Curs de Bacteriologie

medicală
Grupe de microorganisme de importanță
medical
Bibliografie
• Chifiriuc M.C., Mihaescu G., Lazar V. 2011. Microbiologie
medicală și virologie. Ed. Univ. din Bucuresti. ISBN 978-973-
737-985-6579.61
• Mihaescu G., Chifiriuc M.C., Ditu L.M. 2008. Antibiotice şi
substanţe chimioterapeutice antimicrobiene. Ed. Acad.
Romane, București. ISBN 978-973-27-1573-4.
• Mihaescu G., Chifiriuc (Balotescu) M.C., Ciugulea I. 2005.
Toxine si substante potential toxice. Ed. Acad. Romane,
București.. ISBN 973-27-1136-1.
 Hippocrate sec. 4 i.ch intrinseci /extrinseci

Basorelief egiptean – personaj cu

sechele de poliomielita Avicenna sec. 11 d.ch

Aristotel - organismele vii se pot dezvolta De contagione et contagiosis morbis et

Sec 1 i.ch teoria miasmelor pe materiale inerte Sec 3 i.ch curatione- seminaria morbi sec. 15-16
 Robert Hooke Sec. 16 Micrografia

Anton Philips van Leeuwenhoek (sec. 17)

Sec. 15-16 - animalcule

 Microsocpul
optic cu obiectiv
cu imersie

Louis Pasteur
(sec. 19)
teoria germenilor

R. Koch

a obţinut o cultură de
Bacillus anthracis în
ser sangvin
sporulare şi germinare
postulatele
Agostino Bassi di
Lodi (prima specie
de fungi
fitopatogeni)
 Joseph Lister (antisepsia in chirurgie)
Ignaz Semmelweis – introducerea masurilor de igiena a mainilor
in mediul spitalicesc, unul din fondatorii antisepsiei

Dimitri Ivanovski (v. mozaicului tutunului)

 Bacillus
Antrax Koch 1876
anthracis

Neisseria
Gonoree Neisser 1879
gonorrhoeae

Salmonella
Febra tifoida Eberth 1880
Typhi

Mycobacterium
Tuberculoza tuberculosis
Koch 1882

Holera Vibrio cholerae Koch 1883

 • Difteria Corynebacterium diphteriae Klebs/Loeffler 1883
• Tetanos Clostridium tetani Nicolaier 1885

• Diaree Escherichia coli Escherich 1885

• Pneumonie Streptococcus pneumoniae Fraenkel 1886
• Meningita Neisseria meningitidis Weischselbaum 1887
• Febra ondulanta Brucella sp.Bruce1887

• Gangrena gazoasa Clostridium perfringens Welch et Nuttal 1892

• Pesta (ciuma) Yersinia pestis Yersin/Kitasato1894

Coloratia Wayson-aspect in ac de siguranta

• Botulism Clostridium botulinum -Van Ermengem- 1896

• Dizenteria Shigella dysenteriae -Shiga -1898

• SifilisTreponema pallidum -Schaudin/Hoffmann-1905

• Tusea convulsiva Bordetella pertussis - Bordet et Gengou -1906

Imunohistochimie

• Meningita Rickettsia rickettsii -Ricketts-1909

 Walter Reed (v. febrei galbene) Ernst Ruska (microscopul electronic)
Martinus Willem Beijerinck
(fondatorul virologiei –virusurile:
contagium vivum fluidum)
 Paul Ehrlich Alexander Flemming
primul tratament eficient pentru sifilis penicilina
, pe bază de arsenic-Salvarsan

W. Gilbert şi F. Sanger (secventierea ADN) Stanley Prusiner -prionii Kary Mullis –PCR
 Colaboratorul lui Robert Koch, a studiat turbarea şi lepra, a descoperit
granulaţiile de volutină, corpusculii Babeş-Ernst, şi corpusculii Babeş-Negri. A
demonstrat localizarea urogenitală a tuberculozei, iniţiatorul terapiei anti-
difterice, a descoperit Babesia, a colaborat cu André Cornil la lucrarea apărută
la Paris, ”Les bactéries et leur rôle dans l’anatomie et l’histologie
pathologiques des maladies infectieuses, a descris fenomenul de antibioză.
În 1887, fondează primul Institut de Cercetări Medicale din Bucureşti
(cu un an înainte de înfiinţarea Institutului Pasteur din Paris în anul 1888)
A fost colaboratorul lui Metchnikoff în laboratorul lui Louis Pasteur, a studiat patogeneza
tuberculozei, holerei, scarlatinei, morvei, leprei, febrei tifoidice şi paratifoidice, spirochetozelor. A
preparat vaccinurile tifoparatific, variolic, cărbunos, BCG (România fiind a doua ţară din lume care
a introdus vaccinarea). A elaborat prima lege sanitară din România.
In 1921 înfiinţează Institutul de Seruri şi Vaccinuri Dr. I.Cantacuzino din Bucureşti.
Dezvoltarea învăţământului medical veterinar în România, înfiinţând în 1910 primul Institut de Stat
pentru Prepararea de Seruri şi Vaccinuri de uz veterinar şi Institutul Vaccinogen pentru prepararea
vaccinului Jennerian
 Microbiota normală
populaţia de microorganisme asociată tegumentului şi mucoaselor la
indivizii normali

Fătul - steril in utero

Colonizarea începe la naştere, în cursul trecerii prin vagin şi prin contaminare de la orice sursă din mediu.
Specii-pionier - la sugarul hrănit natural- g. Lactobacillus, urmat după 1-2 zile de Bifidobacterium, care
devine predominant numeric.
Ulterior se instalează alte specii facultativ anaerobe (E. coli, S. faecalis), iar odata cu tranziţia la alimente
solide, apar bacterii strict anaerobe (Bacteroides sp.), în special în intestinul gros, iar numărul celor facultativ
anaerobe scade progresiv.

• Microorganismele asociate organismului uman adult:

• Masa- 0.8-2 kg de bacterii vii
• Numeric 90% - 1012 bacterii pe tegument, 1010 în cavitatea bucală, şi 1014 versus 1013 in intestin
• Numărul de gene din microbiotă / nr. total de gene – 99%
• 2 categorii majore:
1) Microbiota normală sau rezidentă sau autohtonă este reprezentată de microorganisme indigene
asociate în mod constant cu o anumită zonă corporală, la o anumită vârstă- bacterii, microfungi şi protozoare.
2) Microorganismele tranzitorii sau străine sau alohtone provin din mediul extern (aer, sol sau de la
alte animale) sunt nepatogene sau potenţial patogene şi populează tegumentul pentru un interval limitat (ore, zile,
săptămâni).
In microbiota gastrointestinală, un microorganism poate fi autohton pentru un anumit segment şi alohton
pentru altul pe care îl tranzitează după ce s-a desprins de habitatul său natural.
Identificarea microorganismelor din microbiota normală (metode convenționale, metode moleculare)
 Zona anatomică Specia predominantă
Piele Stafilococi şi corinebacterii
Conjunctivă Coci Gram-pozitivi si bacili Gram-
negativi
Cavitatea bucală

Dinți Streptococci, lactobacilli

Mucoasa cavităţii bucale Streptococci şi bacterii lactice
Tractul respirator superior

Vestibul nazal Stafilococi și corinebacterii

Faringe Streptococi, neisserii, bacili Gram-
negativi și coci
Tractul respirator inferior Steril
Tractul gastrointestinal

Stomac Helicobacter pylori ( până la 50%

dintre indivizi)
Intestin subțire Bacterii lactice, coliformi, enterococi,
bifidobacterii
Colon Bacteroides, lactics, bacterii lactice,
coliformi, enterococi, clostridii,
bacterii metanogene
Tractul urogenital

Uretra anterioară Stafilococi, corinebacterii, coliformi

Vagin Bacterii lactice sau microbiotă mixtă
 Rolurile microbiotei normale
Benefice
• stimulează dezvoltarea organelor cu care vine în contact direct;
• sintetizează vitamine (vitamina K, acidul folic, acidul nicotinic, biotina, riboflavina, piridoxina, tiamina şi
acidul pantotenic), necesare metabolismului gazdei şi favorizează absorbţia nutrienţilor;
• stimulează mecanismele de apărare a gazdei;
• barieră antiinfecţioasă - împiedică colonizarea tegumentului şi a mucoasei cu agenţi patogeni prin fenomenul
interferenţei bacteriene (competiţia pentru situsurile de legare pe celulele gazdei, competiţia pentru nutrienţi,
inhibiţia reciprocă prin produse de metabolism sau prin produse toxice, inhibiţia prin substanţe antibiotice sau
prin bacteriocine etc. Supresia microbiotei normale favorizează popularea mucoaselor cu microorganisme din
mediul extern sau din alte zone corporale, care se comportă ca oportuniste şi devin patogene;
• degradează compuşi chimici alimentari, care nu pot fi hidrolizaţi de sucurile digestive;
• favorizează eliminarea fecală a colesterolului.
Negative
• translocatie - microorganismele rezidente pot deveni patogene; cu precădere la persoanele imunosupresate,
expuse unor mari traumatisme sau intervenţii chirurgicale şi determină complicaţii infecţioase grave, adesea
sistemice

• microorganismele pot hidroliza substanţe inofensive, din care rezultă compuşi cancerigeni. Prin reducerea
nitratului şi aminelor (conservanţi ai alimentelor) de către microorganisme pot rezulta nitrozamine. Unele
microorganisme intestinale pot sintetiza nitrozamine in vivo, la pH neutru
 Probiotice
• Definitii
• 1965 (Lilly şi Stillwell) -substanţele produse de un protozoar (Tetrahymena pyriformis) care favorizează creşterea
altui protozoar (Stylonychia sp.).
• Parker (1974)-orice supliment alimentar, care are efect favorabil asupra gazdei, prin modificarea microbiotei
intestinale.
• Fuller (1989) -orice organism viu care adăugat alimentelor are efect benefic asupra organismului gazdă prin
ameliorarea echilibrului microorganismelor din sistemul digestiv.
• Lactobacillus sp., Bifidobacterium sp (granule, pudră, pastă, capsule).
• Caracteristici:
• - lipsa de patogenitate şi toxicitate;
• - capacitatea de a supravieţui în mediul intestinal;
• - să exercite efecte benefice asupra organismului gazdă;
• - să fie accesibil din punct de vedere economic;
• - să fie stabil prin tehnica de conservare.
• Modul de acţiune a probioticelor :
• 1)efectul direct, antagonist prin producerea unor metaboliţi de tipul acizilor organici, H2O2 sau a unor substanţe
macromoleculare cu acţiune antimicrobiană; competiţie pentru nutrienţi; blocarea colonizării bacteriilor patogene prin
competiţie pentru situsurile de aderenţă pe suprafaţa epiteliului intestinal;
• 2) modificarea metabolismului microbiotei intestinale, prin creşterea/diminuarea activităţii unor enzime;
• 3) stimularea imunităţii prin creşterea activităţii macrofagelor şi a concentraţiei de sIgA.

• Efectele produselor probiotice : a) stimularea creşterii în greutate şi protecţia faţă de infecţiile intestinale; b)
atenuarea fenomenelor de intoleranţă la lactoză prin deficienţa congenitală a beta-galactozidazei; c) Lactobacillus sp.
exercită un efect anticancerigen prin inhibarea creşterii celulelor tumorale şi a bacteriilor, care prin activitatea lor
enzimatică eliberează substanţe cancerigene din complexe inofensive.

• prebiotice, sinbiotice, postbiotice

 Microorganismele patogene
• Patogenitatea (lb. greacă pathos –boală, suferinţă; gr. geneia,
preluat de lb. limba franceză génique)
• pătrunderea şi localizarea în ţesuturile gazdei;
• multiplicarea şi producerea de toxine/invadarea gazdei;
• inducerea unui răspuns imun şi rezistenţa la mecanismele de apărare ale gazdei;
• producerea leziunilor specifice.
– Caracter calitativ de specie.

• Virulenţa (lb. latină virulentus = otrăvitor)

– Caracter cantitativ, de tulpina:
• infecţiozitate (sau capacitatea de colonizare);
• agresivitate (sau invazivitate);
• toxigenitate.
adezine, invazine, agresine, impedine, moduline
•
• Infecţia (lb. latină inficere - otravă) -capacitatea agentului
patogen de pătrunde, de a se localiza şi multiplica în
organismele gazdă sensibile.
– modificări de tip alterativ primare (directe) /secundare (stările de
hipersensibilitate)
 Infecţiozitatea
• capacitatea unui microorganism de a depăşi mijloacele de apărare a organismului, de a se
implanta şi de a coloniza ţesuturile sănătoase, adică de a stabili o localizare şi de a forma un
focar primar de infecţie
• implantarea şi utilizarea substanţelor nutritive disponibile în mediul gazdei
• traversarea stratului de mucus
– organite de mişcare (flageli
– secreţia substanţelor mucolitice (mucinaza produsă de Helicobacter pylori şi Vibrio cholerae)
– stimularea secreţiei de mucus
– producerea unor toxine care inhibă motilitatea ciliară
• in medii apoase -flageli dispuşi peritrih
• vâscozitate crescută- mobilitate polara
• hiperflagelarea-deplasarea pe suprafaţa majorităţii mucoaselor.
• aderenţa la celulele gazdei (specifica, exceptii)
– directă (prin intermediul adezinelor specifice de tipul pililor, hemaglutininei - HA)
– indirectă (prin intermediul glicocalixului sau al moleculelor de matrice extracelulară de tipul
fibronectinei sau al opsoninelor).
Adezine proteice /neproteice
complementaritatea sarcinilor electrice
zone limitate electropozitive, molecule cu caracter hidrofob

Adezinele proteice și neproteice

prezente la Streptococcus pyogenes
Blocarea adezinelor prin administrarea de
prebiotice
Biofilme microbiene
Comunicarea intercelulară
Implicatii medicale ale biofilmelor microbiene

infecţii cronice,
persistente, greu de tratat,
asociate biofilmelor
tisulare (endocadita
valvulară, otita medie,
fibroza chistică,
prostatita bacteriană
cronică, periodontita)
sau asociate
dispozitivelor medicale
(valve cardiace artificiale
(protetice), catetere
centrale venoase, catetere
urinare, lentile de
contact, dispozitive
intrauterine
Placa dentară

>favorizată de pelicula proteică –

albumină, lizozim, glicoproteine, lipide,
fosfoproteine, fluidul sulcului gingival
500 de specii, 60% cultivabile, restul
identificate prin metode moleculare.
alcătuită din celule microbiene şi
matrice (amestec de polizaharide (PZ)
extracelulare cu greutate moleculară
mare, glicoproteine salivare, acizi
nucleici, ioni de Ca şi P)
In 2-3 săptămâni - 50-100 μm
placă: supragingivală (dominată de
bacterii din g. Streptococcus şi
Fusobacterium nucleatum, Peptostreptococcus micros, Eubacterium
Actinomycetes) şi subgingivală timidum, Lactobacillus sp, Actinomyces naeslundii, Ps. anaerobius,
(microbiota anaerobă Gram negativă, Eubacterium sp., Bacteroides intermedius, Fusobacterium sp.,
dominată de spirochete necultivabile) Selenomonas sputigena, Haemophilus aphrophilus.

eliberează substanţe care pătrund în gingie şi produc distrugerea

Cariogeneza- dizolvarea smaltului, directă a ţesutului sub acţiunea enzimelor şi endotoxinelor sau
distrugerea dentinei si cementului indirect, prin inducerea procesului inflamator.
Periodontita - este un proces inflamator
al ţesutului de sprijin al dintelui, prin
care acesta se ataşează la osul alveolar,
ca răspuns la acumularea bacteriană pe
suprafaţa dentară
 Sideroforii ca factori de virulență

Structura enterobactinei ferice,

Structura ferocromului, exemplul tipic al unui siderofor exemplul tipic al unui siderofor de tip catechol
de tip hidroxamat. R = R‘ = R″ = H; R‴ = CH 3
(cele 3 inele catechol asigurâng legarea coordinativă a Fe)
 Agresivitatea (invazivitatea)
Capacitatea agenţilor patogeni de a depăşi prin mecanisme specifice,
barierele epiteliale, de a pătrunde în ţesuturile gazdei şi de a se
multiplica, producând efecte patologice.

Bacterii cu localizare extracelulară Bacterii facultativ intracelulare Bacterii obligat

intracelulare
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Streptococcus sp. M. tuberculosis Rickettsia
Staphylococcus sp M. leprae Chlamydia
Neisseria sp. Brucella sp.
E. coli L. monocytogenes
Klebsiella sp. Yersinia sp.
Proteus sp. S. typhi
Pseudomonas sp. S. paratyphi
Bacteroides fragilis T. pallidum
Haemophilus influenzae
Actinomyces sp.
Strategii de adaptare la mediul intracelular

Modularea apoptozei celulelor gazdei

M. avium şi BCG blochează apoptoza celulelor gazdei, Staphylococcus sp. induce apoptoza
limfocitelor T, Listeria sp. induce apoptoza celulelor dendritice
iniţierea inflamaţiei -Salmonella sp. şi Shigella sp. induc apoptoza macrofagelor şi iniţiază astfel
reacţia inflamatorie
evitarea mecanismelor de apărare ale gazdei- Actinobacillus sp. şi Bordetella sp. distrug macrofagele
şi evită acţiunea fagocitelor

Strategii de supravieţuire în macrofage

Shigella sp., Listeria sp. Rickettsia sp. lizează membrana vacuolară şi ajung în citoplasmă, un mediu
bogat în nutrienţi. După liză, are loc condensarea actinei în jurul bacteriei şi organizarea unei comete
de actină care propulsează bacteria în citoplasmă şi spre celulele adiacente.
Coxiella sp. poate supravieţui în mediul lizosomal
Salmonella sp., Mycobacterium sp., Legionella sp. inhibă fuziunea fagosomului cu lizosomul.

Supravieţuirea în interiorul unei vacuole fagocitare

mediată de enzime care degradează proteinele lizozomale ale gazdei, de capsula bacteriană şi de LPS.
Salmonella sp. supravieţuieşte în mediu acid care îi permite sinteza factorilor necesari pentru
persistenţă
Legionella sp. previne acidifierea veziculei de endocitoză.
 Toxigeneza Gr. “toxicon” - otravă
• După localizare:
– Endotoxine - componente structurale ale peretelui celular Gram negativ. Cele mai tipice
endotoxine se găsesc la enterobacterii.
– Exotoxine -V. cholerae, Cl. tetani, C. diphteriae.

• După compoziţia chimică:

– Toxine proteice - exotoxinele produse de bacteriile Gram pozitive şi de toxinele proteice
intracelulare ale unor bacterii Gram negative: B. pertussis, Y. pestis, Sh. dysenteriae
(neurotoxina).
– Toxinele glico-lipo-polipeptidice, corespunzătoare endotoxinelor.

• După tropism:
– neurotoxine, enterotoxine, cardiotoxine, cu efecte limitate la ţesutul respectiv sau toxine
pantrope, cu efecte asupra multor categorii de ţesuturi.

• După structură și proprietăți:

– toxine cu conformaţie de tip AB, toxine cu domeniul RTX, toxine termostabile

• După mecanismul de acțiune:

– ADP-ribozilare (toxina difterică, exotoxina A de Ps. aeruginosa, enterotoxina termolabila de
E. coli, toxina holerică)
– Inhibarea sintezei proteice (factorul letal al B. anthracis)
– Toxine formatoare de pori (hemolizina)
– Proteaze (toxine clostridiene, tetanică, botulinică)
– Toxine care alterează polimerizarea actinei celulei gazdă
Endotoxine
Proprietăţi metabolice particulare implicate în virulenţa bacteriană

• Utilizarea acizilor sialici ca surse de C, N, energie şi de zaharuri aminate pentru

sinteza peretelui celular.
– V. cholerae -sialidază (neuraminidază) – o glicohidrolază ce clivează legăturile glicocetozidice ale
enterocitelor prin reacţie exohidrolitică, eliberând acidul sialic pentru catabolism.
• sialidaza microbiană -modularea imunităţii înnăscute a gazdei.
– Neutrofilele atrase în focarul inflamator, stimulate de IL-8, mobilizează sialidaza intracelulară proprie la
suprafaţa celulei, eliberând acidul sialic (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3357316/) -
preluat de agenţii infecţioşi (TRAP= tripartite ATP-independent periplasmic transporters).
• Unele specii de bacterii patogene sintetizează acid sialic: E. coli K1, N. meningitidis
• Producerea de enzime cu rol in distrugerea tisulară: hialuronidaze, colagenaze,
elastaze, proteaze care scindează IgA și complementul, lipaze, fosfolipaze, hemolizine,
fibrinolizină etc.
 MULTIPLICAREA LA
ETAPELE PROCESULUI INFECŢIOS POARTA DE INTRARE şi
SECREŢIA DE
EXOTOXINE,
SUPRAVIEŢUIRE DUPĂ EXOENZIME, MOLECULE
INTERACŢIUNEA ÎNRUDITE
INIŢIALĂ CU PRIMA
LINIE DE APĂRARE A Efecte citotoxice:
GAZDEI COLONIZAREA enzime
SUPRAFEŢELOR extracelulare:
evitarea mecanismelor de MUCOASE •distrugerea
apărare al gazdei: ADERENȚA mecanismelor de
•evitarea •traversarea stratului
apărare nespecifice
fagocitozei mucos (flageli, •moleculele matricii INVAZIA (lg proteaze);
(capsulă, distrugerea stratului de extracelulare;
LPS,
mucus, stimularea •hialuronidază, leucocidine,
proteine de Evitarea proprietăţilor fosfolipaze, coagulaze,
înveliș, pili, secreţiei de mucus, • la celulele gazdei antimicrobiene ale fibrinolizina;
inhibarea fuziunii inhibarea motilitații
(interacţiune dinamică – secreţiilor şi plasmei •alterarea metabolismului
fagolizozomale, ciliare). (proteaze, lizozim,
•competie cu adezine, invazive/ celular (adenilat ciclaza de la
evadarea din trasnferină, Bacillus anthracis,
fagozom) microbiota normală. receptori, activarea
lactoferină). Bordetella pertussis).
•variaţie antigenică căilor de semnalizare Internalizarea •Exotoxine
•mimetism molecular ale celulelor gazdă, Supravieţuirea şi Endotoxine –
•mascarea antigenelor distrugerea celulelor multiplicarea LPS lipid A (glicolipid):
•modularea activă gazdă). intracelulară (proteaze, β1,6-D- glicoaminodiozid;
a RI prin alterarea lizozim, transferină, polizaharid O: KDO
componentelor RI lactoferină). (ketodezoxioctonat) sau lanţ
(degradarea lung polizaharidic
complementului, responsabil de specificitatea
prot. A de serotip O; efecte
stafilococică, biologice:
siderofori, legarea inflamaţia → febra → şoc
transferinei, Lf; septic;
IgA proteaze) activarea complementului;
•inducerea/inhibarea degranularea polinuclearelor;
apoptozei. stimularea celulelor mieloide
endoteliale;
macrofagelor→ secreţia
de IL-1, TNF.
• Clasificarea infecțiilor
• După evoluția procesului infecțios:
– Intoxicatia botulinică
– Infecţia localizată (neinvazivă)
• infecţia de focar, caracterizată de constituirea unui focar de inflamaţie, supuraţia la
nivel cutanat şi la nivelul mucoaselor respiratorie, digestivă, urinară, genitală.
– Toxiinfecţii (C. diphteriae, Cl. tetani)
• Toxiinfecţiile alimentare -Salmonella sp. , S. aureus
– Infecţiile invazive:
• contiguitate
• continuitate
• pe cale limfatică: bacteriemia, viremia.

