintr-un organ solid sau formaţiune
tumorală prin aspiraţie cu seringa şi ace de calibru mic:
 Tiroidă

 Glanda mamară

 În cazul organelor profunde se face sub control echografic

Lavajul organelor cavitare
 Se introduce soluţie salină sterilă ce antrenează celulele şi
apoi se aspiră
 Lavaj bronşic
 Lavaj vezical
 Lavaj peritoneal
 Grataj/periaj
Produsele se obţin prin gratajul sau periajul unor suprafeţe epiteliale:

•Cavitatea bucală •Colul uterin

 Grataj/periaj
Produsele se obţin prin gratajul sau periajul unor suprafeţe epiteliale:

•Bronşie •Tract gastro-intestinal

 Amprentare

 Aplicarea directă a lamei

pe:
 Leziuni superficiale accesibile
(leziuni cutanate)
 Piese de exereză chirurgicală
(suprafaţa de secţiune a
unui ganglion limfatic)
 BILET DE TRIMITERE CĂTRE LABORATORUL
DE ANATOMIE-PATOLOGICĂ

Serviciul medical în care s-a efectuat recoltarea............

Nr. de înregistrare / Data...........

Către
Laboratorul de Anatomie Patologică/Citodiagnostic,

Numele și prenumele
bolnavului...................................................................
Vârsta............CNP..................Profesia.................Domiciliul.....................
......
Diagnostic
clinic..............................................................................................
Antecedente fiziologice și patologice.........Tratamente
efectuate................
Felul produsului din care s-a efectuat frotiul..................Nr. de
frotiuri.........
 CITODIAGNOSTICUL
Timpii de execuție a frotiurilor

1. Etalarea
 Directă: secreții naturale, puroi, produse obținute prin puncție-
aspirație din organe solide, amprentare;
 După centrifugare 5-10 minute, apoi etalarea sedimentului:
lichide din revărsatele seroase, structuri chistice, lavaje și urină.
2. Fixarea
 Agitare în aer câteva secunde și uscare (pentru colorația May-
Grunwald-Giemsa);
 Alcool 96% (pentru colorația Papanicolau);
3. Colorarea
 MGG - foarte simplă
 Papanicolau - pentru citologia cervico-vaginală, bronșică
 Speciale pentru a evidenția lipidele, glicogenul, mucinele
 Imunocitochimie
 Coloraţia May-Grunwald-Giemsa

 Indicaţie:
 ţesuturi limfoide: splina, ganglion limfatic,
maduva osoasa
 Spută
 Citologia glandei mamare
 În frotiuri cervico-vaginale este utila
pentru detectarea Tr. Vaginalis etc.
 Coloranţi:
• sol. May Grumwald,
• sol. Giemsa,
• acid acetic
 Rezultate:
 nuclei
 roşu violet,
 citoplasma
 policromă (de la albstru pal la albastru
inchis),
 Coloraţia Babeş- Papanicolaou

 Indicaţie:
 Citologie cervico-vaginală
 Citologie bronşică

 Coloranti:
 Hematoxilina Harris
 Eozina alcoolica (EA 50)
 Orange G (OG 6)

 Rezultate:
 Nuclei
 albaştri
 Citoplasma
 cianofila (verde albastruie –
celule intermediare)
 eozinofila (roz rosie – celule
superficiale)
Frotiu de sânge

Colorația May-Grunwald-Giemsa (MGG)

 Frotiu lavaj bronșic

Frotiu inflamator Frotiu tumoral

 Frotiu cervical

Frotiu normal Frotiu tumoral

Amprentă tumorală ganglionară
Laboratorul care a efectuat citodiagnosticul..............
Nr. de înregistrare.......................................................
Data examinării...........................................................

Buletin de citodiagnostic

Numele și prenumele pacientului ............................................. Vârsta............

CNP......................Clinica ...................... Medicul care a trimis .........................
Diagnostic clinic................................................................................................
Descrierea modificărilor constatate la examenul microscopic ........................
Concluzii (diagnostic sintetic) ..........................................................................
Recomandări .....................................................................................................

Semnătura și parafa medicului citopatolog

 Tehnici speciale de diagnostic

Imunohistochimia
 Originii celulelor neoplazice (diagnosticul diferențial între
carcinom-sarcom-limfom):
 Antigenelor oncofetale în tumori (α-feto-proteina, antigenul
carcinoembrionar);
 Hormonilor /receptorilor hormonali;
 Oncogenelor, genelor supresoare tumorale (p53);
 Tiparea imunofenotipică a limfoamelor maligne.
 Tehnici speciale de diagnostic

Microscopia electronică pentru diferențierea între:

 Carcinom-melanom-sarcom;
 Adenocarcinom-mezoteliom;
 Timom-limfom-seminom;
 Tumori cu celule mici, tumori cu celule fusiforme;
 Tumori endocrine și non-endocrine;
 Nefropatii glomerulare cu mecanism imun.
 Tehnici speciale de diagnostic

Tehnici de biologie moleculară:

 PCR (Polymerase Chain Reaction);
 citometria în flux pentru analiza ADN (ploidia);
 Hibridizarea in situ pentru identificarea fragmentelor de
ADN;
 Analiza rearanjării genelor.