• După gradul de extindere a infecţiei:

– localizată la poarta de intrare
– regională
– generalizată: septicemia
 Interacțiunea gazdă-agent infecțios

• virulență și patogenitate
• statusul imun
• densitate
• starea de sanatate
•evitarea efectorilor RI
 Mecanismele rezistenței naturale la infecție

Poarta de Mecanisme de apărare anti-infecţioasă Mucoasa Reflexul de clipire îndepărtează periodic

intrare conjunctivală microorganismele ajunse la acest nivel
Secreţia lacrimală (conţine lizozim, sIgA,
Ţesut Desicaţie Lf)
cutanat pH acid
Variaţiile de temperatură
Descuamarea celulelor epiteliale Nazofaringe Microbiota rezidentă
Microbiota rezidentă la acest nivel (competiţie pentru Secreţii (lizozim, sIgA, Lf, fagocite)
siturile de aderenţă şi colonizare)
Foliculii piloşi şi glandele sebacee (conţin lizozim şi Tract respirator Mucus
lipide toxice cu efect microbicid); ţesutul limfoid superior, tract Mişcări ciliare
subcutanat (SALT) uro-genital Microbiota rezidentă
Plămân Macrofage

Mucoasă Stratul de mucină reprezintă o barieră fizică, care Cavitate bucală Descuamarea periodică
captează bacteriile; Salivă (conţine lizozim, sIgA, microbiota
Stratul de mucus conţine: lizozim, sIgA care previne rezidentă, Lf)
ataşarea bacteriilor la celulele mucoasei,
lactoferină care prin legarea Fe, previne Stomac pH scăzut
multiplicarea bacteriilor; lactoperoxidază, cu Enzime proteolitice
efect microbicid prin generarea radicalului
superoxid; Intestin subţire Descuamarea periodică
Descuamarea periodică a celulelor mucoasei Viteza mare a fluidului
îndepărtează bacteriile aderate la joncţiunile
strânse şi previne invazia printre celulele Colon Viteza scăzută a fluidului
mucoasei; Descuamarea periodică
Ţesutul limfoid asociat submucoasei (MALT) Microbiota rezidentă abundentă
 Patogen Boala Perioada de
incubaţie
Tractul Neisseria Gonoree 3-8 zile
Tractul Staphylococcus Pneumonia Variabilă gen gonorrheae
resp pneumoniae pneumococică ito-
Treponema Sifilis 9-90 zile
irat urinar
M. tuberculosis TBC Variabilă pallidum
or
Bordetella pertussis Tusea convulsivă 12-30 zile Chlamydia Uretrită 1-3 săpt.
trachomatis negon
Virusul influenza Gripa 18-36 h ococic
Virusul rujeolei Rujeola 11-14 zile ă
(Morbillivirus) HSV – 2 Herpes 4-10 zile
Virusul rubeolei Rubeola 2-3 săpt. HIV SIDA 10 ani
(Rubivirus)
Candida Candidoză
Virusul Epstein-Barr Mononucleoza 2-6 săpt.
(Lymphocryptovirus) infecţioasă
Varicella zoster Varicela 14-16 zile Piele sau Clostridium Gangrenă 1-5 zile
(Varicellavirus) rut perfringens gazoas
a ă
Histoplasma Histoplasmoza 5-18 zile
capsulatum Clostridium tetani Tetanus 3-21 zile
par
Tractul Shigella Dizenteria bacilară 1-2 zile ent Ricketssia Febra 3-21 zile
gast era ricketssii Munţil
Brucella Bruceloza/febră 6-14 zile lă or
ro-
ondulantă Stânco
intes
tinal S. enteritidis Salmoneloze 7-22 h şi
S. tyhphimurium Virusul hepatitei Hepatita B 6 săpt.-6
B luni
S. cholerasuis (Hepadnavirus)
S. typhi Febra tifoidă 14 zile Virusul rabic Rabia 10 zile-1 an
Virusul hepatitei A Hepatita acută A 15-50 zile (Lyssavirus)
Paramyxovirus Mumps 2-3 săpt. Plasmodium Malaria 2 săpt.
malariae
Trichinella spiralis Trichineloză 2-28 zile
Imunitate Înnăscută Adaptativă
Factori solubili Lizozim, complement, Ac eficienţi faţă de
CRP microorganisme
extracelulare

Celule NK, fagocite Limfocite T /eficiente

faţă de microoganisme
intracelulare

+ +

Primoinfecţie + +
Infecţie secundară + +++
Memorie imunologică _ +
specifică
Microorganisme de importanță medicală
COCI gram (+)
• • Staphylococcus sp.- Fam. Micrococcaceae
• S. aureus (coagulaza +)
• Stafilococi coagulaza (-)
• S. epidermidis
• S. saprophyticus
• • Streptococcus – Fam. Streptococcaceae
• ß-hemolitici
• S.pyogenes (grup A)
• S.agalactiae (grup B)
• grup C si G
• α /non-hemolitici
• S.pneumoniae (pneumococ)
• S.milleri
• S.mutans
• S.mitis, sanguis...
• • Enterococcus – Fam. Streptococcaceae
• E.faecalis
• E.faecium
• COCI gram (-) • Fam. Neisseriaceae
• N.meningitidis
• N.gonorrhoeae
• Moraxella catarrhalis
BACILI gram (-)
• Bacili gram (-) facultativi – Fam. Enterobacteriaceae
• Escherichia coli
• Proteus, Providencia
• Klebsiella, Serratia, Enterobacter
• Citrobacter
• Salmonella enteritidis, S. typhimurium...
• S.typhi, S.paratyphi
• Shigella, Yersinia
• Bacili gram (-) aerobi
• Pseudomonas aeruginosa
• alte specii de Pseudomonas, Acinetobacter, Burkholderia, Stenotrophomonas
• Bacili gram (-) anaerobi
• Bacteroides
• Fusobacterium
• Alti bacili gram (-)
• Haemophilus influenzae
• Bordetella pertussis
• Pasteurella
• Brucella
• Legionella
BACILI gram (+)
• Bacili gram (+) sporulati, aerobi –g. Bacillus
• B.anthracis
• B.cereus
• Bacili gram (+) sporulati, anaerobi – g. Clostridium
• C.tetani
• C.botulinum
• C.perfringens
• C.difficile
• Bacili gram (+) nesporulati g. Corynebacterium
• C.diphteriae
• C.jeikeium
• • Lactobacillus
• • Actinomyces
VIBRIONI Gram (-)
• Vibrio cholerae
SPIRILI Gram (-)
• Helicobacter pylori
• Campylobacter
SPIROCHETE
• Treponema pallidum
• Borrelia burgdorferi
• Leptospira
MYCOBACTERII
• Mycobacterium tuberculosis
• M.leprae
• Mycobacterii atipice
MICOPLASME
• Mycoplasma pneumoniae
• Ureaplasma urealyticum
• Mycoplasma hominis
RICKETTSIA & COXIELLA, CHLAMYDIA
• Chlamydia trachomatis
• Chlamydia psittaci
• Chlamydia
 COCI PIOGENI DE IMPORTANŢĂ MEDICALĂ
COCI PIOGENI
• Coci Gram-pozitivi piogeni (Fam. Staphylococcaceae- Staphylococcus aureus, Fam.
Streptococcaceae =-ex. Streptococcus pyogenes şi Str. pneumoniae)
• infecţii supurative
• circa 1/3 din totalul infecţiilor bacteriene umane (amigdalite, pneumonii, toxiinfecţii
alimentare, infecţii cutanate, şocuri toxice severe)
• Coci Gram-negativi piogeni: Neisseria gonorrhoeae şi N. meningitidis
Fam. Staphylococcaceae
• >40 specii, 20 patogene la om
• S. aureus (coagulază pozitiv-
CP), S intermedius (CP), S.
epidermidis, S. haemolyticus, S.
saprophyticus (mai rar S
warneri, S hominis, S capitis, S
schleiferi, S simulans, S
lugdunesis.
• Specii descrise recent
• Staphylococcus argenteus sp.
nov.
• Staphylococcus schweitzeri sp.
nov.
Patologie
• S. aureus
• Foliculită
• Pneumonie
• Toxiinfecţii alimentare
• Septicemie
• Osteomielită
• Sindromul de şoc toxic
• Infecţii ale plăgilor chirurgicale
• Sindromul pielii opărite asemănător febrei scarlatinoase
• Infecții asociate dispozitivelor cardiovasculare și ortopedice

• S. epidermidis
• Patologie similară S.aureus.

• S. saprophyticus
• Reprezintă a doua cauză a infecțiilor de tract urinar la femeia tânără după E. coli.
Patologie

Sindromul pielii opărite

Furunculoză
Factorii de virulență
• Patogeni oportuniști!!!
• Factori predispozanţi pentru
infecție:
• deficienţe de opsonizare
(hipogamaglobulinemie)
• leziuni ale pielii (arsuri,
eczeme, incizii chirurgicale)
• prezenţa de corpi străini
(catetere intravenoase,
dispozitive protetice)
• infecţii virale (gripa)
• boli cronice (boli maligne,
boli cardiace, SIDA,
diabetul mellitus,
alcoolism)
• abuzul de droguri
intravenoase, SIDA.
Etapele patogenezei
• Colonizarea- adezine
• Internalizarea
• celule epiteliale, fibroblaste, osteoblaste şi celule endoteliale;
• multiplicare intracelulară;
• expresia IL (IL-1, IL-6, si IL-8), a moleculelor de adeziune celulară (ICAM-1 si
VCAM-1) şi a factorului tisular.
• Invazia si diseminarea sistemică
• Toxigeneza
Aderenţa Invazia
• molecule MSCRAMMs (microbial surface components • invazine:
recognizing adhesive matrix molecules)=receptine asociate • stafilokinaza sau
suprafeţei celulare. fibrinolizina (factor de
proteina A
•
• proteinele de legare a fibronectinei (FnBPs: FnbpA şi FnbpB)
difuzie);
• factorii clumping ClfA şi ClfB (coagulaza legată) • complex echimolar cu
• proteina de legare a colagenului
plasminogenul
• proteina de legare a sialoproteinei osoase (Bpb) • activarea plasminei
(serin proteaza)
• receptine secretate /molecule de aderenţă secretate (Secretable • legarea defensinelor
Expanded Repertoire Adhesive Molecules - SERAMs)
• proteina extracelulară de legare a fibrinogenului (extracellular fibrinogen • hialuronidaza;
binding protein, Efb) • colagenaze;
• Eap (extracellular adherence protein)- molecula analoagă cu CMH clasa II (Map)
• rol în internalizarea S. aureus în celule epiteliale şi fibroblaste • leucocidinele;
• intervine în modularea răspunsului imun prin inhibiţia recrutării neutrofilelor şi prin
inhibarea răspunsului de hipersensibilitate de tip intârzâiat • proteaze;
• interferă cu funcţia celulelor T, conducând la boli cronice ca artrita sau osteomielita
• potenţial inhibitor al angiogenezei.
• lipaze, lecitinaze;
• Emp (extracellular matrix binding protein) • nucleaze;
• Coagulaza liberă.
• beta-lactamaze.
• Fimbrii, microcapsula
Toxinogeneza
• HEMOLIZINELE (alfa, beta- gama, delta)
• alfa-toxina (o hemolizină) acţionează asupra membranei celulelor eucariote,
prin efectul degradativ asupra sfingomielinei şi este toxică pentru mai multe
tipuri de celule, inclusiv eritrocite;
• determină hemoliza de tip beta;
• are acţiune citotoxică selectivă asupra celulelor musculare netede din
pereţii vaselor sangvine determinând vasoconstricţie, ceea ce duce la
ischemie şi necroza tisulară;
• lizează prin şoc osmotic plachetele şi macrofagele, care prezintă receptori
pentru α-toxina;
• edem pulmonar, tulburari respiratorii
• dermonecrotică
• neurotoxică, determinând distrugerea tecii de mielină
• stimuleaza aderenţa neutrofilelor la celulele endoteliale
• Stimuleaza eliberarea de mediatori inflamatori: fosfolipaza A2,
prostaglandina I2, factorul de activare a plachetelor, leucotriena B4 şi
oxidul nitric (artrita septica)

• β-toxina, o sfingomielinază
• determină hemoliza cald-rece (zona de liză este neclară după incubare la
37°C, dar se clarifică la periferie, după menţinerea 24 ore la frigider);
• gamma–hemolizina – toxina sinergohimenotropică (factorul CAMP)
• delta-hemolizina (delta–toxina, delta-lizina)
• liza eritrocitelor umane, de oaie, de iepure, precum şi a diferitelor structuri
subcelulare: organite legate de membrană, sferoplaşti, protoplaşti,
neutrofilelor, limfocitelor, trombocitelor şi macrofagelor, dermonecrotică
Toxinogeneza
• leucocidina Panton Valentine (toxină
formatoare de pori)
• 90% dintre izolatele dermonecrotice
• infectii supurative
• toxine exfoliative: A şi B, epidermolitice
• produc descuamarea epiteliului tegumentar şi
sindromul de ’’piele opărită”, datorită dizolvării
matricei mucopolizaharidice a epidermei
(necroliza epidermală toxică, eritem
scarlatiniform şi impetigo (bube dulci)
• Sunt superantigene
• toxina sindromului de şoc toxic
• superantigen
• Enterotoxine – 17 (SEA…SEE şi SEG…SEQ)
• superantigene, cu numeroase variante
antigenice
• intoxicaţiile alimentare.
Evitarea RI al gazdei
• particularităţi biochimice ce favorizează
supravieţuirea în macrofage:
• pigmentogeneza
• producerea catalazei
• fosfataza acidă (determină scăderea pH în focarul de
infecţie);
• mecanisme de evitare a răspunsului imun al gazdei:
• proteina A;
• coagulaza liberă (complex echimolar cu protrombina,
stafilotrombina, care determină coagularea plasmei,
localizarea infecţiei şi blocarea traficului factorilor
bactericizi) şi legată (clumping factor).
• factori antifagocitari: microcapsula, proteina A.
Diagnosticul de laborator

prezența leucocitelor pe frotiul de sânge; coci Gram pozitivi in gramezi

Beta-
hemoliza
Diagnosticul de laborator
• Pigmentogeneza- tulpinile patogene- pigment
carotenoid galben-citrin
S. aureus S. epidermidis
 Diagnosticul de laborator
S. aureus

Creștere pe mediu
Chapman (mediu
hipersalin, cu
manitol), cu
fermentarea
manitolului

Teste de evidențiere a coagulazei (S. aureus – SCP, alte specii – SCN)

Coagulaza liberă -
coagularea plasmei de Coagulaza legată –
Mediu Coagulaza manitol Mediu Baird Parker iepure
latex sensibilizat cu
fibrinogen
 Testul DN-azei

Pe mediu cu ADN și albastru

de Br timol
Pentru tulpinile de S. aureus
izolate din alimente,
Testul termonucleazei
(indicator indirect al
potențialului enterotoxic)
Identificarea biochimică

sisteme microtest – ex. galerii API Staph

Sisteme automate (Vitek, Phoenix, MaldiTof etc.)
• Fenotipuri de Screening-ul producerii

rezistență
de penicilinaze

• Rezistența la penicilină
• Rezistența la meticilină Detectarea
• Rezistența la macrolide fenotipurilor
(rezistența inductibilă MRSA (discul de
cefoxitin)
versus constitutivă) MLSb inductibil
• Rezistența la (discurile de
glicopeptide eritromicina si
clindamicina)

Determinarea rezistentei
la Vancomicina
(obligatoriu prin metode
cantitative –ex. E-Test
Vancomicină-VA,
Teicoplanină-TP)
Fenotipuri de R la Vancomicină
• Glycopeptide Resistant Staphylococcus aureus GRSA
• vanA, CMI VAN >32mg/L

• Glycopeptide Intermediate Staphylococcus aureus GISA

• Rezistență omogenă, mecanism necunoscut- CMI VAN 8-16mg/L

• heterogeneous-Glycopeptide Intermediate Staphylococcus

aureus hGISA
• Rezistență heterogenă, mecanism necunoscut CMI VAN 1-4mg/L
• Precursori de GISA

• Retestare S. aureus cu CMI ≥4 µg/ml și utilizarea unei metode

alternative
• Vancomycin agar screen plates (toate tulpinile MRSA), E-test,
trimitere la laborator de referință
 Fam. Streptococcaceae
Specia Antigenul Lancefield Tipul de hemoliză Habitat Caractere de laborator Implicaţiile în patologia
specific de grup* (pe geloză cu 5% sânge de utile în identificare umană
berbec, după 24 de
incubare)**
Streptococcus pyogenes A Beta Piele, faringe Colonii mari (> 0.5 mm), Faringită, impetigo, febră
(L-pirolidonil-2- reumatismală,
naphthilamidă)-pozitiv, glomerulonefrită
sensibilitate la bacitracină

Streptococcus agalactiae B Beta Tractul genital feminin Hidroliza hipuratului, Sepsis neonatal, meningită
(Christie, Atkins, Munch-
Peterson)-pozitive
Streptococcus dysgalactiae C, G Beta (cu implicaţii în Faringe Colonii mari (> 0.5 mm) Faringită şi alte infecţii
subsp. equisimilis patologia umană), alfa, gama piogene similare celor
produse de streptococii de
grup A
Enterococcus faecalis (şi alţi D gama, alfa Creşte în prezenţă de săruri Abcese abdominale, ITU,
enterococi) biliare, hidrolizează endocardite
esculina, creşte în prezenţa
de 6.5% NaCl, -pozitiv
Streptococcus bovis (non- D Gama Creşte în prezenţă de săruri Endocardite, bacterienmii la
Enterococcus) biliare, hidrolizează pacienţii cu cancer de colon
esculina, creşte în prezenţa
de 6.5% NaCl, degradează
amidonul
Grupul Streptococcus F (A, C, G) nontipabili Alfa, beta, gama Faringe, colon, tract genital Colonii mici (< 0.5 mm), Infecţii piogene, inclusiv
anginosus (S anginosus, S feminin cele de group A rezistente la abcese cerebrale
intermedius, S constellatus, bacitracină şi PYR-negative.
grupul S milleri) Profiluri distincte de
fermentare a zaharurilor
Specii de streptococi Nontipabili Alfa, gama Cavitatea orală, faringe, Rezistenţă la optochin, bilă. Cariogeneză (S mutans),
viridans colon, tract genital feminin Profiluri distincte de endocardite, abcese
fermentare a zaharurilor polimicrobiene
Streptococcus pneumoniae - Alfa Faringe Sensibil la optochin şi săruri Pneumonie, meningită,
biliare, reacţie pozitivă de endocardită
umflare a capsulei
Specii de None Gama, alfa Cavitatea orală, faringe, Strict anaerobi Abcese polimicrobiene
Peptostreptococcus colon, tract genital feminin
Streptococcus pyogenes
Streptococ beta hemolitic de grup A

Lanțuri de streptococi pe un frotiu

Gram din secreței purulentă

Impetigo contagiosa
 Coci Gram-negativi piogeni
• Familia Neisseriaceae - coci Gram-negativi, strict aerobi:
Neisseria, Kingella, Eikenella, Simonsiella şi Alysella

Creștere pe mediu Thayer-Martin modificat (cu Glucoza Maltoza Lactoza Zaharoza DN-za
vancomicină, colistin, amfotericină), mediu sau
Martin-Lewis fructoza
N. gonorrhoeae + + - - - -
N. meningitidis + + + - - -
N. lactamica + + + + - -
N. sicca - + + - + -
N. subflava - + + - ± -
N. mucosa - + + - + -
N. flavescens - - - - - -
N. cinerea ± - - - - -
N. polysaccharea ± + + - - -
N. elongata - –/w - - - -
M. catarrhalis - - - - - +
 g. Neisseria
• N. gonorhoeae (gonococ) (agentul gonococozei,
blenoragiei sau gonoreei, cu complicaţii grave la femei),
cu o prevalenţă mare in populaţie, rareori infecţii letale;

• N. meningitidis (meningococ) (agentul meningitei

cerebrospinale), cu o prevalenţă scăzută, dar infecţiile
netratate sunt adeseori letale
• Meningococii invazivi sunt capsulaţi şi piliaţi
• 13 serogrupuri (serogrupul B are omologie faţă de un
polizaharid prezent la nivelul creierului)
• Serogrupurile A, C, Y şi W 135– intră în componenţa
vaccinului pentru meningită

• Colonii (1-5 mm) - transparente sau opace, convexe,

mucoide, nepigmentate şi nehemolitice.

• M. catarrhalis poate forma colonii opace nepigmentate

sau roz-gri

• Oxidaza-pozitive
 Virulenta
• Factori asociați peretelui
celular
• Pili- adezine
• LPS
• capsula cu efect antifagocitar la
N. meningitidis
• Proteine de membrană externă
(efect antifagocitar, protecție față
de liza mediată de C, efect pro-
inflamator)
• Receptori de transferină,
lactoferină
• Factori solubili
• Proteaze care clivează IgA
Etapele infectiei
Diagnostic

Catalazo-poz Oxidazo-poz

API Neisseria
Coloniile rezistente la
peniciline sunt mai mari
Alte genuri si specii
• Neisseria lactamica
• specie rezidentă a mucoasei nazo-faringiene la 3–40% dintre indivizi, în special copii
• rareori implicată în etiologia proceselor infecțioase

• Moraxella catarrhalis anterior Branhamella / Neisseria catarrhalis

• microbiota normală a tractului respirator superior la 40–50% dintre copiii școlari
• produce bronșite, pneumonii, sinuzite, otite medii și conjunctivite, mai ales la pacienții imunodeprimați
• mjoritatea tulpinilor -producătoare de beta-lactamază
• Nu oxidează zaharurile
• Producede DNază
• poduce butirat-esterază-test rapid, fluorimetric de identificare.

• Kingella denitrificans (diplococi/icocobacili/bacili Gram-negativi)

• poate fi izolată pe mediile folosite pentru cultivarea N. gonorrhoeae, profilul biochimic fiind similar, iar
la nivel serologic, pot apărea reacții încrucișate între cele două specii.
• Coloniile de K. denitrificans sunt mai mici, netede.
• Criteriul de diferențiere -reacția negativă pentru catalază și reacția pozitivă pentru reducerea nitraților.
 g. Haemophilus
• bacterii Gram negative, pleomorfe (în Necesită
produsele patologice - LCR, expectoraţii-
sunt prezenţi cocobacili Gram-negativi până Specii X V Hemoliza
la forme alungite)
• cresc pe medii îmbogăţite cu sânge parţial
degradat (geloză chocolat), de unde şi
H. influenzae (H + + -
aegyptius)
denumirea actuală, de Haemophilus
influenzae. H. parainfluenzae - + -
• H. influenzae
• infectează mucoasa tractului respirator H. ducreyi + - -
superior la copii şi adulţi
• Infectii invazive (infecţii meningeale, H. haemolyticus + + +
epiglotite, pneumonii, artrite, pericardite,
celulite), în special la copii. H. parahaemolyticus - + +
• infecţii comunitare în sfera ORL la adult
şi copil H. aphrophilus - - -
• suprainfecţii bronhopulmonare la adult
• tulpini capsulatele capsulate produc: H. paraphrophilus - + -
• infecţii genitale şi neonatale cu posibilă
evoluţie septicemică H. - + +
• meningite (cauza cea mai paraphrophaemolyti
frecventă la copiii sub 5 ani
cus
nevaccinaţi) H. segnis - + -
• Frotiu din sputa unui pacient cu
pneumonie. Coloraţia Gram
(1000x).

• Sputa: Haemophilus influenzae: cocobacili şi bacili

gram-negativi fini, scurţi, drepţi asociaţi semnificativ
cu polimorfonucleare
Satelitism in presenta culturii de
Staphylococcus sp.

Crestere in prezenta factorilor de crestere X

Crestere pe geloza chocolat (hemina) si V (NAD)
 Factorii de virulență
LPS şi polizaharidul capsular (polimer de riboză-ribitol-fosfat)
– Capsula
• Inhibă acţiunea fagocitelor şi protejează celula de liză mediată de complement.
• variaţie antigenică: 6 grupe serologice (a – f).
• Virulenţa cea mai ridicată - serogrupul b, urmat de a, e şi f.
• Tulpinile necapsulate (NTHi)
• slab virulente sau avirulente:
» microbiota normală a tractului respirator superior,
– Rata portajului de H. influenzae este de până la 80%, iar pentru H. influenzae b, agentul meningitei,
pneumoniei, artritei septice, este de până la 4%.
• Anticorpii faţă de polizaharidul capsular de tip b sunt protectori (vârsta 3 luni - 3 ani susceptibilitate maxima)
- LPS - modificări ale secvenţei resturilor glucidice în regiunea centrală a oligozaharidului LPS
lipooligozaharid (LOS)
• formă secretată şi legată de celule
• LOS are efecte toxice şi produce leziuni pulmonare
• Forma solubilă a LOS, termostabilă, inhibă mişcarea cililor şi induce răspunsul inflamator:
– Recrutarea PMN, inflamaţia generală a ţesutului, cu creşterea nivelului transferinei, factorului
activator al plachetelor, lactoferinei.
– Lactoferina, prezentă în granulele PMN şi în secreţiile mucoase, se leagă de componenta
lipidică a LOS, efectul fiind staza bacteriană şi liza. Legarea LOS de lactoferină scade
capacitatea bacteriilor de a stimula PMN.
Mecanisme ale evaziunii apărării gazdei
• 3 Ig proteaze la tulp capsulate, 1 la cele NTHi
clivează IgA1 in regiunea balama

• Invazia celulelor epiteliale

– NTHi invadează celulele endoteliale şi rămân în interiorul vacuolelor de
endocitoză, legate de membrană pentru o perioadă lungă, fără efect citopatic
vizibil.

• Variaţia antigenică a proteinelor membranei externe şi a LOS

• În infectiile invazive
– capsula - rol determinant prin protejarea faţă de fagocitoză şi faţă de acţiunea
litică a complementului.
– Starea septicemică
• după colonizarea iniţială a mucoasei
• translocaţia prin mucoasă
• multiplicarea în ţesutul conjunctiv
• diseminarea în vasele mici de sânge
• bacteria se poate multiplica în sânge.
• Tratament
– penicilină sau cefalosporine de generația a treia (în cazul tulpinilor rezistente
prin producerea de β-lactamază sau proteine de legare a Pen modificate).
– cefalosporinele orale, tetraciclinele și asocierile cu acid clavulanic pot fi utilizate
empiric pentru tratamentul afecțiunilor respiratorii.

• Testarea sensibilității la antibiotice

• mediu HTM (Haemophilus Test Medium) (agar Muller Hinton cu factori de
creștere X și V si extract de drojdii).
• pentru izolatele din LCR se raportează ampicilina (care se utilizează pentru
predicția sensibilității la amoxicilină), o cefalosporină de generația a III-a,
cloramfenicol și meropenem.
• detecția de beta-lactamază este indicată la tulpinile izolate din cazuri clinice
severe (meningită și /sau bacteriemie) (CLSI, 2009).
• tulpinile producătore de beta-lactamază trebuie raportate rezistente pentru
toate celelalte beta-lactamice, inclusiv pentru asocierile cu inhibitori,
indiferent de rezultatele obținute in vitro.
 Haemophilus ducreyi-
sancrul moale
• transmisă prin contact sexual
• ~5,000 cazuri anual in US

• produce şancrul moale (cancroidul), un

ulcer dureros al organelor genitale
externe, similar din punct de vedere al
aspectului leziunilor cu șancrul sifilitic.
• Diagnostic diferențial față de infecția
virală cu herpes simplex și față de
limfogranulomatoza venerică (C.
trachomatis).
• Izolare
– recoltarea cu tamponul de la baza
leziunii ulceroase și însămânțarea
direct pe mediul de cultură (geloză
chocolat cu 1% IsoVitaleX și
vancomicină, incubata la 33 0C.
– bacili dispusi în bancuri de pești
Creștere pe
– tratament cu ceftriaxonă geloză-chocolat
administrată parenteral sau oral cu
biseptol sau eritromicină, timp de 2
săptămâni.
Bacili dispuși în banc de pești
Bacili Gram –negativi de
importanta medicala
Bacili Gram-negativi fermentativi – BGNF-
Fam. Enterobacteriaceae
• Fermentează glucoza
• bacili Gram-negativi, nesporulaţi, mobili cu flageli peritrihi
sau imobili
• fără exigenţe nutritive, aerobi, facultativ anaerobi,
fermentează numeroase glucide, adeseori cu producere de
gaz, catalază-pozitive (cu excepţia Shygella dysenteriae,
serotip 1), oxidază-negative, reduc NO3 la NO2
• necapsulati (excep. Klebsiella, unele tulpini de Salmonella)
• ~30 de genuri şi 110 specii, majoritatea comensale
• specii patogene (diaree, gastroenterite, enterite,
dizenterie, adenite mezenterice, febra septicemică).
Frotiu din cultură colorat Gram (1000x).
Bacili Gram-negativi drepţi, cu capete rotunjite, fără
aşezare caracteristică
Categoria de Gruparea taxonomică Semnificaţia
patogenitate etiologică
Salmonella typhi-febra tifoidă
Inalt patogene Shigella disenteriae- dizenteria bacilar Certă
Yersinia pestis-ciuma bubonica;
Salmonella sp.- enteritidis-toxiinfecţii alimentare,
Patogene gastroenterite; Certă
Shigella sp.
Yersinia sp.
Patotipurile de Escherichia coli -infecţii ale
tractului intestinal, urinar, meningita neonatală;
Citrobacter
Condiţionat Enterobacter Semnificativă în
patogene Escherichia (alte localizări decât cea intestinală sau prelevatele
(oportuniste) urinară) - necontaminate
Klebsiella (LCR, numai din
Proteus - saprobiont pe materia organică în descompunere; cavităţi închise).
Morganella
Providencia
Serratia
Cedeceea
Ocazional Hafnia
patogene Kluyvera
Pantoea
Tatumella
Erwinia - fitopatogenă.
Specii care fermentează rapid lactoza (24h)
Escherichia coli: luciu metalic pe medii diferențiale (EMB), mobil, colonii
cu profil plat, nevâscoase
Enterobacter aerogenes: colonii cu profil înalt, fără luciu metalic, adesea
mobil, creșterea mai vâscoasă
Klebsiella pneumoniae: imobil, colonii foarte vâscoase, mucoide

Specii care fermentează tardiv lactoza (48-72 h)

Edwardsiella, Serratia, Providencia, Erwinia

Specii care nu fermentează lactoza

Shigella sp.: imobil, nu produce gaz din fermentarea glucozei;
Salmonella sp.: mobil; acid și adesea produce gaz din fermentarea
glucozei;
Proteus: "swarming" pe agar; hidrolizează rapid urea, miros de amoniac.

Mediu diferenţial MacConkey: colonii
lactozo-pozitive roz–roşii, colonii lactozo-
negative necolorate
mediu Hektoen: colonii lactozo-pozitive (coliformi)
sunt inhibate la locul de depunere a produsului;
coloniile lactozo-negative, favorizate în dezvoltare,
se diferenţiază în producătoare sau neproducătoare de
hidrogen sulfurat (respectiv cu sau fără centru de culoare
neagră).
 Citrobacter freundii
LAC+, ONPG+, H2S+, LDC-.
patogen oportunist
infecţii urinare, septicemii, suprainfecţii ale tractului
respirator
nu are potential enteropatogen

~ Salmonella
(SS)
 Shigella
• Sh. dysenteriae (subgrupul serologic A)
• Sh. flexneri (subgrupul B)
• Sh. boydii (subgrupul C)
• Sh. sonnei (subgrupul D) (2/3 din cazuri)

• BGN, imobili, oxidaza negativi, catalaza-

pozitivi (excep. Sh. dysenteriae tip1),
glc+, gaz, lac-, cit-, LDC-, H2S-.
• Caractere diferentiale intre subgrupuri-
indol, manita, ramnoza, dulcita
 Factori de virulenta
• Ag somatic lipopolizaharidic “O”, termostabil.
• La tulpinile de Sh. dysenteriae şi Sh. boydii neaglutinabile -material capsular
• Exotoxina termolabilă (toxina Shiga)
– gm 50-1000 kDa
– difuzează extracelular,
– leziuni locale hemoragice care duc la sângerări şi secreţii mucoase masive.
– 2 subunităţi: A (enzimatică) şi B (de legare) 1:5
– Efect citotoxic: inactivează ireversibil subunitatea ribosomală 60S
– necroza celulelor prin inhibarea sintezei proteinelor
– efect enterotoxic: toxina Shiga blochează absorbţia electroliţilor, glucozei şi a aminoacizilor din
lumenul intestinal, aderând la receptori ai enterocitelor intestinului subţire.
- efect neurotoxic: febra şi crampele abdominale
 Patogeneza
• Sh. flexneri traversează stratul celulelor epiteliale, fiind înglobate de celulele M şi eliberată prin transcitoză
într-o pungă intraepitelială, fagocitate de macrofagele rezidente
• Liza fagosomului şi prin inducerea apoptozei celulare
– IL-1, care recrutează PMN şi duce la infiltrarea masivă a ţesutului infectat şi IL-18, care activează
celulele NK şi stimulează sinteza IFN gama
• Sh. flexneri eliberată din macrofage, aderă prin adezine tip invazine (invasion plasmid antigens =Ipa; surface
presentation antigens =Spa; membrane excretion proteins = Mxi; virulence proteins =Vir) şi invadează polul
laterobazal al enterocitelor
• După ce sunt internalizate, celulele scapă din endosom prin intermediul proteinelor Ipa, componente ale
complexului de transport de tip III, care transferă în celula gazdă moleculele efectoare ale activării
programului apoptozei
• Se deplasează prin polimerizarea orientată a actinei şi se diseminează în celulele adiacente, evitând astfel
contactul cu efectorii imunitari
• Invazia celulelor epiteliale stimulează răspunsul inflamator, cu recrutarea masivă a neutrofilelor în focarul
infecţios, distrugerea severă a epiteliului mucoasei perturbă absorbţia apei, a nutrienţilor şi a electroliţilor
• Diareea apoasă, sanguinolentă şi mucilaginoasă
• Proces infecţios autolimitativ
• Bacteriile intracelulare
– Fenotipul "organelle-like movement" (Olm) care
permite celulei bacteriene să „alunece” de-a lungul
filamentelor de actină în celula infectată,
– fenotipul Ics (intracellular spreading) permite
bacteriilor să se disemineze şi să infecteze alte
celule.
– Produsul genei icsA -polimerizarea actinei la polii
enterocitului şi apariţia unei protruzii sau cilindri de
actină.
• Invazia intracelulară -microabcese ale mucoasei în
intestinul gros, urmată de degradarea epiteliului şi
inflamaţia laminei propria, descuamarea, ulceraţii ale
mucoasei, sângerare şi formarea unei
pseudomembrane pe aria ulcerată, alcătuită din fibrină,
leucocite, resturi celulare şi bacterii.
• După autoliză, celulele de Shigella eliberează LPS,
cu efect iritant asupra mucoasei.
• Persoanele infectate cu S. flexneri şi cu anumite
predispoziţii genetice (HLA-B27) pot dezvolta sindromul
Reiter (dureri articulare, iritaţii oculare, disurie), care
poate dura luni până la ani de zile şi poate genera artrita
cronică greu de tratat.
• Toate tulpinile virulente de Sh. flexneri posedă o
plasmidă de virulenţă de dimensiuni mari (230 kb)
denumită plasmidă de invazie.
 Yersinia
• bacterie Gram negativă, bacili pleomorfi cu
coloratie bipolara
• microaerofilă, facultativ anaerobă
• catalaza +, oxidaza -
• Rezervor natural:
– Rozatoare
• Creşte facultativ anaerob pe medii
bacteriologice, suplimentate cu sânge sau
cu alte lichide biologice, la 30oC
 Patogeneza
• Y. pestis – agentul ciumei
bubonice), infectează rozătoarele
şi poate fi transferată la om prin
înţepătura puricelui.
• Y. enterocolitica şi Y.
pseudotuberculosis produc
simptome patologice
asemănătoare la rozătoare.
• La om Y. enterocolitica produce o
diversitate de manifestări
gastrointestinale, iar Y.
pseudotuberculosis poate produce
o gastroenterită autolimitată.
Ambele pătrund în organism pe
cale orală şi traversează bariera
intestinală prin celulele M care
acoperă foliculii limfoizi pe toată
lungimea intestinului.
Y. pestis
Bubon pestos: ganglioni inghinali măriţi
de volum.

•Yersinia pestis. Coloraţia Leishman (cu albastru

de toluidină)
(1000x). Aspirat din bubon. Numeroşi bacili
coloraţi caracteristic bipolar, uşor de confundat cu
un bacil sporulat, numeroase limfocite

bacili gram-negativi, pleomorfi,

de 0,5-0,8 microni/1-3 microni şi
coloraţi bipolar şi limfocite
 Factori de virulenţă
• Yops (Yersinia outer proteins)
• SSTT
– Efect antifagocitar
– proteinele de virulenţă Yop P/J, H, E, O și T
sunt injectate în citosolul celulei ţintă=
injectisom
• defosforilare rapidă a proteinelor care
poartă resturi de tirozină fosforilate în
citosolul macrofagului, a căror
activitate ar fi necesară pentru
fagocitoză
– efecte citotoxice-Yop E. Yop E produce
modificări ample ale citoscheletului, care
culminează cu ruperea microfilamentelor de
actină.
BGNNF de importanta medicala
 Bacili Gram negativi nonfermentativi
oportunişti
• Strict aerobi (care nu fermentează glucoza și alte zaharuri, dar le
degradează pe cale oxidativă)
– cca. 20 de genuri şi câteva zeci de specii
– etiologia infecţiilor oportuniste şi nosocomiale
– larg răspândiţi în sol și ape, la animale și pe plante, în special în habitatele umede.
• Morfologia
– bacili Gram negativi scurţi şi groşi (trapezoizi) (Acinetobacter) - bacili lungi şi fini (Ps.
aeruginosa), imobili sau mobili.
• multiple capacităţi nutritionale:
– metabolizează substraturi foarte diverse
• creşterea pe medii foarte selective (Drigalski, cetrimid) sau minimale (apă, glucoză (NH4)2, -
SO4, oligoelemente).
• Pot supravieţui în apă bidistilată, soluţie de heparină, soluţie de substanţe antiseptice şi
dezinfectante.
• Pot fi transmise clonal prin intermediul aparaturii medicale.
• Virulenţa
– adezine, toxine, capacitatea de a forma biofilme , multirezistenţa naturală sau
dobândită la numeroase antibiotice,
Escherichia coli
• Sensibila la acţiunea
antisepticelor uzuale: fenol,
sublimat, cloramina, coloranţi
(verde brilliant, verde malachit,
clorura de litiu, săruri de seleniu,
teluri de potasiu, tetrationat), la
acţiunea bacteriofagilor

• E. coli - cea mai abundentă în

conţinutul intestinului gros; ~1%
din totalul populaţiei bacteriene
• creşte anaerob şi aerob

• timp de generaţie de 40-80 min in

stratul de mucus ce acoperă
epiteliul intestinal

• patogen oportunist
 Patologia E. coli
• enterite
• grave mai ales la sugar, copil şi la adultul vulnerabil;
• pătrunderea, autoselecţia şi proliferarea tulpinilor enteropatogene (EPEC,
ETEC) în intestinul subţire (jejun şi/sau ileon), urmată de invadarea mucoasei.

• infecţii extraintestinale
• contaminează zone ale organismului sterile în mod natural și produce ITU,
infecţii pulmonare, meningite, infectarea plăgilor, septicemii-bacteriemii.
• E. coli -> 90% din totalul ITU (uretrocistite, cistite, nefrite şi pielonefrite) +/-
bacteriemie.
• La persoanele cu disfuncţii imunitare, septicemia poate fi secundară ITU şi se datorează
trecerii E. coli în sânge.
• 80% dintre tulpinile de E. coli extraintestinale posedă Ag K1, asemănător
polizaharidului meningococului de tip B.
Patogenitatea si virulenta
• factori de virulenţă asociați peretelui celular (factori de
aderenţă şi colonizare antigenică, antigenele capsulare,
antigenul somatic O)

• Adezine -se deosebesc prin capacitatea de hemaglutinare,

structură, antigenitate şi specificitate de receptori.
Codificate plasmidial
• După natura chimică:
• Antigene K de natura polizaharidică (K1); cea mai comună cauză a
faringitei bacteriene la copii.
• antigenele L, A şi B
• Antigene K de natura proteică (K88, K99);
• K88 -aglutinarea hematiilor de cobai
• K99- aglutinarea hematiilor de cal
• LPS >170 serogrupuri la E. coli
• Serogrupul O55 este adeseori asociat cu infecţiile umane.
• Antigenul H >50 de variante serologice
• Fimbrii diferite din punct de vedere antigenic.
Toxigeneza
• Endotoxina A
• Siderofori
• Hemolizinele
• codificate plasmidial
• α, filtrabilă, antigenică;
• β, legată de corpul bacterian, nefiltrabilă, neantigenică.
• Enterotoxine
• - enterotoxina termolabilă (LT) ~ toxina holerică; ADP-
ribozilarea Adenilat-ciclazei
• adjuvant
• -enterotoxina termostabilă (ST), neantigenica; ADP
ribozilarea guanilat-ciclazei
• Citotoxine
• SLT- verotoxina
• diaree inflamatorie
PATOTIPURI DE E.coli
ETEC-enterotoxigenic E.coli
EIEC-enteroinvasive E. coli
EPEC- enteropathogenic E. coli
EHEC-enterohaemorrhagic E. coli
EAEC-enteroaggregative E. coli
DAEC-diffuse adherent E. coli
UPEC-uropathogenic E.coli
SEC-septic E. coli
Manifestare clinică Factori de virulență
Diaree cholera-like LT, ST, (CFA/I, CFA/II, CFA/III)
Diaree apoasă, dizenterie Ipas, sisteme de secreție de tip III (Mxi și Spa), VirG/IcsA
Diaree apoasă Esp (E. coli secreted protein), sisteme de secreție de tip III (Sep și
Esc), intimină, Tir (translocated intimin receptor) și BFP
Colită hemoragică, Factori EPEC, toxină Shiga like, enterohemolizină, serinproteaza
sindrom hemoragic
uremic
Diaree apoasă, mucoasă AAF, EAST-1, Pet, Pic, hemolizină
Diaree persistentă Fimbrii F1845 și AIDA-I
ITU Pili de tip I, pili de tip P, adezine afimbriale (Afa), hemolizine, CNF-1
Capsulă, pili de tip I, adezine S-fimbriale, invazine IbeA și IbeB
Sepsis, meningită
EPEC

translocated intimin receptor

(produs T3SS)
EHEC - serotip O157:H7
• Diaree hemoragică
• SHU – sindrom hemolitic uremic
• Trombocitopenie
• Anemie hemolitica
• Insuficienta renala
• Toxina SLT- citotoxica, inhibarea sintezei proteice
• Surse de infectie
• Carne insuficient preparata termic (hamburgeri)
• Lapte nepasteurizat
• Cidru de mere
• Zaharoza (-)
ETEC

Heat stable toxin (ST)

Activarea Guanilat-ciclazei
GMPc
Hipersecretie de apa si
electroliti
EIEC ~Shigella sp. (leziuni inflamatorii la
nivelul mucoasei intestinale)
Testul keratoconjunctivitei la cobai (testul Sereny) de confirmare a invazivității
ExPEC
E. coli
• BGNF LP
• Hemoliza (+/-)
• Alte teste biochimice:
• TSI – L/Z + gaz
• Ureaza –
EMB MacConkey
• Indol +
• Citrat –
• LDC +
• FAD-
• Mobilitate +

• E. coli biotip anaerob, lactoza –,

imobil.
• Aglutinare - patotipuri
KEHS
• Klebsiella, Enterobacter, Hafnia, Serratia (KEHS)
• grupul de enterobacterii VP pozitive
• patogeni oportunişti (I.C.U., urologie, reanimare)
• multirezistente la antibiotice
• mobile/imobile
• citrat +
• H2S -
• FAD –
• Ureaza + (lent)
 g. Klebsiella
• Bacterii imobile, cu colonii foarte mucoase, fermentează un număr mare de
glucide
• Factori de virulenţă
• antigenul capsular K (77 tipuri diferite) cu rol antifagocitar şi protector faţă de acţiunea
letală a serului. Serotipurile capsulare K1 şi K6 sunt potenţial patogene.

• K. pneumoniae şi K. oxytoca
• produc >10% din infecţiile nosocomiale (infecţii supurative, urinare, respiratorii, biliare,
mai ales la imunodeprimaţi (neoplazici, arşi, cirotici, diabetici, bătrâni, nou-născuţi
preamatur).
• K. ozaenae (antigenul K3)
• infecţii ale tractului respirator, adeseori cu tendinţă de cronicizare;
• K. rhinoscleromatis
• rinite cronice

• nu sunt enteropatogene
Klebsiella pneumoniae

• Klebsiella pneumoniae. Colonii LP pe • Klebsiella pneumoniae.

Klebsiella pneumoniae. Frotiu din amprenta splinei unui
mediu MacConkey, mucoase • Glc, Lac, Zah+, cu producere de gaz
şoarece injectat
• Cit +
experimental. Coloraţia Gram (1000x). Printre celulele
• Ure+
splenice sunt prezenţi bacili gram-negativi capsulaţi.
• Indol-
• LDC+
• FAD-
• Genul Enterobacter -12 specii.
• Enterobacter aerogenes
• nu este enteropatogen
• infecţii ale tractului respirator şi genito-urinar
• izolata din sânge, puroi, excepţional din LCR
• Enterobacter gergoviae
• multirezistenta la antibiotice
• izolata din expectoraţii, sânge
• Enterobacter cloacae
• patogen oportunist
• izolat din urină, expectoraţii, lichid pleural, rar
din sânge şi LCR
• Glc (+), Lac (+), ONPG (+), Ureaza (-),
Indol (-), Citrat (+), H2S (-)
 Hafnia alvei
• ~Enterobacter aerogenes subsp. Hafnei
• Utilizeaza tardiv citratul
• Izolata din mediul inconjurator si ocazional din fecale
g. Serratia
• S. marcescens/liquefaciens
– multirezistentă la antibiotice
– produce hemolizine,
proteaze, siderofori
– nu este enteropatogena
– patogen oportunist
– infecţii urinare, respiratorii,
ale căilor biliare, diferite
supuraţii, septicemii
– Fermenteaza tardiv lactoza
– Pigment roz-rosu pe agar
simplu
– Lac -, Zah+, Cit+, LDC+
• Grupul Proteus Morganella Providencia –
– TDA+, FAD+.

• g. Proteus
– larg răspândit în mediul înconjurător
– microbiota normală aTGI
– a treia cauză a ITU, în special a celor nosocomiale

• P. vulgaris -infecţii pulmonare, ITU, bacteriemie numai

atunci când dobândeşte o localizare extraintestinală.
• P. mirabilis -bacteriemii, osteomielite, meningoencefalite
neonatale, artrite reumatoide
• P. penneri -bacteriemie la pacienti imunodeprimati

• Proteus mirabilis şi P. penneri -izolate mult mai frecvent din

coproculturile pacienţilor cu tulburări diareice
• Factori de virulenta la Proteus
• OMP implicate în aderenţă, mitogene pentru
limfocitele B;

• fimbrii, cu rol în aderenţa la ţesutul epitelial: MR/P,

MR/K-like, prin care aderă la capsula glomerulară; ATF
(ambient temperature fimbriae), UCA (uroepithelial
cell adhesion) – fimbriile de tip 1 similare celor de E.
coli şi fimbrii de tip P; flageli cu rol în ascensiunea
infecţiilor urinare;

• Urează

• Ag H foarte variabil

• Capsula polizaharidica, inductoare a formării

calculilor de Struvit (MgNH4PO4.6H2O) si apatita
Ca1O(PO4)6C03]

• lgA-proteaze

• TDA → proteine cu α-cetoacizi ce acţionează ca

siderofori.

• infecţii urinare, plăgi suprainfectate, septicemii,

meningite purulente neonatale.
MEDII POLITROPE

• PROTEUS spp.
(reactia pentru clorura
ferica=pozitiva)
MEDII POLITROPE

• PROTEUS spp.
•Fenomenul Dienes
folosit în studii
epidemiologice:
prezenţa unei
delimitări lineare în
cazul unor tulpini
diferite de Proteus
mirabilis cu creştere
invazivă
 g. Morganella - M.
morganii

- patogen oportunist
diareea călătorilor, la
pacienţi cu afecţiuni
gastrointestinale, septicemii
neonatale, abcese
cerebrale, tubo-ovariene,
corioamniotite, piomiozite
şi meningite la indivizi
imunocompromişi Morganella morganii
 Providencia sp.
ITU, septicemii.
izolate din urină, spută, sânge,
exudate faringiene şi plăgi.

P. stuartii -agent patogen la

pacienţii cu catetere urinare
din sanatorii.

21 % dintre infecţiile tractului

urinar se datorează P. mirabilis,
P. stuartii.

P. rettgeri - infecţii
Providencia rustigiani
nosocomiale, incidenţă redusa.
Toate speciile de Morganella, Providencia, Proteus
vulgaris, Proteus penneri pot produce β - lactamaze
inductibile care hidrolizează penicilinele şi
cefalosporinele primare şi de spectru larg.

Tulpinile P. mirabilis indol-negative sunt, în general, mai

sensibile la antibiotice decât cele indol-pozitive (P.
vulgaris, P. penneri şi P. hauseri).

P. penneri- mai rezistent la penicilină decât P. vulgaris,

patternul de sensibilitate ~Morganella morganii.
• Edwardsiella – specia tarda
• H2S +
• nu este comensal al tractului digestiv (rezervorul este reprezentat de reptile şi peşti)
• caractere biochimice similare cu Salmonella, dar produce indol şi are profil diferit de fermentare a
zaharurilor.
• În zonele tropicale, este enteropatogen, izolat în mod excepţional din sânge, urină, LCR la
imunodeprimaţi.

• Levinea (Citrobacter) malonatica/ (C.) amalonatica (us) –reunește tulpini diferite de E. coli,
Citrobacter freundii, Kluyvera Cit+, LDC-, lac- sau pozitiv tardiv.
– Este patogen oportunist şi produce septicemii, meningite neonatale cu rată mare de
mortalitate, infecţii urinare şi bronhopulmonare.
– L. amalonatica -diaree la nou-născuţi.
– Uneori prezintă asemănări antigenice cu Shigella, dar nu sunt enteroinvazive.

• Kluyvera este rareori izolată în clinică: sunt celule mobile, ONPG+, VP-, Ind+. La om sunt izolate din
expectoraţii, urină, bilă, scaune, sânge, puroi, sunt considerate patogeni oportunişti.

• Buttiauxella este asemănătoare cu Kluyvera, dar diferită genetic, ind-, LDC-, Sac-. Patogenitatea
este similară cu cea de la Kluyvera.
 Salmonella sp.
• < 10 serotipuri din cele > 2500
produc majoritatea infecţiilor:
– S. typhmurium, S. enteritidis, S.
heidelberg, S. newport, S. paratyphi A
(serogrup A), S. paratyphi B
(serogrup B), S. choleraesuis
(serogrup C), S. typhi (serogrup D)
• hibridizare ADN-ADN
– toate tulpinile de Salmonella aparţin
unei singure specii- S. enterica, cu 7
subspecii (grupe evolutive- 1, 2 ,3a,
3b ,4 ,5, 6) si peste 2500 de variante
serologice (antigenice).
– denumirea corectă: S. enterica, ssp.
enterica serotip typhimurium
(prescurtat S. typhimurium).
• BGN, oxidaza negativi, catalaza-
pozitivi, glc+, gaz+, lac-, cit+, LDC+,
H2S+, ure-
 Salmoneloza
• gastroenterită, bacteriemie, febră enterică (enterocolită),
infecţii focale
• spectru larg de gazdă (S. enterica typhimurium, S. enteritidis, S.
choleraesuis)
• restrictive
• S. enterica typhi (aproape exclusiv la om)
• S. pullorum (la păsări)
• S. dublin (la bovine)
• S. arizone (la reptile)
 Patogenitatea si virulenta
• Factorii majori de virulenţă:
– endotoxinele
• conferă specificitatea serologică
– exotoxinele termolabile partial ~E. coli
– fimbriile
– fimbrii de tip 1 (Fim),
– fimbrii codificate de plasmide (PE)
– fimbrii polare lungi (LP)
– fimbrii subţiri spiralate (curli).

• Patogeneza:
– Traversarea barierei epiteliului intestinal, în special la nivelul celulelor M, care acoperă plăcile Peyer
– Transferul bacteriilor endocitate celulelor subiacente (macrofage şi neutrofile) prin transcitoză
– Prelucrarea antigenelor în celulele dendritice şi în macrofagele subepiteliale
– Prezentate limfocitelor locale sau sunt transferate celulelor interdigitate şi prezentate celulelor T
interfoliculare
– Salmonella se multiplică în ţesutul limfoid asociat mucoasei intestinale şi este eliminată în scaun
– Bacteriile se acumulează şi se multiplică masiv în ficat, splină, măduva osoasă, toate bogate în celule
fagocitare
– Insuficienţa funcţională a organelor infectate, septicemia şi moartea la 4-6 zile după infecţie
 Patologie
• Sindromul febrei tifoide
– Incubaţie de 10-14 zile
– Febra, starea de rău general, durere de cap, bradicardie, mialgie
– Hepato splenomegalie
– hiperplazia şi necroza ţesutului limfoid din plăcile Peyer, hepatita, necroza focală a ficatului, inflamaţia vezicii
biliare, a plămânului
– hemoragia intestinală şi perforaţia
– Mortalitatea -de 10-15%, dar tratamentul cu antibiotice reduce rata mortalităţii la mai puţin de 1%
– Bacteriile se izoleaza din hemocultura
• Enterocolita
– inflamaţia mucoasei intestinului subţire şi gros, +/- bacteriemie, se izoleaza din scaun
• Febrele enterice (tifoparatifoidice)
– Antroponoze
– evoluţie febrilă, caracteristică, cu durata variabilă
– DMI 105–106 celule bacteriene
– Perioada de incubaţie de 6-48 de ore
– dureri de cap şi abdominale, diaree (uneori sanguinolentă şi bogat mucilaginoasă), varsaturi.
– Soc endotoxic
– Febrele enterice conferă o imunitate de lungă durată care persistă în majoritatea cazurilor, toată viaţa.
– Manifestările encefalitice ale febrei enterice -5% din totalul cazurilor.
• Gastroenterita (Salmonella netifoidă = NTS)
– imunitatea este de scurtă durată,
– Septicemia -complicaţie a unei toxiinfecţii alimentare
– Purtatori cronici (8-20 sapt)
• Modified Semi-Solid Rappaport-Vassiliadis Agar (MSRV)

Modified Semi-Solid Rappaport-

Agar Vassiliadis Agar (MSRV)
Leifson

XLD
MacConkey
 Complicații tardive, non-supurative
Glomerulonefrita acută poststreptococică
• la copii şi adolescenţi (raportul cazurilor de îmbolnăvire băieţi/fete este de 2:1)
• la indivizii peste 40 de ani cu condiţii predispozante
• titrul crescut al anticorpilor anti-DN-ază B sau antihialuronidază
• când urmează piodermitei sau infecţiilor dermice, perioada de latenţă este de 3-6 săptămâni, iar titrul ASLO
este în general scăzut.
• după infecţiile faringiene, perioada de latenţă poate fi de 1-2 săptămâni, iar titrul ASLO poate fi ridicat.
• Atacurile recurente ale glomerulonefritei nu provoacă de obicei sechele, leziunile rinichiului, la copii, fiind în
general temporare.

• Febra reumatică
• sechelă tardivă a faringitei produse de streptococii de grup A
• inflamaţii ale articulaţiilor (artrita), ale inimii (cardite), ale SNC (chorea Sydenham), ale tegumentului (mai
rar eritema marginatum şi /sau noduli subcutani).
• Serul pacienţilor cu febră reumatică conţine anticorpi specifici faţă de antigene bacteriene ce prezinta
omologie cu antigene din țes. cardiac (miozina, tropomiozina şi keratina, ADN, N-acetil glucozamina).

• Deficiente neurologice
• tulburări neuropsihice autoimune pedriatice asociate cu infecţii streptococice (PANDAS). Pacienţii cu
PANDAS exprimă markerul CMH de clasă II D8/17

• Infecţia streptococică induce creşterea titrului de anticorpi serici faţă de numeroase antigene:
anti-DN-ază, anti-hialuronidază, anti-streptokinază, anti-proteină M.
• Cei mai importanţi din punct de vedere practic sunt anticorpii anti-SLO (ASLO).
 Factorii de virulență Structura peretelui celular

Aglutinare cu seruri specifice

(schema Lancefield)

https://www.researchgate.net/publication/261328917_Disease_Manifestations_and_Pathogenic_Mechanisms_of_Group_A_Streptococcus/figures?lo=1
Adezine
• Proteina M
• moleculă majoră de suprafaţă- proiecţii fibrilare pe suprafaţa peretelui celular
• două clase structurale majore de proteine M, clasa I şi II.
• > 150 de serotipuri
• rol în patogeneza febrei reumatice și în invazie
• întâlnită şi la streptococii de grup C si G
• Substanţa T
• termosensibilă şi acid-labilă, permite diferenţierea unor streptococi prin aglutinare cu
seruri specifice;
• Proteina R
• Substanţa P
• Proteine de legare a fibronectinei sfbI
• Rol in invazie
Toxine şi enzime, > 20 de tipuri
• Streptokinaza (fibrinolizina)
• fibrina şi alte proteine, imonogenă, utilizată în tratamentul emboliilor purlmonare, coronariene şi trombozelor
venoase;
• streptokinaza a fost asociată cu patogeneza glomerulonefritei poststreptococice acute, probabil datorită
capacităţii de a se lega la membrana bazală glomerulară şi de a activa plasminogenul, generând astfel nefritele.
• Streptodornaza
• depolimerizează ADN
• Amestecuri de streptodornaze şi streptokinaze sunt utilizate pentru lichefierea exudatelor şi facilitarea
pătrunderii antibioticelor şi a drenării puroiului şi ţesuturilor necrozate.
• Anticorpii anti DN-ază apar în infecţiile cutanate streptococice (> 100 unităţi).
• Hialuronidaza
• specificitate antigenică pentru fiecare tulpină bacteriană şi induce sinteza anticorpilor specifici;
• Exotoxinele streptococice eritrogene sau pirogene
• superantigene
• omologie de secvenţă cu enterotoxinele stafilococice A şi C.
• Exotoxina eritrogenă (toxina pirogenă) are 3 variante distincte antigenic: A, B, C.
• Exotoxina A este produsă de streptococii de grup A, lizogenizaţi cu un fag; exotoxina este asociată cu febra
scarlatinoasă
• Difosfopiridin-nucleotidaza lizează leucocitele
• Hemolizine
Evitarea efectorilor imunitari ai gazdei
• Capsula din acid hialuronic
• rol antifagocitar
• implicată în aderenţa de epiteliul faringelui, deoarece leagă CD44 de pe celulele epiteliale.
• Proteina M
• legarea fibrinogenului
• legareaa proteinei de legare a C4 (C4BP) şi a factorului H inhibitor al caii alternative de activare a complementului – inhibarea fagocitozei opsonice
• Legarea factorului H accelerează –formarea necontrolate a C3-convertazei, ceea ce determină catabolismul rapid al lui C3 şi a factorului B, infecţii bacteriene recurente, datorită
slabei opsonizări şi chimiotaxii.
• reducerea fagocitozei streptococilor de către polimorfonucleare
• Previne legarea C3-convertazei pe suprafața celulei bacteriene
• Inhibă formarea fagolizozomilor
• induce sinteza anticorpilor protectori anti-proteina M, inhibitori ai aderenţei ai streptococilor de grup A, la celulele epiteliale
• Acidul hialuronic - inhibă formarea complexului de atac al membranei.
• Inhibitorul streptococic al lizei mediate de complement - inhibă, in vitro, formarea complexului de atac al membranei.
• Poteină solubilă care leagă C5b67
• Contribuie la aderența și colonizarea mucoaselor
• Leagă efectorii imunității înnăscute inhibitorul leucocitar al proteazelor, lizozimul, defensina-1, cathelicidina
• Diseminarea în ţesuturilor gazdei:
• Streptokinaze
• Exotoxine
• Proteinaza streptococică sau exotoxina B - cistein-protează extracelulară
• produsă de toţi streptococii de grup A
• efect toxic asupra macrofagelor
• Peptidaza C5a este o enzimă proteolitică (endopeptidază), localizată pe suprafaţa streptococilor de grup A, ce inactivează componenta C5a şi chemotaxia.
 Diagnosticul de laborator
Microscopie și caractere de cultură Colonii mici, cu zone de beta-hemoliză extinse)

Beta-hemoliză pe geloză Columbia cu sânge de berbec 5%

a, b Tulpinile capsulate formează

colonii mucoide cu tendinţă la
confluare, care prin liza acidului
hialuronic capsular încep să se
turtească.

c. Tulpinile necapsulate formează

colonii mici, rotunde, opace (glossy).

d. Colonii turtite, cu suprafaţa

Coci Gram-pozitivi in lanțuri scurte mamelonată, contur neregulat (matt).
 Streptococcus agalactiae
• beta-hemolitic
• grup Lancefield B
• Produce factorul CAMP (Christie–Atkins–
Munch-Peterson) pozitiv – sinergohimenolizină
• component la microbiotei vaginale la 5-25%
dintre femei.
• Infecţia nou-născutului: septicemie fulminantă
sau la meningită
Zonă de beta-hemoliză in forma de săgeată – test
CAMP pozitiv (factorul CAMP amplifică zona
• Streptococii de grup C şi G de beta-hemoliză)
• formează pe geloză sânge colonii
asemănătoare cu cele de Str. pyogenes
• rezidenţi ai microbiotei orofaringiene
• faringite, sinuzite, bacteriemii şi endocardite
 Sensibilitate la substanțe
antimicrobiene

Sensibilitate la Bacitracină (B)/

rezistență la Biseptol (SXT) Latex -aglutinare

Identificare biochimică (sisteme microtest, sisteme automate)

Antigen Test
Extracelular
Serodiagnostic Streptolizina O Anti streptolizina O (ASLO)
Deoxiribonucleaza B (DNaza B) Anti-DNaza B
Streptokinaza Antistreptokinaza
Hialuronidaza Anti-hialuronidaza streptococica
Nicotinamid adenin dinucleotidaza (NADaza) Anti NAD-aza
Somatic
Proteina M specifica de tip Anticorpi anti proteina M
Carbohidrat de grup A Anticorpi anti-carbohidrat de grup A
Sensibilitatea la antibiotice

Streptococcus de grup B-
prelevate anovaginale, test
prenatal (sunt sensibili la Amp,
Pen, Cefazolin – Nu se testează
în vederea tratamentului!)

La pacienții alergici la P, este

necesară testrarea Cli si Ery)!!!.
 Streptococcus pneumoniae
• Coci Gram pozitivi, piogeni, lanceolați, în perechi sau în lanţuri scurte, α-hemolitici
• microbiota normală (5–40%)
• bronşită, pneumonie, sinuzită, otită, bacteriemie, meningită
• Capsula polizaharidică cu specificitate antigenică –aglutinare cu antiser specific.

• Str. pneumoniae este cea mai frecventă cauză a pneumoniei bacteriene comunitare si a
doua cauză a meningitei bacteriene şi otitei medii la copii, după H. influenzae.

Diplococi Gram-pozitivi laceolați α-hemoliză Colonii mucoase, cu centrul concav

 Aspectul microscopic al unei spute provenite de la un
pacient cu cu pneumonie cu pneumococ.
Examinare cu obiectiv uscat- Numeroase
polimorfonucleare, fibrină şi celule bronşice tinere.
Scorul Q de calitate pentru această probă este +3.

Examinare cu obiectiv cu imersie-

trame de fibrină, PMN, diplococi
lanceolați, Gram pozitivi, capsulați
Factorii de virulență
• N-acetilmuramic-L-alanil amidaza/autolizină (LytA), produce liza culturii în faza staţionară (schimbarea
morfologiei culturii cu invaginarea centrului coloniei și eliberarea toxinelor intracelulare și a fragmentelor
mebranare pro-inflamatorii).
• Acidul lipoteichoic (antigenul Forssman)
• conţine resturi de fosforil-colină, legate de peptidoglican prin acidul N-acetilmuramic
• prin fosforil-colină, Str. pneumoniae aderă la receptorii de colină, ubiquitari pe suprafaţa celulelor animale (receptorul pentru PAF- factorul
activator al plachetelor) şi leagă proteina C-reactivă
• Activează calea alternativă a C
• Asociat necovalent cu autolizina (în stare asociată, autolizina este inactivă)
• IgA1 Proteaza
• Neuraminidaza si hialuronat-liaza
• implicate în aderenţa pneumococului de celulele epiteliale şi endoteliale.
• CpbA – complement binding protein
• Pneumolizina
• proteină intracelulară
• formarea porilor transmembranari
• stimulează eliberarea citokinelor proinflamatorii (TNFα şi IL-1β) de către monocite
• inhibă mişcarea cililor celulelor epiteliului respirator
• lizează celulele epiteliale ale tractului respirator superior şi alveolare
• inhibă migrarea neutrofilelor şi activitatea lor bactericidă
• inhibă proliferarea clonelor de limfocite şi sinteza Ac
• activează calea clasică a complementului
• Proteina A (PspA)
• inhiba activarea complementului
file:///C:/Users/carme/Downloads/SimellB_thesis2003%20(3).pdf
 • Vaccin 23-valent (serotipurile 1, 2, 3, 4, 5, 6B, 7F, 8, 9N, 9V, 10A, 11A,
12F, 14, 15B, 17F, 18C, 19A, 19F, 20, 22F, 23F şi 33F)
• A redus cu 80-90% frecvenţa infecţiilor invazive
•depistarea polizaharidului capsular
prin latexaglutinare în LCR (lichid cefalorahidian)

Vaccin 23-valent (serotipurile 1, 2, 3, 4, 5, 6B, 7F, 8, 9N, 9V, 10A,

11A, 12F, 14, 15B, 17F, 18C, 19A, 19F, 20, 22F, 23F şi 33F)
A redus cu 80-90% frecvenţa infecţiilor invazive

•Streptococcus pneumoniae, testul sensibilităţii la optochin

(etilhidrocupreina) diferenţiază pneumococul de alţi streptococi viridans. https://journals.asm.org/doi/full/10.1128/CMR.11.4.645
file:///C:/Users/carme/Downloads/New_Strategy_Is_Needed_to_Preve
• Prezenţa unei zone de inhibiţie mai mari sau egală cu 14 mm în jurul
discului cu 5 micrograme de optochin identifică prezumtiv pneumococul nt_Pneumococcal.8.pdf
Sensibilitatea la antibiotice

Testare pe geloza MH cu sânge

Sensibilitatea la Pen se testează cu discul de Oxa

Oxa >20 mm (MIC <0.06 ug/mL la Pen)= S la Pen, AMC, AMP-Sulbactam,
cefaclor, cefepim, cefotaxim, ceftriaxon, cefuroxime, imipenem,
ertapenem, loracarbef, meropenem (Aceste antibiotice nu se testează!!!!)

Oxa < 19 mm- confirmare obligatorie printr-o metoda cantitativa (se testeaza
Pen si CRO/CTX/MEM)
Nu se raportează Pen-R sau Pen-I doar pe baza diametrului la Oxa!!!!!!!!!
Pentru tulpinile izolate din LCR se testează CMI– Pen și
FEP/CXM/CRO/CTX/MEM)
 g. Enterococcus
• Coci intestinali gram pozitivi, facultativ anaerobi, cu aspect
ovoid, grupaţi în lanţuri scurte, perechi sau celule izolate

• Cresc în medii cu 6,5% NaCl, pH 9,6, între 10-45o,

supravieţuiesc 30 minute la 60o C

• Specii izolate în clinică: faecalis, faecium (specii în general

imobile), caseliflavus, gallinarum (specii mobile), avium,
durans, malodoratus

• Enterococcus faecalis produce 80-90% din totalul infecţiilor

enterococice
• infecţiile abdominale purulente, apărute consecutiv
unor leziuni ale tractului digestiv (e.g., infecții ale
tractului biliar)
• infecţii ale tractului urinar
• septicemii, endocardite, meningite
• Infecții de plagă de arsură, ale țesuturilor moi
• Infecții ale mijloacelor de protezare (catetere
intravasculare)
• infecții pulmonare, infecții ORL, periodontale
Enterococii aderă la celulele epiteliale ale mucoasei colonului, sunt endocitaţi de celulele epiteliale sau de leucocitele
intraepiteliale, transportate prin limfă la ganglionii limfatici mezenterici, proliferează şi diseminează pe cale sanguină
la distanţă.

Rol Factor de virulenţă

Substanţă de agregare (AS)
Alte adezine de suprafaţă
Aderenţă şi colonizare Acid lipoteichoic (LTA)
Rezistenţa la mecanismele de apărare ale
gazdei AS
Citolizină
AS-48
Inhibarea altor specii bacteriene Alte bacteriocine
LTA
Anion superoxid extracelular
Gelatinază
Hialuronidază
Leziuni tisulare Citolizină
Feromoni de sex
 Diagnostic de laborator
Creștere pe mediu cu bilă-esculină
Nehemolitici sau rar alfa-hemolitici (BE) și la conc.ridicate de NaCl PYR (+)

PYR- pirolidonil aril amidaza

Sensibilitatea la antibiotice
S la Pen= sunt sensibili la AMP, AMX, AMS, AMC, PIP, PTZ
R Pen= R la peniciline , amino-, carboxi-, ureidopeniciline
Enterococii sensibili la AMP nu pot fi declarati Pen S.

Producerea de beta-lactamază decelată prin testul hidrolizei nitrocefinului.

Control de calitate
BL - S.aureus 25923
BL-+ Haemophilus influenzae 35056
Cefalosporinele, aminoglicozidele, clindamicina, SXT= nu sunt active in vivo

R E. gallinarum, E. casseliflavus/E. flavescens =van C (intrinseca)

•R dobândită la E. faecium/faecalis, E.raffinosus, E.avium, E.durans
+ alte clase - clorampenicol, tetracicline, macrolide, quinolone)
 Alti streptococi
• g. Peptostreptococcus sp. cresc numai în anaerobioză sau microaerobioză şi uneori produc hemolizine. Sunt membri ai microbiotei cavităţii orale, a tractului
respirator superior, a tractului genital feminin, a colonului. Se poate izola din infecţiile anaerobe mixte: răni, endometrită post-partum.
• g.Globicatella, cu o singură specie sanguis, este înrudit filogenetic de Aerococcus si se aseamănă cu enterococii, dar sunt sensibili la vancomicină. Este
izolat de la pacienţi cu bacteriemie, infecţii tract urinar, meningită.
• g. Lactococcus – cu mai multe specii şi subspecii, reuneşte coci apartinand serogrupului Lancefield N, homofermentativi, asemănător cu enterococii dar
nu se devolt[ la 45 grade C. Responsabili de bacteriemii, infecţii de tract urinar (cistite), endocardită subacută, pneumonii, infecţii cutanate, apendicite, abcese
cerebrale.
• g. Leuconostoc – cu mai multe specii, cuprinde cocobacili homofermentativi, asemănători din punct de vedere al caracterelor de colonie cu streptococii
viridans, izolati din infecţii parodontotice, de cateter, bacteriemii, septicemii la gazde imunodeprimate, meningite cu evoluţie gravă cauzată de rezistenţa
intrinsecă la vancomicină
• g. Streptococcus milleri poate produce infecţii supurative, abcese cerebrale, infecţii ORL, cutanate, genitale, pleuropulmonare.
• g. Alţi streptococi orali sunt agenţi principali ai endocarditelor infecţioase.
• Streptococii de grup D grupati in specia S. bovis produce adesea infecţii abdominale în cazul neoplaziilor de colon.
• g. Vagococcus cuprinde lactococi mobili, de grup N izolati in cazuri rare de la pacienţi cu bacteriemii, peritonite. Se prezintă sub formă de coci în perechi
sau tetrade, catalazo –negativi.
• g. Gemella cuprinde 2 specii, se prezintă sub formă de coci în perechi, tetrade, grămezi sau lanţuri scurte, Gram-variabili, izolaţi din cazuri clinice de
bacteriemii la bolnavi cu endocardită, meningite, si din lichidul sinovial al bolnavilor cu artrite.
• g. Helcoccocus produce infecţii ale plagilor, ulcere cutanate şi mastite, infecţii de chist sebaceu, infecţii supraadăugate ale rănilor.
• g. Pedioccocus produce supuraţii abdominale, salivă, scaun, urină, bacteriemii, septicemii, abcese abdominale, abcese hepatice, endocardite, peritonite, infecţii
de cateter.
• g. Tetragenococcus cuprinde tulpini care nu au fost izolate la om. Sunt coci grupaţi în perechi sau tetrade cu acţiune catalazică slabă.
• g. Aerococcus produce bacteriemii la bolnavi cu endocardite, infecţii de tract urinar, lichid sinovial la pacienţii cu artrită septică, meningite.
• g. Alloiococcus produce otite, bacteriemii.
Streptococi defectivi
• Genurile Abiotrophia şi Granulicatella
• auxotrofe pentru vitamina B6 si cisteină;
• produce cromofori;
• sunt PYR (+);
• au aspect pleomorf, Gram variabili, pseudo-
bacilari, izolaţi sau rar în lanţuri;
• endocardite; sinuzite; afecţiuni paradontotice;
osteomielite; abcese cerebrale; meningite;
endoftalmite.
Familia Pseudomonadaceae –grupul
pseudomonadelor
Pseudomonas (sensu stricto)
Burkholderia species
g. Comamonas, Acidovorax, Hydrogenophaga
Brevundimonas sp
g. Stenotrophomonas si Xanthomonas

+
Alcaligenes xylosoxydans, Chryseobacterium meningosepticum,
Ochrobactrum antrhropi, Ralstonia pickettii
 g. Pseudomonas
• genul Pseudomonas cu 256 de specii, împărţite în 5 grupe
metabolice
• bacterie ubicuitară, în sol, pe suprafaţa materiei vegetale, în
apele dulci şi marine.
• se pot dezvolta la temperaturi scăzute (psichrofilie) sau ridicate
(42oC) şi contaminează produsele alimentare sau farmaceutice
conservate la rece.
• uneori se poate izola din microbiota intestinală a omului şi
animalelor.
• Strict aerob, poate crește în absenţa O2, dar doar în prezenta
NO3

• Ps. aeruginosa – cel mai important agent nosocomial

Grupuri și subgrupuri de omologie stabilite pe Genuri și specii
baza analizei ARNr
I Specii fluorescente Pseudomonas aeruginosa
Pseudomonas fluorescens
Pseudomonas putida
Specii nefluorescente Pseudomonas stutzeri
Pseudomonas mendocina
II Burkholderia pseudomallei
Burkholderia mallei
Burkholderia cepacia
Ralstonia pickettii
III Comamonas sp.
Acidovorax sp.
I Brevundimonas sp.
V Stenotrophomonas maltophilia
3 tipuri de colonii: R, cu aspect de ou prăjit, S /Mucoide (alginat).
Coloniile netede şi mucoide -rol important în colonizare şi virulenţă.
P. aeruginosa Mucoid P. aeruginosa

Agar MacConkey
 Producere de pigmenti difuzibili-piocianina (fenazina – albastru)
(geloza nutritiva, geloza-sange)- produs exclusiv de P. aeruginosa
Pioverdina (fluoresceina)- galben-verde, galben brun- produs si de alte specii
 Pseudomonas fluorescens
• VIS UV
Piocianina Pioverdina
Secretie de piocianina+pioverdina
(verde-albastru)
Piorubina si piomelanina- rosu/negru
 Caractere biochimice

O/F test-oxidativ
Catalaza- “+”
Oxidaza- “+”
Nitrat reductaza-“+”
• Indol -
• RM -
• VP -
• Citrat +
• Ureaza –
• Glc –/oxid
• Lac-
• Zah-
Pseudomonas aeruginosa
Factor de virulenţă Activitate biologică
Exopolizaharide Aderenţă la epiteliu
mucoide (alginat)- polimeri de Barieră împotriva fagocitelor şi antibioticelor
acid manuronic şi glucuronic Inhibă legarea anticorpilor şi a complementului
Proteaze Leziuni tisulare
elastaza, proteaza alcalină Slăbirea joncţiunilor celulelor epiteliale
(colagenaza) și fibrinolizina Degradarea fibronectinei (expunerea receptorilor)- aderenta oportunista –keratite, conjunctivite,
IU, ITR
Clivarea anticorpilor
Inactivarea α1-antitripsinei, componentelor complementului şi citochinelor
Clivarea receptorilor C3b de pe suprafata neutrofilelor
Stimulează secreţia de mucus
Exotoxina A (ETA) Citotoxică prin inhibarea sintezei proteinelor~toxina difterica (blocarea EF-2)
Toxică pentru macrofage
Mitogen pentru celulele T
Inhibă proliferarea granulocitelor şi macrofagelor
Lipopolizaharide Determinant antigenic pe suprafaţa celulei
Proprietăţi endotoxice mai slabe decât LPS a altor specii Gram negative
Pigmenţi: piocianina (piochelina- Inhibă mişcarea cililor
deriv.), Toxici pentru alte specii bacteriene şi celulele umane
1-hidroxifenazina, pioverdina Stimulează metabolismul oxidativ al neutrofilelor
Inhibă proliferarea limfocitelor
Piochelina- siderofor
Fosfolipaza C Hemoliză
Lezarea ţesuturilor
Distrugerea surfactantului
Fimbrii (pili de tip IV) Aderenţă la epiteliu
Lipaza Lezarea ţesutului
Histamina Pierderea integrităţii epiteliului
Exoenzima S Aderenţa la epiteliu
Citotoxică - ADP-ribozilantă
Leucocidina (Citotoxina) Citotoxică pentru neutrofile şi limfocite
 Patologie
• pacienţii spitalizaţi (hematologie, reanimare, urologie, imunodeprimaţi),
după mai multe cure de antibiotice.
• poarta de intrare:
– translocaţia digestivă la bolnavii aplazici;
– focare de infecţie digestive;
– dispozitive intravasculare sau urinare;
– leziuni tegumentare sau ale mucoaselor (arsuri, răni, plăgi
chirurgicale).

• Infecţiile respiratorii
– apar aproape în exclusivitate la indivizii cu leziuni ale epiteliului
tractului respirator inferior (boli cronice pulmonare şi în insuficienţa
cardiacă congestivă) sau imunocompromiși (neutropenii,
chimioterapie).
– Infecţia tractului respirator inferior la bolnavii cu fibroză chistică -tulpini
mucoide
stratul de alginat împiedică legarea anticorpilor la determinanţii antigenici ai suprafeţei celulei
Tulpinile mucoide sunt mai rezistente la fagocitza non-opsonică;
• alginatul este o barieră mecanică pentru antibioticele aminiglicozidice;
• alginatul mărește gradul de aderenţă al tulpinilor mucoide de celulele epiteliale ale tractului pulmonar
• alginatul nu inhibă sinteza anticorpilor specifici, dar pare să inhibe IMC.

• Ps. aeruginosa mucoid nu produce septicemie

Structura alginatului
• Bacteriemii la pacienţii imunocompromişi, majoritatea nosocomiale
(25% din totalul bacteriemiilor dobândite în spitale)

• Meningite şi abcese cerebrale

• Otite externe , incl. ‘otita înotătorului’.

– La diabetici produce otita invazivă

• Infecţii devastatoare ale ochiului

– keratite bacteriene
– oftalmia neonatala

• Infecţiile oaselor şi articulaţiilor

– osteomielite cronice
– Osteocondrite

• Infecţiile tractului urinar (12% din infecţiile urinare nosocomiale)

• leziuni la indivizii imunocompromiși la nivelul oricărui segment al
tractului gastrointestinal de la orofarige la rect
– etiologia infecţiilor perirectale, diareii la copii, gastroenteritelor tipice și
enterocolitelor necrozante.

• Infecţii ale pielii (incl. foliculite şi acneea vulgaris)

• Endocardita
• Ps. mallei
– parazit adevărat la cal- răpciugă.
– se poate transmite la om.

• Pseudomonas (Burkholderia)
pseudomallei
– bacil aerob Gram negativ, imobil,
saprobiont în sol, apă, orezării, materia
vegetală.
– Crește la 42o, oxidează glucoza, lactoza
etc
– patogen oportunist, un contaminant al
rănilorși agentul meloidozei, o boală
tropicală, fatală la om şi la alte mamifere
domestice.
• Meloidoza este o infecţie
pulmonară.
• La cabaline Ps. pseudomallei -morva,
transmisibilă la om.
– La cal, infecţia implică plămânul, dar
este o infecţie sistemică, cu leziuni
subcutanate ulcerative și adenopatie.
– La om infecţia poate evolua fatal și
începe cu ulceraţii tegumentare sau ale
mucoaselor, adenopatie și septicemie.
 Burkholderia cepacia
• Complexul Burckholderia
caepacia (Bcc) cuprinde 9 specii
cu distribuție ubiquitară
• pacienții cu fibroză chistică
– purtători asimptomatici
– infecția poate evolua cu deteriorarea
progresivă a țesutului pulmonar în
câteva luni sau foarte rapid, cu
apariția pneumoniei necrozante și a
bacteriemiei.
– transmitere interumana
– potențial parazitism intracelular
– infecția cu Ps.aeruginosa
favorizează colonizarea
ulterioară cu Burckholderia
caepacia.
• Virulența multifactorială:
– aderența la celulele epiteliale ale gazdei și la mucină prin intermediul
pililor
– producerea de proteaze, hemolizine
– LPS cu toxicitate ridicată și cu o structură care îi conferă rezistență la
fagocitoză
– elaborarea de melanină care protejează celulele bacteriene de
sistemele microbicide
Stenotrophomonas maltophilia

– specie ubiquitară
– colonii verde-lavandă
sau gri
– oxidazo-negativ !!!!
– lizin-decarboxilază
pozitiv
– agent al infecțiilor
nosocomiale de tract
respirator, urinar,
infecții ale plăgilor sau
bacteriemii asociate
dispozitivelor protetice
 Genul Acinetobacter
• 20 specii, A. boumannii
• BGNF, saprofite în sol, apă,
apă menajeră și hrană,
comensale ale tegumentului
personalului medical și
pacienților
• patogeni nosocomiali
importanți, mai ales în unitățile
de terapie intensivă.
• bacili Gram negativi, în fază
logaritmică de creștere,
devenind cocoidali, și grupați în
diplo sau în lanțuri de lungimi
variabile, în fază staționară
• Tulpini capsulate
• Strict aerobi, oxid-, cat+, NTR -
• Microbiota tegumentului (25%)
 Patologie
• septicemie, 3-5% din pneumoniile nosocomiale, VAP, endocardite, meningite,
infecții cutanate, de plagă chirurgicală, infecții cutanate, oculare și infecții de tract
urinar)
• frecvent rezistent la majoritatea antibioticelor utilizate pentru tratamentul infecțiilor
nosocomiale (inclusiv carbapenemi).
• virulența tulpinilor implicate în diferite infecții, și anume:
– 1) prezența capsulei polizaharidice formată din L ramnoza, D glucoza, acid D glucuronic,
D manoza
– 2) aderența la celulele epiteliale mediată de fimbrii și/sau polizaharide capsulare
– 3) producția de lipaze
– 4) toxicitatea componentelor polizaharidice ale peretelui celular și prezența lipidului A.
g. Achromobacter, Alcaligenes, Ochrobactrum

• bacili Gram-negativi, oxidază-

pozitivi, cu mobilitate de tip peritrih
spre deosebire de celelalte
pseudomonade, care prezintă
mobilitate de tip polar.
• utilizează citratul ca sursă de C,
produc urează și dgradează
glucoza în aerobioză și
anaerobioză
• izolați din microbiota normală,
echipamente de ventilație și
sisteme de dializă, iar ocazional
din sânge, urină, LCR, plăgi,
abcese.
• Ochrobactrum anthropi -izolată din
bacteriemii asociate dispozitivelor
intravasculare
• contaminant produse biologice
 Bordetella
• B. pertussis
– patogen exclusiv la om
– infecţii ale tractului respirator- tusea convulsivă
• B. parapertussis
– entitate clinică asemănătoare
• B. avium
– infecţioasă pentru pasari (curci)
• Bordetella bronchiseptica (Bordetella bronchicanis)
– infecţioasă pentru iepuri şi câini
– ocazional poate infecta omul - infecţii respiratorii şi bacteriemii,
în special la pacienţii imunodeprimaţi
• noi specii
– B. hinzii
• bacteriemie si infecţii de tract respirator
– B. holmseii
• bacteriemie la pacienţii imunodeprimaţi
– B. trematum, care produce infecţii de plagă şi otite medii
•
 DIFFERENTIEREA SPECIILOR DE BORDETELLA
PATOGENE LA OM
Crestere Crestere
pe medii pe agar
neseletive Bordet- Ureaza Oxidaza Mobilitate
(TSA, Gengou
MacConkey)

B. pertussis - + - + -

B. parapertussis + + - -

B. bronchiseptica + + + +
 B. pertussis

– cocobacil Gram negativ, strict

aerob, capsulat, fastidios
– albastru de toluidină -
granule metacromatice
bipolare
– catalază şi oxidază – pozitive
– metabolizează glucoza fără
producere de gaz, lactoza şi
o serie de aminoacizi
– tulpinile virulente sunt
hemolitice
– bulion sintetic Stainer-
Scholte şi geloză sânge
Bordet-Gengou, incubate în
aerobioză, la 35° - 37°C
– PCR, aglutinare
• Adezine
Virulenta
– hemaglutinine filamentoase (FHA)
– fimbrii
– pertactina (PRN) -OMP

• Toxine: toxina pertussis (PT), toxina adenilat ciclază (ACT), citotoxina

traheală (TCT), toxina dermonecrotică (DNT).
– Toxina pertussis
• leucocitoză, eliberarea histaminei din mastocite, stimulează
secreţia insulinei, are activitate mitogenică.
• structură clasică de tip AB.
• (ADP)-ribozilarea unui grup de proteine reglatoare ale sintezei
guaninei.
– Toxina adenilat ciclază (ACT)
• activată de o calmodulină.
• creşterea nivelului AMPc în celula gazdă.
• In vitro- hemolitica
• ACT face parte din familia toxinelor RTX (repeats in toxin)
(secvenţe nonamerice repetate de aminoacizi, la capătul C al
moleculei).
– Citotoxina traheală
• acidul anhidromuramic, legat cu un fragment dizaharid-tetrapeptid
peptidoglicanic, eliberat de celulele bacteriene în faza de creştere.
• inhibă sinteza ADN în celulele ciliate ale traheii, produce extruzia
celulelor ciliate din epiteliul căilor respiratorii superioare, măreşte
frecvenţa celulelor cu deficit numeric al cililor şi este toxică pentru
alte celule epiteliale.
– Toxina dermonecrotică (DNT)
• vasoconstricţie şi necroză după injectarea subdermică la şoarece.
– Lipopolizaharidul (LPS)
• produce leziuni ale celulelor epiteliale ale tractului respirator
superior şi este imunogenă.
•
• Adezine
Virulenta
• hemaglutinine filamentoase (FHA)
• fimbrii
• pertactina (PRN) -OMP

• Toxine: toxina pertussis (PT), toxina adenilat ciclază (ACT), citotoxina traheală (TCT), toxina
dermonecrotică (DNT).
• Toxina pertussis
• leucocitoză, eliberarea histaminei din mastocite, stimulează secreţia insulinei, are
activitate mitogenică.
• structură clasică de tip AB.
• (ADP)-ribozilarea unui grup de proteine reglatoare ale sintezei guaninei.
• Toxina adenilat ciclază (ACT)
• activată de o calmodulină.
• creşterea nivelului AMPc în celula gazdă.
• In vitro- hemolitica
• ACT face parte din familia toxinelor RTX (repeats in toxin) (secvenţe nonamerice
repetate de aminoacizi, la capătul C al moleculei).
• Citotoxina traheală
• acidul anhidromuramic, legat cu un fragment dizaharid-tetrapeptid peptidoglicanic,
eliberat de celulele bacteriene în faza de creştere.
• inhibă sinteza ADN în celulele ciliate ale traheii, produce extruzia celulelor ciliate din
epiteliul căilor respiratorii superioare, măreşte frecvenţa celulelor cu deficit numeric
al cililor şi este toxică pentru alte celule epiteliale.
• Toxina dermonecrotică (DNT)
• vasoconstricţie şi necroză după injectarea subdermică la şoarece.
• Lipopolizaharidul (LPS)
• produce leziuni ale celulelor epiteliale ale tractului respirator superior şi este
imunogenă.
• Imunitatea consecutivă infecţiei previne colonizarea epiteliului tractului respirator, iar
imunitatea postvaccinare este protectoare faţă de efectele toxinelor.
• Mecanisme de evaziune a sistemului imunitar al gazdei
• Antigenele B. pertussis sunt imunosupresoare
• Citotoxina traheală lizează celulele ciliate ale tractului respirator superior
• Toxina adenilat ciclază şi toxina pertussis inhibă funcţia celulelor limfoide, prin inducerea unor nivele
intracelulare crescute de AMPc
• Cele două toxine acţionează sinergic la nivelul epiteliului respirator şi reduc capacitatea de migrare
chimiotactică şi fagocitară a PMN, a monocitelor sanguine, a macrofagelor alveolare şi a limfocitelor
• Variaţia antigenică /de faza a fimbriilor - B. pertussis pot fi afimbriate sau să poarte unul sau două tipuri
de fimbrii

• operonul bvg (bordetella virulence genes) sau vir - mecanism de reglare cu două componente
• Sursa de infecţie
• pacientul în stadiul cataral timpuriu al bolii
• contagiozitate mare
• copiii sub 5 ani sunt mai sensibili, incidenţă semnificativă şi la adulţi

• Transmitere pe cale respiratorie

• aderarea rapida la celulele epiteliale ale traheii şi bronhiilor
• multiplicare
• interferentă cu mişcarea cililor
• Infectie localizata: bacteria nu trece în sânge, dar produce toxine cu efect necrotic. Epiteliul se infiltrează cu PMN.
• Perioada de incubaţie este de 2 săptămâni

• Fazele clinice
• faza catarală durează 7-21 de zile
• faza de stare (sau paroxistică) - 2-4 săptămâni, marcată de tuse violentă şi inspiraţie zgomotoasă caracteristică acestei maladii, poate fi
însoţită de cianoză, limfocitoza (16000-30000/µL), vomă, epuizare caşectică severă şi moarte
• faza de convalescenţă, cu episoade de tuse a căror frecvenţă scade progresiv, durează 3-4 săptămâni.
• Mecanismul major de protecţie a organismului uman faţă de infecţia cu B. pertussis este sinteza anticorpilor neutralizanţi. Titrul anticorpilor
specifici faţă de toxina pertussis, hemaglutinina filamentoasă, pertactină şi fimbrii, se corelează cu un nivel crescut de protecţie fată de
infecţie. Dacă se produce, infecţia secundară este uşoară.

• Vaccinul folosit pe scară largă, din anii ’50

celule omorâte de B. pertussis, administrate în asociaţie cu anatoxinele difterică şi tetanică (vaccinul DiTePer).
• Vaccinarea începe la vârsta de 2 luni, în 3 doze repetate, urmate de două rapeluri la 4-6 ani.
• Vaccinul reduce incidenţa infecţiei, dar este reactogen (produce efecte locale): durere locală, eritem, edem, febră la 30-70% dintre cei
vaccinaţi.
 Legionella
• bacili Gram negativi, nesporulaţi, neacidorezistenţi,
necapsulaţi, alungiţi, facultativ intracelulari, cu habitat
hidric şi hidro-teluric – ape dulci, soluri umede, larg
răspândit în natură şi în reţelele de distribuţie a apei
• inhalarea aerosolilor contaminaţi
• catalaza-pozitivi
• rezervoarele potenţiale
• toate elementele constitutive sau anexele
sistemelor care conţin o sursă de apă stagnantă
(conducte de răcire a aerului, instalaţii de
menţinere a umidităţii, rezervoare de apă,
piscine, fântâni, echipamentele din staţiunile
termale).

• Legionella pneumophila - ~85% din cazurile de

legioneloză
• legioneloza, cu 3 forme clinice distincte:
boala legionarilor, febra Pontiac şi forme
extrapulmonare: hematologice, cardiace,
musculare, digestive, retinite, sinuzite.
Diagnosticul de laborator

• Creşte pe medii complexe- BCYE (buffered

charcoal-yeast extract agar) cu alfa-ketoglutarat
+/- antibiotice, la pH 6.9, temperatura de 35 °C şi
90% umiditate, după 3-7 zile de incubare.
• Pe frotiuri din produse patologice colorate
Gram nu se evid bacilii (este necesara
imunofluorescenta)
• Necesita Cys, Fe
• Detectia Ag in urina
• Detectia Ac specifici in ser
• Tratament de elecţie – eritromicina sau
rifampicină.
Patogeneza
• Legionella -patogen oportunist
• Infectează femeile în timpul sarcinii, nou născuţii, persoanele vârstnice, imunocompromise
(pacienţii SIDA) sau debilitate.
• Foarte frecvent asociată cu malignitatea (leucemii, limfoame, sarcoame), cu chimioterapia antineoplazică sau
imunosupresoare (la persoanele cu transplant sau tratate corticosteroizi), cu hepatita cronică (ciroză sau
alcoolism), cu insuficienţa renală, cu diabetul sau cu lupusul sistemic diseminat, bronşita cronică, emfizemul,
fumatul

• Legioneloza - pneumonie acută purulentă, caracterizată prin alveole încărcate cu polimorfonucleare

neutrofile, macrofage, fibrină şi eritrocite.
• Incubatie 2-10 zile
• debut: sindrom pseudogripal cu febră, tuse seacă, cefalee, mialgii, anorexie.
• stare: febră ridicată, dispnee şi tuse posibil expectorantă, uneori diaree şi alte semne nespecifice.

• Leucocitoclazie
 Alte specii de bacterii Gram-negative

• g. Actinobacillus
(Aggregatibacter)
– Aggregatibacter
actinomycetemcomitans
• cocobacil Gram-negativ cu
creștere lentă adesea
asociat cu actinomicozele
• boala periodontala la
adolescenți, endocardite,
abcese, osteomielita
• sensibil la tetraciclină,
cloramfenicol, penicilină
G, ampicilină și
eritromicină
• Capnocytophaga
– Specii rezidente ale
microbiotei normale
– creștere lentă,
capnofile, Gram-
negative, fusiforme
sau filamentoase
facultativ anaerobe,
care necesită CO2
pentru creștere
– mobilitate prin
alunecare
– Hemolitice
– produce o substanță
care modifică
activitatea PMNN
– bacteriemii și infecții
sistemice cu evoluție
gravă, în special la
pacienții
imunodeprimați
• Cardiobacterium
hominis
– bacil Gram-
negativ pleomorf,
facultativ anaerob,
constituent al
microbiotei
tractului respirator
superior și
intestinal
– ocazional poate
determina
endocardita
• Chromobacterium violaceum
– bacil Gram-negativ asemănător cu pseudomonadele
– produce un pigment violet
– In zonele subtropicale
• abcese, diaree, infecții septice, în urma contaminării
pe cale intestinală sau prin țesutul cutanat lezat.

• ~Eikenella corrodens
– bacil Gram-negativ, de dimensiuni mici, fastidios,
capnofil, constituent al microbiotei cavității orale și
intestinale (40–70% )
– formează colonii invaginate în agar
– oxidazo-pozitiv
– nu fermentează zaharurile
– adesea asociată cu streptococii în infecțiile mixte cu
contaminare orală
• Chryseobacterium
– bacili Gram-negativi, lungi, fini, oxidazo-
pozitivi, imobili, proteolitici și slab fermentativi
– formează colonii cu pigment galben, specific
– izolat din puroaie superficiale, conducte și
echipamente medicale expuse la o sursă de
apă contaminată și nesterilizate.
– Ocazional pot coloniza tractul respirator
superior și rareori poate cauza meningită
(specia Chryseobacterium meningosepticum).
– Speciile acestui gen sunt în general
multirezistente la antibiotice
• Grupul Kingella
– 3 specii
– Kingella kingae.
– bacili Grma-negativi, cu forme cocobacilare
sau de diplococi, hemolitice pe geloză sânge
– microbiota orala
– ocazional infecții osoase, articulare și ale
tendoanelor
• în urma diseminării în sânge prin
microhemoragiile consecutive periajului
dentar.
 Bacterii Gram-pozitive de importanta
medicala
• Bacili aerobi, sporulați
• Familia Bacillaceae, g. Bacillus
– B. anthracis -antraxul la ierbivore și accidental la om, agent
important al bioterorismului;
– B. cereus -intoxicație alimentară și infecții oculare sau cu alte
localizări;
 Bacillus anthracis
B. cereus și
B. anthracis
B. thuringiensis
Necesar de tiamină
+ -
pentru creștere
Hemoliză* - +
Capsulă
+ -
polipeptidică**
Liză mediată de
bacteriofagul + -
gamma***
Mobilitate - +
Creștere pe mediu
hidrat de cloral
- +
(2,2,2-tricloro-1,1-
etandiol)
String test + -
 Virulența
• La om, sporii pătrund prin leziunile tegumentare (antrax cutanat), rareori prin membranele mucoase
(antrax gastrointestinal) sau prin inhalare (antrax pulmonar).

• Sporii germinează la locul de pătrundere și induc apariția unui edem gelatinos și congestie.

• Bacilii se diseminează pe cale limfatică și sanguină, se multiplică în sânge. Celulele capsulate sunt
virulente și induc antraxul clinic

• Factori de virulența:
– un polipeptid (poli-γ-D acid glutamic) din structura capsulei, care-l protejează de fagocite;
– o toxină alcătuită din 3 componente proteice: antigenul protector (PA), factorul letal (LF) și factorul
edematos (EF).
• Antigenul protector
– Complexele PA + LF sau PA + EF sunt internalizate prin mecanismul endocitozei mediate de
receptor sub forma complexelor heptamerice. După acidifierea endosomului, subunitățile LF și EF
sunt eliberate în citosol.

• EF și LF au rolul componentei active (A), iar componenta PA are rolul de legare de receptorul membranar
(B). Antigenul protector pare să formeze canale pentru trecerea ionilor prin membrana celulei eucariote.
• Factorul edematos -o adenilat-ciclază, dependentă de Ca2+.
• Factorul letal - o metaloprotează dependentă de Ca și de Zn. Complexul LF și PA determină leziunile
tisulare, șocul sistemic și moartea, mediate de nivelele înalte de citochine.
• Răspunsul imun anti PA este protector.
Carbune cutanat – forma buloasa
•Frotiu din amprenta de
splină a şoarecelui
decedat după 48 ore de la
inocularea suspensiei
bacteriene. Coloraţie cu
albastru de metilen policrom
(1000x). Bacillus anthracis şi
celulele splenice apar coloraţi
în albastru, iar capsula
colorată metacromatic în roz.

Frotiu din cultura de 48 ore

pe agar nutritiv. Bacili gram-
pozitivi mari (0,9 µm/3-8 µm)
aşezaţi în lanţuri arcuite,
sporulaţi, cu spor oval situat
central şi care nu
deformează corpul bacteriei.

•Bacillus anthracis. Cultură de 24 ore pe
agar nutritiv (1/1):
colonii mari de 3 mm, aplatizate, de tip
R.
•Bacillus anthracis, detaliu al
unei culturi de 24 ore pe agar
nutritiv (x3). Aspectul de "cap
de meduză": periferia
coloniei examinată cu lupa
apare înconjurată de
prelungiri laterale ondulate
precum şuviţele de păr.
•Cultură de 24 ore pe agar cu 5% sânge de •Bacillus anthracis cultură de 24 ore pe agar cu 5%
berbec(1/1). Coloniile mari, sânge de
berbec (x3). În această imagine de detaliu observăm
rugoase, alb-cenuşii, turtite, nehemolitice
coloniile mari cu diametrul de 5 mm, alb-cenuşii,
aparţin Bacillus anthracis ( jos ); coloniile cu rugoase, cu aspect de "sticlă pisată".
morfologie asemănătoare, dar înconjurate de
o zonă largă de beta-hemoliză aparţin
Bacillus cereus (sus)
 B. cereus
• Bacili mari, imobili, sporulati, aerobi, Gram pozitivi, cu capetele în unghi drept, așezati în
lanțuri lungi.
• Se dezvoltă în alimente, unde secretă o enterotoxină și produce intoxicația alimentară.

• emetică
– asociată cu consumul orezului
• diareică
– produsă de consumul cărnii
– asociată cu diaree masivă.
• Enterotoxina poate fi sintetizată nu numai în alimente, dar și în lumenul intestinal.
•
• Determinanții virulenței la Bacillus cereus:
– 3 fosfolipaze C (lecitinaza, fosfatidil-colin hidrolaza, fosfatidilinozitol-hidrolaza), hemolitice;
– sfingomielinaza, hemolitică;
– hemolizina I (cereolizina), o citolizină termolabilă, activată de sulf -produce microperforații
membranare, care perturbă controlul echilibrului ionic. În sânge, hemolizina I este inactivată de
colesterol, ceea ce limitează efectele patologice în infecțiile naturale;
– hemolizina II, alcătuită din două subunități (cea care mediază legarea și cea activă, cu efecte
necrotice asupra enterocitelor). Activitatea sa nu este neutralizată de colesterol;
– hemolizina III, denumită factorul emetic, este o proteină sau un grup de proteine cu gr. mol. mică,
foarte stabile la căldură, la acțiunea proteazelor și la variația pH. Este un dodecadepsipeptid.

Lecitinaza m. Nagler
 g. Clostridium
C. perfringens C.septicum C. novyi C. difficille C. tetani C.botulinum

Lecitinaza + - + - - -
Spor subterminal subterminal central Subterminal subterminal terminal

Mobilitate - + + + + +
Beta hemolizã + + + - + +

Fermentarea + + + + - +
glucozei
Reducerea + + + - - -
nitraților la nitriți
 Virulenta
• exotoxine de o mare diversitate structurală, cu proprietăți imunogene
proprii.
– 8 tipuri -C. botulinum
– 5 tipuri -C. perfringens
• enzime: colagenaze, proteaze, DN-aze, neuraminidaze

• neurotoxine: toxina tetanică (produsă de C. tetani), toxina botulinică

(produsă de C. botulinum);
• enterotoxine: enterotoxina (eliberată de C. perfringens tulpini de tip A)
produce intoxicația alimentară acută la om; tulpinile iota și ε de C.
perfringens produc enterotoxemie la oi, viței, miei și cobai; C. sordelii
produce o toxină hemoragică, asociată cu diaree la viței și oi;
• histotoxine sau toxine citolitice produse de unele tulpini de C. perfringens,
agenții gangrenei gazoase și ai celulitei anaerobe;
• citotoxine (toxine ce acționează asupra citoscheletului), produse de C.
difficile care produce colita sau diareea asociate cu antibioticele la om sau
tulburări diareice la animale. Toxinele care alterează citoscheletul produc
ruperea actinei F (filamentoase) în celulele sensibile.
– toxina A de C. difficile este o enterotoxină puternică.
 Organismul Maladia Toxinele letale majore Mecanismul toxicității
C. perfringens tip A Gangrena gazoasă Toxina α Fosfolipaza C dependentă de Ca
C. perfringens tip C Intoxicație alimentară Enterotoxina Modificări de permeabilitate
,, Gangrena gazoasă Toxina α Fosfolipază dependentă de Ca
,, Enterita necrotică Toxina β Citotoxina
C. septicum Gangrena gazoasă Toxina α Hemolizină, citolitică
C. novyi tip A Gangrena gazoasă Toxina α Citotoxină
C. sordelii Gangrena gazoasă Toxina letală Citotoxină
,, Diaree hemoragică Toxina hemoragică Citotoxină, enterotoxină
C. tetani Tetanus Tetanospasmina Neurotoxină, clivajul sinaptobrevinei
C. botulinum tip A, B, Botulism Toxina botulinică Neurotoxină, clivajul sinaptobrevinei
C1, D, E, F, G
C. difficile Diaree și colită Toxina A Citotoxine, ruperea filamentelor
pseudomembranoasă Toxina B de actină
asociată cu administrarea
antibioticelor
 Clostridii histolitice

Beta-
hemoliza

• - contaminări simple Testul CAMP pozitiv

• - celulita anaerobă
• - mionecroza clostridiană (gangrena
gazoasă).
• C. perfringens
– 4 toxine letale majore (α, β, ε, ι (iota):5 tipuri toxigene: A, B, C, D, E
– 9 toxine minore (antigene solubile) δ, θ (hemolizină), k
(colagenaza), λ (protează), µ, ν (DN-aza), γ, eta şi neuraminidaza
(sialidaza, creşte vâscozitatea sângelui şi favorizează tromboza
capilară).
– Enterotoxina poate cauza intoxicaţii alimentare
• produce creşterea permeabilităţii capilarelor, vasodilataţie şi creşterea
motilităţii intestinale.
• Toxina α
– o fosfolipază C (o lecitinază dependentă de Ca),
– metaloprotează cu Zn, de 53 kDa,
– produce o hemoliză incompletă pe agar-sânge.
– In vivo, α-toxina produce hemoliza intravasculară, agregare plachetară, leziuni
capilare, liza leucocitelor, hipotensiune şi bradicardie
– Este factorul major al mionecrozei (gangrena gazoasă).
• Toxina-β
– toxină letală majoră produsă de tulpinile B şi C de C. perfringens.
– leziunile enteritei necrotice la pacienţii cu un nivel scăzut al dietei proteice.
• Toxina-ε
– produsă de tulpinile de tip B şi D, ca protoxina
– creşterea permeabilităţii peretelui intestinal, cu creşterea înglobării toxinei,
care acţionează sistemic ca o toxină letală. După intrarea în circulaţie produce
hiperemie renală, edem pulmonar, exces de lichid pericardic.
• Toxina iota
– sintetizată de tulpinile E de C. perfringens izolate din intestinul de viţel cu
semnele enteritei şi ale intoxicaţiei generale.
– alcătuită din două proteine, distincte biologic şi imunologic (iota-a şi iota-b).
Activitatea toxică este produsă de amestecul celor două proteine. Asupra
actine globulare a muşchilor striaţi şi actinei nemusculare - ADP-ribozilate.
– Este dermonecrotică şi letală pentru şoarece.
Enterotoxemia este produsă de enterotoxine, β-toxină şi toxina ε.
• C. histolyticum produce cel puţin 5
toxine-enzime:
• - α-toxina necrozantă şi letală
produce moartea animalelor în 24 de
ore de la injecţia intramusculară.
Tegumentul şi muşchii adiacenţi
zonei injectate sunt complet lizate;

• - β-toxina are efecte colagenazice -

metaloprotează care clivează
colagenul nativ triplu-helix şi
gelatina. Pe baza proprietăţilor fizice
s-au identificat 7 variante de
colagenaze;

• - γ-toxina, o protează activată de

gruparea tiol, ce digeră gelatina,
cazeina, dar este inactivă faţă de
colagen;

• - δ-toxina, o enzimă proteolitică cu

actvitate elastazică, inactivată
reversibil în prezenţa agenţilor
reducători;

• - ε-toxina, o hemolizină labilă la O2,

asemănătoare serologic cu cele
produse de alte clostridii.
• C. difficile

• Agentul colitei pseudomembranoase(PMC) post-tratament cu antibiotice

• C. difficile este toxigen

– enterotoxină (toxina A – de 400-600 kDa)
– citotoxină (toxina B – de 360-500 kDa)

• Toxina A se leagă de gangliozidul GM1 al bordurii în perie a enterocitului şi

este la fel de activă ca şi toxina holerică.

• Toxina B are acţiune predominant citotoxică şi este mai puternică decât

toxina A.

• Diagnosticul infecției cu C. difficile -detectarea uneia sau ambelor toxine în

scaun și prin observarea endoscopică a pseudomembranelor sau a
microabceselor mucoasei colonului la pacienții cu diaree post tratament cu
antibiotice, în special cu ampicilină și clindamicină.
•
Infecții endogene produse de bacterii
anaerobe din microbiota normală
Surse de izolare
Coci Gram-pozitivi
Peptostreptococcus spp. Tractul respirator, infecții intra-abdominale, infecții
subcutanate
Streptococi microaerofili Sinuzite, abcese craniene
Bacili Gram-pozitivi- nesporulati
Actinomyces spp. Abcese intracraniene, pneumonii, infecții ORL

Propionibacterium acnes Infecții cardiace și intracraniene

Bifidobacterium spp. Otite
Bacili Gram-negativi
Bacteroides fragilis grup (Bacteroides fragilis, B. Infecții intra-abdominale, infecții al tractului genital
thetaiotamicon) la femei, infecții neonatale, sepsis
Prevotella spp., Porphyromonas spp. Infecții orofaciale, pneumonii, peritonite,
Prevotella oralis Infecții orofaciale
Prevotella B. oris-buccae Infecții orofaciale și intra-abdominale
P. bivia, P. disiens, Fusobacterium spp. Infecții ale tractului genital la femei
Fusobacterium nucleatum Infecții orofaciale, respiratorii,, abcese intracraniene
Terapia empirică de urgență a infecțiilor cu bacterii anaerobe în funcție de
afinitatea Gram și tipul morfologic
Coci Gram-pozitivi anaerobi Coci Gram-negativi anaerobi Bacili Gram-negativi anaerobi Bacili Gram-pozitivi anaerobi

Penicilina cefalosporine Penicilina cefalosporine Penicilina Penicilina, cefalosporine,

clindamicină vancomicină cloramfenicol clindamicină La tulpinile producatoare de eritromicinã, lincomicină,
vancomicină imipenem penicilinaza: metronidazol, clindamicină, vancomicină,
sparfloxacină cloramfenicol, clindamicină, rifampicină, sparfloxacină
imipenem, cefoxitin și combinatii
cu inhibitori de beta lactamaze
(amoxicilinã – clavulanat,
ampicilina– sulbactam, ticarcilina
– clavulanat).

Nu se folosesc ciprofloxacina și Nu sunt eficiente Nu se recomandă

metronidazolul aminoglicozidele, cotrimoxazolul, metroniodazolul (majoritatea
cefalosporinele de generatia III – bacililor sunt rezistenți).
a, chinolonele și monobactamii
 Listeria
• 6 specii
– L. monocytogenes şi L. ivanovii
sunt implicate în patologia
umană şi respectiv animală
– bacil scurt (asemănător ca
morfologie cu Corynebacterium),
uneori grupat în lanţuri scurte,
Gram pozitiv, cu forme
cocobacilare, facultativ anaerob,
nesporulat, necapsulat, pozitiv
pentru catalază, ce creşte uşor
pe geloză nutritivă.
– Psichrofile
– -10% dintre adulţii sănătoşi pot fi
purtători de Listeria în intestin
Aspectul beta-hemolizei
•Listeria monocytogenes. Cultură de 24 ore pe mediul selectiv
PALCAM (1/1). Selectivitatea este dată de polimixină, acroflavină, clorură de litiu, ceftazidim, esculină,
manitol. Coloniile sunt negre sau cenuşii inconjurate de un halou brun-închis.
 Teste de identificare

– Catalaza +
– Mobilitate in umbrela la 25oC
– Testul CAMP +

L. monocytogenes

Hemoliza in bloc diferita CAMP- Streptococcus agalactiae

de cea in sageata
 Diagnosticul diferential al
L. monocytogenes fata de alte
bacterii Gram-pozitive
Hemoliza Mobilitate Hidroliza Crestere
Specia Catalaza La 25oC. esculinei 6.5% NaCl

L. monocytogenes + Beta + + +

Corynebacterium sp . + -, alfa -/+ - +/-

S. agalactiae - Beta - - -/+

Enterococcus sp. - -, alfa - + +

beta
• L. monocytogenes este un patogen oportunist. Risc ridicat de
infecţie:
– nou-născuţi, gravide, persoanele imunocompromise şi debilitate (cu
malignităţi, supuse chimioterapiei sau terapiei imunosupresoare, cu
ciroză sau alcoolism, cu insuficienţă renală, diabet sau lupus) şi
vârstnicii de peste 60 de ani, la care poate provoca infecţii severe
(septicemie şi meningită).
– mortalitatea la aceste grupe de risc este de 30-40%.
– Tropism ridicat pentru SNC si placenta
• internalina Inl A Factori de virulenta
• proteina Act A
(inductoare a
polimerizării actinei)
• P60 –declanseaza
endocitoza
• Listeriolizina O
– factor major al
virulenţei esenţială
pentru creşterea
intracelulară a
bacteriei
– hemolizină (Hly).
– Nu este toxică
pentru organismul
animal, dar lizează
eritrocitele,
eliberând cantitatea
de Fe necesar
bacteriei.
– Colesterolul inhibă
ireversibil
activitatea citolitică
a acestei familii de
toxine-enzime.
• Două tipuri de
fosfolipază C (plc A şi
plc B)
 Erysipelothrix rusiopathiae
• bacil Gram pozitiv, pleomorf
• colonii mici transparente,
strălucitoare
• Se decolorează uşor şi
uneori apare ca fiind Gram
negativ.
• produce H2S /se deosebeşte
de L. monocytogenes.
Catalaza, oxidaza şi indol
negative. Este beta-
hemolitic
• La om, leziuni de culoare
violacee la degete,
caracterizate prin edem şi
durere, nesupurative
• Endocardite
• Tratament cu Penicilina G
 Dignostic de laborator
Catalaza –
Atmosfera de CO2
Crestere pe geloza
sange/chocolat –colonii gri sau
translucide cu hemolzia alfa –
Producere de H2S pe TSI
Aspect pleomorf , bacili, lanturi
scurte, in V, uneori forme
filamentoase
 Corynebacterium sp.
•specii patogene pentru om şi animale;
•specii patogene pentru plante;
•specii nepatogene.

C. diphteriae
C. minutisimum - dermatoză a pielii
C. mycetoides -ulcerele tropicale la om
C. urealyticum este agent al infecţiilor
urinare.
C. ulcerans - faringită exudativă sau
ulcere ale tegumentului mâinii la om;
C. ovis poate determina limfadenita
granulomatoasă acută sau pneumopatii cu
eozinofile la om.
C. xerosis
C. pseudodiphtheriticum
C. pseudotuberculosis
C. jekeium
 Corynebacterium diphteriae

•agentul cauzal al difteriei (boala eradicata)- toxemie produsa de toxina

difterica
•Tozina lizogenica- tox+
•Boala controlata prin vaccinare
•Toxina de tip AB
•Inhbia sinteza proteica – inactivarea EF2

•degenerarea parenchimatoasă şi depozitarea lipidelor în ficat,

necroza muşchiului cardiac, a ficatului, rinichiului,
corticosuprarenalelor, uneori cu hemoragii ample.

•În stadiile primare, toxina favorizează invazivitatea prin

distrugerea celulelor epiteliale şi a celulelor inflamatorii fagocitare
 Forme clinice
• Respiratorie
– Picaturile Pffuger
– Pacienti neimunizati
– Incubatie 2-5 zile
– Simptome: febra, dureri in git, stare generala alterata

– Formarea pseudomembranelor dure (albicioase, gri)

• Extrarespiratorii
– Sistemice - insuficenta renala, hepatica, afectarea SNC
– Forme cutanate – zonele tropicale, favorizate de
intreruperea continuitatii cutanate, suprainfectie cu CGP
 Diagnostic de
• Medii selective - Serumlaborator
Tellurite /modified
Tinsdale, Colonii gri, brune cu halou negru

• Geloza sange – colonii nehemolitice

Bacili GP nesporulati, in palisada, L,

V, litere chinezesti, pleomorfici
 Evidentierea granulatiilor
metacromatice Babes Ernst

• Cultivare pe mediu
• Loeffler sau Pai

Coloratie Loeffler albastru de metil

Testul Elek pentru producerea toxinei -
imunodifuzie
 Actinomicete
• Bacili Gram pozitivi
– acido-alcoolo-rezistenti - g. Mycobacterium;
– reacţie uşor pozitivă -în g. Nocardia;
– negativi pentru acido-alcoolo-rezistenţă aparţin g. Streptomyces şi Actinomadura.
• Nocardia -aerobe, Gram pozitive, pozitive pentru testul catalazei şi
acidorezistente, produc urează şi hidrolizează parafina. In substrat, filamentele se
ramifică, iar cele aeriene se fragmentează şi formează cocobacili.
• Nocardia este un agent patogen oportunist
– N. asteroides - infecţie pulmonară cronică (purulenta), cu posibilă diseminare la creier şi
tegument.
• Pentru diagnostic -frotiuri din spută, puroi, LCR sau chiar din materialul biopsiei
• Actinomicetomul -
infecţie cu progresie
lentă, distructivă,
nedureroasă, care se
iniţiază în ţesutul
conjunctiv al dermului şi
se diseminează prin
continuitate în ţesuturile
adiacente
• Produs de bacterii
filamentoase ramificate:
Nocardia asteroides, N.
brasiliensis,
Actinomadura.
• Actinomyces israelii şi A. naeslundii
– componente minore ale microbiotei orale şi a tractului digestiv
– Procese infecţioase cronice, supurative, granulomatoaseîn zonele
traumatizate ale mucoaselor.
– In granulomul infecţios se găsesc şi alte bacterii din microbiota orală:
Actinobacillus actinomycetemcomitans, Haemophilus aphrophilus,
Eikenela corodens, Capnocytophaga etc.
• A. israelii este facultativ anaerob şi creşte în atmosferă cu CO2.
• Diagnostic
– se examinează puroiul din leziunile granulomatoase pentru prezenţa
structurilor granulare. Granulele sunt tari, lobulate, alcătuite din
macrofage şi alte componente tisulare, filamente bacteriene măciucate
corineforme şi mici concreţiuni de sulf elementar, formate prin oxidarea
H2S rezultat din metabolismul aminoacizilor cu sulf.

•Actinomicoză: "granule de sulf" prezente în lichidul pleural într-un caz

de actinomicoză pulmonară". Puroi fluid cu grunji galbeni de
0,2/1mm, ce reprezintă colonii ale actinomicetului infectant.
•Frotiu din cultura în anaerobioză a unor "granule de
sulf". Coloraţie Gram (x1000). Se observă bacilii gram-pozitivi ramificaţi ce se fragmentează în forme
cocoide şi bacilare
 Mycobacterium tuberculosis
• BAAR, obligat aerobi in vivo
infectează ţesuturile cu o
presiune parţială crescută a O2.
• Conţin o cantitate mare de lipide,
glicolipide şi ceruri, care le
conferă caracterul hidrofob al
suprafeţei celulare, precum şi
acidorezistenţă sau rezistenţă la
dezinfectanţii simpli si
supravieţuirea speciilor parazite
în monocit.
• Timpul de generaţie este mai
mare de 20 de ore.
• Speciile de interes clinic: M.
tuberculosis, M. leprae şi M.
avium intracellulare (M. avium
complex =MAC).
•Mycobacterium tuberculosis frotiu din probă de spută
concentrată şi decontaminată. Coloraţia Ziehl-Neelsen (1000x):
bacili fini (0,2 - 0,6/1 – 10 micrometri) drepţi sau uşor încurbaţi, cu
aspect de litere unghiulare, coloraţi în roşu. Celulele inflamatorii şi
bacteriile neacido-rezistente sunt colorate în albastru.
• Leziunile infecţiei cu M.
tuberculosis:
– tipul exudativ
• reacţie inflamatorie acuta, cu
edem, PMN, monocite, în jurul
bacililor tuberculoşi pulmonari.

– tipul productiv
• formarea granulomului cronic,
format din 3 zone:
– zona centrală, cu celule mari,
multinucleate, de origine
monocitară, cu bacili
tuberculoşi;
– o zonă intermediară, cu celule
epitelioide, adeseori orientate
radiar;
– o zonă periferică, cu limfocite,
monocite, fibroblaste şi fibre de
colagen
Evoluţia granulomului tuberculos
• Granuloamele care conţin bacili de M. tuberculosis rămân
latente pentru zeci de ani, la circa 90% dintre cei aproximativ
2 miliarde de indivizi cu infecţie latentă, dar fără manifestări
clinice.
• 10%, celulele centrale ale granulomului se lizează
– Din lipsa O2, proliferarea bacililor tuberculoşi, acţiunea TNF şi a
limfocitelor Tc.
– După liza celulelor centrale ale granulomului, se formează
granuloame cazeoase (de consistenţa cheagului de cazeină),
favorabile dezvoltării celulelor de M. tuberculosis.
– După ruperea peretelui fibros, bacilii se diseminează prin
contiguitate în ţesutul adiacent, pe cale sanguină, în alte organe
sau pe cale aeriană, la alţi indivizi.
– Distrugerea ţesutului granulomatos, ce duce la cazeificare şi
cavitaţie, este o particularitate a tuberculozei şi rareori sau
chiar absent în celelalte granuloame, imune sau neimune
•Frotiu din cultura de Mycobacterium
tuberculosis în mediul
lichid (Middlebrooke). Coloraţia Ziehl-
Neelsen (1000x): se observă dispoziţia
bacilului acido-rezistent în corzi
flexuoase datorată cordfactorului •Mycobacterium tuberculosis cultură de 4
săptămâni pe mediul
Lőwestein-Jensen: creştere eugonică, colonii
rugoase uscate, conopidiforme, de culoare bej.
• M. avium complex (MAC) =M. intracellulare (MAI)
– este cel mai comun agent infecţios oportunist la pacienţii imunocompromişi (SIDA), după
ce numărul limfocitelor TCD4 scade sub 100/µL.
– Temperatura optimă de creştere este de 41o. Mac este ubicvitar în mediile naturale: s-a
izolat din sol, ape, alimente, animale, inclusiv de la păsări.
• M. leprae a fost descris de Hansen (1873)
• lepra leproidă, cu evoluţie gravă, asociată cu leziuni tegumentare nodulare
multiple, un număr enorm de bacili de M. leprae în granuloamele
lepromatoase (peste 1010/g de ţesut) şi implicare sistemică a nervilor.
– Testul la lepromină este negativ sau slab pozitiv.
– Proliferarea bacililor produce leziuni tegumentare distribuite difuz sau localizate în noduli.
Granuloamele sunt formate din macrofage inactive, gigante, provenite prin fuziune,
încărcate cu bacili. Lipseşte infiltratul limfocitar, ceea ce dovedeşte absenţa IMC.
Tegumentul este infiltrat cu celule T supresoare. S-a demonstrat anergia celulelor T, cu
specificitate faţă de antigenele bacilului leprozei.
• lepra tuberculoidă
– cu evoluţie favorabilă, neprogresivă
– granuloame tegumentare bine organizate, în care macrofagele sunt diferenţiate în celule
epitelioide, celule gigante Langhans active, care omoară şi digeră bacilii de M. leprae.
– infiltratul limfocitar al granulomului este intens, cu predominanţa limfocitelor TCD4, care
secretă IFN γ. Interferonul activează macrofagele din focar, devenind capabile să inhibe
creşterea şi diviziunea celulelor de M leprae. La periferia granulomului se găsesc
limfocite TCD8.
– Testul la lepromină este pozitiv, iar IMC este funcţională. Leziunile nervilor se datorează
proliferării bacililor şi răspunsului IMC, în situsuri adiacente filetelor nervoase.
• Infecţia se transmite, probabil, datorită contactului prelungit al copilului mic,
cu persoanele care elimină un număr mare de bacili.
•Lepra tuberculoidă, stânga: maculă la nivelul obrazului stâng.
Dreapta: zone depigmentate la nivelul toracelui.
În aceste zone, sărace în bacili, neulcerate şi puţin contagioase, sunt prezente
tulburări de tip nevritic (anestezii).
•Lepra lepromatoasă : leziuni
granulomatoase distructive ce invadează
tegumentul.

Lepra lepromatoasă: facies leonin

•În partea stângă : Mycobacterium leprae, bacil
acido-rezistent dispus în aglomerări compacte de bacili aliniaţi paralel şi cap la cap,
numite "globi".
În dreapta: frotiu din raclatul unei leziuni ulcerate de lepră lepromatoasă; coloraţia
Ziehl-Neelsen modificată (1000x): bacili acidorezistenţi intra şi extra celulari dispuşi
în "globi leproşi".
 FACTORI CHIMICI CU ACTIUNE
ANTIMICROBIANA
ANTISEPTICE SI DEZIFECTANTE= BIOCIDE

• Antiseptice - substanţe chimice care, aplicate pe ţesuturile vii

impiedică creşterea şi multiplicarea microorganismelor
existente, relativ netoxice şi pot fi aplicate pe ţesuturi umane şi
animale.
• Dezinfectanti - substanţe cu efect microbicid rapid, la
concentraţii mici, se aplică pe obiecte neanimate, toxice, in
general nu pot fi administrate la om şi la animale.
• Spectru mai larg de acţiune decât antibioticele şi ţinte ţinte
multiple.
• Unele biocide se folosesc pentru conservarea unor produse
biologice (farmaceutice, alimentare).

ANTIBIOTICE
 ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
• Substanţe antibacteriene active prin modificări de permeabilitate
Săpunurile - acizi graşi nesaturaţi (oleic, linoleic, linolenic) (cresterea permeabilitatii membranei)
Detergenţii - cationici, anionici, neionici şi amfoterici
• Substanţe care acţionează prin denaturarea proteinelor
– Fenolul
– Difenolii -Triclosan şi hexaclorofen
• Triclosanul - activitate în special faţă de bacteriile Gram pozitive.
• Hexaclorofenul
– Clorhexidina
– Alexidina
• Substanţe care acţionează prin interferenţă cu grupările active ale proteinelor-enzime
– Formaldehida (HCHO) şi glutaraldehida (OCH(CH2)3CHO)
– Etilen-oxid
– Ionii unor metale grele (Hg, Ag, Cu, Zn, Fe)
– Halogenii şi compuşii lor
– Agenţii care eliberează clorul - cloraminele (derivaţi cloruraţi ai aminelor (R-NHCl), din care face parte cloramina-T), hipocloritul de Na, dioxidul de clor
– Succin-clorimidul
– Iodul
– Iodoforii
– Alti agenţi oxidanţi
– Permanganatul de potasiu (KMnO4), în concentraţie de 1:l0 000 este un antiseptic puternic, dar acţiunea sa este neutralizată de prezenţa substanţelor
organice
– Peroxizii
• Peroxidul de sodiu (Na2O2)
• Peroxidul de zinc (ZnO2) sBenzoil-peroxidul sAcidul peracetic (CH3 – CO – O – OH)

• Coloranţii antiseptici – acriflavina, cristal violet, quinone

• Agenti sterilizanți in faza de vapori - Etilen-oxid, formaldehida
Substanţe antibacteriene active prin modificări de permeabilitate

Săpunurile -acizi graşi nesaturaţi (oleic, linoleic, linolenic) –permeabilizarea membranelor lipidice-
emulsionare-spalare-reducerea masivă a numărului microorganismelor pe suprafaţa tegumentului.
Detergenţii -compuşi organici tensioactivi, obţinuţi prin sinteză chimică, din materii prime derivate
din petrol.
Regiune hidrofilă şi una hidrofobă (lipofilă sau liposolubilă)-udarea, desorbţia, emulsionarea,
suspensionarea şi stabilizarea particulelor dizlocate de pe o suprafaţă. La contactul cu o suprafaţă lipidică sau
cu interfaţa ulei-apă, moleculele detergentului se adsorb pe această suprafaţă, prin grupările lor hidrofobe, iar
cele hidrofile rămân în apă.
Detergenti
cationici, anionici, neionici şi amfoterici

Monoglicerida acidului stearic, TWEEN Lauratul de sodiu

(detergenti neionici) (detergent anionic)

Cetilpiridinium clorid (detergent cationic) Detergent amfoteric

Detergenţii neionici - polieteri şi esteri poliglicerici
• nu au acţiune bactericidă
• folosiţi ca agenţi de dispersare ai celulelor bacteriene şi fungice, pentru a favoriza creşterea
şi multiplicarea lor, și deci acțiunea antibioticelor bactericide

Detergenţii anionici - săruri de Na şi K ale acizilor graşi superiori

• efect bactericid scăzut, deoarece prin disociere eliberează un anion organic, cu toxicitate
redusă, respins de sarcina netă negativă a suprafeţei bacteriene
• mai eficienţi faţă de bacteriile Gram negative.

Detergenţii cationici (Cetavlon, Cetazol, Bromocet) - săruri de amoniu quaternar, care prin
disociere, eliberează un cation organic toxic
• sunt bactericizi faţă de toate categoriile de bacterii
• agenți sporostatici (inhibă dezvoltarea celulei vegetative din sporul germinat, dar nu procesul
de germinare propriu-zisă), micobacteriostatice, dar nu micobactericide.
• acţiunea neutralizată de săpunuri şi fosfolipide

Agenţii amfoterici - activitate constantă la o variaţie largă de pH.

Potassium peroxymonosulfate
=oxona- Virkon
Acid sulfamic

Sodium dodecylbenzenesulfonate
Deconex (phenylephrine hydrochloride)
 Klercid
• alkyldimethylbenzylammonium chloride
(ADBAC)
+
• polyhexamethylene biguanide hydrochloride
(PHMB)
Substanţe care acţionează prin denaturarea proteinelor

Structura agenţilor antibacterieni care aparţin grupului fenolic

Efectul dezinfectant al fenolului este unitatea etalon, cu care se compară alţi dezinfectanţi, în aceleaşi condiţii de
acţiune =coeficientul fenolic (CF).
Acizii şi bazele
• HCl este sporicid
• Lactobacillus sp. se dezvoltă la pH 4
• Thiobacillus thiooxidans, chiar în prezenţa H2SO4, 0,1 M.

• conservarea alimentelor cu acid acetic 5%, cu sărurile acidului propionic, parahidrobenzoic, benzoic, sorbic sau cu
esterii metil, etil, propil, butil, ori prin fermentaţie lactică naturală
• Acidul boric - antiseptic de valoare medie
• NaOH 5% -activ față de celulele vegetative, la concentraţii mai mari omoară sporii de B. anthracis
• Ca(OH)2 20% -omoară majoritatea bacteriilor nesporulate
• Alcoolii - omoară bacteriile nesporulate, inclusiv pe cele acidorezistente, inhibă sporularea şi germinarea sporilor,
dar efectul este reversibil.
• Efectul dezinfectant al alcoolilor creşte odată cu lungimea catenei (metilic, etilic, izopropanol etc), până la 8-l0 atomi de C, după care
solubilitatea în apă scade progresiv.
• Alcoolul izopropilic este mai eficient faţă de bacterii, iar alcoolul etilic este mai eficient faţă de virusuri.

• Fenil-etanolul este activ faţa de bacteriile Gram negative, conservant al soluţiilor de uz oftalmic.
• Glicerolul - bacteriostatic la concentraţii de peste 50%. Este folosit pentru conservarea vaccinurilor, deoarece nu
este iritant pentru ţesuturi.
Substanţe care acţionează prin interferenţă cu grupările active ale proteinelor-enzime
(amino, carboxil, sulfhidril, amido, indol)

Formaldehida (HCHO) şi glutaraldehida (OCH(CH2)3CHO)

• acțiune bactericidă, fungicidă, sporicid, virucidă.

Etilen-oxidul (CH2-O-CH2) - alkilare -sterilizarea gazoasă a obiectelor termosensibile: echipamente chirurgicale,

lenjerie de spital. Are acţiune toxică remanentă (este vezicant).

Ionii unor metale grele (Hg, Ag, Cu, Zn, Fe)

• sunt activi la concentraţii foarte mici -precipitarea enzimelor sau a altor proteine esenţiale ale celulei.
Ionii de Ag - microbiostatic, la concentraţii foarte mici şi microbicid, la concentraţii mai mari.
Ag-sulfadiazina (AgSD), acetatul şi nitratul de Ag.
Aminoacizii, ca cisteina şi alţi compuşi (tioglicolatul de Na) care conţin grupări tiol, neutralizează
activitatea AgNO3 faţă de Ps. aeruginosa.
Zn- ZnCl2, - pulbere antifungică sau ca unguent.
 Halogenii şi compuşii lor– clorul şi iodul - dezinfectanţi sub formă organică şi anorganică.
Iodul se combină ireversibil cu proteinele, prin iodurarea tirozinei şi este un agent oxidant - efect microbicid rapid faţă de bacterii, levuri, microfungi,
spori. Tinctura de iod (2-7%)
Iodofori – complexe formate din iod şi un agent solubilizant (purtător): detergenţi neionici cu proprietăţi dezinfectante şi polivinil pirolidona, cu
proprietăţi antiseptice. Iodoforii sunt microbicizi la variaţii mari de pH şi îşi păstrează activitatea în prezenţa materiei organice.
Clorul - agent bactericid foarte puternic (CF = 200)- cloramine (derivaţi cloruraţi ai aminelor (R-NHCl), hipocloritul de Na, dioxidul de clor.

Halazon Succin-clorimidul
(Acid parasulfon-
diclor-aminobenzoic

Permanganatul de potasiu (KMnO4- 1:l0 000 - antiseptic puternic, dar acţiunea sa este neutralizată de prezenţa substanţelor organice.
Peroxizii. Peroxidul de H, perhidrolul sau apa oxigenată (H2O2) - antiseptic eficient şi netoxic- dezinfecţie, sterilizare şi antisepsie.
Peroxidul de sodiu (Na2O2) - tratamentul acneii.
Peroxidul de zinc (ZnO2) - tratamentul infecţiilor tegumentare cu bacterii microaerofile şi anaerobe.
Benzoil-peroxidul - tratamentul acneii şi se adaugă în soluţiile de curăţire a pielii.
Acidul peracetic (CH3 – CO – O – OH) -sterilizarea la temperatură scăzută- - bactericid, fungicid şi inactivator al virusurilor la concentraţii mai mici de 0,3%.
Coloranţii antiseptici
Derivaţii acridinei - acriflavina -amestec format din doi derivaţi ai acridinei

• toxicitate scăzută şi nu sensibilizează tegumentul

• spectru larg de acţiune
• capacitatea de a se intercala între nucleotidele moleculei de ADN

Coloranţii de rozanilină
• Cristal violet- derivat metilic al colorantului rosanilină
• efect bacteriostatic asupra bacteriilor Gram pozitive, blocarea treptei finale a sintezei peretelui celular.

Quinonele -coloranţi naturali-fungicide de importanţă agricolă: cloranil şi diclone.

 Rezistenţa microorganismelor la acţiunea
antisepticelor şi dezinfectantelor
Rezistenţa intrinsecă sau naturală
este proprie bacteriilor Gram
negative, sporilor, micobacteriilor.
-impermeabilitate, limitând difuzia
agentului chimic.
-mai rar – enzime sintetizate
constitutiv care să degradeze
compusul antiseptic sau
dezinfectant.

Stadiile IV (dezvoltarea cortexului)

până la VII, sunt cele mai importante
pentru dezvoltarea rezistenţei la
biocide.
• Rezistenţa intrinsecă este consecinţa adaptării fenotipice.
• Biofilmele rezultă prin asocierea microorganismelor cu suprafeţele solide.
• Biofilmul - consorţiu (o asociaţie) de microorganisme, organizate într-un
exopolimer polizaharidic foarte bine exprimat.

• Biofilmele -biocoroziune, diminuarea calităţii apei, focare

pentru contaminarea diferitelor produse, infectii asociate cu
biomaterialele implantate şi cu dispozitivele medicale.

• Fenotip diferit semnificativ de al celulelor planctonice sau de

cele crescute pe medii artificiale, în laborator.
– disponibilităţi diferite ale nutrienţilor
– proprietăţile fiziologice sunt modificate
– limitarea nutrienţilor reduce rata de creştere a bacteriilor, ceea ce
modifică sensibilitatea la acţiunea agenţilor antimicrobieni.
Bacteriile cu o rată mică de creştere sunt deosebit de rezistente.
Accesul redus al dezinfectantului la celulele din biofilm;
Interacţiuni chimice între dezinfectanţi şi biofilm;
Producerea enzimelor degradative şi/neutralizante ale substanţelor
chimice;
Schimbul genetic dintre celule în biofilm;
Bacteriile din biofilm, recultivate în mediul lichid, nu sunt mai rezistente
decât celulele planctonice ale speciei respective.
 Rezistenţa dobândită
• mutaţii
• dobândirea unei plasmide sau a unui Tn (casetă
transmisibilă de ADN cromosomal sau plasmidial,
cu proprietăţi de integrare)
– niveluri ridicate de rezistenţa la antiseptice şi
dezinfectanţi
• rezistenţa la Hg este plasmidială, inductibilă şi
poate fi transferată prin conjugare sau transducţie.
Izolatele clinice de S. aureus care sintetizează β-
lactamază sunt rezistente la Hg2+ anorganic şi la
agenţii organomercurici.
Antiseptics and Disinfectants: Activity, Action, and Resistance.Gerald McDonnell, A.
Denver Russell. Clin. Microbiol. Rev. January 1999 vol. 12 no. 1 147-179
Antibiotice
Definiții
• Antibiotice (anti + bios = cu efecte
nefavorabile) = grup heterogen de
substanţe chimice, produse de
microorganisme prin procese de biosinteză,
care omoară sau inhibă creşterea altor
specii de microorganisme.
• Agenţii chimioterapeutici = substanţe de
sinteză chimică, utilizate în tratamentul
infecţiilor produse de diferite
microorganisme (bacterii, fungi
microscopici şi protozoare) ( P. Ehrlich -
l904).

• Definiţia actuală=substanţe chimice

obţinute prin biosinteză, semisinteză sau
prin sinteză chimică, care, în concentraţie
mică inhibă multiplicarea sau omoară
microorganismele. = Substante
antimicrobiene
• > 500 substanţe cu proprietăţi antibiotice
identificate
• ~ l00 folosite in terapie
• Bacillus, Streptomyces, Micromonospora,
Penicillium, Cephalosporium
• Selectivitate ridicată
• Toxicitate scazută
• Indice terapeutic
• Doza toxică/ Doza efectivă
>>>
• Acțiune
• Bactericidă
• Bacteriostatică
• Indice terapeutic >
• Reducerea rezistenței la
antibiotice bactericide
• Inhibarea sintezei
proteinelor toxice –
reducerea severității
simptomelor
• Terapia combinată
• Previne emergența tulpinilor R
• Tratamentul empiric temporar
• Sinergisme de actiune
• Ex. peniciline și aminoglicozide
• NB: antagonism de acțiune (peniciline si ATB
bacteriostatice)
Istoric
1. Producerea antibioticelor =mecanism ecologic de
inhibiţie a creşterii altor microorganisme, cu care
intră în competiţie pentru resursele energetice.
• antibioză (Pasteur, l877)
• Gratia şi Dath (1924) -filtratul acelular al culturii de
actinomicete -actinomicetină.
• Fleming (l928)- penicilina
• Ernst Chain şi Howard Florey (1939)- purificarea
penicilinei, producţia industrială în l943.
• R. Dubos (1939) -gramicidina şi tirocidina (Bacillus
brevis)
• S. Waksman (1944 - 1945) -streptomicina (Str.
griseus), propune denumirea de antibiotic=compus
chimic produs de un microorganism, care la
concentraţie mică, inhibă sau omoară alte
microorganisme.
2. Substanțe de sinteză
• Ehrlich - para-rosanilina (tripanosomoza),
sintetizează arsfenamina (salvarsan) (sifilis)
• Gelmo (1908) sintetizează sulfanilamida (sifilis).
• Eisenberg (1913) -azo-coloranţii cu grupări
sulfonamidice
• Domagk (1935)- prontosil (sulfonamide), cu spectru
larg de acțiune (1945-5488 derivaţi ai
sulfanilamidei (sulfonamidei).
CLASIFICAREA ANTIBIOTICELOR ÎN FUNCŢIE DE MECANISMELE DE
ACŢIUNE
REZISTENTA MICROORGANISMELOR LA AGENȚII
ANTIMICROBIENI

 Lipsa sensibilității microorganismelor la concentrații de antibiotice active

terapeutic
 Fenomen natural accentuat de presiunea selectivă a antibioticelor

NATURALĂ
- particularități ale peretelui celular
- lipsa țintei
ADAPTATIVĂ
- toleranța tranzitorie la ac țiunea atb
DOBÂNDITÃ
–mutații
- TOG
Rata introducerii în terapie a unor noi antibiotice este net inferioară ratei de selecţie a unor noi
tulpini bacteriene rezistente (1%).
În 1930-1962, - >20 de clase noi de antibiotice
Ulterior, doar oxazolidinonele (linezolid - Pfizer) şi lipopeptidele ciclice (daptomicina -Cubist)
active faţă de bacteriile Gram pozitive

În Europa, rata de mortalitate -25 000 /an, cheltuieli de 1,5 miliarde euro/an.
The rate at which microbes are acquiring resistance is GREATER
than the rate at which antimicrobials are being discovered
therapeutic area number
NME
inflammation/immunomodulator 24
metabolic/endocrine 15
cancer 13
inherited enzyme deficiencies 9
cardiovascular 6
haematological 3
dermatological 3
renal 3
neurology 2
pulmonary 2
antibacterials 1
• Lipsa unor clase noi de antibiotice:

– absenţa unor noi ţinte metabolice;

– preferința producătorilor de a lansa analogi şi nu clase noi;
– orientarea companiilor farmaceutice spre dezvoltarea de noi substanțe farmacologic active utile în
tratamentul de durată al bolilor cronice (cancer, diabet, afecțiuni cardiovasculare), mai profitabile față
de antibiotice (care sunt administrate pe durată scurtă, au durată scăzută de viață datorită apariției
rezistenței, iar antibioticele noi sunt păstrate de obicei în rezervă pentru tratamentul infecțiilor cu
bacterii rezistente)
– scăderea fondurilor guvernamentale pentru susținerea cercetărilor pentru descoperirea unor noi
antibiotice.

• Rezistenţa la antibiotice nu poate fi eliminată prin introducerea pe piață de noi analogi ai

antibioticelor existente, deoarece genele de rezistenţă evoluează ca răspuns la noii compuşi
chimici şi eficienţa clinică diminuează progresiv.
1. Emergence of resistance to newly introduced antibacterials

agent year resistance

approved first reported
year
penicillin 1943 1940
streptomycin 1947 1947
tetracycline 1952 1956
vancomycin 1952 1987
methicillin 1960 1961
nalidixic acid 1964 1966
gentamicin 1967 1969
cefotaxime 1981 1981 (Ampc)
1983 (ESBL)
ciprofloxacin 1988 1987
linezolid 2000 1999
daptomycin 2003 -

New drugs focused on Gram +

 Evoluţia genelor de rezistenţă
Concentrația
de antibiotic

Agenti Diverisificare și adaptare

Rata evolutivă foarte ridicată sub
patogeni presiunea selectivă a antibioticelor

Resistom Transfer orizontal de gene

uman Rata evolutivă ridicată sub
presiunea selectivă a
antibioticelor

Decontextualizare
Resistom de mediu Rata evolutivă scăzută

Resistom intrinsec
Rol fiziologic
Rata evolutivă foartă
scăzută
Rezistomul intrinsec
set de gene cromosomale implicate în
rezistenţa intrinsecă a căror prezenţă este
independentă de expunerea anterioară la
antibiotic şi nu se datorează transferului
orizontal de gene
Genele de pre-rezistenţă :
1. conferă un nivel scăzut de rezistenţă - “pre-
rezistom”
2. expresia diferitelor mecanisme intrinseci de
rezistenţă poate să crească datorită implicării
genelor reglatoare ce constituie așa- numitul
“rezistom silenţios” (AmpC).
Rezistomul uman- origini:
- microbiota normală supusă presiunii selective
permanente a unor inhibitori (secreţia biliară,
peptide antibacteriene- lizozoim) - rezervor de
gene de rezistenţă, ce pot fi transferate la bacterii
ca Enterococcus faecalis, S. aureus şi
Streptococcus sp.;
-mutaţiile unor gene cu rol în biosinteză, ca de
exemplu cele care fosforilează glucidele (kinaze)
şi acetil-transferazele, care au evoluat prin
schimbarea substratului asupra căruia acţionează,
modificând şi inactivând antibioticele;
-transferul genelor din rezistomul natural.
 Environmental
Antibiotics /AR Environmental
antibiotic
genes origin
resistome/mobilome
Căile potenţiale de circulaţie şi diseminare a antibioticelor şi a genelor care codifică rezistenţa la antibiotice în mediu (Börjesson, 2009)
2. “The more we use them, the more we lose them…”

Liselotte Diaz Högberg

Antibiotic consumption in EU - ESVAC (The European
Surveillance of Veterinary Antimicrobial Consumption) report,
2017.

Fluoroquinolones and cephalosporins should

be limited in animal consumption
 Fenotipuri de rezistență de importanță clinică
• MDR -rezistență dobândită faţă de cel puţin un agent din trei sau mai multe clase de
substanţe antimicrobiene
– MRSA, VRE, PRSP, ESKAPE, VRCD
• XDR -rezistență la cel puţin un agent din toate categoriile sau la doi agenţi din câteva
categorii de substanţe antimicrobiene ( izolatele bacteriene rămân sensibile numai la una
sau două categorii)
– P. aeruginosa
• PDR -rezistență la toţi agenţii din toate categoriile (Falagas și colab., 2008).
– A. baumannii
• Patogeni bacterieni nosocomiali cu rezistenţă multiplă la antibiotice:
– M. tuberculosis, Acinetobacter baumanii, Burkholderia spp., Campylobacter jejuni, Citrobacter
freundii, Clostridium difficile, Enterobacter spp., Enterococcus faecium, Ent. faecalis, E. coli,
Haemophilus influenzae, Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis, P. aeruginosa, Salmonella spp.,
Serratia spp., Staphylococcus aureus, S. epidermidis, Stenotrophomonas maltophilia, Str.
pneumoniae.
 PROBLEMATIC
BACTERIUM GRAM STAIN RESPIRATION
RESISTANCES
Staphylococcus aureus + Facultative anaerobe β-lactams, glycopeptides
β-lactams, glycopeptides,
Enterococci + Facultative anaerobe
aminoglycosides
β-lactams, macrolides,
Streptococcus pneumoniae + Aerotolerant anaerobe
quinolones
Clostridium difficile + Obligate anaerobe β-lactams, quinolones
Mycobacterium Rifamycins, quinolones,
+ Aerobe
tuberculosis aminoglycosides
β-lactams, quinolones,
Escherichia coli − Facultative anaerobe
aminoglycosides
All classes except
Pseudomonas aeruginosa − Facultative anaerobe
polymyxins
Acinetobacter − Facultative anaerobe All classes
β-lactams, quinolones,
Klebsiella pneumoniae − Facultative anaerobe
aminoglycosides
Enterobacter − Facultative anaerobe β-lactams, quinolones
β-lactams, quinolones,
Neisseria gonorrhoeae − Aerobe
tetracyclines, macrolides
 Fenotipuri de rezistență de importanță clinică
• MRSA- METHICILLIN-RESISTANT S. aureus
• PRSP- PENICILLIN RESISTANT Str. pneumoniae
• VISA- VANCOMYCIN (GLYCOPEPTIDE)-INTERMEDIATE S. aureus
• VRSA- VANCOMYCIN-RESISTANT S. aureus
• VRE- VANCOMYCIN R Enterococcus faecium
• ESBLs - Extended-spectrum β-lactamases (R Pen, Cefalosp incl. gen. III,
Monobactami+/-Carbapeneme)
• CRE – CARBAPENEMASE PRODUCING ENTEROBACTERIACEAE
• ESKAPE -Enterococcus faecium, Staphylococcus aureus, Klebsiella pneumoniae,
Acinetobacter baumannii, Pseudomonas aeruginosa, Enterobacter sp.
• ESCAPE -Enterococcus faecium, Staphylococcus aureus, Clostridium difficile,
Acinetobacter baumannii, Pseudomonas aeruginosa, Enterobacteriaceae
Determinismul genetic al rezistenţei la antibiotice

• mutaţiile unor gene cromosomale

• genele de rezistenţă cu localizare pe elemente
genice mobile ce pot fi transferate pe
orizontală.
– plasmide, elemente genetice mobile
(transpozoni, integroni), care se pot deplasa
dintr-o plasmidă în alta sau în cromosom, în
interiorul celulei sau intercelular- conjugare
– fagi -transducție
• blaTEM , blaCTX-M, blaSHV, mecA, qnrA, qnrB and qnrS-
identificate în viromul apelor uzate și riverane
– AND liber- transformare (fragmentele mici de
ADN încorporate din mediul extern ce favorizează
recombinarea intragenică - gene mozaic)
• PRSP (gena mozaic pentru PBP – Str. pneumoniae/ Str.
mitis)
• Neisseria gonorrhoeae - CTX R, PDR
– deplasarea Tn în/între plasmide și cromosom
 Resistență versus virulență
Capacitate adaptativă mai redusă

Virulența bacteriană și capacitatea adaptativă

Toxicitate - leziuni Invazie- depășirea

porți ide intrare,
propagare

Rezistența la antibiotice
Un agent patogen oportunist rezistent – crește
capacitatea de colonizare a noi nișe ecologice -
plasticitate și capacitate de adaptare prin dobândirea sau
dezvoltarea unor mecanisme de rezistență și persistență.

Capacitatea de a supraviețui acțiunii SI și

antibioticelor

implicarea unor mecanisme comune: pompe

de eflux, porine, modificări ale peretelui
celular și sisteme cu două componente care
activează sau inhibă expresia diferitelor gene

Genele de virulență și rezistență sunt

transmise prin HGT

Rezistenta asociată cu virulența (biofilme,

infecțiile intracelulare)
 Interrelațiile rezistență – virulență
rezistență și virulență rezistență crescută– Fără efect asupra
crescute virulență redusă virulenței
• Plasmide care • Dobândirea de • Bla CTX-M-1, TEM-
poartă ambele gene bla la E. coli 1, CTX-M-32 la E. Asocierea
tipuri de gene; OXA-10, OXA-24, coli dintre rezistență
Activarea sistemului SFO-1 • blaIMP la P. și virulență -
SOS, care facilitează • Dobândirea aeruginosa model
răspândirea genelor rezistenți la VAN a darwinian -
care codifică MRSA trăsăturile care
rezistența și conferă un
virulența în același avantaj specific
timp;
vor fi selectate
• Acumularea de și fixate (rapid
alarmoni, asociată
în cazul unui
cu formarea
biofilmelor șicu efect pozitiv;
toleranța labeta- mai lent în
lactamice cazul unui efect
negativ).
Gerard D Wright - http://www.biomedcentral.com/content/figures/1741-7007-8-123-1-l.jpg Antibiotic
targets and mechanisms of resistance. See text for details. Wright BMC Biology 2010 8:123
Spectrul de activitate al antibioticelor
Antibiotice ce acţionează asupra sintezei
componentelor chimice ale peretelui celular

Indian Journal of Pharmacology 47(3):248 · May 2015

Clasa de antibiotice Ţinta specifică Structura chimică

inhibă ultima etapă a

β-Lactamice sintezei
(Peniciline, peptidoglicanului,
Cefalosporine, transpeptidarea,
Carbapenem, PLP/PBP (Penicilin
monobactami) Binding Protein);
Transglicozilaze;
Transpeptidaze;
Carboxidaze. penicilina
analogie structurală Monobactam
O H
cu dipeptidul S
terminal D - ala - D - R1 C N
ala
N
O R2

COOH

Carbapenem
cefalosporina

blocarea creşterii celulei,

Antibiotice deoarece formează un
glicopeptidice complex cu D-ala-D-ala
din peptidul mureinic.
(Vancomicina,
Teicoplanina)
Peniciline
Cefalosporine

Generatia a V-a
Ceftobiprol

Ceftarolină
 Cefalosporinele de generația I (cefalotin, cefazolin, cefalexin etc) sunt foarte active față de
cocii Gram-pozitivi, mai puțin enterocii și stafilococii producători de beta-lactamază și moderat
active față de E coli, Proteus sp. și Kebsiella sp.

Cefalosporinele de generația a II-a (cefamandol, cefuroxim, cefalcor, cefoxitin, cefotetan,

cefprozil) au un spectru similar cu al celor precedente, dar sunt active și pe Proteus sp. și
Kebsiella sp., dar nu pe pseudomonade.

Cefalosporinele de generația a III-a (cefotaxim, ceftazidim, ceftriaxon, cefotetan,

ceftizoxim, cefoperazon, cefixim) au activitate redusă pe coci Gram-pozitivi, exceptând S
pneumoniae; enterococii sunt natural rezistenți. În schimb, sunt foarte active pe bacili Gram-
negativi, inclusiv P aeruginosa și Burkholderia pseudomallei. Pot travera bariera
hematoencefalică, cefotaximul, ceftriaxona și ceftizoximul fiind administrate intravenos pentru
tratamentul sepsisului și meningite prodsusă de bacterii Gram-negative.

Cefalosporinele de generația a IV-a (cefpiroma, cefepimă) prezintă activitate față de

Enterobacter și Citrobacter rezistente la celelalte cefalosporine, P aeruginosa, streptococi și
stafilococi sensibili la nafcilină.

Cefalosporinele de generația a V-a (Ceftobiprol, Ceftarolin) active față de coci Gram-

pozitivi (MRSA, PRSP, enterococi).

Cefalosporinele pot genera reacții de hipersensibilitate (alergia încrucișată cu penicilinele

apare în 5% din cazuri), tromboflebită după administrarea intravenoasă, hipotrombinemie, reacții
disulfiram (este interzis consumul de alcool în timpul tratamentului), suprainfecții cu bacterii
rezistente (ex. enterococi).
• Monobactamii (aztreonam) au un nucleu lactam
monociclic și sunt rezistenți la acțiunea beta-
lactamazelor, sunt activi față de bacili Gram-negativi,
dar nu față de coci Gram-pozitivi și bacterii anaerobe,
care pot genera suprainfecții la pacienții tratați cu
monobactami.

• Carbapenemii (imipenem, meropenem, ertapenem)

sunt rezistenți la acțiunea Ser-betalactamazelor, dar
sunt inactivați de dihidropeptidaze la nivelul tubulilor
renali și de către metalobeta-lactamaze. Sunt activi față
de bacili Gram-negativi, cocii Gram-pozitivi și bacterii
anaerobe, au o buna distribuție tisulară, traversează
BHE.
 Inhibarea dipeptid- sintetazei
Cicloserina
inhibă competitiv
formarea D-ala din L-ala
(analog), relativ toxică
tratamentul infecţiilor cu
M. tuberculosis, rezistent
la alte medicamente.

Fosfomicina inhibitor al piruvil-

transferazei blochează H H
sinteza acidului N-acetil-
muramic (analog C C
fosfoenolpiruvat). H3C PO3H2
O
fosfomicina
Lipidul transportor al
Bacitracina precursorilor nucleotidici
(peptid ciclic) împiedică
defosforilarea moleculei
lipidice purtătoare, ce
transferă molecula de
peptidoglican nou
sintetizată, prin
membrana celulei, în
timpul sintezei peretelui
celular. Toxicitate renală,
nu se administrează
sistemic, se aplică local
pentru tratamentul
leziunilor tegumentare şi
ale membranelor
mucoase.
 Rezistența la antibiotice ce acţionează
asupra sintezei componentelor chimice
ale peretelui celular
Rezistenţa la antibioticele β-lactamice:
- sinteza β-lactamazelor;
- mutaţiile PBP, reducerea afinităţii de legare cu antibioticele β-lactamice;
- înglobarea diminuată a antibioticelor datorată schimbărilor în structura
peretelui sau activităţii pompelor de eflux

Rezistenta la glicopeptide:
Modificarea țintei atb
Beta-lactamaze
N Engl J Med 2005; 352:380-391 DOI: 10.1056/NEJMra041359
 Inhibitori de beta-lactamaze

Sulbactam Tazobactam Acid clavulanic Avibactam

Amoxicilină-clavulanat
Ampicilină-sulbactam
Piperacilină-tazobactam
Ticarcilină-clavulanate
Ceftazidim-Avibactam
 Beta lactamaze cu spectru extins
• S la Ac. clavulanic
• Confera R la peniciline, cefalosporine,
monobactami
• Nu hidrolizeaza cefamicinele (cefotetan,
cefoxitin) si carbapenemii
• Optiuni terapeutice: carbapenemi, tigeciclina
E. coli – ESBL – caracter epidemic
Modificarea valorilor breakpoints pentru categoria clinica R
(Enterobacterales)
Necesitatea reactualizarii standardelor!!!!

CLSI 2009 CLSI 2020 EUCAST

Cefazolin >=32 >=8 -

Cefotaxim >=64 >=4 >2

Ceftriaxona >=64 >=4 >2

Ceftazidim >=32 >=16 >4

Aztreonam >=32 >=16 >4

Cefepim >=32 >=16 >=4

 Tulpini comunitare ESBL +
• De tip CTX-M, ~enzima cromosomala de la Kluyvera
sp.
• Apar mai ales la E. coli
• Anularea eficientei antibioticelor de prima alegere:
– Trimetoprim
– Trimetoprim/sulfametoxazol
– Gentamicina
– Ceftriaxona
– Ticarcilina/clavulanat
– Piperacilina/tazobactam
– Ciprofloxacin
Alte mecanisme de R la antibiotice
beta-lactamice
Rezistenţa naturală prin scăderea afinităţii între ţinta bacteriană şi antibiotic.
Micoplasmele, bacterii lipsite de perete celular, sunt natural rezistente la acțiunea
antibioticelor care acționează la acest nivel (enzimele PBP)

Bacteriile Gram pozitive şi anaerobe stricte- PBP manifestă afinitate naturală slabă pentru aztreonam
cefsulodin - enterobacterii (Barry, 1981), cefalosporine şi penicilina M -enterococci.

Rezistenţa la β–lactamice la bacteriile Gram pozitive.

S. aureus este de obicei rezistent la benzil-penicilină- 80-95% dintre tulpini produc
penicilinază.
Rezistenţa S. aureus la meticilină -sinteza unei noi variante biochimice de PBP (PBP2), codificată
de o genă cromosomală, mecA
Rezistenţa tulpinilor de Str. pneumoniae la penicilină -PBP modificate- PBP 1a, 1b, 2a, 2b,
2x şi PBP3
 Structura SCCmec -două complexe genice esențiale.
complexul mec, care codifică rezistența la meticilină (gena mecA) și
Tipul Gene de rezistență Complex Complex reglatorii (mecI și mecR1)
SCCmec1 genic mec2 genic ccr3 complexul ccr (cassette chromosome recombinase) care codifică
integrarea și excizia precisă din cromozom a întregului element SCC.
I mecA Clasa B A1B1
J Infect Chemother 20 (2014) 593e601
II Gene de rezistență antimicrobiană Clasa A A2B2
III Gene de rezistență antimicrobiană Clasa A A3B3
IVa mecA Clasa B A2B2
IVb mecA Clasa B A2B2

IVc mecA Clasa B A2B2

IVd mecA Clasa B A2B2

V mecA Clasa C C1C2

VI mecA Clasa B A4B4
VII mecA Clasa C C1C1
VIII mecA Clasa A A4B4
IX Gene de rezistență la metale grele Clasa C2 A1B1
X Gene de rezistență la metale grele Clasa C1 A1B6
XI Operonul de rezistență la arsenic Clasa E A1B3
Glicopeptide
J Clin Invest. 2004;114(12):1693-1696. https://doi.org/10.1172/JCI23825.
 Alți inhibitori ai sintezei peretelui celular
• Atb polipeptidice
– Bacitracina- aplicații topice
• Gram-pozitivi

• Rezistența – mutații în transportorul BceAB de tip ABC

https://jb.asm.org/content/jb/189/23/8636.full.pdfg
 Alți inhibitori ai sintezei peretelui celular
Antibiotice tuberculostatice
- (INH) – mutații katG
– Etambutol –supraexprimare/mutații in
EmbB (continuarea sintezei
arabinogalactanului)
– Pirazinamidă (necunoscut)

PYR INH Vit B6

Structura p.c. la M.
tuberculosis
Etambutol
Rezistenta la antibiotice care
modifică permeabilitatea
membranei plasmatice
• Polimixina -detergent cationic, cu afinitate pentru grupările cationice ale
membranei, pe care o fragmentează: acţiune bactericidă şi selectivitatea faţă de
bacteriile Gram negative. Nu sunt active pe cocii Gram-
– Este singurul antibiotic cu acţiune bactericidă asupra celulelor aflate în faza
staţionară.
• Polimixinele nu sunt absorbite după administrare orală sau tegumentară, nu
difuzează semnificativ în ţesuturi
• Nu sunt eficiente faţă de infecţiile sistemice difuze sau ale organelor parenhimatoase
profunde.
• Tratamentul infecţiilor localizate: răni, arsuri, mucoase ale tractului intestinal,
cavitatea pleurală, spaţiul dural, grefe.
• Eficienţă în tratamentul infecţiilor meningeale, pulmonare şi ale tractului urinar.
• Polimixinele se asociază frecvent cu alte antibiotice
• Sterilizarea tractului digestiv
Rezistența la polimixine

• Modificarea lipidului
A al LPS prin
adăugarea of 4-
amino-4-deoxi-l-
arabinoză
(Ara4N)/pEtN/pierd
erea LPS sau al li
• si/sau
mutații/hiperexpresi
a sistemului cu 2
componente PmrAB
• Eflux
• Impermeabilitate –
bacterii capsulate

https://slideplayer.com/slide/12663654/
 Daptomicină

• Lipopeptid
• Gram+
• Bactericidă
 Atb care inhiba sinteza proteica
• Majoritatea bacteriostatice
• Selectivitate de actiune (ribosomi 70 S/ 80S)
– toxicitate – ribosomii 70S de la nivelul organitelor
 Antibiotice care inhiba initierea sintezei
proteice
1 3
30S 2 GTP

1 2 3 GTP
Factori de initiere
f-met-tRNA
mRNA
spectinomicina

GDP + Pi
50S
2
P A
1 1
2 GTP

70S Aminoglicozide
30S
Complex de Complex
initiere de initiere
 Aminoglicozidele (bactericide)-
streptomicina, kanamicina, gentamicina, tobramicina, amikacina,
netilmicina, neomicina (preparate topice)
 Aminoglicozide

• Se leaga la ARNr 16S

– blocheaza formarea complexului de intiere 30S (30S-mRNA-tRNA) similar spectinomicina
– determina cresterea afinitatii locusului A pentru t-RNA fara specificitate codon-anticodon.
– Destabilizeaza membrana bacteriana (structura policationica, interactioneaza cu LPS)
• Spectru larg de actiune (nu anaerobi, nu bacterii intracelulare)
• Spectinomicina (Neisseria gonorrhoeae- tulp. R la beta-lactamice)
• Sinergisme- cu atb. beta-lactamice (pt anaerobi, enterococi).
• Efecte secundare -ototoxicitate, nefrotoxicitate şi hipersensibilitate
• Avantaje:
• - activitatea bactericidă este dependentă de concentraţie;
• - manifestă efect postantibiotic;
• - au o farmacocinetică relativ predictibilă;
• - manifestă efect sinergic cu antibioticele antiparietale
• Tratamentul
– pacienţilor neutropenici febrili
– infecţii grave produse de microorganisme Gram negative (enterobacterii, Ps. aeruginosa).
– ITU –eficiente, antibioticele administrate intravenos sunt excretate exclusiv pe cale renală.

-
Rezistenta la aminoglicozide

Fenotip salbatic: sensibilitate la toate aminoglicozidele

Fenotipul 1: GM –R-3-aminoacil-acetiltrensferazei AAC;
Fenotipul 2: GM-R, NET-R 2-nucleotidiltransferază ANT;
Fenotipul 3: TOB-R, NET-R, AMK-R - 6-aminoacilacetiltransferază AAC.
AMEs
 Oxazolidinone
• clasă unică de agenţi antimicrobieni sintetici
– infecţii produse de stafilococii rezistenţi la meticilină, pneumococii rezistenţi la penicilină, enterococii rezistenţi la
vancomicină.
• elimină riscul rezistenţei încrucişate cu agenţii antimicrobieni disponibili
• iniţial utilizate în terapie ca inhibitori ai monoamin-oxidazei, pentru tratamentul depresiei
• blochează prima treaptă a asamblării ribosomilor- efect bactericid
• !!!! Concentraţiile subinhibitorii de linezolid diminuă producerea hemolizinei şi coagulazei la
S. aureus şi inhibă sinteza streptolizinei O şi DN-azei la streptococi
• 2 compusi eperezolid şi linezolid, cu activitate in vitro şi toxicitate diminuată.
• Linezolid activ faţă de N. gonorrhoeae, N. meningitidis, bacterii Gram pozitive anaerobe
(grupul Bacteroides fragilis, in vitro fata de M. tuberculosis şi Nocardia)
Rezistenta la oxazolidinone

Mutații ale țintei – ARNr 23 S, L4

Producerea de lactonaze

Structura moleculelor de quorum-

sensing la bacterii Gram-negative
Atb care inhiba elongarea catenei polipeptidice

P A
Tetracicline P A

Tu GTP Tu GDP + Pi

GTP Ts
Ts Tu
Ts GDP
Cloramfenicol

GDP
Acid Fusidic +
GTP
G

G GDP + Pi
G GTP
P A P A

Macrolide
 Tetracicline (bacteriostatice)
tetraciclina, minociclina, doxiciclina

• Se leaga la ARN r 30 S
– Blocheaza legarea AA -ARNt la situsul Acceptor
– Unele interacţionează cu membrana citoplasmatică (chelocardina,
tiotetraciclina, anhidrotetraciclina) (caracter lipofil, interactiune cu ionii bivalenti???)

• Spectru larg de actiune (inclusiv bacterii intracelulare) active faţă de protozoarele parazite: inhibă
Giardia intestinalis, Trichomonas vaginalis, Entamoeba histolytica, Plasmodium falciparum
Administrare PO, se absorb uşor din tubul digestiv şi se distribuie larg în ţesuturi şi fluide, cu
excepţia lichidului cefalorahidian.

• Efecte secundare - nivel scazut de toxicitate (distrugerea microbiotei intestinale, pigmentarea si

afectarea tesutului osos si a smaltului dentar), administrarea in sarcina (deformarea oaselor cutiei
craniene a fatului)

N(CH2)
H3C OH
OH

CONH2
OH
OH O OH O
tetraciclina
Tetracicline
Rezistenta la tetracicline
-pompe de eflux, dependente de energie;
-protecţia ribosomilor prin intermediul proteinelor solubile (Streptococcus, Neisseria,
Haemophilus, Bacteroides, Mycoplasma, Ureaplasma, Streptococcus, Staphylococcus,
Campylobacter coli, Campylobacter jejuni, Listeria monocytogenes, Enterococcus
faecalis, Clostridium perfringens, Streptomyces rimosus
- inactivarea enzimatică (degradarea antibioticului)
 Macrolide (bacteriostatice)
eritromicina, claritromicina, azitromicina,
spiramicina
• Inhiba translocatia
• Spectru de ativitate – (bact. Gram pozitive, coci Gram negativi, ITR cu Chlamydia,
micoplasme, Haemophilus, Legionella). Absenţa efectului asupra bacililor Gram
negativi -incapacitatea de a difuza prin membrana externă, datorită caracterului
hidrofob al moleculei lor CH3 H C
3
OH
H3C
• Claritromicina- H. pylori, unele specii de Mycobacterium (M. intracellulare, M. OCH3
N O O
avium, dar nu M. tuberculosis), infecţii ale ţesuturilor moi
H3C CH3
• inhibă sinteza citochinelor proinflamatorii (TNF-α, IL-6, IL-8, IL-12 şi IFN-γ) HO O O

H3C CH3
• concentraţiile serice sCMI : OH
H3C CH3
• - modificarea expresiei unor factori de virulenţă: adezine, toxine, exoenzime, OH O O
motilitatea flagelară; OH
• - inducerea unor modificări structurale detectabile la microscopul electronic; O
CH3
CH2CH3

• - creşterea sensibilităţii la factorii serici litici (proteinele ce leagă Fe, proteinele de CH3

fază acută, complementul, anticorpi naturali). eritromicina

• - macrolidele se concentrează în leucocite şi pot fi astfel transportate la situsul
infecţiei, unde sunt parţial eliberate.
Macrolide
 Macrolide noi- ketolide-
telitromicina

•Afinitate fata de ribosomi de 10 ori mai mare decât eritromicina

•Activa faţă de bacteriile aerobe Gram pozitive, patogenii respiratori atipici (Bordetella sp, Legionella sp., Chlamydia
pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae), Clostridium sp., Peptostreptococcus sp. şi Bacteroides sp.
•Inactivă faţă de enterobacterii si Acinetobacter baumanii
• Se acumulează în celulele PMN şi în macrofage, unde atinge concentraţii de 130 şi respectiv de 71 de ori mai mari
decât în compartimentul extracelular. Din aceste celule, antibioticul este eliberat lent, ceea ce sugerează că ele
acţionează ca vehicule de transport spre focarul infecţios. Telitromicina este metabolizată în ficat. Metabolitul major (un
alcool) este de 4-16 ori mai puţin activ decât telitromicina şi este eliminat în proporţie de 80% pe cale digestivă.
Excreţia telitromicinei este aproape completă din urină, după 24 de ore, iar în fecale, după 72 de ore.
 Lincosamide Streptogramine
Lincomicina Clindamicina Virginiamycin,
Pristinamycin (Dalfopristin
-A + Quinopristin –B)
Subunit. 50S
MRSA, VRE
 Rezistenta la MLS

• scăderea permeabilităţii peretelui celular;

• efluxul activ al atb (msrA/msrB);

• modificarea mutaţională a unei singure proteine a subunităţii 50S;

• modificarea ARNr 23S al subunităţii 50S prin metilare (S. aureus, Str. pneumoniae, HP,
E. coli) (ermA, B, C);

• inactivarea enzimatică a antibioticelor (ereA, ereB)

– enzimele care hidrolizează inelul lactonic al nucleului macrolid
– fosfotransferazele inactivează macrolidele prin fosforilarea grupării 2’-OH a glucidului aminat
 Alți inhibitori ai sintezei proteice-
cloramfenicol, acid fusidic
• Se leaga la subunitatea 50S
– Inhiba activitatea peptidil transferazei
• Spectru de activitate - Cf – larg, utilizare reduse, in infectii grave (tratamentul
meningitei, febrei tifoide);
Linco, Cli- ingust
• Rezistenta - frecventa, enzime inactivatoare (CAT), permeabilitate redusa, pompe de
eflux
• Efecte secundare- Cf- toxicitate medulara (supresia activitatii meduvei osoase)
O

C CHCl2

H NH

Acidul fusidic
O2N C C CH2OH
OH H CH3

cloramfenicol H
CH2
C
CH2 CH CH3
HO
Inhiba factorul de elongare (EF-G) si eliberarea sa din complexul EF- C

G/GDP CH3

O CO CH3
Spectru de activitate – Coci Gram-+ H CH3

Rezistența (modificarea țintei) (fusA, fusB, fusC, fusD and fusE (<10%) HO

CH3
acid fusidic
 Mupirocina (acidul pseudomonic A)
Mupirocina este cel mai eficient agent local utilizat pentru eradicarea stării de
purtător nazal de S. aureus rezistent la meticilină (MRSA).
Mupirocina este analogul structural al izoleucinei şi se leagă competitiv de
izoleucil-ARNt sintetază, blocând astfel sinteza proteinelor.

Rezistenţa la mupirocină- mutaţii in gena IRS (izoleucil ARNt-sintetază).

Antibiotice care interfera cu sinteza
acizilor nucleici
 Atb care inhiba sinteza ADN
Quinolone (bactericide)
acid nalidixic, ciprofloxacin, ofloxacin, norfloxacin, levofloxacin,
lomefloxacin, sparfloxacin

•Spectru de activitate – Coci Gram-poz. si ITU

•Ciprofloxacina- efect bactericid rapid de 90% in l9 minute – ITR, ITU, gonoree, diaree cu
ETEC, Campylobacter jejuni, Shigella, M. tuberculosis.
•Medicamentele antiacide (Maloox) si ionii bivalenti blochează absorbţia ciprofloxacinei
•Se leaga la subunitatea A a ADN-girazei
•Rezistenta frecventa pentru NAL, in crestere pentru CIP
– 1) modificări ale enzimelor ţintă (ADN girază și topoizomeraza IV) (gyr A, gyrB, parC)
– 2) R mediată plamidial - a) qnr/b) Aac (6 ′) - Ib-cr-aminoglicozid acetiltransferază /c) pompe de eflux (qepA)
– (3) subexprimarea porinelor (AcrB / OmpF) (3a) / Supraexprimarea pompelor de eflux (soxR /marA ) (3b)
Quinolone (4-quinolone) primele substanţe antimicrobiene obţinute pe
cale sintetică, nucleul quinolinic

Acid nalidixic Norfloxacin Ciprofloxacin

Ofloxacin Pefloxacin Enoxacin

Amifloxacin Flerofloxacin Lomefloxacin

Temafloxacin Tosufloxacin PD 127, 391

 Atb care inhiba sinteza ARNm
Rifampina, Rifamicina, Rifampicina,
Rifabutin (bactericide)
•Se leaga la ARN polimeraza dependenta de ADN si inhiba sinteza
mRNA.
•Spectru larg de actiune (NB- tratamentul TBC)
•Rezistenta- frecventa, se recomanda terapia combinata

HC N N N CH3

rifampicina
• Novobiocina -inhibă ARN-polimeraza dependentă de ADN si actioneaza si asupra
subunităţii B a ADN-girazei (topoizomeraza II) care produce şi menţine starea
supraspiralizată a ADN. CH 3
CH3
O O
OH3C OO OH
CH3

HN CO CH CH3
CH2 C
NH2COO OH OH CH3

novobiocina

• Griseofulvina -inhibă replicarea ADN, consecutiv interferenţei cu polimerizarea

nucleotidelor purinice.
– tratamentul infecţiilor fungice superficiale.
– inhibă creşterea fungilor micelieni, dar nu este activă faţă de bacterii sau levuri. Nu influenţează creşterea
fungilor cu pereţi celulozici, dar inhibă creşterea fungilor care conţin chitină.
– Griseofulvina influenţează celulele fungice prin contact direct: creşterea hifelor aeriene nu este modificată.
Concentraţiile mici produc răsucirea hifelor, ramificarea extensivă, micşorarea distanţei dintre pereţii
transversali, creşterea diametrului. La concentraţii mari de antibiotic, modificările de creştere se amplifică
şi hifele se rup.

• Actinomicina D (Dactinomicina) - inhibă replicarea şi transcrierea. Gruparea

aromatică se intercalează în dublul helix al ADN, la perechile GC, iar peptidul ciclic
rămâne la suprafaţă.
Inhibitori ai sintezei metabolitilor
esentiali =Antimetaboliti
 Inhibitori ai sintezei acidului folic
acid p-aminobenzoic + Pteridina
Pteridin
Sulfonamide
sintetaza

Acid dihidropteroic
Trimetoprim- Dihidrofolat
sulfametoxazol= sintetaza
cotrimoxazol
Acid Dihidrofolic
Dihidrofolat
Trimetoprim reductaza

Acid tetrahidrofolic

Timidina Metionine
Purine
 Clasa de agenţi Ţinta specifică Structura chimică
chimioterapeutici

Sulfonamide Inhibarea dihidropteroid sintetazei

(DHPS)
H2N SO2NH2

sulf onamide
Diaminopirimidina Inhibarea dihidrofolat reductazei NH2 OCH3
(Trimetoprim)
N

H2N CH2 OCH3

N
Nitroimidazoli Interferă cu biosinteza timinei (produc
OCH3
ruperi ale moleculei de ADN) trimetoprim N
Bacterii anaerobe, microaerofile,
Helicobacter pylori, Gardnerella
vaginalis O2N N CH3

CH2 CH2OH
O metronidazol

Nitrofurani Interferă cu biosinteza timinei (produc C

(Nitrofurantoil) ruperi ale moleculei de ADN).
O2N CH N N NH
O
H2C C O
nitrofurantoil

Acid Folic
Sulfonamide, Sulfone (bacteriostatice)
• Analogi ai APAB- inhiba sinteza acidului DHP
• Spectru larg- Gram-, Gram +; tratamentul infectiilor cu Nocardia si
ITU
• Rezistenta- frecventa, se recomanda terapia combinata cu
trimetropim

Trimetoprim, Metotrexat,
Pirimetamina (bacteriostatica)
•Analogi ai APAB- inhiba sinteza acidului THP
•Spectru larg- Gram-, Gram +; tratamentul infectiilor cu Nocardia si ITU
•Rezistenta- frecventa, se recomanda terapia combinata cu sulfamide

Rezistenta la TMP/sulfonamide= cromosomala /plasmidiala

sinteaza unei DHFR mai puţin sensibilă la trimetoprim
supraproducţia DHFR
mutaţii ale genei structurale a DHFR
Antibiotice tuberculostatice
Acidul para-aminosalicilic (PAS) (bacteriostatic)

• Mod de actiune- inhibarea sintezei DHP

• Specific pt. Mycobacterium tuberculosis

Dapsone (bacteriostatic)
• Mod de actiune- inhibarea sintezei DHP
• Specific pentru Mycobacterium leprae

Structura moleculară a Dapsone Structura moleculară a APAS (acid paraaminosalicilic)

 Izoniazida (INH) (bacteriostatic)

• Inhiba sinteza acizilor micolici.

• Tratamentul TBC
• Rezistenta- mutatii in gena pentru sinteza catalazei

Structura moleculară a izoniazidei Structura moleculară a piridoxinei (vitamina B6)

 Etambutol (bacteriostatic)

• Mecanisme de actiune
• inhibă arabinozil-transferaza, enzimă implicată în biosinteza arabinogalactanului şi
lipoarabinomananului.
• inhiba metabolismul ARN şi sinteza fosfolipidelor, transferul acizilor micolici la
arabinogalactanul legat de peretele celular mureinic, sinteza spermidinei şi treapta
timpurie de conversie a glucozei în monozaharidele utilizate pentru sinteza
polizaharidelor parietale (arabinogalactan, arabinomanan) şi a peptidoglicanului.

• Rezistenta- mecanism necunoscut

 Pirazinamida (bacteriostatic)

• Pirazinamida - derivat sintetic al nicotinamidei.

• Mecanism de acţiune- necunoscut
• Rezistenta-partial explicata prin pierderea enzimei pirazinamidaza ce metabolizează
pirazinamida la acidul pirazinoic, intermediarul activ antibacterian.
 Etionamida

• derivat al acidului izonicotinic

• inhibiţia sintezei acizilor micolici (celulele de M. tuberculosis îşi pierd
acidorezistenţa in vitro)
• activă faţă de M. tuberculosis şi alte micobacterii.
 Noi strategii antimicrobiene
• Antibiotice convenționale - revitalizate
• Noi antibiotice
• Dezvoltarea de noi ținte bacteriene
• Produse naturale
• Peptide și peptidomimetice antimicrobiene
• Terapie antimicrobiana pe baza de agenti antisens
• Bacteriofagi
• Bacteriile prădătoare și terapia bacteriană pro/pre/post/simbiotică
• Nanoantibiotice/nanomateriale
• Noi sisteme de transport și eliberare țintită/controlată
• Chimioterapia fotodinamică antimicrobiană
• Ultrasunete
• Plasmă rece
• Vaccinuri
 Antibiotice
vechi
Noi antibiotice
• Colistin
• Fosfomicină
• Pivmecilinam/Mecilinam
• Temocilină
• Nitrofurantoin
• Tetracicline
• Chloramfenicol • Oxazolidinone
• Clindamicină • Glicopeptide
• Acid Fusidic • Cefalosporine –CGV
• Pristinamicină • Ceftolozan/tazobactam
• Rifampicină • Carbapeneme
• Clofazimină • Monobactami
• Amoxicilină cu Acid Clavulanic • Inhibitori de β-lactamaze
• Trimetoprim-Sulfametoxazol (TMP/SMX) • Aminoglicozide
• Minociclină • Quinolone
• Polimixine
• Tetracicline
• Pleuromutilin
 Antibiotice noi
• Cefalosporine – generaţia a V-a- - ceftaroline-fosamil şi ceftobiprol.
• hVISA, VRSA, MRSA, S. pneumoniae, Streptococcus pyogenes, fenotipurile
rezistente de Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis. Este singura
cefalosporină aprobată de FDA activă faţă de S. aureus heterorezistent
intermediar la vancomicină (hVISA) şi MRSA.

• Ceftolozane/tazobactam -infecţii grave cu bacterii Gram negative (P.

aeruginosarezistente la cefalosporine şi carbapeneme).

• Carbapeneme
• Panipenem -tratamentul UTI, al infecţiilor tractului respirator inferior, obstetrico-
ginecologice şi chirurgicale. Spectru larg de activitate: bacterii aerobe şi
anaerobe, Gram pozitive şi Gram negative.
• Biapenem -activ faţă de anaerobi Gram pozitivi şi Gram negativi, inclusiv faţă de
tulpinile care produc β-lactamază.
• Razupenem- spectru larg de activitate faţă de patogeni Gram negativi şi Gram
pozitivi, inclusiv MRSA, S. pneumoniae rezistent la penicilină, VREF, H. influenzae
rezistent la ampicilină şi bacterii care produc ESBL.
• Tomopenem- spectru larg faţă de patogenii Gram pozitivi şi Gram negativi (P.
aeruginosa rezistent la ceftazidin, Enterobacteriacee ESBL+, S. pneumoniae şi H.
influenzae rezistente la penicilină şi de MRSA)
 Antibiotice noi
• Monobactami
• BAL30072 (SFM) - monobactam-siderofor, rezistent la majoritatea β-lactamazelor
(tratamentul infecţiilor cu A. baumanii rezistent la carbapeneme, P. aeruginosa).

• Inhibitori ai β-lactamazei
• Avibactam (NXL104) este inhibitor al β-lactamazelor, dar nu are activitate antibacteriană.
Inhibă enzimele claselor A şi C.
• MK-7655 inhibă carbapenemazele claselor A şi C, mai ales în asociaţie cu
imipenem/cilastatin.
• ME1071, derivat al acidului maleic este inhibitor specific al metalo-β-lactamazelor.

• Aminoglicozide
• Plazomicin (ACHN-490) -spectru larg de activitate, faţă de bacterii Gram pozitive şi Gram
negative.

• Quinolone
• Besifloxacin - activ faţă de majoritatea patogeni oculari: S. aureus, Str. pneumoniae şi H.
influenzae.
• Nemonoxacin -activitate faţă de S. aureus, Str. pneumoniae şi E. faecalis.
• Zabofloxacin-utilizat în tratamentul BPOC (boala pulmonară obstructivă cronică).
• Delafloxacin-activă faţă de o diversitate de bacterii Gram pozitive, inclusiv MRSA şi QRSA,
P. aeruginosa şi K. pneumoniae rezistente la quinolone.
• JNJ-Q2-activă faţă de MRSA. S-au selectat tulpini rezistente la S. pneumoniae, MRSA şi E.
coli.
 Antibiotice noi
• Oxazolidinone
• Tedizolid fosfat (torezolid-fosfat) - formă inactivă, care după administrare orală sau iv este convertit
la forma activă- torezolid. Activ faţă de infecţiile produse de bacteriile Gram pozitive rezistente la
penicilină şi la alte clase de compuşi antimicrobieni. Este mai eficient decât linezolid faţă de
Staphylococcus spp., Streptococcus spp. şi Enterococcus spp.
• Radezolid - tratamentul infecţiilor tractului respirator cu bacterii Gram negative rezistente. Este mai
eficient decât linezolid faţă de S. pneumoniae, Str. pyogenes, H. influenzae şi Moraxella catarrhalis.

• Glicopeptide
• Oritavancin –lipoglicopeptid semisintetic – analog al vancomicinei, are cel puţin 3 mecanisme de
acţiune: inhibă transglicozilarea, inhibă transpeptidarea, interacţionează şi dezorganizează
membrana. Tratamentul infecţiilor cu MRSA, VISA, VRSA, S. aureus rezistent la daptomicină şi cu
VRE.
• Caracteristicile farmacodinamice (penetranţă tisulară, stabilitate) şi farmacocinetice (rata de
eliminare) o recomandă pentru administrarea într-o doză unică. Nu este metabolizată. Este
excretată în formă nemodificată, pe cale urinară şi prin fecale.
• Telavancin -lipoglicopeptid derivat al vancomicinei, cu administrare zilnică, cu spectru larg faţă de
bacteriile Gram pozitive. Activitate bactericidă rapidă, prin mecanisme multiple, comune
vancomicinei şi derivaţilor ei. Este activă faţă de Staphylococcus sp., MSSA (S. aureus sensibilă la
meticilină), MRSA şi CoNS (Staphylococcus coagulazo-negativ)
• Dalbavancin -lipoglicopeptid nou, activ faţă de MSSA, MRSA, MSSE, MRSE şi enterococi, dar ne are
activitate faţă de enterococii de tip Van-A. Este activ faţă de VISA, dar are activitate slabă faţă de
VRSA.
 Antibiotice noi
• Polimixine
• CB-182,804 -analog nou al polimixinei, activ faţă de bacterii MDR: A. baumanii, E. coli, K.
pneumoniae şi P. aeruginosa.

• Tetracicline
• Eravacycline (TP-434) - antibiotic asemănător tigeciclinei, cu spectru larg de activitate faţă
de bacteriile MDR aerobe şi anarobe, Gram pozitive şi Gram negative: A. baumanii, K.
pneumoniae, E. coli, MSSA/MRSA, MS/R S. epidermidis, toate tulpinile de streptococi şi
enterococi, unii anaerobi (Bacteroides spp., Clostridium difficile).

• Omadacycline (PTK 796) - derivat semisintetic al minociclinei, activă, in vitro, faţă de bacterii
Gram pozitive şi Gram negative: MSSA/MRSA, MS/MR CoNS, E. faecalis, E. faecium, S.
pneumoniae, K. pneumoniae, Proteus mirabilis/vulgaris, Providencia rettgeri/stuartii,
Morganella morganii şi Bacteroides fragilis.

• Compuşi pleuromutilin
• Pleuromutilina inhibă sinteza proteinelor bacteriene prin interacţiunea cu ARNr 23S a
subunităţii ribosomale 50S.
• Retapamulin –compus topic.
• BC-3781, un agent semisintetic, cu aplicare sistemică activ faţă de patogenii tegumentari
Gram pozitivi: MSSA, MRSA, Streptococcus pyogenes, Streptococcus agalactiae, VREF, CoNS,
patogenii respiratori comuni (S. pneumoniae, H. influenzae, M. catarrhalis, Legionella
pneumophila, Mycoplasma pneumoniae, Chlamydophyla pneumoniae).
 Noi ținte antimicrobiene

Sara Garbom, 2006

• Sinteza ADN/ARN
– bis-imidazoli sintetici- MBX-1162 –faza I studii clinice
• FtsZ, omolog de tubulină
– Taxani-SB-RA-5001.
– Benzimidazoli (PC190723) și pteridine
– Acildepsipeptide
• Peptid-deformilaza
– Hidrazidă, GSK1322322
– Spirotetronat, spirotetramat, poliketide, abisomicină C
• FabF [β-ketoacyl-acyl carrier protein (ACP) synthase II]
– Platensimicin
• Biosinteza acidului 2-keto-3-deoxy-d-manno-octulosonic (Kdo)
• Leucil-ARNt sintetaza
– Benzoxaboroli
• ARN interferență
 What should be done?
First EU Antibiotic Day on November 18, 2008

Joint Programme Initiative on Antimicrobial Resistance -JPIAMR

Belgium Canada Czech Republic Denmark Finland France Germany Greece Israel Italy Netherlands Norway Poland

Romania Spain Sweden Switzerland Turkey United Kingdom

Antimicrobial
resistance is a One
Health problem
with multiple
drivers. Diverse
stakeholders exert
influence over
antimicrobial use in
the One Health
context (Attwell et
al., 2017)